Vavila Popovici – Teama căderii de pe soclu

Sistemul incorect al priorităților generează agresivitate.” – Serghei Nikolaevici Lazarev

Agresivitatea, conform dicționarului, este însușirea de a fi agresiv, constituind uneori un simptom patologic. Este caracterizată de multe ori ca o interacțiune socială dăunătoare, cu intenția de a provoca o stare neplăcută unui individ, sau chiar societății. Poate fi răspuns la o provocare, sau nu, determinată oricum, de o frustrare.
Agresivitatea este monstruoasă și ea poate lua o varietate de forme, care pot fi exprimate fizic, sau verbal, din care specificăm pe cele mai importante: agresivitatea defensivă (indusă de frică), agresivitatea de dominare, agresivitatea inter-masculină, agresivitatea maternă, agresivitatea legată de sex, agresivitatea teritorială, agresivitatea indusă de izolare.
Putem considera agresivitatea ca fiind o însușire a acelor tipuri de comportament care sunt orientate în sens distructiv, provocând bulversare, daune materiale, morale, psihologice, la polul opus fiind „comportamentul prosocial” care implică concepte ca toleranța, ajutorul, echilibrul.
Din formele de manifestare ale agresivității fac parte: războaiele, crimele, jafurile, furturile, violurile, tâlhăriile, incendierile, distrugerile, lovirile – forme de vătămare corporală etc. Ca intenție, scopul agresivității, pe lângă provocarea răului, mai poate fi, anihilarea puterii agresorului – real sau închipuit. (mai mult…)

Grigore Ilisei – La Văratec de Sânta Marie Mare

Varatic

În mijloc de august, de Adormire, în stupul mănăstiresc cel mare al Văratecului e zumzet ca la vremea culesului de nectare dintr-o prisacă, atunci când florile împânzesc pajiştile sau aştern cunună de mireasă pe coroanele copacilor. Se simte cum se prefiră peste pulsaţia egală de roboteală şi rugăciune, deasupra tăcerilor când adânci, când înalte, un adaos de primenire şi pregătire. Pe 15 august, de Sfânta Mărie Mare, cum se spune în popor sărbătorii Adormirii Maicii Domnului, la Mănăstirea Văratic, la biserica mare, e hram. Veacul al 18-lea este timpul ridicării temeliilor primului aşezământ, ctitoria măicuţelor din jurul stareţei Olimpiada, vegheate de duhovnicul Iosif, trecut între timp în rândul sfinţilor. Călugăriţele s-au statornicit aici cu binecuvântarea stareţului Paisie de la Neamţ. Au presărat atunci în poienele mai sorite, anume numite Văratic, sămânţa monahismului şi au ales drept patron al bisericii pe Maica Domnului, cinstind-o şi pomenind-o prin hramul Adormirii. Era un prinos adus Mariei că le învrednicise să întemeieze, aidoma voievozilor şi boierilor, mănăstire şi să deschidă pagină nouă în vieţuirea monastică. Maicile din jurul Olimpiadei, asemenea celor de (mai mult…)

Galina Martea: „România, pentru tine!” – publicație literară consacrată zilei naționale

Antologia_Romania pentru    tine_Coperta fata-2017

Dragostea pentru propria țară, dragostea pentru valorile naționale este un lucru nobil și, poate, cel mai frumos sentiment uman prin intermediul căruia se profilează devotamentul, fenomen despre atașamentul curat al omului față de tot ceea ce este natal. Deci, prin cuvântul natal se distinge, în mod prioritar, dragostea de propria țară, pământ în care te-ai născut și ai crescut de-a lungul timpului. Astfel, pentru unii oameni valorile naționale sunt lucruri sacre și deosebit de importante în viața de toate zilele, respectiv, acestea fiind onorate cu multă sfințenie și devotament. Printre acește clasificări cu accent pe valorile naționale se regăsesc românii, popor care, în majoritatea cazurilor, își iubeste patria, își iubeste originile, își iubeste pământul natal și limba natală. Respectiv, intelectualitatea română este acea parte a poporului care prin valorile și creațiile spirituale respectă cu generozitate sentimentul credincios față de cultura națiunii. Ei încearcă prin orice mijloace de comunicare să abordeze importanța tradițiilor naționale, astfel valorificând cultura, limba și unitatea națională. Corespunzător, din rândul intelectualității române fac parte și scriitorii, personalități ce stau în slujba (mai mult…)

Ştefania OPROESCU – Venus din porumb

OPROESCU Stefania oct2017

O părere de lumină palpită pe trotuarul de vizavi, ivindu-se printre siluetele în mişcare, sub înserarea zorită de coroana norilor vineţii, împletiţi în valuri, asemeni bancurilor de peşti ce-şi schimbă brusc direcţia. Lumina palidă se alungeşte, se subţiază, se dilată, prinde contur şi-l pierde cu întreruperi, strecurată prin ţesătura ca de igliţă, alcătuită din trupuri ce se deplasează în ambele sensuri, ocolindu-se cu grijă. Ochii care urmăresc lumina, erup din arsura închipuirii şi, un ghem de fierbinţeală se prelinge ca lava prin trupul atins de vedenie. Miros de pământ umed şi de frunze de nuc începe să curgă din cer, vânturat de fulgi mari şi pufoşi de zăpadă. Din gâtul fiebinte ţâşneşte un strigăt de sălbaticiune ce deschide orbeşte drum, ignorând obstacole. Spaima pierderii luminii pe care o caută neistovit, de ani buni, anulează raţiunea. Un salt printre maşini, o traversare periculoasă a străzii, ocrotită de cine ştie ce clipă de indiferenţă a destinului şi, mâinile se reped înainte, căngi pregătite să nu scape prada. Apucă veşmântul luminii şi-l scutură ca pe o scoarţă veche, până cade din el mirosul râvnit. Ochii încep să se limpezească, strigătul se transformă în şoaptă seducătoare. Vede (mai mult…)

George ANCA Prozeme cu Gita (2016)

 

ANCA George2

Niciodată, spre sfârşitul unui lucru, nu mă mai concentrez şi dau chix. Seminar indian pe din trei, printre distanţe şi abhijnana. Măcinat de ceapă. Uitat francezul de miercuri – destin din real şi doi copii. Traduc ori eseez, plus carnete-bus. Aş face de un trandafir roz mirositor printre nalbe. Pe la alte case? A plouat azi-noapte dublu.

Uite că răsare. Şei ude se usucă. Am mâna şi piciorul. Curenţi erdoganizanţi. Nu m-a lăsat să-l vizitez când îl desfigurase cancerul, încât nu m-am mai dus nici la înmormântare. La azil, oarecum consolat de a nu mai prea înjura, cum n-ar mai avea pe cine. I-aş duce un trandafir alb, ziare. Tatăl scânteistului îngropându-şi copilul pe timp de pace. Singurătate puşcăriată în conflicte sfincteriale. Forţarea compasiunii, vorbea cam de pe scenă. Eu ştiu să ascult şi îşi dăduse drumul ca pe vremuri. Se vedea intelectual monoped. (mai mult…)

Alin RADU Capricii la început de iarnă (stihuri)

AM VEŞTI…

Am veşti că iarna asta
Pe-aici nu va veni.
A eşuat la poluri,
Sau poate-n altă ţară,
Ne vor rămâne câmpuri şi gânduri încă gri,
Ne va ploua-n crescendo, până spre primăvară.

Iubito, încă o toamnă
Nu cred că mai suport
Atâtea vrăbii ude,
Câte-am văzut pe stradă,
Atâţia oameni sumbri, iubind sub foi de cort…
Hai să ne cerem dreptul la datini şi zăpadă !

RADU Alin

(mai mult…)

Arhim. Bartolomeu Valeriu Anania: Văratecul şi literatura

Varatic

Văratecul încă nu a avut privilegiul de a străluci în paginile literaturii precum, de pildă, Neamţul în magnifica descriere a Fraţilor Jderi sau precum Cozia, în cunoscutul poem al lui Grigore Alexandrescu, deşi atât istoria cât şi frumuseţea mănăstirii ar fi îndreptăţit-o la o celebritate mai largă decât aceea pe care i-a conferit-o Garabet Ibrăileanu în romanul Adela (chiar şi în acest caz, realizatorii peliculei cu acelaşi nume au preferat să filmeze exterioarele de la… Cernica). Scriitorii de până mai deunăzi s-au mulţumit să treacă printr-însa cu pasul şi ochiul călătorului, sub stăpânirea sentimentului de noutate şi surpriză, consemnat, de cele mai multe ori, în cartea de impresii, sau, în cazuri mai norocoase, în propriile cărţi. Fireşte, nici aceasta nu e puţin dacă ne gândim la numele unora dintre ei. Consemnările lui Mihail Sadoveanu, Gala Galaction, Calistrat Hogaş reprezintă mărturii nu numai asupra aşezământului în sine, ci şi asupra autorilor lor, ele constituindu-se astfel în elemente de istorie literară. Importanţa lor e reală, desigur, numai în măsura în care sunt şi semnificative. Din acest punct de vedere, ne interesează mai puţin, de pildă, că Vitoria Lipan, pe timpul dramaticei sale (mai mult…)

