General de brigadă Nicolae Dabija, comandant al Regimentului 4 Artilerie ,,Roman” în Războiul pentru Independența României


Născut la 15 august 1837, la Huși, fiu de paharnic, Nicolae Dabija urmează cursurile Academiei Mihăilene din Iași. În anul 1858, datorită calităților dovedite, a fost trimis, cu sprijinul Ministerului Cultelor din Moldova, în Franța, la Școala Militară din Metz.
A parcurs treptele ierharhiei militare de la gradul de sublocotenent la general de brigadă, îndepliniind de-a lungul carierei diferite funcții în structurile armatei.
A îndeplinit funcția de subdirector al stabilimentelor de artilerie în anul 1864, a activat la Direcția Artileriei în perioada 1865-1866, Ministerul de Război ( 1869,1871-1872) , subdirector al Școlii Militare de Artilerie (1869-1871), fiind avansat general de brigadă în anul 1883. A îndeplinit funcția de comandant al Regimentului 4 Artilerie ,,Roman”, în perioada 1877-1879.
În această calitate, a participat cu brava unitate romașcană la campania din Bulgaria, în timpul Războiului pentru Independența României. (mai mult…)

Simfonia Poeziei – Antologie multilingvă, vol. 4, coordonator Rodica Elena Lupu

GMartea_Coperta_Antologia SIMFONIA  POEZIEI-vol 4-2017

Este de neîntrecut valoarea unei lucrări literare în spațiul cultural național și universal. Aceasta nu este altceva decât expresia muncii umane ce reprezintă, în mod prioritar, valoarea muncii intelectuale pusă în slujba omului și a societății. În rezultat, este un efect al cărui intensitate produce bunuri spirituale/bunuri sociale prin intermediul cărora se dezvoltă lumea și tot ceea ce simbolizează evoluarea umană. Prin tabloul acestor caracteristici omul are necesitatea de a fi mereu în contact cu universul cunoașterii, cu universul ce însuflețește și motivează existența umanității. Astfel, printre aceste ipostaze se regăsește și omul-scriitor care tinde să se redescopere pe sine însuși (ca personalitate și identitate autentică socială) printre valorile cunoașterii, fenomene ce se intersectează nemijlocit cu valorile spirituale-culturale. Prin urmare, prin respectivele afirmații există poetul sau mai bine zis omul înzestrat cu imaginație și sensibilitate aparte ce are capacitatea de a transmite și de a provoca emoția artistică, aceasta, la rândul ei, oglindind procesul de cugetare/meditație prin realitatea obiectivă/subiectivă/ireală. O realitate vie este că omul-scriitor este acea persoană care dorește neîntrerupt să plăsmuiască frumosul prin opere literare, pentru ca acesta, în consecință, să pună bazele în fondarea unor valori complexe și anume: de natură culturală care să armonizeze și să dezvolte cultura omului. O asemenea tendință (mai mult…)

Ion Ionescu-Bucovu: Este Arghezi un poet obscur?

(Câteva note despre„Florile de mucigai”

Pe 21 mai 1880 s-a născut TUDOR ARGHEZI, prilej să ne amintim câteva cuvinte despre poezia lui.
Este Arghezi un poet obscur?- se întreba Șerban Cioculescu în „Introducere în poezia lui Tudor Arghezi” Climatul liricii argheziene rămâne îmbietor numai pentru un public restrâns. Spre deosebire de Eminescu care și-a pus sentimentele în poezie și a fost adulat încă de la începuturi, Arghezi pare să-și ascundă eul liric într-un con de penumbră, rămânând să fie descoperit de cititor. „Obscuritatea lui Arghezi decurge în primul rând din nerespectarea logicii formale.”(Șerban Cioculescu) . Adică fără a fi ilogic și irațional, el nu compune poema cu gradație logică, ci cu stări de conștiință succesive, cu ruperea punților de legătură dintre versuri.
Tudor Arghezi s-a format în ambianța simbolismului francez. Simbolul la el înfățișază cauza relativei obscurități. Exemplu poate fi poezia „Între două nopți”, o dramă metafizică, unde caută divinul prin săparea mai adâncă în odaie lui, care este cămara sufletului:
Mi-am împlântat lopata tăioasă în odaie. (mai mult…)

Emilia Ţuţuianu: versuri

Emilia Tutuianu Dospinescu

De ce-ai plecat?
Pentru Sheila

De ce-ai plecat iubito
când noi valsam în doi?
Doar muzica divină
a mai rămas din noi?

Unde să te caut, iubito?
Cărări eu tot străbat
și drumu-i greu,
mai îngustat
de timpul ce apune. (mai mult…)

Vavila Popovici – Nevoia de Dialog și de Toleranță

„Toleranța este celălalt nume al libertății.” – Mahatma Gandi
Oamenii comunică între ei, fac schimb de idei, încearcă să se înțeleagă, să creeze acea armonie mult dorită. Dar pentru aceasta trebuie să asculte multe păreri, afirmații, uneori contraziceri, toate făcute cu scopul ajungerii la înțelegere. Dialogăm ca atare, înțelegând prin aceasta modul de expunere a ideilor, în numele propriu sau al unei comunități mai mici sau mai mari. Trăind într-o societate nevrotică, nu mai dialogăm în sens socratic – ca pe vremuri – , meditativ, reflexiv, acordând interes și atenție spuselor celuilalt, ci luptăm să avem noi dreptate, neglijând total sau parțial ideile celuilalt. Suntem martorii sau exponenții defulărilor de tot felul, considerându-se deținătorii adevărului absolut și obstrucționând în acest mod dialogul. Se instituie, de multe ori, un dialog al surzilor. Puțini sunt cei care recunosc necesitatea dialogului social cu un comportament respectabil, păstrând cu strictețe principiile generale care guvernează dialogul. Cel care îmbracă veșmântul obștesc se impune să uite de propria lui persoană și să ia în considerare pe ceilalți, pe care îi reprezintă și în numele cărora vorbește. Cel învestit să poarte dialogul, se impune să fie pătruns de idealul în care crede și să aibă puterea de a stârni interesul partenerului de discuție pentru convingerile sale. În același timp el (mai mult…)

Milena-Andreea Tanasă: poesis

Milena Andreea Tanasa

Poem despre fericire

Fericirea mea constă într-un zâmbet
Unul păgân, copilăresc
Fericirea mea constă într-un zâmbet.
Zâmbet, singurul poem pe care nu îl mai citesc
Fericirea mea constă într-o persoană
Una înaltă, cu ochi tăcuţi Blânzi Flămânzi
Fericirea mea constă într-un suflet
Unul energic, admirabil
Fericirea mea constă într-un suflet
Unul energic, admirabil Timid Palid
Fericirea mea constă în el
Acest el admirabil Tăcut Păgân.
Suflet plăpând. (mai mult…)

