Din lumea colecționarilor – 3/2017

autor Sergiu Găbureac

Emilia Țuțuianu – Ben Todică, Casa din suflet, dincolo de meridiane


Interviu cu scriitorul Ben Todică

Personalitatea scriitorului Ben Todică, un australian cu suflet de român, deși departe de hotarele ţării, contribuie la dezvoltarea culturii româneşti, la promovarea valorilor spirituale ale poporului nostru şi la definirea lor în contextul multicultural al ţării de adopţie.
Pe domnul Ben Todică, l-am cunoscut pe internet, prin intermediul unei bune prietene. Așa am avut și bucuria de a-i edita la Editura Mușatinia trei volume: În două lumi, Între două lumi și Ben Todică – ambasador al românismului, la ultimul fiind și coautoare. Chiar dacă trăiește în Australia, Ben încă simte românește.

Dragă Ben, viaţa are un urcuş, un urcuş necontenit, în timp. Totul este să nu te opreşti şi să nu o iei înapoi. Tu ai dovedit multă tărie şi curaj, plecând din ţară, într-o perioadă tulbure. Cât de greu ţi-a fost?
– Voi simți românește până mor pentru că așa am venit în astă lume. Cine spune altfel își fură căciula. Oricât de viteaz, de grozav, rus sau american te-ai crede după cetățenie, va sosi momentul când te vei cutremura și o vei striga pe mama ta din leagăn. Eu am plecat în jurul lumii într-o aventură purtat de destin și l-am lăsat, inconștient, să mă pregătească pentru momentul adevărului. De când mă știu, destinul mi-a fost învățătorul. Spun destin pentru că nu am fost un băiat prea silitor la școală și din acest motiv am avut mintea deschisă pentru un alt punct de vedere decât cel al sistemului. Am respectat întotdeauna sistemul și îmi iubesc profesorii, îl iubesc pe aproapele așa cum m-a învățat Iisus, prin părinții mei, însă nu am rezistat mărului Evei. Mi s-a trezit așa, dintr-o dată o poftă de lume și am pornit, precum Onedin, peste mări și țări. Am fost singur printre străini, am rezistat la toate loviturile știindu-i pe părinții mei acasă și prin asta am răspuns la toate mingile servite de destin. Așa s-a născut Ben Todică de azi! (mai mult…)

George Petrovai – Balada dorului de ducă

Motto: Dorul de ducă la români
s-a transformat în maladie –
puţini dintre plecaţi se-ntorc,
iar asta-i pentru neam o tragedie…

Întreaga noastră existenţă,
statornic multimilenară
din vremea tracilor încoace,
pe-acest meleag se desfăşoară.

Este meleagul despre care,
al dragostei papă Ioan
va spune că-i ţinut divin
şi-al Maicii Domnului liman! (mai mult…)

Titi Nechita – Rondelul munților

Curg munții peste noi fără oprire
Răpuși de cei fără de saț și plini de nesimțire!
Pădurile-au rămas doar amintire,
Iar rădăcinile își plâng amara prăvălire.

Prin albiile pline de uimire
Ce unduiau pe lângă drumuri vechi de coviltire
Curg munții peste noi fără oprire
Răpuși de cei fără de saț și plini de nesimțire. (mai mult…)

Lia Ruse – Basarabie

                              anul 2016
În urma votării a rămas un rest
Păstrat într-o urnă bine-ncuiată.
A sosit pentru-ntregire de la est
Ca o bombă trăsnet chiar, neaşteptată…
…………………………………………………………
S-a gândit şi răsgândit acest Dodon
(Şi, se zice c-are sânge „românesc„)
-Spre răsărit să deschidă un oblon-,
Din nou, să amâie visul strămoşesc…
Basarabie! Soră cu suflet trist (mai mult…)

Simina Cota – poesis

Simina Cota

Nu mi-e totuna

Nu, nu mi-e totuna
de ești sau nu ești,
de ai zâmbet în suflet
sau pribeag rătăcești.
Nu, nu mi-e totuna
de-i mult sau puțin.
ma sărut cu furtuna, (mai mult…)

Tiberiu Tudor: poesis

 

Tiberiu Tudor

Sila

Strânge-mă-n braţe în vuietul gării,
Cele ursite nu s-au schimbat,
Târfă splendidă a disperării
Iarăşi mi-e gustul destrăbălat. (mai mult…)