George Petrovai – Cârmuitorii jubilează că-n România toate-s varză…

Întrucât verbul „a jubila” și substantivul corelativ „jubileu”, la plural „jubilee” (ah, iar acest capricios gen neutru din limba română”), poate crea confuzii încă din titlu, de unde riscul ca bunele mele intenții să fie înțelese greșit, mă văd nevoit să fac din capul locului următoarea precizare: Da, am recurs la ajutorul acestui verb pentru capacitatea sa lingvistică de-a rima cu starea vărzoasă a nației (firește, în sens culinaro-politic), astfel ca mai avan să stârnesc interesul cititorului!
Dar verbul nu-i întrebuințat în mod prioritar cu sensul de bucurie din partea cârmuitorilor mari și mici, pentru contribuția lor fundamentală la crucificarea României în cei 28 de ani de metodică și generalizată ticăloșie postdecembristă (mă rog, câți dintre ei au curajul să recunoscă public că fac tot ce le stă în putință ca apele politico-juridice de la noi să fie mai departe tulburi?), ci cu acela de sărbătorire a unui număr rotund de ani (o sută, cincizeci, douăzeci și cinci sau mai puțini, însă obligatoriu divizibil cu cinci) – cu multă cheltuială spre încântarea tuturor participanților și cu mare mulțumire lăuntrică pentru acei invitați descurcăreți, care au izbutit să fenteze legislația noastră doldora de cusururi. (mai mult…)

Constantin Mănuță – cronici la cărțile Fărâme și Memorii bolnăvicioase, de Nina Gonța

SKM_C45817110512210

FĂRÂME „Reporter” de Iaşi sau INSTANTANEE, Editura PIM, Iaşi, 2017 şi MEMORII BOLNĂVICIOASE, Editura Ro.cart, Bucureşti, 2017

Proza Ninei Gonţa cuprinde adevărate fărâme, secvenţe de viaţă sau instantanee, autoarea erijându-se într-un Reporter de Iaşi.
Din fărâme este alcătuită viaţa noastră afirmă prozatoarea şi gândul ne trimite la volumul de Momente şi schiţe de I.L.Caragiale. La fel ca marele clasic al literaturii române autoarei îi place să observe oamenii, să le asculte poveştile de viaţă, să pătrundă dincolo de lumea realităţii cotidiene în lumea ireală a misterelor sufleteşti, în căutarea adevărului mult clamat şi de poetul naţional Mihai Eminescu.
„Ce se ascunde în spatele acestor discuţii, gesturi, priviri? Unde este adevărul adevărat?” (mai mult…)

Mihai Merticaru

mihai-merticaru

Poem de dragoste

„Mă iubești ?”, întreabă Semiramida alintându-se.
„Nespus de mult…”, „Mult… cât de mult ?”
Nabucodonosor stă câteva clipe pe gânduri,
câteva ceasuri, câteva săptămâni, după care
poruncește să se înalțe grădinele suspendate
și începe să prindă trup astral, în inima
deșertului,
una dintre cele șapte minuni ale lumii,
oază de eternitate, de apă lustrală, de vegetație
luxuriantă, de aer răcoros și înmiresmat,
un paradis cu splendori greu de închipuit.
de la înălțimea celor 77 de metri a ultimei
terase,
se desfășoară un fascinant și tulburător poem
de dragoste care întregește măreția și gloria (mai mult…)

Dorel Schor – O glumă împărătească

Zilele trecute, discutând cu un prieten care locuieşte acum in Germania, a venit vorba de împăratul Wilhelm al doilea şi de împărăteasa Augusta Victoria. Despre împărăteasă ştiam mai puţine lucruri, dar despre kaiserul acesta foarte ambiţios cunoşteam o întâmplare amuzantă. Wilhelm al doilea era dominat probabil de personalitatea puternică a lui Bismark, cancelarul de fier, şi a simţit nevoia să se înconjoare de artişti şi scriitori.
Printre aceştia, umoristul Safir îşi făcea veacul, inclusiv masa şi casa, la curtea imperială. Şi atunci, ca şi acum, puternicii zilei simţeau nevoia imperioasă să se dovedească spirituali cu… umoriştii. Împăratul, om şi el la urma urmei, a făcut o glumă. S-a sculat într-o zi mai devreme decât obişnuia, s-a deplasat discret şi a scris cu creta pe uşa de lemn lucios a umoristului:
„Safir este cel mai mare măgar din lume”.
Apoi a aşteptat să vadă reacţia respectivului… Numai că respectivul nu a reacţionat în nici un fel, nu a pomenit de inscripţie, nu a (mai mult…)

Grigore Ilisei – Istorii despre un Palat

Pe unul din dealurile Văratecului, sumeţită ca un comandament de bătălie, străjuie o clădire masivă, blindată parcă, povară mult prea mare şi grea pentru coasta slăbănoagă, ce tinde să o ia la vale. Este Palatul episcopal al Preasfinţitului Partenie Ciopron, ierarhul Romanului şi Huşilor, trecut de o vreme în lumea drepţilor. O alcătuire contrastantă cu tot ceea ce s-a construit în mănăstire, de la case de maici la biserici, de la arhondaric la stăreţie. Urieşenia reşedinţei episcopale este una dintre caracteristicile despărţitoare. Nu singura. Austeritatea respiră prin fiecare por al greoaiei zidiri. Soliditatea, un alt atribut, e minată de instabilitatea pământului. Poate şi o anume trufie pe dinafară. Înlăuntru nu-i lux de palat arhieresc, ci mai degrabă o cuvioşie de călugăr cu oarecare stare. Odăile, multe largi, nu comunică direct cu exteriorul, pentru că un cerdac mare, cu geamlâc, încinge jur împrejur palatul. Aşezat pe una din cele mai ridicate cote, acesta domină strânsura de clădiri ca un potcap de înaltă faţă bisericească.
Palatul spune poate ceva despre proprietarul lui. Acesta nu l-a cumpărat, ci l-a zidit din temelii după pofta inimii. Pentru că nu am avut plăcerea să-l cunosc, nu fac decât să presupun, fantazând oarecum, plecând însă de la palipmsestul lăsat, adică de la edificiu. (mai mult…)

Maria Diana Popescu – Casa de hiene a trădătorului Mihai

Ţara arde de corupţie şi nenorociri, iar impostorii din cloaca lui Mihai trădătorul de ţară se bat pe averea statului român. La naiba cu toată supuşenia ziariştilor şi a unor politicieni faţă de individul Mihai, care a fost cîndva, întîmplător şi vremelnic, aşa-zis rege al Românei, personaj de decor, care şi-a pus coada pe spinare, după ce ne-a vîndut ruşilor şi şi-a asigurat viitorul! Reamintesc că acesta a ABDICAT definitiv, cu anularea tuturor drepturilor pentru el şi pentru urmaşii lui, născuţi în Elveţia după abdicare!Să mai spunem o dată, răspicat, ca să se ştie şi să se ia aminte: fostul rege Mihai n-a mai fost rege de la data abdicării „de comun acord” cu guvernul Petru Groza, la data de 30 decembrie 1947! La 10 iunie 1948, cînd s-a căsătorit cu Prinţesa Ana de Bourbon-Parma, cetăţeanul civil Mihai nu mai era nici rege şi nici cetăţean român, după ce, la data de 22 mai 1948, îi fusese retrasă cetăţenia română, lui şi mamei sale, regina Elena, conform Deciziei Consiliului de Miniştri nr. 797 din 22 mai 1948, semnată de şeful guvernului, Dr. Petru Groza. Iată şi textul deciziei semnate de Petru Groza, publicat în Monitorul Oficial cu nr. 122 (partea 1 B), din 28 mai:„Consiliul de Miniştri, în şedinţa din 22 mai 1948, văzând Raportul ministrului Justiţiei.În temeiul art 41, pc 5, din legea din 19 ianuarie 1939, pentru dobândirea şi pierderea naționalității (…)Decide:Art 1-Se retrage naţionalitatea română următoarelor persoane:Mihai de Hohenzollern, fost rege al României;Elena, mama fostului rege al României;Elisabeta de Hohenzollern;Ileana de Habsburg;Nicolae de Hohenzollern.” (mai mult…)

Grigore Ilisei – Clubul monahiei Aglăida

În iarna anului 1973, în prejma Crăciunului, m-am îndreptat, împreună cu soaţa mea Ecaterina, spre Mănăstirea Văratic în căutarea unei oaze de tihnă şi reculegere după un răstimp agitat, cu un pasaj bucureştean de câteva luni, cel al lansării noului post de radio al Radiodifuziunii Române, Programul III, şi un epuizant demers de primenire a emisiunilor Radioului Iaşi, de ale cărui destine primisem misiunea să mă ocup ca redactor şef adjunct. Alesesem chinovia Văratecului pentru că acolo simţisem, în trecerile de până atunci, că pacea omenească se întâlneşte, logodindu-se cu aceea cerească, solaritatea se îngână mereu şăgalnic cu umbra odihnitoare şi căldura molatecă nu lasă loc decât unei răcori binefăcătoare. Am vroit să merg la Văratic ca să mă odihnesc trupeşte şi mai ales sufleteşte, să mă cuminec din duhul de sacralitate al toposului. Ce moment putea fi mai potrivit decât acel timp al renaşterii ce-l întrupează atât de tulburător sărbătoarea izvorului vieţii, Crăciunul! Mă gândeam, de bună seamă, la o odihnă activă. Îmi luasem cu mine topul de hârtie, câteva condeie şi eram hotărât să-mi consacru o parte din timp scrisului dacă Dumnezeu mă va binecuvânta cu acel de nepreţuit dram de inspiraţie. (mai mult…)

Alexandru Spătaru – versuri

Cântecul imposibil, incredibil

Mi se întâmplă – rareori,
să trec prin stări de graţie supremă,
o cât aş vrea să vi le împărtăşesc!
Un simţământ curat al sinelui
îmi spune că numai împreună
ne-ar străbate o nemaiîntâlnită bucurie.