Emilia Ţuţuianu: Cecilia Bănică-Pal – poezie, destin, menire, har

Cecilia Banica Pal

Ascult în şoaptă, vers după vers, glasul emoţionant şi cald al poetei Cecilia Bănică Pal:
,,Nu-mi voi contabiliza viaţa, / Nu voi calcula fiecare şoaptă rostită prin cuvânt! / Calculatorul meu nu va înregistra / Şiruri de cifre pierdute de-a lungul anilor..” M-a fascinat întotdeauna ochii doamnei Pal. Căprui, profunzi, cu o licărire intensă, care îi domină pe cei din jur. Există în aceşti ochi ceva mai puternic decât perseverenţa, simţi că dincolo de ei se întinde o voinţă şi un curaj care nu poate fi încovoiat de nimeni şi nimic. Ironie, mâhnire, reflecţie poetică care îţi aduce în suflet anii care au trecut, amintirile risipite cândva, într-un alt timp. Interlocutoarea mea este o doamnă foarte dârză, tenace, cu o mare iubire de oameni. Un om căruia nu-i place să îşi risipească nici vorbele nici gândurile. O cunosc pe poeta Cecilia Bănică Pal de foarte mulţi ani, la catedră – ca profesor, apoi ca şi colaboratoare preţioasă la editura Muşatinia, la revista Melidonium. Ca editor, primul său editor, al celor trei volume de poezie, ştiu că se apleacă asupra scrisului doar atunci când sufletul îi este prea plin, când sufletul îi vibrează şi viaţa o copleşeşte, făcând-o să se regăsească doar prin versuri, prin poezie. Din dialogul nostru, vom înţelege poate, de ce atâta durere, de ce această necruţare de sine care a însoţit-o în toţi aceşti ani. (mai mult…)

Menachem M. Falek – versuri

Altare

Uită‐te la moştenire:
Altar de presiuni
La fiecare anotimp şi vârsta
În fiecare mediu sau uliță.

Presiunea în artere anunță o explozie.
Presiunea în vene anunță stand‐ul.
Presiunea în piept anunță îngrijorare.
Presiunea în burtă anunță dureri.
Presiunea în gât anunț‐o sufocație.
Presiunea la ochi anunță o scurgere.
Presiunea în spate anunță culcarea.
Presiunea în picioare anunță oprirea.
Presiunea în plămâni anunță nedormire.
Presiunea la inimă anunță un vas care a cedat. (mai mult…)

Mirela-Ioana Borchin, Lansarea volumului Elegiile de la Carani de Eugen Dorcescu

eugen_dorcescu_1495549694

Lansarea volumului Elegiile de la Carani de Eugen Dorcescu (Editura Mirton, Timișoara, 2017).

Carani, 20 mai 2017.

– Cronică sentimentală –

Inundaţie de lumină. Fratele meu ne aştepta, cu un zâmbet calin, sprijinindu-şi coatele pe poarta verde, rămasă de mult prea mică pentru noi. Aşa ne aştepta şi Bunicu, pe vremuri. Stătea la poartă, cu căţeluşa Frumuşica la picior, şi se tot uita în susul drumului, spre stadion, doar-doar s-o ivi vreo maşină. Dar lui, abia de i se vedea pălăria de departe. Fratelui meu, aproape întregul bust. Venise cu o zi înainte, ca să pregătească grădina, curtea, casa. Zidise, văruise, spălase trotuarele, platoul din faţa chioşcului, aranjase mesele, scaunele, ca pentru o mare sărbătoare. Se bucura ca un copil că am sosit. Şi, mai ales, că am adus-o şi pe mama cu noi. Doar ea mai sloboade câte un oftat la Carani. Noi trăim frenetic aici, redevenim acei copii din gospodăria bunicilor, ne regăsim Paradisul natal. (mai mult…)

Emilia Ţuţuianu: Ileana Costea – o româncă adevărată

Ileana Costea

Dialogul meu cu doamna Ileana Costea, profesor la Universitatea de Stat din California, Northridge (CSUN) în zona Los Angeles, o personalitate foarte activă în domeniul său de activitate, invitată la mai multe universități din Europa, membră în comisii de organizare pentru conferințe internaționale, mi-a făcut o reală plăcere. Am descoperit un suflet deosebit de român, neobosit căutător în sfera activităților desfăşurate de domnia sa. Cercetător și publicist cunoscut prin abordarea unor subiecte sensibile, ca inteligenţa artificială, grafica pe calculator interactiv, precum și în alte domenii asociate cu CAD / CAM / CAE, laureată a premiului „Merit Award” a Consiliului de Ingineri pentru activitatea în aceste domenii. Recenzent pentru National Science Foundation (NSF), SUA și IEEE și editor a unor volume speciale de jurnal. Și mai mult de atât, iubitoare de artă, literatură și călătorii. Plecată din țară din 1972, dânsa și-a ales o misiune auto-impusă de a scrie articole despre prezențe românești-surpriză în străinătate. A publicat din 1998 încoace peste 50 de articole, din care primul volum apărut în anul 2015, „Exerciții de Neuitare”, poate fi răsfoit pe Amazon la: www.amazon.com/EXERCITII-NEUITARE-vol-I-romanesti-surpriza-strainatate
Dragă Ileana, ne-am cunoscut prin intermediul internetului, prin revista Melidonium. Cum ai reacționat cunoscând acest nou site românesc de informații culturale?
– M-a atras calitatea articolelor, atât prin conținutul lor cât și prin modul frumos de redactare.
Vorbește-ne te rog de perioada cât ai studiat arhitectura în România și despre activitatea ta dinainte de a pleca din țară. (mai mult…)

Emilia Țuțuianu: Florin Vasile Bratu și lacomele poveri

florin-bratu

Dialogul meu cu scriitorul Florin Vasile Bratu este unul special. Dl Bratu este o personalitate discretă și greu de convins pentru mărturisiri din viața sa. Născut la Roman în familia preotului Constantin Bratu, a absolvit școala gimnazială și liceul în orașul natal, Roman. A urmat Facultatea de Finanțe, Credit și Contabilitate în cadrul ASE București și studii postuniversitare de Drept comercial internațional (1960-1965). A profesat ca economist, președinte dir. General la SC Industrial Export SA București, vicepreședinte al Asociației Naționale a Exportatorilor și Importatorilor din România.
Stimate dle Bratu, pentru începutul conversației noastre, vorbiți-ne vă rog despre copilărie, despre Romanul atât de drag amintirilor dvs. orașul pe care nu conteniți să îl iubiți…Să ne reîntoarcem la anii copilăriei, unde îi regăsim pe părinții noștri, pe bunici, ne regăsim puritatea din noi… ce amintiri mai păstrați?
– Amintiri triste, cu tatăl meu mai mereu arestat, pentru că era preot și anticomunist.
Sunteți fiu de preot. Între anii 1950-1960 ați avut dificultăți legate de originea dvs. și afinitățile politice ale tatălui dvs.?
– Multe… Au mers până acolo că am fost înfiat de bunicul patern, pentru a-mi modifica dosarul, să pot urma studii universitare, fără de care aș fi rămas un oarecare dacă nu chiar mai rău. (mai mult…)