Participarea unităților militare din Garnizoana Roman la reprimarea Răscoalei țărănești din anul 1907


Anul 1906 a marcat împlinirea a 40 de ani de domnie a Regelui Carol I, perioadă în care, în lumea satului românesc se acumulaseră grave probleme de natură socială și economică.
În februarie – martie 1907 în România a avut loc cea mai mare răscoală ţărănească din Europa secolului al XX-lea. Începută la Flâmânzi, în nordul Moldovei, răscoala a cuprins întreaga țară, cunoscând cea mai mare intensitate în Muntenia şi Oltenia
După izbucnirea revoltelor în localitățile din nordul Moldovei, Ministerul de Război a ordonat trimiterea de trupe pentru a stabiliza situația. Concomitent, la data de 4 martie 1907 Ministerul de Război a ordonat concentrarea tuturor rezerviștilor de la regimentele de infanterie și batalioanele de vânători aflate în subordinea Corpului IV Armată. (mai mult…)

Mugurel Pușcaș – Credo!

Buna_vestire

( de Buna Vestire )

Credinţă să ai,
Alături să- I fii!
Atunci, Demiurgul,
Sosi-va-ntr-o zi.

La Sfânta Fecioară
Plecând capul, blând,
Sărută-i icoana,
Din schit, cer, în gând. (mai mult…)

Reunirea – componentă inevitabilă în viața poporului român

Galina Martea

Ar fi o eroare gravă în istoria naţiunii române în cazul dacă unirea Basarabiei cu România nu se va produce până în anul 2018. Acest lucru trebuie realizat nu numai pentru o necesitate istorică, dar pentru o necesitate vitală în existenţa unui popor cu aceleaşi origini de limbă vorbită, tradiţii, cultură. Dacă, în timp, în viaţa românilor din Basarabia s-au produs multe erori, s-au produs nenumărate nenorociri, s-au produs divizări/rupturi de teritoriu, oricum, la ziua de azi acest ţinut continuă să existe, de asemenea, în condiţii pline de incertitudini şi fără nicio perspectivă pentru un viitor cât de cât luminos. Actualmente, în calitate de stat independent, R.Moldova își are acumulați 25 de ani de la declararea independenţei, însă şi această aniversare este plină de regrete, scăldată de durerea poporului înfometat şi istovit, de necazurile vieţii cotidiene. În rezultat, realitatea efectivă conform evenimentelor derulate de până acum au demonstrat, în nenumărate rânduri, că R.Moldova nu poate exista în continuare în calitate de stat independent, deoarece clasa dominantă a societăţii nu este capabilă de a administra ţara pe criterii civilizate, iar poporul este condamnat, la nesfârşit, să înfrunte sărăcia absolută şi fărădelegile sociale instaurate în cadrul ţării. Conform experţilor din domeniu, se consideră că statul moldovenesc (mai mult…)

Eugen Dorcescu – Ioanitul

                                                 Mirelei-Ioana

Bătrânul Cavaler se-ntoarce-acasă,
Frumos și pur, la fel ca la-nceput.
Nici urmă n-a rămas din lănci și scut.
Din strigătul de luptă – o grimasă.

Luna de jar și soarele de fier,
Ritmând, îi luminează Infinitul.
Mustesc de vid și zorii, și-asfințitul,
În vidul greu dintre pământ și cer.

Așa se pierde el, spre Împăratul
Pe care-o viață-ntreagă l-a slujit:
Frumos și pur. Și mult prea fericit.
O rană-i taie inima, de-a latul. (mai mult…)

George Petrovai – Asemănări și deosebiri între primele principii din filosofia antică greacă și taoism (daoism)