Dar nu-mi stă în putinţă.
Nu ştiu nicio silabă, niciun sunet,
o culoare, pentru a le traduce
în trăirea pământeană. (mai mult…)

Zilele Monica Lovinescu, Ediția 2017, la Suceava

afis zilele monica lovinescu          2017
Biblioteca Bucovinei, Consiliul Județean Suceava, Uniunea Scriitorilor din România, Radio Europa Liberă organizează Zilele Monica Lovinescu, Ediția 2017, la Suceava.
Pe 16 noiembrie, începând cu ora 11, la Biblioteca Bucovinei, vor avea loc mai multe evenimente:

I. Conferință ANGELA FURTUNĂ :
Cazul Monica Lovinescu – Raport secret. Despre singurătatea modelului etic în România cucerită de post-istorie și, din nou, de terorismul intelectual.

II. Prezentare enciclopedie europeană :
În 2018, la 95 de ani de la nașterea sa și la 10 ani de la plecare, (mai mult…)

George Petrovai – Moravurile-n decădere sunt mană pentru hahalere!

Motto:
Cu cât un ins mai sus ajunge
prin procedee deocheate,
cu-atât esența lui de om
e mai săracă în carate.

(În varianta populară
avem superba formulare:
„A fi mare nu-i mirare,
a fi om e lucru mare”.)

Se spune că omul a fost croit (de Creator sau de poznașa evoluție?) să dorească tot mai mult și că acesta ar fi motorul progresului său. Că, adică, fără așa ceva (desigur, în inseparabilă legătură cu minciuna, egoismul, ipocrizia și cruzimea), n-am fi ajuns nefericiții beneficiari ai unei civilizații care se întoarce nimicitor împotriva noastră: apa, aerul și alimentele infestate ne îmbolnăvesc, medicamentele contrafăcute ne crează iluzia însănătoșirii, mașinile ne fac zob peste tot, aparatele electronice ne sporesc suferințele prin perfidia lor lăuntrică, iar propaganda oficială a globalismului ne transformă, încet dar sigur, din cobai „numai trup și numai lut” în roboți eficienți și joviali, părți indistincte și dirijate într-o viitoare omenire temeinic dezumanizată.
De ce s-a ajuns aici? Deoarece, în goana turbată după efemer (bani, putere, faimă, plăceri degradante), preaștiințificul (unde-i spusa socratiană „Știu că nu știu nimic”?) și preamișelul om modern, a ajuns să-și ucidă însăși esența sa atunci când a îndrăznit să afirme că „Dumnezeu a murit”! Iar pentru această incalificabilă dovadă de nerecunoștință, înclin să cred că Dumnezeu a decis să-l pedepsească pe om în maniera Sa atotiubitoare, adică luându-Și mâna ocrotitoare de deasupra lui și lăsându-l să se izbească cu capul de zidul neputinței, până în clipa când se va dezmetici și din adâncul inimii se va căi. O atare ipoteză este în concordanță atât cu afirmația că răul provine din libertinajul în care omul preface liberul arbitru dăruit lui de către Creator, cât și cu două celebre puncte de vedere: (mai mult…)

Sorin Grumuș: Profesorul Dumitru Mărtinaș, combatant în Războiul pentru Întregirea României


Dumitru Mărtinaş s-a născut la 11 mai 1897 în satul Butea, comuna Miclăuşeni, fostul județ Roman, din părinţi ţărani de confesiune romano-catolică.
A absolvit facultatea de filologie a Universităţii din Iaşi în anul 1922, studiind limba şi literatura română, limba latină şi filozofia. După finalizarea studiilor universitare a lucrat în următoarele instituții de învăţământ : Liceul german şi Şcoala Normală din Cernăuţi, Liceul German din Trontino, judeţul Cetatea Albă, Şcoala Medie nr. 2 din Arad, Liceul ,,Principele Nicolae’’ din Sighişoara, iar de la 1 septembrie 1925 la Liceul ,,Alexandru Papiu Ilarian’’ din Targu-Mureș.
Opera sa ştiinţifică cuprinde câteva eseuri pedagogice şi lucrarea “Originea ceangăilor din Moldova” , pentru redactarea căreia a făcut cercetări și analize timp de aproape 50 de ani, în peste 70 de sate locuite romano-catolici (ceangăi). (mai mult…)

Titi Nechita – Oare, nu vă doare?!

Oare nu vă doare capul
Când veniți cu mic, cu mare,
Cu propuneri ordinare
Ce frizează handicapul?

Nu vă moare herghelia
Neuronilor emfatici
Care năvălesc sălbatici
Stricând toată coșmelia? (mai mult…)

Constantin Mănuță – cronici literare, cărți ale autoarei Nina Gonța

Despre cartea Poezie erotică  – Traduceri din poeţi ruşi modernişti Ediţie bilingvă ruso-română. Transpunere în limba română: Nina Gonţa, Editura StudIs, Iaşi, 2017.
Motto: „Să-ţi fie versul bună veste
Ascunsă-n vântul şui din zori
Ce-adulmecă prin izmă şi bujori…
Iar restul, doar literatură este! Paul Verlaine, Arta poetică


Traducerile din poeţii ruşi modernişti cuprinse în volumul POEZIE EROTICĂ impun de la bun început anumite precizări care aşază într-o lumină favorabilă, astfel de poezii, atât timp, cât epitetul modernişti se revendică de la modernism care apelează la fantezia metaforică a autorilor, la o independenţă absolută în exprimare, la abandonarea convenţiilor şi încălcarea programatică a regulilor, la libertatea deplină a inspiraţiei care dă nota de senzualism ca-n cazul poeţilor amintiţi, traduşi cu o deosebită măiestrie artistică de către Nina Gonţa (mai mult…)

Mihai Dascălu – Sacrala datorie

Sacrala datorie… a celui moldovean


Basarabia lui Eminescu :
„Cu sabia n-a fost luată însă nici Bucovina de austrieci,
nici Basarabia de ruşi, ci prin fraudă.”


Art.1 alin.(1) din cea mai proslavita Canstitutie proclama –
„Republica Moldova este un stat suveran şi independent, unitar şi indivizibil.”
Cu mare regret, dar foarte mare-!!! o privire fugara demoleaza punctele de reper ale mioriticilor neo-bolsevici:
– stat – Chisinaul n-a fost NICIODATA!
– suveran – armata a 14-a rusa de pe Nistru contrasemneaza veridicitatea tezei.
– independent – niste persoane de pe langa stiinta au depistat tocmai dOUA-!? „andipindente” – una din 24 ianuarie 1918, alta din 27 august 1991 (sursa – http://ro.wikipedia.org/wiki/Republica_Moldova (pct.1.4 si 1.9). Corelat cu actul de constituire al strabunei Bogdanii, raportat la Unirea din 1918 -!!!, cat costa ipocritul postulat? (mai mult…)

Vavila Popovici – Despre Superficialitate

… Într-o lume absurdă, cârmuită prost,
în care multe nu mai sunt la locul lor
totul arată hidos,
ca o haină întoarsă pe dos.”
(Din volumul de versuri „De vorbă cu Îngerul”)

Dicționarele definesc Superficialitatea drept o însușire pe care o are omul, ea însemnând o lipsă de adâncime, de profunzime; un fel de ușurătate în gândire și în acțiune, spre deosebire de Profunzime, definită drept capacitatea sau calitatea de a judeca și a înțelege lucrurile în esența lor, în adâncimea lor.
Să ne întrebăm de ce apele, în adâncimea lor, devin frumuseți clare? Fiindcă, doar în profunzime găsim acea claritate mult dorită, percepută de simțurile noastre. De superficialitate și de profunzime trebuie să ținem seamă când evaluăm un om sau un eveniment anume, dar și atunci când ne evaluăm pe noi înșine într-o acțiune sau gândire, în raport cu cei din jurul nostru, și poate mai important, în raport cu modele de valori, fie ele din prezent, fie din trecut. Profunzimea unui om ne stârnește admirația, pe când superficialitatea ne indignează, ne zăpăcește. (mai mult…)

Haikuuri : Elena Cristina Toader

Curcubeu zglobiu ,
Cu munții prins în soare –
Poeta-n zare .

*

Valsul în templu ,
Regele îl acordă –
Sheherezadei .

Cristina Toader

(mai mult…)

George Petrovai – Suntem la mâna întâmplării?