Emilia Ţuţuianu: Profesorul Sorin Ullea, istoric al artei medievale moldovenești

sorin-ullea

Cunoaşterea trecutului, a istoriei, este o necesitate
pentru conştiinţa umană” Nicolae Iorga

Profesorul Sorin Ullea a fost un strălucit şi autentic medievist, care a pus bazele, împreună cu Ion Frunzetti şi Mircea Popescu, Institutului de Istoria Artei, la Bucureşti în anul 1949. Avea doar 24 de ani, fiind proaspăt absolvent al Facultăţii de Litere din Bucureşti, unde a studiat istoria artei la catedra profesorului George Oprescu. Despre această mare personalitate a istoriei artei medievale româneşti am onoarea să discut cu doamna Simona Ioanovici.
– Întemeietorul Institutului de Istoria Artei al Academiei, profesorul George Oprescu – academician, titlu pe care-l folosea doar pentru Comitetul Central al P.C.R., cum ar fi susținerea unui cercetător capabil dar cu dosar „prost” – și-a ales ca primi colaboratori trei foști studenți, șefi de promoție, absolvenți la distanță de patru ani unul de celălalt: Ion Frunzetti, Mircea Popescu și, ultimul, Sorin Ullea. Și-a dorit să creeze un institut de înaltă specializare în cercetarea istoriei artei, să închege o școală, N-a reușit din cauza comunismului care așa cum bine știm punea preț pe „originea sănătoasă” nu pe erudiție, pe elite. Pentru a putea sprijini totuși elitele (mai mult…)

Emilia Țuțuianu: poesis

Emilia-Ţuţuianu

Tu

Eu mă pierd în miresme de dor
înaripată de iubirea ta.
Ești scutul meu
în lupta cu viața.

Ești tu, cel așteptat de ani,
când floare fiind
alergam desculță
prin lanul de maci
strigându-te.

Ești cel care mă duce-n zbor
spre ceea ce eu mi-am dorit să fie.
O clipă incandescentă
ce va rămâne în veșnicie. (mai mult…)

Anca Sava: O carte de suflet Realitatea mea neinventată, de Nicoleta Nistoreanu

Anca Sava

Drumul printre amintirile autoarei a fost o călătorie foarte plăcută şi relaxantă.
În primul rând, m-a ajutat să mă detaşez de prezent într-un moment când aveam mare nevoie de această eliberare, pentru că vocea locului natal din care am plecat acum patru ani devenise foarte puternică şi am auzit-o chiar dacă m-am îndepărtat atât de mult încât aproape că m-am lovit de munţi. Şi dacă, atunci când era mică, autoarea îşi dorea să fie ,,o rândunică pentru a putea zbura spre alte lumi„, eu, în toată puterea maturităţii, mi-am dorit să fiu rândunică spre a mă întoarce de unde am plecat.
Cartea m-a impresionat, de asemenea, pentru că am simţit plăcerea de a povesti, plăcerea de a împărtăşi experienţele personale dar şi pe ale altora, într-o notă umoristică, nostalgică sau serioasă. De pildă, referindu-se la învăţătorul tatălui, autoarea notează: ,,Tatăl meu, cinic, la optzeci şi…de ani şi-a amintit că de îndată ce i-a murit mama (…) Domnul i-a spus că îi va fi aproape, că-i înţelege durerea, că-l va susţine. Armistiţiul a durat doar o săptămână. A încasat-o la palmă atât de tare, că n-a putut să scrie o perioadă (mai mult…)

Dorel Schor – Constantin Ciosu: Clasicul ,,Haz de necaz,,


Alegându-şi subiectele mereu din actualitate, cunoscutul caricaturist Constantin Ciosu abordează ingerinţa în viaţa noastră a reţelelor de socializare care sunt astăzi dominante în mai toate domeniile. Există în desenele sale un umor stenic, cu caracter specific prin soluţii neaşteptate şi care produce adesea ilaritate.
Cifrele de pe cadranul ceasului clasic nu mai corespund „necesităţilor” omului internetic şi sunt inlocuite de google, yahoo, facebook, e-bay, twitter, you tube şi alte însemne familiare generaţiilor mai tinere şi nu numai. La vizitarea unei expoziţii de pictură într-un muzeu de artă, majoritate celor prezenţi se îngrămădeşte în jurul unui televizor care transmite un meci de fotbal sau actualităţi, în timp ce (mai mult…)

Importanța jurnalistului și a jurnalisticii în societate

Dacă să ne referim la importanţa genului jurnalistic, atunci acesta este inegalabil în existenţa umană, deoarece fără informaţia publică/fără informaţia zilnică a presei despre tot ceea ce se petrece în propria societate şi universalitate omul devine extrem de limitat în posibilităţile intelectuale. Având la bază obiectivul principal de a promova creaţia și arta jurnalistică, în mod special, de a reflecta și a transmite publicului înformația corectă despre evenimentele ce au loc în viața socială, jurnalismul, domeniu distinct al vieţii spirituale, își dedică întreaga activitate intereselor sociale ale cetățenilor, totul fiind realizat în limite posibile de transparentă, formă a cunoașterii ce garantează dreptul la libertatea cuvântului și dreptul de a obține libertatea necesară pentru a exista într-o societate civilizată. Astfel, realizându-se prin diverse forme ale mass mediei (presa scrisă, presa online, audiovizuală etc.) importanța gazetăriei/jurnalisticii în viața omului este inegalabilă, deoarece este concepută pentru a susţine o cauză nobilă, o cauză socială și anume: de a onora societatea prin respectarea normelor juridice ce reglementează raporturile de drept civil, întemeiate pe adevăr și dreptate; de a asigura transparența informațiilor conform realității prin care există omul și societatea acestuia. Cu certitudine, nu este absolut deloc ușor de a realiza uneori acest lucru într-o societate, însă obligația legală/morală/profesională a ziaristului este raportată (mai mult…)