Nu există filosof de valoare care să nu se arate interesat de primele principii. Da, căci este important trecutul apropiat de noi și prezentul (infinitatea macrouniversului și microuniversului, sistemele sociale și cele politico-economice, mecanismele sufletului și ale gândirii, morala, cultura și locul omului în Univers), precum și îndrăznețele prognoze privind viitorul planetei și al omenirii, dar la fel de important (dacă nu pentru toți, atunci pentru unii dintre noi) este să aruncăm priviri logico-fanteziste asupra pregenezei (era haos sau doar golul infinit și netulburat?) și să înclinăm balanța convingerilor intime fie în favoarea creaționismului, fie în favoarea evoluționismului, fiind știut marele adevăr noutestamentar că nimeni nu poate sluji la doi stăpâni…
Corifeii filosofiei clasice grecești nu numai că n-au făcut excepție de la regulă, dar chiar au consolidat-o prin formidabilele lor opinii despre primele principii, la fel de proaspete și suculente ca în urmă cu peste două milenii.
Gânditorii de mai târziu și-au însușit aceste concepții, astfel că – ne spune P.P. Negulescu în tratatul Problema ontologică – Plotin (204-270 e.n.), principalul reprezentant al neoplatonismului, „admitea, cu stoicii, un Suflet al lumii, necesar ca s-o pună în mișcare; admitea, cu Aristotel, o Inteligență cosmică, necesară ca să gândească mulțimea nenumărată a lucrurilor ce o alcătuiesc și să dea fiecăruia ceea ce trebuie ca să poată exista; admitea, în sfârșit, cu Platon, o Unitate supremă, necesară ca să facă din această mulțime haotică un tot unic și să-i asigure în același timp realitatea”. (mai mult…)

Corin Culcea: poesis

Mă las ucis clipă de clipă…
şi tac!

Mă poți părăsi oricând,
pentru că nu țin la mine deloc!
Îmi poți tăia mâna cu care scriu,
căci oricum eu scriu doar cu suflarea din mine!
Mă poți vinde după un colț de stradă,

Corin Culcea

(mai mult…)

Vavila Popovici: PROSTIA bate la ușa agresivității

Vavila_Popovici

Prostul face tot ce poate ca să nu treacă neobservat.” – Tudor Mușatescu

Prostia caracterizează o persoană cu judecată mărginită, căreia îi lipsește inteligența. Dicționarele definesc Prostia drept „starea celui lipsit de inteligență sau de învățătură, starea omului prost; faptă, comportare, vorbă care denotă o astfel de stare; vorbă, faptă sau lucru lipsite de seriozitate, de importanță; fleac; absurditate, inepție”. Într-un dicționar de sinonime mai întâlnim și alte definiri: „nătângie, neghiobie, nerozie, stupiditate, stupizenie”, precum și „dobitocie, imbecilitate, prosteală, tâmpenie, prostime; gogomănie, nesocotință, idioțenie, idioție; gafă, poznă; copilărie”. Sunt nuanțe care ne ajută să putem defini mai clar Prostia, corespunzător faptei săvârșite.
Prost este considerat, în general, omul fără judecată, nătărău, nerod, tont sau prostănac. Întâlnim deseori expresii ca: „A dat în gropi de prost ce e”, egal cu a fi nespus de prost; „Un prost și jumătate”, egal cu mai mult decât prost, foarte prost; „Prost ca noaptea”, egal cu fără pic de „lumină”, neputând a ne îndoi de prostia sa, „Prost cu diplomă”, adică mai prost decât prostul obișnuit, „Om cu minte scurtă”, adică limitat în judecată. Oricum, mai mică sau mai mare, Prostia este veșnică și nemuritoare. (mai mult…)

George Petrovai – Voința întru ființare (Poema dorului de-a fi)

Dacă prin haos înțelegem
nonexistentul favorit,
atunci în faza pregenezei
nimicul era nesfârșit.

Pe-atunci – o vreme fără chip
într-un nespațial întins,
căci spațiu-n timpși viceversa
n-aveau poftiri de necuprins,

nimic ființa nu avea
din ceea ce-i dă consistență –
înfăptuirea era stearpă
și golul singura prezență. (mai mult…)

Dimitrie Grama – dialoguri

Dimitrie Grama…pe inserate
ies la bulevard
miros amestecat
de branza
mici
benzina
si
la gradina
orchestra
de tigani….

obligatoriu
o bere
un gratar
o samarina? (mai mult…)