Alexandre Dumas afirmă într-unul din romanele sale că „întâmplarea este soluția de rezervă a lui Dumnezeu”. Mă rog, a spus-o el (câte nu se spun în literatură, filosofie, știință și viața de zi cu zi!), dar asta nu-i o garanție că lucrurile stau în acest chip mai degrabă metaforic decât logic necesar. Într-adevăr, căci apelând la dreapta judecată, constatăm următoarele:
1)Întâmplarea, la fel ca probabilitatea, posibilitatea, indecizia sau imposibilitatea (limita posibilității în descreștere), sunt concepte logico-matematice adecvate omului, nicidecum de rang divin. Da, pentru că Dumnezeu este perfect prin atotputernicie (conceptul „neputință” devine gol și lipsit de sens la nivelul metalogicii divine), prin atotștiință (doar El, în calitate de Creator, cunoaște tainele creației, strunește timpul și citește gândurile) și prin atotiubire (din dragoste pentru creație, îndeosebi pentru om, El nu vrea tot atât cât poate). (mai mult…)

Alexandru Nemoianu: Despre mișcarea Artur Silvestri

AlexandruNemoianuEC

L-am cunoscut pe Artur Silvestri în spațiul electronic și acolo ne-am împrietenit și colaborat. Niciodată nu ne-am întâlnit față către față. Relația a fost tainică și dincolo de înțelegerea obișnuită. A fost o întâlnire de suflet și care ține de un alt tărâm. De fapt în utlima vreme încep să cred că nici nu este bine să vorbesc mult despre natura acestei relații, este o taină.

Artur Silvestri a fost cel care a aflat în cărțile și articolele mele publicate până ce l-am cunoscu o valoare și o importanță pe care eu nu le-am dat-o niciodată. În ele Artur Silvestri a văzut prețuire pentru tradiție, loc, omul locului și statornicie. Am schimbat mii de mesaje și prin ele și în ele s-a consumat relația de suflet de care vorbeam. Tot atunci am câștigat pe prietenul meu veșnic pe care nimeni și nimic nu mi-l poate lua. (mai mult…)

Ziua unui profesor de legendă! – Stelian Grigore

Stelian Grigore 79

Membru al Ligii Scriitorilor Români (2011), cetăţean de onoare al comunei Ţinteşti (2008)

Stelian Grigore este veteranul literaturii buzoiene. După 44 de ani de muncă la catedră, la doar doi ani după pensionare, a debutat editorial, apoi a scris carte după carte, totodată implicându-se și într-o intensă activitate publicistică. În prezent, este senior editor al revistei Casei de Cultură a Sindicatelor Buzău ”Cartelul metaforelor” și director al ”Caietelor de la Țintești”. Aproape octogenar, scriitorul Stelian Grigore este un exemplu ideal de echilibru fizic și mental, vigoarea sa spirituală și bunătatea sufletească devenind un reper al moral pentru toți scriitorii din proximitatea acestuia. Ca profesor de limba și literatura română, dincolo de faptul că, prin fața catedrei sale, au ”defilat” zeci de copii, unii dintre aceștia fiind astăzi oameni cu cariere profesionale desăvârșite, am mai menționa că, printre acești elevi deosebiți, se află și actualul primar al comunei, Aurel Stoica, ba chiar și primarul municipiului Buzău, inginerul Constantin Toma. Ca să nu mai vorbim de excepționala familie a domnului profesor, o familie clădită în jurul unui om pe cale de a deveni, încă din timpul vieții, cea mai frumoasă legendă a localității Țintești. Cu tot respectul cuvenit, reverențele noastre! (mai mult…)

George Petrovai – Balada habarniștilor

Suntem prea mulți și mult prea tari
ca să ne pese de lătrăi,
acei etern nemulțumiți
ce-n toate-s niște pămpălăi:

Nu doar că alde ăștia au
abilități de fripturiști,
ci își permit ca despre noi
s-afirme c-am fi habarniști!

Mă rog, e una trăncăneala
pe margine fără oprire
și alta-i implicat să fii
în a cetății viețuire… (mai mult…)

Adrian BOTEZ – De vorba cu ploaia (poeme)

BOTEZ-Adrian-wb

COMENTARII DIN MARGINEA PLOII

comentez – din
marginea ploii – fără a ţine cont că-s şi eu
ploaie
şiroaie
de cuvinte – din ce în ce mai
greoaie…

ploaia – lup hămesit – cu botul
trombon
cântând: mă smulge m-aruncă din
orişice loc şi
mă lasă meditaţiei (mai mult…)

Şerban CIONOFF – Puciştii din UZPR şi morişca abuzului de drept

În urmă cu câteva zile, Judecătoria sectorului 1 din Bucureşti urma să se pronunţe asupra cererii formulate de autoproclamatul Consiliu Director al UZPR pentru a i se recunoaşte calitatea de reprezentant al uniunii de creaţie a breslei noastre. Dar, pentru a doua oară, instanţa a amânat soluţia, noul termen fixat fiind 2 noiembrie. Până la ora la care scriu aceste rânduri, nu a fost publicată motivarea, dar înclin să cred că un foarte probabil argument îl reprezintă lipsa dovezilor care să convingă onorata instanţă că aceştia sunt adevăraţii reprezentanţi ai Uniunii noastre. Mă refer, la echipajul de comando, încropit la pretinsa Adunare Generală din 2 septembrie din ordinul puciştilor cu epoleţi, aceiaşi cu cei care, cu câteva luni în urmă, l-au constrâns pe Doru Dinu Glăvan, preşedintele statutar ales al UZPR, să se autosuspende din funcţie şi să predea uzurpatorilor ştampila şi cheile sediului din Bulevardul Magheru.

Numai că, în şedinţa publică din 28 septembrie, Judecătoria sectorului 1 a admis „cererea petentei Uniunea Ziariştilor Profesionişti din România, prin Doru Dinu Glăvan”, şi a dispus înregistrarea modificărilor la Registrul Special aflat la grefa acestei judecătorii. Este vorba despre organele de conducere al UZPR statutar alese la Adunarea Generală din 8 septembrie care l-a reconfirmat pe Doru Dinu Glăvan ca preşedinte al Uniunii. Totodată, Judecătoria sectorului 1 a dispus respingerea „ca inadmisibilă” a cererii de intervenţie (mai mult…)

Corina KISS – Simpozionul „Muzica Românească În Context, 2017” (Rumänische Musik in Kontext)

Rumänische Musik in Kontext

 

La Delmenhorst, între 20 şi 22 octombrie 2017, s-a desfăşurat „Simpozionul Muzica românească în context“ organizat şi coordonat de profesorii univ. Violeta Dinescu şi Roberto Reale de la Facultatatea de Muzică Carl von Ossietzky din Oldenburg, profesori care au consolidat un loc de reper românesc pe harta academică germană.

Simpozionul s-a deschis cu un concert de muzică contemporană susţinut de TRIO Contraste din Timişoara care au avut în program compoziţii de Anatol Vieru, Eugen Wendel, Viorel Munteanu, Liviu Goldeanu şi Andrian Iorgulescu, prezentat de doamna profesoară de filosofie Silke Wulf.

Manifestarea muzicală a continuat a doua zi, cu prezentarea CD- urilor pianistei Luiza Borac ce reunesc piese de George Enescu şi de compozitori care i-au fost prieteni sau l-au inspirat. Chiar aşa se şi numeşte ultimul CD a pianiestei „Inspirations Dreams“ în care a inclus şi lucrări în primă audiţie! (mai mult…)

Dana Maria OLTEANU – Poemele gândului meu curat

ÎMI TOT VERIFIC PALMA
ŞI ÎMI RENEG DESTINUL

Ce tragic, ferm şi-adanc, linii mi-au fost trasate,
Şi pe al lor sens unic, se scurge viaţa-n toate.

Neîndurat stilou! Necazuri, griji şi spaime,
Cu o cerneală grea, pe veci el le-a gravat,
Spăl ca şi un nebun furios aceste palme,
Unde eşti tu, Fortuna, că nu s-au curăţat!

OLTEANU Dana Maria 1

Mă zbat în asta lume, dreptate să îmi fac,
Să-ncalc acest destin, să nu îi fac pe plac.
Dar harta mea din palmă,
A Cosmosului karma,
Tot pe aceleaşi drumuri mă rataceste-ntruna,
Până ce mă va face să îmi accept cununa. (mai mult…)

Eleonora Schipor: Două generații la ceas aniversar


Foștilor mei învățători

Dragii mei învățători,

Bunii mei sfătuitori,

Să trăiți atâta căt doriți
Și nicicând să nu îmbătrâniți.

V-au nins florile de măr

Cu fire albe al vostru păr,

Dar în suflet mereu se strecoară

Tinerețea și primăvara. (mai mult…)

Emilia Țuțuianu: Visul dragostei – The dream of love

Mă fură parfumul florilor de tei
şi-l simt cum m-alintă în somn.
În vis îmi apar statui măreţe cu zei
şi Feţi Frumoşi şi-nfricoşaţii zmei.

Şi totul în jur e feeric…
Iar noi, umblând printre ei,
simţim ridicându-se din scoarţa bătrână,
în valuri de aburi, mirosul de tei.

EmiliaTutuianu

(mai mult…)

Haikuuri – Elena Cristina Toader

 

Floarea răsare ,
Pe genele stelelor –
Regina nopții .

*

Soare între regi ,
Străluce -n omenire –
Ochi de heruvim .

Cristina Toader.

*

Muza divină ,
Mireasa lui Aladin –
Prințesa Yasmin . (mai mult…)

Mugurel Pușcaș – Somnul orașului ( III ) ( autumnală reghineană )

Privesc cum doarme ” Oraşul de pe deal „,
Pal, focul din cămin încet se stinge,
Un ultim vers mocneşte, ireal…
Cerneala pe hârtie se prelinge.