Când leprele-s la guvernare, tot omul vina lui o are…

F.M.Dostoievski era de părere că toți oamenii sunt vinovați de lacrima de pe obrazul unui prunc. Dacă ne însușim acest adevăr (fiecare dintre noi contribuie mai mult sau mai puțin la apariția răului uman, care acționează devastator asupra nevinovăției), atunci trebuie să avem curajul să ne recunoaștem partea de vină în toate catastrofele ce s-au abătut, se simt ca peștele în apă și fac ravagii pe planetă: alarmantul regres moral-spiritual generat de înflorirea necinstei, minciunii, ipocriziei, egoismului și cruzimii, aberanta civilizație mașinistă la care omul nu consimte să renunțe în pofida faptului că ea îl strânge de gât prin poluare, boli provocate de sedentarism și grozăvia accidentelor tot mai frecvente, globalism, multiculturalism etc.
Bunăoară, diluarea până la dispariție a tradițiilor și specificului național, dimpreună cu starea extrem de precară a unor nobile simțăminte, precum patriotismul și naționalismul, reprezintă ruinătoarele victorii ale globalismului, iar Eurovisionul penibil-cântăcios se constituie din ce în ce mai sfidător în port-drapelul multiculturalismului nivelator și leșios… (mai mult…)

Emilia Țuțuianu: Niascharian – Taina spiritualității românești și 10 ani de la înființarea Societății Culturale George Radu Melidon


Mulţi dintre noi simt o adevărată chemare a străbunilor, identificându-se sufleteşte cu spiritul celor ce au locuit pe aceste teritorii în vechime.
Descoperiri precum tăbliţele de la Tărtăria, cultura Cucuteni, gresiile inscripţionate de pe valea Nistrului, mormintele de la Svestari din Bulgaria, tăbliţele de la Sinaia, Codex Rohonczi de la Viena şi multe altele sunt subiectele pe care documentariul Niascharian, le abordează, având ca regizor pe domnul Leonardo Tonitza, odată cu interviuri cu specialişti în domeniu, fiindu-ne prezentate celor interesaţi de originea noastră, preocupările şi atributele vechilor locuitori ai ţinuturilor carpato- danubiano-pontice. (mai mult…)

Editorial: Realitatea mea neinventată, autor Nicoleta Nistoreanu


Volumul pe care îl aducem în atenţia dumneavoastră este scris din dragoste de cuvânt, din iubire de oameni și din nostalgia locurilor copilăriei. Autoarea, Nicoleta Nistoreanu îndrăgostită de cuvânt, alcătuieşte un eșafodaj ideatic apoi transformă totul într-un joc magic, într-o poveste care ne fascinează. Copilăria, lumea satului cu mentalităţile sătenilor, sunt supuse atenţiei autoarei, care ne aduce trecutul în clipele prezentului, cu sufletul şi gândul la viitor.
Cartea, este alcătuită din două părţi: Verile primei copilării – în care autoarea descrie locul în care s-a născut şi a copilărit, portretele părinţilor – admirabil alcătuite – ca o pictură cu detalii fine, aş putea spune – în care observăm cât de admirabil autoarea cărţii stăpânește arta descrierii prin cuvânt.
A doua parte a volumului cuprinde prezentarea  Anilor de şcoală – unde autoarea prezintă întâmplări din timpul şcolii, descriind admirabil și cu migală oameni, fapte și întâmplări, cu maturitatea vârstei de acum – dar și cu candoarea şi inocenţa din trecut, păstrate în memoria afectivă.
Acest volum, aşteptat mult de noi – raportat la ceea ce se scrie astăzi – un volum de care ,,ne era dor” – aşa cum menţionează scriitorul Ştefan Dumitrescu, în prefaţa volumului, deschide drum sigur autoarei spre noi și mai elaborate creaţii literare
Îi urez mult succes şi multă inspirație și îi mulțumesc de a ne fi făcut părtași la o așa aventură pasionantă în trecutul magic al copilăriei, amintindu-ne de unde venim, de bunicii noștri, de părinți și de farmecul inegalabil al copilăriei.

 

Editor, Emilia Țuțuianu

Dorel Schor – La pețit

Era într-o sâmbătă după amiază, beam o cafea cu Menaşe şi tocmai discutam puţină politică internaţională, când a sunat la uşă madam Brodiciche din Odesa. Ne-am cam mirat pentru că dumneaei nu ne prea vizitează, mai ales când are părul pus pe bigudiuri.
– Vă rog să mă scuzaţi, ne-a spus ea, dar am venit în legătură cu o acţiune filantropică. Noi, doamnele din bloc, ne-am gândit să-l însurăm pe băiatul cel mare al familiei Gurnişt. Are peste treizeci de ani, meserie bună, educaţie europeană şi merită, mai ales că a început să chelească
– Madam Gurnişt ştie? s-a interesat Menaşe.
– Ferească Dumnezeu! Tocmai ea vrei să ştie?
– Păi, băiatul ăsta nu se poate însura singur? N-a găsit o fată bună? Că doar băieţi nu prea sunt, dar fete câte vrei…
– Şi-a găsit, spune madam Brodiciche, şi nu numai una. Dar nu sunt pe placul lui maică-sa. Doamna Gurnişt, doar o ştiţi, e foarte, foarte pretenţioasă. Vreo două luni a umblat tânărul cu o educatoare de la cea mai bună grădiniţă din oraş. Nu i-a plăcut lui maică-sa (mai mult…)

Alexandru Nemoianu: Artur Silvestri și “Reconquista”

prof Alexandru Nemoianu

După Decembrie 1989 și încă mai vârtos de la începutul noului veac, XXI, și al celui de al treilea mileniu al Erei Creștine, când a devenit întreg activă, “mișcarea” culturală Artur Silvestri rămâne, după cunoștința mea, fara precedent în cultura românească.
La un an de la data când el s-a făcut nevzut, de când a trecut în celălat tărâm, cărți și articole încep să scoată la iveală ce a însemnat această uriașă personalitate, acest semizeu contemporan, prin opera lui și prin lucrarea lui culturală. Căci în cazul Artur Silvestri sunt două aspecte fundamentale și care, deși se interpătrund și intercondiționează, rămân “neamestecate” ;unire fără amestecare.
Este vorba de OPERA lui, adică de cărțile, studiile articolele, corespondența, toate semnate Artur Silvestri și apoi este vorba de Lucrarea, FAPTA, lui culturală care înseamnă reviste publicate de el, cărți editate de el, cărți publicate de el și prin el, promovarea scriitorilor și personalităților culturale , etc. (mai mult…)

Mănăstirea Varatic, spital militar provizoriu în Războiul pentru Întregirea României


La data de 18 mai 1915 Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române îl alege în unanimitate ca Protopop al preoților de armată în caz de război, pe iconomul Constantin Nazarie, profesor la Facultatea de Teologie, fost director al Seminarului ,,Sfântul Gheorghe” din Roman. Prin Ordinul nr. 3451 din octombrie 1915 al Marelui Stat Major sunt stipulate ,,Instrucțiunile asupra atribuțiilor preoților la armată”.
În cuprinsul acestui ordin se arăta printre altele:
,,Nicăieri preotul nu e mai la locul lui decât în momentele de mare emoție și de fiori prin care trece tot neamul în zilele de mobilizare, preludiul zilelor de mari sacrificii.” (mai mult…)