Constantin Enianu – Despre Elada

Grecia antică şi societatea actuală sunt indisolubil legate, fiindcă nu se poate concepe Contemporaneitatea fără a face o postdicție la civilizația care i-a impus sensul şi devenirea actuală. Grecia antică nu a prosperat veșnic, ci s-a consumat într-un timp scurt, însă ea a constituit începutul unei minunate epoci pentru civilizaţia umană. Să povestim prin urmare cum s-a ridicat din nimic civilizaţia greacă, cum s-a dezvoltat şi cum a decăzut.
Omul contemporan când îşi pune întrebări despre prezent el găseşte răspunsurile în trecut, fapt confirmat de primul istoric al lumii, Herodot. Este o continuitate culturală evidentă între Grecia antică şi societatea actuală. Grecia, nu Egiptul, nu Persia, nu Roma, a devenit piatra de temelie a civilizaţiei occidentale. Dacă înţelegem istoria Greciei, înţelegem lumea.
Grecii încercau să-şi înțeleagă propria ascensiune cu mult înaintea noastră. Mitologia greacă arată că grecii au apărut literalmente din Haos, „haos“ însemnând în limba greacă „vid”, „abis“. Din haosul de la începutul cosmosului au apărut şi zeii, precum Geea, zeiţa pământului, Uranus, zeul cerului, Tartar, zeul tărâmului morţilor şi Eros, zeul iubirii. Printr-o serie de infanticide şi patricide, acte de gelozie, înşelăciune şi răzbunare, prima generaţie de divinităţi a creat primii zei din Olimp: Poseidon, Hades, Atena şi toţi ceilalţi, după (mai mult…)

Daniela Mărginean – poesis

Te-am aşteptat…

Te-am așteptat printre cărți,
într-o noapte nebună,
de liniște închisă peste
ochiul de lună…
Te-am așteptat întorcând
file de jar
cu clipele din calendar…

Daniela Marginean

Te-am așteptat gonind
tristețea ninsă-n șoapte,
te-am așteptat sclipind
în stelele din noapte
şi drumul l-am brodat
cu boabele de rouă…
Te-am așteptat rugând
tot cerul să nu plouă, (mai mult…)

George Petrovai – Frumusețea incitant-ermetică și captivant-poetică a daoismului

Despre daoism am mai scris de câteva ori până acuma (vezi Cap. III din amplul studiu Filosofia chineză, respectiv textul intitulat Taoismul – filosofie și religie de rang imperial). Da, căci filosofia valoroasă se constituie în ghidul rațional-conceptual și moral-atitudinal al omului de pretutindeni, din totdeauna și pentru totdeauna. Cu atât mai mult atunci când vine vorba de gândirea chineză în general, de daoism în special, o filosofie contemporană cu cea antică greacă, ba în anumite privințe chiar devansând cu autoritate prima cugetare sistematică a Europei.
Așa cum arătam în Filosofia chineză, asemănările frapante până la buimăcire dintre cele două mari și distincte capitole ale cugetării universale, nu pot fi explicate acceptabil decât prin prisma sincronismului cultural-artistic, mai bine spus ale inspirației și revelației specifice momentului istoric. Iar când afirm acest lucru, mai am în vedere atât surprinzătoarele coincidențe dintre piramidele faraonice, ziguratele asiro-babiloniene și monumentalele edificii ale aztecilor sau incașilor, cât și formidabilele apropieri dintre mitologia vechilor egipteni și cea polineziană, în ambele credințe astrul zilei fiind zeitatea supremă cu numele de Ra. (mai mult…)

Dimitrie Grama – dialoguri

Dimitrie Grama…..se apropie
de banca mea pustie
timida ma intreaba.
„nu mai e nimeni
pe aici?
esti singur?”

da, singur
sunt parasit aici
de cineva si
nu mai stiu
de cine
demult sunt singur
am uitat de fapt…. (mai mult…)

Vavila Popovici – Galbenul solar al lui Van Gogh

Self-Portrait-with-Straw-Hat[1]

Arta este fiica libertății.” – Schiller
Vincent Willem van Gogh (1853-1890) s-a născut în Olanda și a decedat în Franța. A venit pe lume într-o familie de pictori și negustori de artă, tatăl său fiind pastor protestant, iar mama sa având înclinații, în mod special, spre pictură. La data de 30 martie 1852, ea a dat naștere unui copil căruia i-a pus numele Vincent-Villem. Acest copil a murit la puțin timp după naștere, iar în anul următor, în aceeași zi de 30 martie – de data aceasta în 1853, s-a născut un alt fiu, căruia părinții i-au dat același nume. El a devenit marele pictor olandez post-impresionist, ale cărui lucrări au avut o influență profundă asupra artei secolului. (mai mult…)