Mesteceni dalbi se arcuiesc spre cer,
Dor clorofilic spre înalt, spre soare,
Un menestrel, aed cuprins de ger,
Nu are somn… Tăcerea ta îl doare.

Reghin

(mai mult…)

Mugurel Pușcaș – Fantezii autumnale

 

MĂ-NTREB…

Mă-ntreb uneori… Ce-mi lipseşte?
Am totul sau poate nimic…
Ferit, mă mai uit prin ferestre
De timp… Răsfăţându-mă un pic.

Mi-e toamna cocori, flori, iubire,
De ploi sunt ferit, zbor pe nori,
Şi totuşi ploiesc veşnic frunze,
Mă-nlănţuie aspre ninsori.

Mugurel Puscas

(mai mult…)

Mioara Luana: Unde eşti tu oare?

mioara luana

Un petec de cer şi un colţ de rai
O melodie şi un suflet de pai,
Intr-o lume cu răutate şi nimicnicii
Ajungi la gândul că doar ele-s veşnicii!

Cu gândul, tu , ia-mă şi du-mă departe,
Unde zarea se intâlneşte cu marea,
Unde cerul e albastru infinit
Unde sufletul e plin şi implinit. (mai mult…)

Costache Năstase: Acrostih

Mioara Luana.

(D-nei Mioara Luana, la ceas aniversar)

Mi-ar plăcea, sincer vă spun
Inspirat să fiu acum
O odă să-i pot crea
Ardere, zbucium şi stea
Roua, visul, primavara,
Aceasta fiind Mioara. (mai mult…)

Eva Halus – prezentarea volumului de versuri al poetei Lia Ruse ,,Aș vrea să știi”

În cadrul Asociației Scriitorilor de Limbă Română de sâmbătă, 21 octombrie 2017 a avut loc lansarea volumului de poezii „Aș vrea să știi” al poetei Lia Ruse. Recomand această carte apărută la Editura Argeș Press anul acesta tuturor celor însetați de starea poetică pură, romantică, dar și celor care vor să descopere comori ale spiritului românesc. Evenimentul a fost moderat de către Adrian Erbiceanu, președintele Asociației Scriitorilor de Limbă Română din Quebec.
În mai multe poezii din volum, natura este lăcașul sfânt, personificat prin iubirea personajelor care își extind sentimentele la dimensiunea întregii naturi, astfel spus, întreaga creație participă activ la „poveștile de iubire” prezente în acest volum de versuri. Fenomenul este des întânlnit în folclorul românesc, dar și în operele poeților români clasici, precum Eminescu și Topârceanu. Din folclorul românesc, dau ca exemplu “Miorița”, această piesă care stă la baza creației versificate românești, unde toată natura participă afectiv la narațiunea principală. Regăsindu-se aproape de Topârceanu prin minuțiozitatea detaliilor din lumea vegetală, captate cu un fin sens de observație tipic feminin, Lia Ruse aduce poeziei românești contemporane parfumul amintirilor și al trăirilor sufletești legate de cei apropiați ei, de valorile intrinsece care s-au clădit în sufletul ei cu credință și iubire. (mai mult…)

„Populismul demagogic – mișcare politică în detrimentul maselor” – autor Galina Martea

Ca definiție, populismul este o ideologie ce pune în acțiune mișcarea politică în cadrul unei comunități, iar conținutul semantic al acestui curent este de a obține superioritate în fața maselor prin diverse interese, în rezultat, obținând un avantaj concret bazat pe o anumită situație. Este vorba de situații în care realitatea este întortocheată în cel mai direct/eronat mod, prin diverse metode, doar pentru a cuprinde dorința și obiectivul prestabilit. Sub această formă de manifestare se înscriu populiștii, persoanele care, la propriu și la figurat, fac parte, de fapt, din clasa demagogică. Dacă să luăm în considerație opinia publică și a mediilor politice, atunci fenomenul populismului este comparat sau este chiar identic cu fenomenul demagogiei, ambele redând înțelesuri cu scop de a obține popularitate în fața maselor, în acest caz utilizând promisiuni și discursuri pline de emfază doar de a induce în eroare întreaga comunitate umană. Considerat un curent al democrațiilor moderne, populismul sau mai bine zis populismul politic a luat naștere din secolul XIX în S.U.A. și în Imperiul Rus. Nemijlocit, înainte și după anii 1990 fenomenul populismului politic a început să se manifeste într-o formă destul de activă și în alte țări europene, dar, cu certitudine, și în alte țări de pe mapamond. În particular, despre acest aspect destul de delicat în cultura politică europeană este binevenită recenta lucrare științifică „Populist Political Communication in Europe” („Comunicarea politică populistă în Europa”) – autori Toril Aalberg, Frank Esser, Carsten Reinemann, Jesper Stromback, (mai mult…)

Vavila Popovici – Teama căderii de pe socluGrigore Ilisei – La Văratec de Sânta Marie MareGalina Martea: „România, pentru tine!” – publicație literară consacrată zilei naționaleŞtefania OPROESCU – Venus din porumbGeorge ANCA Prozeme cu Gita (2016)Alin RADU Capricii la început de iarnă (stihuri)Arhim. Bartolomeu Valeriu Anania: Văratecul şi literaturaGeorge Petrovai – Cârmuitorii jubilează că-n România toate-s varză…Constantin Mănuță – cronici la cărțile Fărâme și Memorii bolnăvicioase, de Nina GonțaMihai MerticaruDorel Schor – O glumă împărăteascăGrigore Ilisei – Istorii despre un PalatMaria Diana Popescu – Casa de hiene a trădătorului MihaiGrigore Ilisei – Clubul monahiei AglăidaAlexandru Spătaru – versuriZilele Monica Lovinescu, Ediția 2017, la SuceavaGeorge Petrovai – Moravurile-n decădere sunt mană pentru hahalere!Sorin Grumuș: Profesorul Dumitru Mărtinaș, combatant în Războiul pentru Întregirea RomânieiTiti Nechita – Oare, nu vă doare?!Constantin Mănuță – cronici literare, cărți ale autoarei Nina GonțaMihai Dascălu – Sacrala datorieVavila Popovici – Despre SuperficialitateHaikuuri : Elena Cristina ToaderGeorge Petrovai – Suntem la mâna întâmplării?Alexandru Nemoianu: Despre mișcarea Artur SilvestriZiua unui profesor de legendă! – Stelian GrigoreGeorge Petrovai – Balada habarniștilorAdrian BOTEZ – De vorba cu ploaia (poeme)Şerban CIONOFF – Puciştii din UZPR şi morişca abuzului de dreptCorina KISS – Simpozionul „Muzica Românească În Context, 2017” (Rumänische Musik in Kontext)Dana Maria OLTEANU – Poemele gândului meu curatEleonora Schipor: Două generații la ceas aniversarEmilia Țuțuianu: Visul dragostei – The dream of loveHaikuuri – Elena Cristina ToaderMugurel Pușcaș – Somnul orașului ( III ) ( autumnală reghineană )Mugurel Pușcaș – Fantezii autumnaleMioara Luana: Unde eşti tu oare?Costache Năstase: AcrostihEva Halus – prezentarea volumului de versuri al poetei Lia Ruse ,,Aș vrea să știi”„Populismul demagogic – mișcare politică în detrimentul maselor” – autor Galina Martea

Vavila Popovici – Teama căderii de pe soclu

Sistemul incorect al priorităților generează agresivitate.” – Serghei Nikolaevici Lazarev

Agresivitatea, conform dicționarului, este însușirea de a fi agresiv, constituind uneori un simptom patologic. Este caracterizată de multe ori ca o interacțiune socială dăunătoare, cu intenția de a provoca o stare neplăcută unui individ, sau chiar societății. Poate fi răspuns la o provocare, sau nu, determinată oricum, de o frustrare.
Agresivitatea este monstruoasă și ea poate lua o varietate de forme, care pot fi exprimate fizic, sau verbal, din care specificăm pe cele mai importante: agresivitatea defensivă (indusă de frică), agresivitatea de dominare, agresivitatea inter-masculină, agresivitatea maternă, agresivitatea legată de sex, agresivitatea teritorială, agresivitatea indusă de izolare.
Putem considera agresivitatea ca fiind o însușire a acelor tipuri de comportament care sunt orientate în sens distructiv, provocând bulversare, daune materiale, morale, psihologice, la polul opus fiind „comportamentul prosocial” care implică concepte ca toleranța, ajutorul, echilibrul.
Din formele de manifestare ale agresivității fac parte: războaiele, crimele, jafurile, furturile, violurile, tâlhăriile, incendierile, distrugerile, lovirile – forme de vătămare corporală etc. Ca intenție, scopul agresivității, pe lângă provocarea răului, mai poate fi, anihilarea puterii agresorului – real sau închipuit. Read the rest of this entry »