Vasilica Grigoraş: Petale în vânt = Petals on the wind: haiku Cezar-Florin Ciobîcă

Petale in vant

Atrasă de expresia unei iluminări de moment, în care examinăm viaţa lucrurilor, parafrazând un autor englez şi un devotat al culturii japoneze, Reginald Horace Blyth, apropierea de poemele nipone nu a fost întâmplătoare. S-a declanşat sentimentul că le aparţin, simţindu-mă reprezentată de stil, de tot ce am descoprit prin căutări şi prin citirea cărţilor de haiku. Surprinzătoare mişcarea din mediul online, o mişcare frumos organizată, închegată, prietenoasă incluzând mai mulţi autori de poeme nipone. Autori cu renume în ţară şi străinătate, printre aceştia numărându-se şi Cezar-Florin Ciobîcă, ale cărui poeme mi-au atras atenţia în mod deosebit. (mai mult…)

Dimitrie Grama – versuri

Dimitrie Gramadialoguri

….nu, nu sunt
perfecta
departe e
de mine
perfectiunea
cred ca nici
normala
nu sunt
si o sa te
plictisesti
de mine
si vei fi
trist
si pe mine
o sa ma doara
tristetea ta
mai bine, pleaca!
…..asa mi-ai spus
si te-ai intors
cu fata
la perete (mai mult…)

Vavila Popovici: Duminica Samarinencei – Apa Vie

Icoana Maicii Domnului

Cine va mărturisi că Isus este Fiul lui Dumnezeu, Dumnezeu rămâne în el, și el, în Dumnezeu.” – (Ioan cap 4;15)

Luna mai, denumită și „Florar”, este luna florilor, culorilor; ramurile copacilor se îmbracă în adevărate mantii verzi, ninge cu flori albe. Prospețime și culoare.
Mă aflu din nou în orașul Stamford din statul Connecticut, Statele Unite, oraș a cărui arie face parte din New York Metropolitan. Astăzi, duminică, ne îndreptăm spre Biserica ortodoxă-grecească (Ortodox Church of the Archangels) aflată pe Bedford St, la nr. 527, Biserică construită în 1958, în formă de cruce (stil cruciform, bizantin). (mai mult…)

Ioan Popoiu: ,,Aparent” un volum al stărilor poetice pure

coperta dacina dan aparent

La editura ,,Singur” din Târgovişte a apărut, la sfârşitul lui 2016, volumul de poeme ,,Aparent” (Illusory), de Dacina Dan, ediţie bilingvă (română-engleză), în traducerea Mădălinei Maria Dăncuş. Volumul respectiv a fost premiat la Festivalul Naţional de Poezie ,,George Coşbuc”, ediţia XIII.

Volumul se deschide cu o Prefaţă, substanţială, semnată de Mihaela Gheorghiu (autoarea copertei expresive şi lector al prezentei ediţii), veritabilă radiografie a unei cărţi atractive şi profunde. Autoarea prefeţei notează chiar din primele rânduri că volumul este dominat de ,,ambivalenţa real-imaginar, ideea reflexivităţii pierdute, imaginea deschisă şi înşelătoare a lumii, natura perisabilă a fiinţei umane, care şi-a pierdut accesul la tot ce înseamnă etern”. Ea subliniază apoi că ,,tot ce e simbol consacrat se transformă, în poezia Dacinei Dan, în contrasimbol”. Poezia ei se caracterizează printr-o continuă căutare (,,un turn de nelinişte, nedefinitivat, care se (mai mult…)

Festivalul Internațional POEZIA LA IAȘI, FIPI 2017, Ediția a IV-a, 22-28 mai IAȘI

afis festivalul international                       poezia la iasi 2017

scriitoarea suceveană Angela FURTUNĂ, invitat oficial, va susține recitaluri alături de invitații poeți din țară și străinătate

Aflat în plină derulare la Iași, Festivalul Internațional al Educației 2017 conține (alături de festivalurile de film, IT, educație, Librex 25-târg de carte, festivaluri și concerte de muzică, teatru, dans, arte vizuale) și secțiunea de festival POEZIA LA IAȘI – FIPI (Festivalul Internațional Poezia la Iași 2017).
Această a patra ediție a FIPI va începe la Iași pe 22 mai 2017, orele 17, în Aula “Mihai Eminescu” de la Universitatea “Al. Ioan Cuza”, cu un recital extraordinar de poezie susținut de poetul național al Braziliei, Marco Lucchesi.
În săptămâna FIPI vor fi prezenți la Iași 56 de mari poeți, din care 23 vor fi din afara hotarelor țării ; scriitorii vor susține, conform unui format devenit clasic, recitaluri în diferite locuri din Iași. Astfel, vor avea loc întâlniri zilnice, la ora 17, cu publicul în Aula Mihai Eminescu a Universității “Alexandru Ioan Cuza », dar și 330 de recitaluri de poezie în 11 licee ieșene selectate, 24 de recitaluri de excelență a câte patru poeți, precum și 10 recitaluri extraordinare. (mai mult…)

George Petrovai – Din aroganță și prostie rezultă doar ticăloșie!

Cum nu-i pădure fără uscături, tot astfel nu-i popor fără ciurucuri. Iar dacă facem o necesară comparație între România și Japonia, de pildă (două țări diametral opuse economic și geografic, dar mai ales spiritual și atitudinal), atunci concluzia se impune de la sine: Cu cât e Dumnezeu mai milostiv, cu-atâta-i omul mai parșiv!
Într-adevăr, căci dacă românii au primit de la Creator cu carul (trecut fabulos, țară nepereche în ceea ce privește bogățiile solului și subsolului), niponii au primit doar cu paharul (trecut situat între incert și modest, arhipelag fără egal în ceea ce privește frecvența cutremurelor și taifunurilor). Dar în pofida diferenței ca de la cer la pământ dintre coordonatele natural-existențiale (climă, sol, resurse etc.) ale celor două popoare, iată că astăzi Japonia se situează cu autoritate printre cele mai prospere țări ale planetei (ocupă locul doi în lume ca putere economică și financiară), pe când România se plasează cu o autoritate de-a-ndoaselea la coada țărilor din Uniunea Europeană, consolându-se (sic!) cu gândul că și-a creat în perioada postdecembristă o binemeritată faimă mondială la diverși indicatori ai nevredniciei cârmuitoare: alarmantul număr de decese (la mia de locuitori) din cauza cancerului și diabetului, (mai mult…)

Ioan Popoiu – versuri

Ioan Popoiu

Via Crucis

târât în noapte
corpul gol
aruncat
izbit cu violenţă
biciul
taie adânc
treptele negre
unsuroase
cuţitul rece
dur
metalic
clipa a îngheţat
s-a lăsat întunericul
resurecţie amânată (mai mult…)

Tiberiu Tudor: Balt-Orient expresul

Aceleaşi vechi nelinişti şi astăzi mă apasă,
Paharele cu bere sclipesc a diamant,
I-un cimitir de sticle împrăştiat pe masă,
Balt-Orient expresul ─ vagon restaurant.