Alexandru Spătaru – versuri

E timpul ca Universul să danseze

Descind din naşterea primară
şi sunt predestinat
mişcărilor de dans astral.
În volte ample voi cuprinde
în vals inegalabil galaxii şi nebuloase.
Le voi purta în braţe siderale.
Şi universul va cunoaşte
expansiunea continuă a vieţii
în nesfârşita veselie a unui bal. (mai mult…)

Tiberiu Tudor – versuri

Uliul

Pentru frumuseţe tu eşti vinovată,
Spală-te în lacrimi ca să poţi uita,
Viaţa îşi ridică ţipătul de pradă ─
Trece ca un uliu tinereţea mea.

Hăituit de spaime sunt asemeni ţie,
Moartea îmi înalţă fum la orizont,
Singura scăpare e în nebunie,
Dincolo de vraja părului tău blond.

Mugurel Pușcaș – Ultim festin

Nu întreba nimic… Stai lângă mine…
Tăcerea să ne mângâie în zori,
Privirea mea să răscolească-n tine
Păcate vechi, resentimente noi.

Mugurel Puscas

Nu întreba nimic… Uite cum plouă…
Stropi reci, amorfi, prelinşi pe tâmpla ta,
Răstălmăcesc ale iubirii patimi,
Străină eşti… Nu te mai simt a mea. (mai mult…)

Ion Gănguț – Perenitatea lui Caragiale și a personajelor sale

Ion Gangut

Am preluat termenul de perenitate de la un fin și pasionat cercetător întru Caragiale, Ștefan Cazimir, cel care și-a dat seama primul că utilizarea în exces a sintagmelor actualitatea lui Caragiale sau Caragiale – contemporanul nostru nu poate aduce niciun serviciu operei pe tărâm estetic, ba din contra: „A invoca obsesiv actualitatea înseamnă totuși o falsificare a perspectivei. Se sugerează, involuntar, un provizorat, o maladie, o stare de criză. Este ca și cum am spune: e actual azi, dar n-a fost ieri sau nu va fi mâine. Astfel stând lucrurile, e mai potrivit să vorbim nu despre actualitatea lui Caragiale, ci despre perenitatea lui, care este de același tip cu perenitatea Partenonului sau a Glossei lui Eminescuˮ, a declarat Ștefan Cazimir, într-un interviu acordat Agerpres în anul aniversar 2012. Tot el observa că în ultimii ani, lumea este mai preocupată de actualitatea lui Caragiale decât de arta lui. Excesul de articole, comentarii, chiar cărți despre problema actualității lui Caragiale și a personajelor sale nu poate face decât deservicii unei creații monumentale, fapt observat și de Nicolae Manolescu: „Actualizarea forțată din comentariile ultimelor decenii nu îl apropie pe (mai mult…)

Dimitrie Grama – dialoguri

Dimitrie Grama….imbracat frumos
de gala
esti intins
pe o banca
esti beat
de prea multa viata
esti beat
de prea multa dragoste
esti beat
de bautura ieftina

si scumpa
esti beat
la intamplare!
…..te mangaie pe frunte
brize fierbinti si (mai mult…)

Poetul aviator Mircea Zorileanu, participant la manevrele militare regale din Garnizoana Roman


Mircea Zorileanu, născut la data de 14 octombrie 1883, la Bucureşti, a fost unul dintre pionierii aviaţiei române.
A urmat Școala fiilor de militari din Craiova.și ulterior s-a înscris la Școala Militară de Ofițeri de Infanterie, specialitatea cavalerie, în urma absolvirii căreia a fost avansat la gradul de sublocotenent. În urma unui accident de călărie este declarat inapt pentru arma cavalerie, situație în care se înscrie la o școală de pilotaj din Franța, dar lipsa banilor l-a adus în țară, fără a obține brevetul de pilot aviator. (mai mult…)

Gabriel Stănciulescu – versuri

Nu regret nimic din ce am trăit…

Însemn trecutul pe răboj,
Și îmi schițez viitoru-n palme,
Încerc discret să-mi fac curaj,
Pun rostul vieții între karme.

N-aș vrea să știu ce va veni,
Și in trecut mă refugiez,
Arhivă, cuib de nebunii
Cu tine vreau să negociez.