Grigore Ilisei – La Văratec de Sânta Marie Mare

Varatic

În mijloc de august, de Adormire, în stupul mănăstiresc cel mare al Văratecului e zumzet ca la vremea culesului de nectare dintr-o prisacă, atunci când florile împânzesc pajiştile sau aştern cunună de mireasă pe coroanele copacilor. Se simte cum se prefiră peste pulsaţia egală de roboteală şi rugăciune, deasupra tăcerilor când adânci, când înalte, un adaos de primenire şi pregătire. Pe 15 august, de Sfânta Mărie Mare, cum se spune în popor sărbătorii Adormirii Maicii Domnului, la Mănăstirea Văratic, la biserica mare, e hram. Veacul al 18-lea este timpul ridicării temeliilor primului aşezământ, ctitoria măicuţelor din jurul stareţei Olimpiada, vegheate de duhovnicul Iosif, trecut între timp în rândul sfinţilor. Călugăriţele s-au statornicit aici cu binecuvântarea stareţului Paisie de la Neamţ. Au presărat atunci în poienele mai sorite, anume numite Văratic, sămânţa monahismului şi au ales drept patron al bisericii pe Maica Domnului, cinstind-o şi pomenind-o prin hramul Adormirii. Era un prinos adus Mariei că le învrednicise să întemeieze, aidoma voievozilor şi boierilor, mănăstire şi să deschidă pagină nouă în vieţuirea monastică. Maicile din jurul Olimpiadei, asemenea celor de Read the rest of this entry »

Galina Martea: „România, pentru tine!” – publicație literară consacrată zilei naționale

Antologia_Romania pentru    tine_Coperta fata-2017

Dragostea pentru propria țară, dragostea pentru valorile naționale este un lucru nobil și, poate, cel mai frumos sentiment uman prin intermediul căruia se profilează devotamentul, fenomen despre atașamentul curat al omului față de tot ceea ce este natal. Deci, prin cuvântul natal se distinge, în mod prioritar, dragostea de propria țară, pământ în care te-ai născut și ai crescut de-a lungul timpului. Astfel, pentru unii oameni valorile naționale sunt lucruri sacre și deosebit de importante în viața de toate zilele, respectiv, acestea fiind onorate cu multă sfințenie și devotament. Printre acește clasificări cu accent pe valorile naționale se regăsesc românii, popor care, în majoritatea cazurilor, își iubeste patria, își iubeste originile, își iubeste pământul natal și limba natală. Respectiv, intelectualitatea română este acea parte a poporului care prin valorile și creațiile spirituale respectă cu generozitate sentimentul credincios față de cultura națiunii. Ei încearcă prin orice mijloace de comunicare să abordeze importanța tradițiilor naționale, astfel valorificând cultura, limba și unitatea națională. Corespunzător, din rândul intelectualității române fac parte și scriitorii, personalități ce stau în slujba Read the rest of this entry »

Ştefania OPROESCU – Venus din porumb

OPROESCU Stefania oct2017

O părere de lumină palpită pe trotuarul de vizavi, ivindu-se printre siluetele în mişcare, sub înserarea zorită de coroana norilor vineţii, împletiţi în valuri, asemeni bancurilor de peşti ce-şi schimbă brusc direcţia. Lumina palidă se alungeşte, se subţiază, se dilată, prinde contur şi-l pierde cu întreruperi, strecurată prin ţesătura ca de igliţă, alcătuită din trupuri ce se deplasează în ambele sensuri, ocolindu-se cu grijă. Ochii care urmăresc lumina, erup din arsura închipuirii şi, un ghem de fierbinţeală se prelinge ca lava prin trupul atins de vedenie. Miros de pământ umed şi de frunze de nuc începe să curgă din cer, vânturat de fulgi mari şi pufoşi de zăpadă. Din gâtul fiebinte ţâşneşte un strigăt de sălbaticiune ce deschide orbeşte drum, ignorând obstacole. Spaima pierderii luminii pe care o caută neistovit, de ani buni, anulează raţiunea. Un salt printre maşini, o traversare periculoasă a străzii, ocrotită de cine ştie ce clipă de indiferenţă a destinului şi, mâinile se reped înainte, căngi pregătite să nu scape prada. Apucă veşmântul luminii şi-l scutură ca pe o scoarţă veche, până cade din el mirosul râvnit. Ochii încep să se limpezească, strigătul se transformă în şoaptă seducătoare. Vede Read the rest of this entry »

George ANCA Prozeme cu Gita (2016)

 

ANCA George2

Niciodată, spre sfârşitul unui lucru, nu mă mai concentrez şi dau chix. Seminar indian pe din trei, printre distanţe şi abhijnana. Măcinat de ceapă. Uitat francezul de miercuri – destin din real şi doi copii. Traduc ori eseez, plus carnete-bus. Aş face de un trandafir roz mirositor printre nalbe. Pe la alte case? A plouat azi-noapte dublu.

Uite că răsare. Şei ude se usucă. Am mâna şi piciorul. Curenţi erdoganizanţi. Nu m-a lăsat să-l vizitez când îl desfigurase cancerul, încât nu m-am mai dus nici la înmormântare. La azil, oarecum consolat de a nu mai prea înjura, cum n-ar mai avea pe cine. I-aş duce un trandafir alb, ziare. Tatăl scânteistului îngropându-şi copilul pe timp de pace. Singurătate puşcăriată în conflicte sfincteriale. Forţarea compasiunii, vorbea cam de pe scenă. Eu ştiu să ascult şi îşi dăduse drumul ca pe vremuri. Se vedea intelectual monoped. Read the rest of this entry »

Alin RADU Capricii la început de iarnă (stihuri)

AM VEŞTI…

Am veşti că iarna asta
Pe-aici nu va veni.
A eşuat la poluri,
Sau poate-n altă ţară,
Ne vor rămâne câmpuri şi gânduri încă gri,
Ne va ploua-n crescendo, până spre primăvară.

Iubito, încă o toamnă
Nu cred că mai suport
Atâtea vrăbii ude,
Câte-am văzut pe stradă,
Atâţia oameni sumbri, iubind sub foi de cort…
Hai să ne cerem dreptul la datini şi zăpadă !

RADU Alin

Read the rest of this entry »

Arhim. Bartolomeu Valeriu Anania: Văratecul şi literatura

Varatic

Văratecul încă nu a avut privilegiul de a străluci în paginile literaturii precum, de pildă, Neamţul în magnifica descriere a Fraţilor Jderi sau precum Cozia, în cunoscutul poem al lui Grigore Alexandrescu, deşi atât istoria cât şi frumuseţea mănăstirii ar fi îndreptăţit-o la o celebritate mai largă decât aceea pe care i-a conferit-o Garabet Ibrăileanu în romanul Adela (chiar şi în acest caz, realizatorii peliculei cu acelaşi nume au preferat să filmeze exterioarele de la… Cernica). Scriitorii de până mai deunăzi s-au mulţumit să treacă printr-însa cu pasul şi ochiul călătorului, sub stăpânirea sentimentului de noutate şi surpriză, consemnat, de cele mai multe ori, în cartea de impresii, sau, în cazuri mai norocoase, în propriile cărţi. Fireşte, nici aceasta nu e puţin dacă ne gândim la numele unora dintre ei. Consemnările lui Mihail Sadoveanu, Gala Galaction, Calistrat Hogaş reprezintă mărturii nu numai asupra aşezământului în sine, ci şi asupra autorilor lor, ele constituindu-se astfel în elemente de istorie literară. Importanţa lor e reală, desigur, numai în măsura în care sunt şi semnificative. Din acest punct de vedere, ne interesează mai puţin, de pildă, că Vitoria Lipan, pe timpul dramaticei sale Read the rest of this entry »

George Petrovai – Cârmuitorii jubilează că-n România toate-s varză…

Întrucât verbul „a jubila” și substantivul corelativ „jubileu”, la plural „jubilee” (ah, iar acest capricios gen neutru din limba română”), poate crea confuzii încă din titlu, de unde riscul ca bunele mele intenții să fie înțelese greșit, mă văd nevoit să fac din capul locului următoarea precizare: Da, am recurs la ajutorul acestui verb pentru capacitatea sa lingvistică de-a rima cu starea vărzoasă a nației (firește, în sens culinaro-politic), astfel ca mai avan să stârnesc interesul cititorului!
Dar verbul nu-i întrebuințat în mod prioritar cu sensul de bucurie din partea cârmuitorilor mari și mici, pentru contribuția lor fundamentală la crucificarea României în cei 28 de ani de metodică și generalizată ticăloșie postdecembristă (mă rog, câți dintre ei au curajul să recunoscă public că fac tot ce le stă în putință ca apele politico-juridice de la noi să fie mai departe tulburi?), ci cu acela de sărbătorire a unui număr rotund de ani (o sută, cincizeci, douăzeci și cinci sau mai puțini, însă obligatoriu divizibil cu cinci) – cu multă cheltuială spre încântarea tuturor participanților și cu mare mulțumire lăuntrică pentru acei invitați descurcăreți, care au izbutit să fenteze legislația noastră doldora de cusururi. Read the rest of this entry »

Constantin Mănuță – cronici la cărțile Fărâme și Memorii bolnăvicioase, de Nina Gonța

SKM_C45817110512210

FĂRÂME „Reporter” de Iaşi sau INSTANTANEE, Editura PIM, Iaşi, 2017 şi MEMORII BOLNĂVICIOASE, Editura Ro.cart, Bucureşti, 2017