La geamul tău în noapte se clatină mălinii,
Îmbracă-te în verde, dar nu mă aştepta,
Furtuna trece grâul prin săbiile luminii
Si limpezeşte drumul ─ cel dinaintea mea. (mai mult…)

Dimitrie Grama – dialoguri

Dimitrie Grama……imi spui
sa traim
acest moment
doar acesta…
nu exista
nici trecut
nici viitor!

….asa imi spui
fara sa te gandesti
ca in timp
ce imi vorbeai
deja aveam
un trecut impreuna
o amintire
si in gandul tau
inca nespus
traiam deja
in viitor. (mai mult…)

Vavila Popovici – Abjecție și Mahalagism

Caragiale

Educația este ceva ce majoritatea oamenilor primesc, mulți o transmit și puțini o au!” – Karl Kraus

Abjecția este definită în dicționar ca faptă, atitudine abjectă, demnă de dispreț; ticăloșie, josnicie; fărădelege, infamie, mișelie, mârșăvie, nelegiuire, nemernicie, netrebnicie, parșivenie blestemăție, scârnăvie, spurcăciune, nebunie etc.; prin mahalagism înțelegându-se bădărănie, grosolănie, impolitețe, indelicatețe, mitocănie, mârlănie, mojicie, necuviință, nepolitețe, țărănie, vulgaritate, în general vorbă sau expresie caracteristică oamenilor de la periferie, dar în zilele noastre – nu numai! Mahalagismul include calomnii și insinuări folosind un vocabular abject, un ton ridicat și nerespectarea pauzei dialogului, adică suprapunerea vorbirii. Poți renunța participarea la un exercițiu de abjecție colectivă? De cele mai multe ori – nu!, fiindcă „te ia valul”. Trebuie să ai putere de discernământ, educație, curaj și înțelepciune pentru a refuza intrarea în cercul mahalagiilor, a mahalagismelor. (mai mult…)

Filmul Niascharian Taina spiritualității românești

Paradox Film și Societatea Culturală George Radu Melidon vă invită Sâmbătă 2o mai orele 15 în Sala Amfiteatru a Complexului Parc Multiplex ROMAN

Filmul “Niascharian-Sa renastem” este, prin abordarea stiintifica a subiectului si prestigiul profesional al consilierilor, un document autentic care leaga circa 8000 de ani de istorie pe teritoriul Romaniei.

Aceasta lunga perioada de timp este abordata prin prisma scrierii sacre, o scriere care apare si se dezvolta inca din neolitic pana in jurul veacului al XV-lea e.n. cand documentele dispar sau inca nu au fost descoperite. Artefactele in jurul carora se desfasoara documentarul sunt piese aflate la prima filmare si prima prezentare in public: Amuletele de la Tartaria, Gresia de la Cosauti, Placutele de plumb de la Sinaia, Biblia lui Wulfilla, Codex Rochonzi sunt doar o parte din dovezile incontestabile prin lungile perioade de cercetare ce le-au fost alocate. (mai mult…)

George Petrovai – Cum toate sunt la noi pe dos, hoțul dibaci e valoros!

Pentru a se salva atunci când sunt prinși cu mâța-n sac, ticăloșii cu ștaif (politrucii ciocoizați și ciocoii politrucizați) recurg din ce în ce mai des fie la bunăvoința general-umană găzduită în maxima „A greși este omenește”, fie la cutremurător de profundul paragraf-angajament din rugăciunea Tatăl nostru: „Și ne iartă nouă greșelile noastre, precum și noi iertăm greșiților noștri”. Că altminteri, ceea ce înseamnă în mod obișnuit și sfidător la adresa nedescurcăreților cu frică de Dumnezeu, toți acești ipocriți se conduc după principiul fundamental al neamului prost: „Hoțul neprins e om cinstit”!…
Da, greșeala este într-adevăr omenească, iar prin aceasta scuzabilă, doar dacă este neintenționată și nerepetată, nicidecum atuncea când (cazul ipochimenilor postdecembriști), ea, premeditat-programată, este ridicată la rangul de politică națională și, în acest chip legal-nelegiuit, devine obsedantă de la vlădică și până la opincă. Ba poate ajunge chiar vrednică de stimă în acele situații în care este greșeală doar cu numele, căci oamenii luminați și curajoși (din păcate tot mai rari pe aceste meleaguri doldora de neinstruiți și (mai mult…)

Titi Nechita – versuri

Nostalgii de liliac

Sub liliacul plin de nostalgii
Mă regăsesc întors din pribegii
Și caut printre flori seară de seară
A lumii rătăcire milenară.

Pe sub umbrar mă poartă pasul iar
Privit cu-același aer princiar
De florile-n ciorchine adunate
Ce amețesc toți fluturii de noapte! (mai mult…)

Constantin Enianu – Smerenie şi manipulare

În anul 1981, un colecţionar de tablouri, obţinute în vremea nazismului, a venit în Kőln să vândă din ele, printr-o tranzacţie discretă, deoarece, fiind de notorietate, a dorit să rămână anonim. El a obţinut la licitaţie un milion de mărci germane, bani peșin. Aceasta a fost o nouă lovitură dată de supravieţuitorul nazist, athitectul, ministrul înarmării şi potenţialul succesor al lui Adolf Hitler, Albert Speer.
Albert Speer a fost întreţinătorul maşinii de război naziste, folosind munca forţată şi sistemul lagărelor de concentrare. Fire smerită, în decursul vieţii, s-a prefăcut a fi un simplu spectator candid, „nazistul cel bun“, scăpând de condamnarea capitală în Procesul de la Nűrnberg. El şi-a jucat cu succes rolul spăşitului, care regretă şi trece ca inocent.
„Speer a ţinut pe picioare cel de-al Treilea Reich. Asta îl face vinovat de toate crimele înfăptuite în acea perioadă.“ (David Cesarani, History Pofessor and Author)(Hitler’s architect)(*) El şi-a măsluit şi promovat memoriile, făcând avere de pe urma lor. Fiind confidentul lui Hitler, era dotat cu informaţii importante. „Hitler a fost cea mai apropiată întruchipare umană a diavolului, iar Speer a făcut un pact cu el. Nu se poate să nu fi observat că programul lui Hitler nu era perfect, dar era o uriaşă ocazie dacă erai pregătit să te înfrupţi din plin.“ (Dan van der Vat, Speer’s Biographer)(*) (mai mult…)