Mi-am respectat mereu statutul,
pe oamenii din jurul meu,
Pentru toți mi-a crescut pulsul
Și am zâmbit când mi-a fost greu. (mai mult…)

Scriitoarea Veronica Balaj, dublă lansare de carte la Lugoj


Sezonul lansărilor de carte organizate de Biblioteca Municipală Lugoj din acest an continuă cu o dublă lansare de carte, care o are în centrul atenţiei pe binecunoscuta scriitoare Veronica Balaj – poetă, prozatoare, membră a Uniunii Scriitorilor din România – Filiala Timişoara, realizatoare radio-TV, cele mai cunoscute emisiuni fiind “Viaţa literară” la Radio România Timişoara şi “Art Nova cu Veronica Balaj” la Tele Europa Nova Timişoara.

Astfel, Biblioteca Municipală Lugoj îi invită pe iubitorii de literatură lugojeni, cu mare bucurie, joi, 9 martie 2017, de la ora 17.30, la Casa de Cultură a Municipiului Lugoj, Teatrul Municipal “Traian Grozăvescu” Lugoj, în Sala de Consiliu, la reîntâlnirea cu scriitoarea Veronica Balaj, prezentă la Lugoj cu ocazia unei duble lansări de carte, a unei prezentări a întregii activităţi literare şi culturale, în ţară şi în lume, însoţită de un recital de poezie în lectura autoarei şi de o sesiune de autografe. (mai mult…)

Festivalul Primăvara Poeților Le Printemps Des Poētes


Consiliul Judeţean Suceava
Biblioteca Bucovinei “I.G.Sbiera”

Colegiul Tehnic « Petru Muşat » Suceava
Colegiul Naţional de Informatică “Spiru Haret”, Suceava
Colegiul Tehnic « Mihai Băcescu », Fălticeni
Colegiul Naţional « Mihai Eminescu », Suceava
Colegiul Tehnic de Industrie Alimentară Suceava
Colegiul Tehnic “Al. I. Cuza”
Colegiul Tehnic « Lațcu Vodă » Siret (mai mult…)

Lia Ruse – versuri

Lia Ruse

Mamei
Cine vine-ncet cu umbră îmbrăcată
După ce lumină adunase lin?
În urmă doar tăcerea rămâne-agăţată
De aer răscolit cu miros de crin!
Şi până la cer, mirarea curgătoare (mai mult…)

Galina Martea: Poezii despre femeie și mamă

Galina Martea

LUMINĂ DE DOR – FEMEIA

Lumină de dor, căldură, idee,
Mister şi putere prin vrajă şi foc,
Clopot de zi, prin noapte scânteie,
E lumea de vise, cu raze în cioc.

Lumină de dor ce înclină pământul,
Comoară şi ochi prin mişcare şi timp,
Bătaie de vânt ce se-ntrece cu gândul,
O lume de vise, cu al său anotimp. (mai mult…)

Titi Nechita – Promisiuni de vis

Un buchet de flori și un gând
pentru cele ce ne ascultați până și tăcerile,
pentru cele ce ne legănați amintirile,
pentru cele ce ne dăruiți bucuriile,
pentru cele fără de care ne-ar fi mai triste zilele,
pentru cele alături de care ne trăim visele,
pentru cele care ne suportă toanele,
pentru iubitele și mamele,
pentru toate femeile!

Promisiuni, de vis

Frânturi de vis, freamăt de stele,
Fiori crescuți în paradis,
Zâmbet de flori și joc de iele…
E tot ce eu ți-aș fi promis (mai mult…)

Dimitire Grama – dialoguri

Dimitrie Grama…mi-ai spus;
ramai cu mine astazi
si maine daca poti, ramai

mi-ai spus;
ramai aici
pina cand lumea
va uita de noi….

mi-ai spus;
ramai aici cu mine
doar pina cand,
rand pe rand,
toate amintirile
vor muri (mai mult…)