Proza Ninei Gonţa cuprinde adevărate fărâme, secvenţe de viaţă sau instantanee, autoarea erijându-se într-un Reporter de Iaşi.
Din fărâme este alcătuită viaţa noastră afirmă prozatoarea şi gândul ne trimite la volumul de Momente şi schiţe de I.L.Caragiale. La fel ca marele clasic al literaturii române autoarei îi place să observe oamenii, să le asculte poveştile de viaţă, să pătrundă dincolo de lumea realităţii cotidiene în lumea ireală a misterelor sufleteşti, în căutarea adevărului mult clamat şi de poetul naţional Mihai Eminescu.
„Ce se ascunde în spatele acestor discuţii, gesturi, priviri? Unde este adevărul adevărat?” Read the rest of this entry »

Mihai Merticaru

mihai-merticaru

Poem de dragoste

„Mă iubești ?”, întreabă Semiramida alintându-se.
„Nespus de mult…”, „Mult… cât de mult ?”
Nabucodonosor stă câteva clipe pe gânduri,
câteva ceasuri, câteva săptămâni, după care
poruncește să se înalțe grădinele suspendate
și începe să prindă trup astral, în inima
deșertului,
una dintre cele șapte minuni ale lumii,
oază de eternitate, de apă lustrală, de vegetație
luxuriantă, de aer răcoros și înmiresmat,
un paradis cu splendori greu de închipuit.
de la înălțimea celor 77 de metri a ultimei
terase,
se desfășoară un fascinant și tulburător poem
de dragoste care întregește măreția și gloria Read the rest of this entry »

Dorel Schor – O glumă împărătească

Zilele trecute, discutând cu un prieten care locuieşte acum in Germania, a venit vorba de împăratul Wilhelm al doilea şi de împărăteasa Augusta Victoria. Despre împărăteasă ştiam mai puţine lucruri, dar despre kaiserul acesta foarte ambiţios cunoşteam o întâmplare amuzantă. Wilhelm al doilea era dominat probabil de personalitatea puternică a lui Bismark, cancelarul de fier, şi a simţit nevoia să se înconjoare de artişti şi scriitori.
Printre aceştia, umoristul Safir îşi făcea veacul, inclusiv masa şi casa, la curtea imperială. Şi atunci, ca şi acum, puternicii zilei simţeau nevoia imperioasă să se dovedească spirituali cu… umoriştii. Împăratul, om şi el la urma urmei, a făcut o glumă. S-a sculat într-o zi mai devreme decât obişnuia, s-a deplasat discret şi a scris cu creta pe uşa de lemn lucios a umoristului:
„Safir este cel mai mare măgar din lume”.
Apoi a aşteptat să vadă reacţia respectivului… Numai că respectivul nu a reacţionat în nici un fel, nu a pomenit de inscripţie, nu a Read the rest of this entry »

Grigore Ilisei – Istorii despre un Palat

Pe unul din dealurile Văratecului, sumeţită ca un comandament de bătălie, străjuie o clădire masivă, blindată parcă, povară mult prea mare şi grea pentru coasta slăbănoagă, ce tinde să o ia la vale. Este Palatul episcopal al Preasfinţitului Partenie Ciopron, ierarhul Romanului şi Huşilor, trecut de o vreme în lumea drepţilor. O alcătuire contrastantă cu tot ceea ce s-a construit în mănăstire, de la case de maici la biserici, de la arhondaric la stăreţie. Urieşenia reşedinţei episcopale este una dintre caracteristicile despărţitoare. Nu singura. Austeritatea respiră prin fiecare por al greoaiei zidiri. Soliditatea, un alt atribut, e minată de instabilitatea pământului. Poate şi o anume trufie pe dinafară. Înlăuntru nu-i lux de palat arhieresc, ci mai degrabă o cuvioşie de călugăr cu oarecare stare. Odăile, multe largi, nu comunică direct cu exteriorul, pentru că un cerdac mare, cu geamlâc, încinge jur împrejur palatul. Aşezat pe una din cele mai ridicate cote, acesta domină strânsura de clădiri ca un potcap de înaltă faţă bisericească.
Palatul spune poate ceva despre proprietarul lui. Acesta nu l-a cumpărat, ci l-a zidit din temelii după pofta inimii. Pentru că nu am avut plăcerea să-l cunosc, nu fac decât să presupun, fantazând oarecum, plecând însă de la palipmsestul lăsat, adică de la edificiu. Read the rest of this entry »

Maria Diana Popescu – Casa de hiene a trădătorului Mihai

Ţara arde de corupţie şi nenorociri, iar impostorii din cloaca lui Mihai trădătorul de ţară se bat pe averea statului român. La naiba cu toată supuşenia ziariştilor şi a unor politicieni faţă de individul Mihai, care a fost cîndva, întîmplător şi vremelnic, aşa-zis rege al Românei, personaj de decor, care şi-a pus coada pe spinare, după ce ne-a vîndut ruşilor şi şi-a asigurat viitorul! Reamintesc că acesta a ABDICAT definitiv, cu anularea tuturor drepturilor pentru el şi pentru urmaşii lui, născuţi în Elveţia după abdicare!Să mai spunem o dată, răspicat, ca să se ştie şi să se ia aminte: fostul rege Mihai n-a mai fost rege de la data abdicării „de comun acord” cu guvernul Petru Groza, la data de 30 decembrie 1947! La 10 iunie 1948, cînd s-a căsătorit cu Prinţesa Ana de Bourbon-Parma, cetăţeanul civil Mihai nu mai era nici rege şi nici cetăţean român, după ce, la data de 22 mai 1948, îi fusese retrasă cetăţenia română, lui şi mamei sale, regina Elena, conform Deciziei Consiliului de Miniştri nr. 797 din 22 mai 1948, semnată de şeful guvernului, Dr. Petru Groza. Iată şi textul deciziei semnate de Petru Groza, publicat în Monitorul Oficial cu nr. 122 (partea 1 B), din 28 mai:„Consiliul de Miniştri, în şedinţa din 22 mai 1948, văzând Raportul ministrului Justiţiei.În temeiul art 41, pc 5, din legea din 19 ianuarie 1939, pentru dobândirea şi pierderea naționalității (…)Decide:Art 1-Se retrage naţionalitatea română următoarelor persoane:Mihai de Hohenzollern, fost rege al României;Elena, mama fostului rege al României;Elisabeta de Hohenzollern;Ileana de Habsburg;Nicolae de Hohenzollern.” Read the rest of this entry »

Grigore Ilisei – Clubul monahiei Aglăida

În iarna anului 1973, în prejma Crăciunului, m-am îndreptat, împreună cu soaţa mea Ecaterina, spre Mănăstirea Văratic în căutarea unei oaze de tihnă şi reculegere după un răstimp agitat, cu un pasaj bucureştean de câteva luni, cel al lansării noului post de radio al Radiodifuziunii Române, Programul III, şi un epuizant demers de primenire a emisiunilor Radioului Iaşi, de ale cărui destine primisem misiunea să mă ocup ca redactor şef adjunct. Alesesem chinovia Văratecului pentru că acolo simţisem, în trecerile de până atunci, că pacea omenească se întâlneşte, logodindu-se cu aceea cerească, solaritatea se îngână mereu şăgalnic cu umbra odihnitoare şi căldura molatecă nu lasă loc decât unei răcori binefăcătoare. Am vroit să merg la Văratic ca să mă odihnesc trupeşte şi mai ales sufleteşte, să mă cuminec din duhul de sacralitate al toposului. Ce moment putea fi mai potrivit decât acel timp al renaşterii ce-l întrupează atât de tulburător sărbătoarea izvorului vieţii, Crăciunul! Mă gândeam, de bună seamă, la o odihnă activă. Îmi luasem cu mine topul de hârtie, câteva condeie şi eram hotărât să-mi consacru o parte din timp scrisului dacă Dumnezeu mă va binecuvânta cu acel de nepreţuit dram de inspiraţie. Read the rest of this entry »

Alexandru Spătaru – versuri

Cântecul imposibil, incredibil

Mi se întâmplă – rareori,
să trec prin stări de graţie supremă,
o cât aş vrea să vi le împărtăşesc!
Un simţământ curat al sinelui
îmi spune că numai împreună
ne-ar străbate o nemaiîntâlnită bucurie.

Dar nu-mi stă în putinţă.
Nu ştiu nicio silabă, niciun sunet,
o culoare, pentru a le traduce
în trăirea pământeană. Read the rest of this entry »

Zilele Monica Lovinescu, Ediția 2017, la Suceava

afis zilele monica lovinescu          2017
Biblioteca Bucovinei, Consiliul Județean Suceava, Uniunea Scriitorilor din România, Radio Europa Liberă organizează Zilele Monica Lovinescu, Ediția 2017, la Suceava.
Pe 16 noiembrie, începând cu ora 11, la Biblioteca Bucovinei, vor avea loc mai multe evenimente:

I. Conferință ANGELA FURTUNĂ :
Cazul Monica Lovinescu – Raport secret. Despre singurătatea modelului etic în România cucerită de post-istorie și, din nou, de terorismul intelectual.

II. Prezentare enciclopedie europeană :
În 2018, la 95 de ani de la nașterea sa și la 10 ani de la plecare, Read the rest of this entry »

George Petrovai – Moravurile-n decădere sunt mană pentru hahalere!

Motto:
Cu cât un ins mai sus ajunge
prin procedee deocheate,
cu-atât esența lui de om
e mai săracă în carate.