General de brigadă Nicolae Dabija, comandant al Regimentului 4 Artilerie ,,Roman” în Războiul pentru Independența RomânieiSimfonia Poeziei – Antologie multilingvă, vol. 4, coordonator Rodica Elena LupuIon Ionescu-Bucovu: Este Arghezi un poet obscur?Emilia Ţuţuianu: versuriMăzăreanu Ion: Contemporani cu Ion Ionescu de la BradVavila Popovici – Nevoia de Dialog și de ToleranțăIleana Costea: Interviu cu două actriţe est-europene din Los Angeles Tünde Skovrán şi Julia UbrankovicsMilena-Andreea Tanasă: poesisEmilia Ţuţuianu: Cecilia Bănică-Pal – poezie, destin, menire, harMenachem M. Falek – versuriMirela-Ioana Borchin, Lansarea volumului Elegiile de la Carani de Eugen DorcescuEmilia Ţuţuianu: Ileana Costea – o româncă adevăratăEmilia Țuțuianu: Florin Vasile Bratu și lacomele poveriEmilia Ţuţuianu: Profesorul Sorin Ullea, istoric al artei medievale moldoveneștiEmilia Țuțuianu: poesisAnca Sava: O carte de suflet Realitatea mea neinventată, de Nicoleta NistoreanuDorel Schor – Constantin Ciosu: Clasicul ,,Haz de necaz,,Ileana Costea: Mare succes al filmului românesc la Festivalul SEEfest, Los Angeles – De vorbă cu Vera Mijojlić, Andrei Zincă şi Adrian BarbuImportanța jurnalistului și a jurnalisticii în societateCând leprele-s la guvernare, tot omul vina lui o are…Niascharian – Taina spiritualității româneștiEmilia Țuțuianu: Niascharian – Taina spiritualității românești și 10 ani de la înființarea Societății Culturale George Radu MelidonEditorial: Realitatea mea neinventată, autor Nicoleta NistoreanuDorel Schor – La pețitAlexandru Nemoianu: Artur Silvestri și “Reconquista”Mănăstirea Varatic, spital militar provizoriu în Războiul pentru Întregirea RomânieiVasilica Grigoraş: Petale în vânt = Petals on the wind: haiku Cezar-Florin CiobîcăDimitrie Grama – versuriVavila Popovici: Duminica Samarinencei – Apa VieIoan Popoiu: ,,Aparent” un volum al stărilor poetice pureFestivalul Internațional POEZIA LA IAȘI, FIPI 2017, Ediția a IV-a, 22-28 mai IAȘIGeorge Petrovai – Din aroganță și prostie rezultă doar ticăloșie!Ioan Popoiu – versuriTiberiu Tudor: Balt-Orient expresulDimitrie Grama – dialoguriVavila Popovici – Abjecție și MahalagismFilmul Niascharian Taina spiritualității româneștiGeorge Petrovai – Cum toate sunt la noi pe dos, hoțul dibaci e valoros!Titi Nechita – versuriConstantin Enianu – Smerenie şi manipulare

Emilia Ţuţuianu – Omagiu cărturarului romaşcan George Radu Melidon



Dacă timpul nu există, ci doar viața pe care o trăim – pentru a lăsa ceva în urma noastră, semn că am existat – atunci putem spune că înfiinţarea Societății Culturale George Radu Melidon, omagiu adus cărturarului romaşcan, iniţiatorul primei biblioteci publice la Roman, profesorul George Radu Melidon, stă sub semnul continuităţii şi conservării tezaurului cultural local.

Personalitatea complexă a distinsului nostru înaintaș, profesorul, publicistul, cărturarul George Radu Melidon, cât și gestul său altruist de a înființa prima bibliotecă publică în urbea ce i-a fost leagăn și loc de odihnă veșnică, ne-a inspirat și ne-a dat putere de a-i cinsti memoria și a păstra peste veac Read the rest of this entry »

General de brigadă Nicolae Dabija, comandant al Regimentului 4 Artilerie ,,Roman” în Războiul pentru Independența României


Născut la 15 august 1837, la Huși, fiu de paharnic, Nicolae Dabija urmează cursurile Academiei Mihăilene din Iași. În anul 1858, datorită calităților dovedite, a fost trimis, cu sprijinul Ministerului Cultelor din Moldova, în Franța, la Școala Militară din Metz.
A parcurs treptele ierharhiei militare de la gradul de sublocotenent la general de brigadă, îndepliniind de-a lungul carierei diferite funcții în structurile armatei.
A îndeplinit funcția de subdirector al stabilimentelor de artilerie în anul 1864, a activat la Direcția Artileriei în perioada 1865-1866, Ministerul de Război ( 1869,1871-1872) , subdirector al Școlii Militare de Artilerie (1869-1871), fiind avansat general de brigadă în anul 1883. A îndeplinit funcția de comandant al Regimentului 4 Artilerie ,,Roman”, în perioada 1877-1879.
În această calitate, a participat cu brava unitate romașcană la campania din Bulgaria, în timpul Războiului pentru Independența României. Read the rest of this entry »

Simfonia Poeziei – Antologie multilingvă, vol. 4, coordonator Rodica Elena Lupu

GMartea_Coperta_Antologia SIMFONIA  POEZIEI-vol 4-2017

Este de neîntrecut valoarea unei lucrări literare în spațiul cultural național și universal. Aceasta nu este altceva decât expresia muncii umane ce reprezintă, în mod prioritar, valoarea muncii intelectuale pusă în slujba omului și a societății. În rezultat, este un efect al cărui intensitate produce bunuri spirituale/bunuri sociale prin intermediul cărora se dezvoltă lumea și tot ceea ce simbolizează evoluarea umană. Prin tabloul acestor caracteristici omul are necesitatea de a fi mereu în contact cu universul cunoașterii, cu universul ce însuflețește și motivează existența umanității. Astfel, printre aceste ipostaze se regăsește și omul-scriitor care tinde să se redescopere pe sine însuși (ca personalitate și identitate autentică socială) printre valorile cunoașterii, fenomene ce se intersectează nemijlocit cu valorile spirituale-culturale. Prin urmare, prin respectivele afirmații există poetul sau mai bine zis omul înzestrat cu imaginație și sensibilitate aparte ce are capacitatea de a transmite și de a provoca emoția artistică, aceasta, la rândul ei, oglindind procesul de cugetare/meditație prin realitatea obiectivă/subiectivă/ireală. O realitate vie este că omul-scriitor este acea persoană care dorește neîntrerupt să plăsmuiască frumosul prin opere literare, pentru ca acesta, în consecință, să pună bazele în fondarea unor valori complexe și anume: de natură culturală care să armonizeze și să dezvolte cultura omului. O asemenea tendință Read the rest of this entry »

Ion Ionescu-Bucovu: Este Arghezi un poet obscur?