(În varianta populară
avem superba formulare:
„A fi mare nu-i mirare,
a fi om e lucru mare”.)

Se spune că omul a fost croit (de Creator sau de poznașa evoluție?) să dorească tot mai mult și că acesta ar fi motorul progresului său. Că, adică, fără așa ceva (desigur, în inseparabilă legătură cu minciuna, egoismul, ipocrizia și cruzimea), n-am fi ajuns nefericiții beneficiari ai unei civilizații care se întoarce nimicitor împotriva noastră: apa, aerul și alimentele infestate ne îmbolnăvesc, medicamentele contrafăcute ne crează iluzia însănătoșirii, mașinile ne fac zob peste tot, aparatele electronice ne sporesc suferințele prin perfidia lor lăuntrică, iar propaganda oficială a globalismului ne transformă, încet dar sigur, din cobai „numai trup și numai lut” în roboți eficienți și joviali, părți indistincte și dirijate într-o viitoare omenire temeinic dezumanizată.
De ce s-a ajuns aici? Deoarece, în goana turbată după efemer (bani, putere, faimă, plăceri degradante), preaștiințificul (unde-i spusa socratiană „Știu că nu știu nimic”?) și preamișelul om modern, a ajuns să-și ucidă însăși esența sa atunci când a îndrăznit să afirme că „Dumnezeu a murit”! Iar pentru această incalificabilă dovadă de nerecunoștință, înclin să cred că Dumnezeu a decis să-l pedepsească pe om în maniera Sa atotiubitoare, adică luându-Și mâna ocrotitoare de deasupra lui și lăsându-l să se izbească cu capul de zidul neputinței, până în clipa când se va dezmetici și din adâncul inimii se va căi. O atare ipoteză este în concordanță atât cu afirmația că răul provine din libertinajul în care omul preface liberul arbitru dăruit lui de către Creator, cât și cu două celebre puncte de vedere: Read the rest of this entry »

Sorin Grumuș: Profesorul Dumitru Mărtinaș, combatant în Războiul pentru Întregirea României


Dumitru Mărtinaş s-a născut la 11 mai 1897 în satul Butea, comuna Miclăuşeni, fostul județ Roman, din părinţi ţărani de confesiune romano-catolică.
A absolvit facultatea de filologie a Universităţii din Iaşi în anul 1922, studiind limba şi literatura română, limba latină şi filozofia. După finalizarea studiilor universitare a lucrat în următoarele instituții de învăţământ : Liceul german şi Şcoala Normală din Cernăuţi, Liceul German din Trontino, judeţul Cetatea Albă, Şcoala Medie nr. 2 din Arad, Liceul ,,Principele Nicolae’’ din Sighişoara, iar de la 1 septembrie 1925 la Liceul ,,Alexandru Papiu Ilarian’’ din Targu-Mureș.
Opera sa ştiinţifică cuprinde câteva eseuri pedagogice şi lucrarea “Originea ceangăilor din Moldova” , pentru redactarea căreia a făcut cercetări și analize timp de aproape 50 de ani, în peste 70 de sate locuite romano-catolici (ceangăi). Read the rest of this entry »

Titi Nechita – Oare, nu vă doare?!

Oare nu vă doare capul
Când veniți cu mic, cu mare,
Cu propuneri ordinare
Ce frizează handicapul?

Nu vă moare herghelia
Neuronilor emfatici
Care năvălesc sălbatici
Stricând toată coșmelia? Read the rest of this entry »

Constantin Mănuță – cronici literare, cărți ale autoarei Nina Gonța

Despre cartea Poezie erotică  – Traduceri din poeţi ruşi modernişti Ediţie bilingvă ruso-română. Transpunere în limba română: Nina Gonţa, Editura StudIs, Iaşi, 2017.
Motto: „Să-ţi fie versul bună veste
Ascunsă-n vântul şui din zori
Ce-adulmecă prin izmă şi bujori…
Iar restul, doar literatură este! Paul Verlaine, Arta poetică


Traducerile din poeţii ruşi modernişti cuprinse în volumul POEZIE EROTICĂ impun de la bun început anumite precizări care aşază într-o lumină favorabilă, astfel de poezii, atât timp, cât epitetul modernişti se revendică de la modernism care apelează la fantezia metaforică a autorilor, la o independenţă absolută în exprimare, la abandonarea convenţiilor şi încălcarea programatică a regulilor, la libertatea deplină a inspiraţiei care dă nota de senzualism ca-n cazul poeţilor amintiţi, traduşi cu o deosebită măiestrie artistică de către Nina Gonţa Read the rest of this entry »

Mihai Dascălu – Sacrala datorie

Sacrala datorie… a celui moldovean


Basarabia lui Eminescu :
„Cu sabia n-a fost luată însă nici Bucovina de austrieci,
nici Basarabia de ruşi, ci prin fraudă.”


Art.1 alin.(1) din cea mai proslavita Canstitutie proclama –
„Republica Moldova este un stat suveran şi independent, unitar şi indivizibil.”
Cu mare regret, dar foarte mare-!!! o privire fugara demoleaza punctele de reper ale mioriticilor neo-bolsevici:
– stat – Chisinaul n-a fost NICIODATA!
– suveran – armata a 14-a rusa de pe Nistru contrasemneaza veridicitatea tezei.
– independent – niste persoane de pe langa stiinta au depistat tocmai dOUA-!? „andipindente” – una din 24 ianuarie 1918, alta din 27 august 1991 (sursa – http://ro.wikipedia.org/wiki/Republica_Moldova (pct.1.4 si 1.9). Corelat cu actul de constituire al strabunei Bogdanii, raportat la Unirea din 1918 -!!!, cat costa ipocritul postulat? Read the rest of this entry »

Vavila Popovici – Despre Superficialitate

… Într-o lume absurdă, cârmuită prost,
în care multe nu mai sunt la locul lor
totul arată hidos,
ca o haină întoarsă pe dos.”
(Din volumul de versuri „De vorbă cu Îngerul”)

Dicționarele definesc Superficialitatea drept o însușire pe care o are omul, ea însemnând o lipsă de adâncime, de profunzime; un fel de ușurătate în gândire și în acțiune, spre deosebire de Profunzime, definită drept capacitatea sau calitatea de a judeca și a înțelege lucrurile în esența lor, în adâncimea lor.
Să ne întrebăm de ce apele, în adâncimea lor, devin frumuseți clare? Fiindcă, doar în profunzime găsim acea claritate mult dorită, percepută de simțurile noastre. De superficialitate și de profunzime trebuie să ținem seamă când evaluăm un om sau un eveniment anume, dar și atunci când ne evaluăm pe noi înșine într-o acțiune sau gândire, în raport cu cei din jurul nostru, și poate mai important, în raport cu modele de valori, fie ele din prezent, fie din trecut. Profunzimea unui om ne stârnește admirația, pe când superficialitatea ne indignează, ne zăpăcește. Read the rest of this entry »

Haikuuri : Elena Cristina Toader

Curcubeu zglobiu ,
Cu munții prins în soare –
Poeta-n zare .

*

Valsul în templu ,
Regele îl acordă –
Sheherezadei .

Cristina Toader

Read the rest of this entry »

George Petrovai – Suntem la mâna întâmplării?

Alexandre Dumas afirmă într-unul din romanele sale că „întâmplarea este soluția de rezervă a lui Dumnezeu”. Mă rog, a spus-o el (câte nu se spun în literatură, filosofie, știință și viața de zi cu zi!), dar asta nu-i o garanție că lucrurile stau în acest chip mai degrabă metaforic decât logic necesar. Într-adevăr, căci apelând la dreapta judecată, constatăm următoarele:
1)Întâmplarea, la fel ca probabilitatea, posibilitatea, indecizia sau imposibilitatea (limita posibilității în descreștere), sunt concepte logico-matematice adecvate omului, nicidecum de rang divin. Da, pentru că Dumnezeu este perfect prin atotputernicie (conceptul „neputință” devine gol și lipsit de sens la nivelul metalogicii divine), prin atotștiință (doar El, în calitate de Creator, cunoaște tainele creației, strunește timpul și citește gândurile) și prin atotiubire (din dragoste pentru creație, îndeosebi pentru om, El nu vrea tot atât cât poate). Read the rest of this entry »

Alexandru Nemoianu: Despre mișcarea Artur Silvestri

AlexandruNemoianuEC

L-am cunoscut pe Artur Silvestri în spațiul electronic și acolo ne-am împrietenit și colaborat. Niciodată nu ne-am întâlnit față către față. Relația a fost tainică și dincolo de înțelegerea obișnuită. A fost o întâlnire de suflet și care ține de un alt tărâm. De fapt în utlima vreme încep să cred că nici nu este bine să vorbesc mult despre natura acestei relații, este o taină.

Artur Silvestri a fost cel care a aflat în cărțile și articolele mele publicate până ce l-am cunoscu o valoare și o importanță pe care eu nu le-am dat-o niciodată. În ele Artur Silvestri a văzut prețuire pentru tradiție, loc, omul locului și statornicie. Am schimbat mii de mesaje și prin ele și în ele s-a consumat relația de suflet de care vorbeam. Tot atunci am câștigat pe prietenul meu veșnic pe care nimeni și nimic nu mi-l poate lua. Read the rest of this entry »

Pagina 1 din 18112345...102030...Ultima »