(Câteva note despre„Florile de mucigai”

Pe 21 mai 1880 s-a născut TUDOR ARGHEZI, prilej să ne amintim câteva cuvinte despre poezia lui.
Este Arghezi un poet obscur?- se întreba Șerban Cioculescu în „Introducere în poezia lui Tudor Arghezi” Climatul liricii argheziene rămâne îmbietor numai pentru un public restrâns. Spre deosebire de Eminescu care și-a pus sentimentele în poezie și a fost adulat încă de la începuturi, Arghezi pare să-și ascundă eul liric într-un con de penumbră, rămânând să fie descoperit de cititor. „Obscuritatea lui Arghezi decurge în primul rând din nerespectarea logicii formale.”(Șerban Cioculescu) . Adică fără a fi ilogic și irațional, el nu compune poema cu gradație logică, ci cu stări de conștiință succesive, cu ruperea punților de legătură dintre versuri.
Tudor Arghezi s-a format în ambianța simbolismului francez. Simbolul la el înfățișază cauza relativei obscurități. Exemplu poate fi poezia „Între două nopți”, o dramă metafizică, unde caută divinul prin săparea mai adâncă în odaie lui, care este cămara sufletului:
Mi-am împlântat lopata tăioasă în odaie. Read the rest of this entry »

Emilia Ţuţuianu: versuri

Emilia Tutuianu Dospinescu

De ce-ai plecat?
Pentru Sheila

De ce-ai plecat iubito
când noi valsam în doi?
Doar muzica divină
a mai rămas din noi?

Unde să te caut, iubito?
Cărări eu tot străbat
și drumu-i greu,
mai îngustat
de timpul ce apune. Read the rest of this entry »

Măzăreanu Ion: Contemporani cu Ion Ionescu de la Brad

Dr. ing. Măzăreanu Ion

Vavila Popovici – Nevoia de Dialog și de Toleranță

„Toleranța este celălalt nume al libertății.” – Mahatma Gandi
Oamenii comunică între ei, fac schimb de idei, încearcă să se înțeleagă, să creeze acea armonie mult dorită. Dar pentru aceasta trebuie să asculte multe păreri, afirmații, uneori contraziceri, toate făcute cu scopul ajungerii la înțelegere. Dialogăm ca atare, înțelegând prin aceasta modul de expunere a ideilor, în numele propriu sau al unei comunități mai mici sau mai mari. Trăind într-o societate nevrotică, nu mai dialogăm în sens socratic – ca pe vremuri – , meditativ, reflexiv, acordând interes și atenție spuselor celuilalt, ci luptăm să avem noi dreptate, neglijând total sau parțial ideile celuilalt. Suntem martorii sau exponenții defulărilor de tot felul, considerându-se deținătorii adevărului absolut și obstrucționând în acest mod dialogul. Se instituie, de multe ori, un dialog al surzilor. Puțini sunt cei care recunosc necesitatea dialogului social cu un comportament respectabil, păstrând cu strictețe principiile generale care guvernează dialogul. Cel care îmbracă veșmântul obștesc se impune să uite de propria lui persoană și să ia în considerare pe ceilalți, pe care îi reprezintă și în numele cărora vorbește. Cel învestit să poarte dialogul, se impune să fie pătruns de idealul în care crede și să aibă puterea de a stârni interesul partenerului de discuție pentru convingerile sale. În același timp el Read the rest of this entry »

Ileana Costea: Interviu cu două actriţe est-europene din Los Angeles Tünde Skovrán şi Julia Ubrankovics

Milena-Andreea Tanasă: poesis

Milena Andreea Tanasa

Poem despre fericire

Fericirea mea constă într-un zâmbet
Unul păgân, copilăresc
Fericirea mea constă într-un zâmbet.
Zâmbet, singurul poem pe care nu îl mai citesc
Fericirea mea constă într-o persoană
Una înaltă, cu ochi tăcuţi Blânzi Flămânzi
Fericirea mea constă într-un suflet
Unul energic, admirabil
Fericirea mea constă într-un suflet
Unul energic, admirabil Timid Palid
Fericirea mea constă în el
Acest el admirabil Tăcut Păgân.
Suflet plăpând. Read the rest of this entry »

Emilia Ţuţuianu: Cecilia Bănică-Pal – poezie, destin, menire, har

Cecilia Banica Pal

Ascult în şoaptă, vers după vers, glasul emoţionant şi cald al poetei Cecilia Bănică Pal:
,,Nu-mi voi contabiliza viaţa, / Nu voi calcula fiecare şoaptă rostită prin cuvânt! / Calculatorul meu nu va înregistra / Şiruri de cifre pierdute de-a lungul anilor..” M-a fascinat întotdeauna ochii doamnei Pal. Căprui, profunzi, cu o licărire intensă, care îi domină pe cei din jur. Există în aceşti ochi ceva mai puternic decât perseverenţa, simţi că dincolo de ei se întinde o voinţă şi un curaj care nu poate fi încovoiat de nimeni şi nimic. Ironie, mâhnire, reflecţie poetică care îţi aduce în suflet anii care au trecut, amintirile risipite cândva, într-un alt timp. Interlocutoarea mea este o doamnă foarte dârză, tenace, cu o mare iubire de oameni. Un om căruia nu-i place să îşi risipească nici vorbele nici gândurile. O cunosc pe poeta Cecilia Bănică Pal de foarte mulţi ani, la catedră – ca profesor, apoi ca şi colaboratoare preţioasă la editura Muşatinia, la revista Melidonium. Ca editor, primul său editor, al celor trei volume de poezie, ştiu că se apleacă asupra scrisului doar atunci când sufletul îi este prea plin, când sufletul îi vibrează şi viaţa o copleşeşte, făcând-o să se regăsească doar prin versuri, prin poezie. Din dialogul nostru, vom înţelege poate, de ce atâta durere, de ce această necruţare de sine care a însoţit-o în toţi aceşti ani. Read the rest of this entry »

Menachem M. Falek – versuri

Altare

Uită‐te la moştenire:
Altar de presiuni
La fiecare anotimp şi vârsta
În fiecare mediu sau uliță.

Presiunea în artere anunță o explozie.
Presiunea în vene anunță stand‐ul.
Presiunea în piept anunță îngrijorare.
Presiunea în burtă anunță dureri.
Presiunea în gât anunț‐o sufocație.
Presiunea la ochi anunță o scurgere.
Presiunea în spate anunță culcarea.
Presiunea în picioare anunță oprirea.
Presiunea în plămâni anunță nedormire.
Presiunea la inimă anunță un vas care a cedat. Read the rest of this entry »

Pagina 1 din 42012345...102030...Ultima »