Olguţa Luncaşu Trifan – La braț cu iubirea prin lume

În această lume în care omul se zbate în indiferenţă, individualitate, demagogie, în haosul unor obiective parcelare care să se contureze în sens unic, care să-i satisfacă doar dorinţele lui ca individ, există cu certitudine şi opusul acestui „tip” de om.
Este vorba de acea tipologie de om al plurivalenţei, care acţionează în direcţii multiple, cu viziuni, ideologii şi aspiraţii în diverse domenii, preocupat de probleme existenţiale, dar şi de spiritualitate, de fenomenologia romantismului imuabil, de cultură şi de actul creator.
Aşa l-am descoperit pe Nicolaie DINCĂ. Citindu-i în ”Confluenţe literare” diferite lucrări de proză scurtă din care transpare o înfrigurată căutare a identităţii româneşti, a obârşiilor personale şi colective. O disperată dorinţă de a readuce în actualitate şi de a conserva limbajul neaoş oltenesc pentru cei care l-au uitat, pentru cei care nu l-au cunoscut ori pentru cei din generaţiile viitoare. L-am apreciat şi mi-a stârnit curiozitatea. I-am citit poeziile în aceeaşi revistă, apoi în volumul de versuri Lumina dragostei, apărut în anul 2014 la Editura Hoffman – Caracal, fiind, se pare, cea de a şaptea apariţie editorială a autorului. (mai mult…)

Constantin Enianu – Ani şi artă (IV)

1812

În acest articol ne propunem să relatăm despre arta şi cultura anului 1812, prin poveşti, care marchează naşterea unei lumi aşa cum o cunoaştem astăzi. În 1812, marile revoluţii au trecut, Napoleon a fost oprit la Moscova, iar Europa, e deja formată. O nouă lume se creează în urma explorărilor, comerțului şi colonizării, şi peste tot, pictori, scriitori, arhitecți şi muzicieni îşi reflectă epoca, transformând concepțiile oamenilor. Suntem în zorii lumii moderne.

• În 1812, Napoleon Bonaparte stăpâneşte majoritatea Europei şi intenţionează să cucerească Rusia. Această epocă marchează şi naşterea artistului modern: pasionat şi excentric, ca Beethoven; înfuriat, ca Goya; dornic să găsească noi imagini, ca Turner şi Hokusai. Artistul modern poate defini şi valorile unei noi lumi, ca Francis Greenway, ori poate uni valorile antice cu cele contemporane, precum sculptorul Edenshaw.
Una din moştenirile lăsate Europei de către Napoleon este un nou tip de naţionalism. În Germania, o colecţie de poveşti va crea o nouă identitate unei zone care nu este încă o ţară. În 1812, Jakob şi Wilhelm Grimm publică „Kinder-und Haus-Marchen“, o colecţie de poveşti pentru copii, de groază, ce devine în curând bestseller. Multe din poveştile familiare nouă provin din acest volum şi din cele (mai mult…)

Vavila Popovici – Femeile și florile

Vavila_Popovici

Uneori mi se pare că nu ești femeie, ci lumina care cade pe flori.” Virginia Woolf

Noaptea trecută am adormit târziu. De cu seară vântul bătea cu putere, copacii se încovoiau spre pământ, norii alergau luând forme fantastice şi întunecau totul din jur. Cerul era străbătut de zig-zagul fulgerelor, după care s-a dezlănțuit o ploaie torențială. În zgomotul continuu al ploii, am adormit. Dimineața, de cum m-am trezit, m-am gândit la flori; eram curioasă să le văd cum zâmbesc în lumina soarelui.
După furtuna de azi-noapte cerul întreg este albastru, soarele a devenit roșietic, răspândește o lumină puternică. Gândul îmi fuge la mărturia unui călugăr tibetan: oamenii de la începutul vremurilor se înmulțeau cu ajutorul unei lumini ce emana din corpul bărbatului și pătrundea în matricea femeii, fecundând-o. Puterea luminii! îmi zic. Lumina materială și lumina spirituală… Dar să las gândurile și să mă bucur de ceea ce văd! (mai mult…)

Demagogia – procedeu real în subjugarea unui popor

Galina Martea

Conform dicţionarului explicativ al limbii române înţelesul cuvântului “demagogie” este redat printr-o simplă frază şi anume: “Înșelare a opiniei publice prin promisiuni mincinoase, discursuri bombastice etc., practicată de cineva pentru a-și crea popularitate; atitudine politică constând în înșelare prin promisiuni şi lozinci ademenitoare şi mincinoase, etc…”. Dar de fapt, în realitate, sub această simplă definiţie a cuvântului “demagogie” se ascunde tragedia umană prin intermediul căruia supravieţuieşte din greu societatea acesteia, în rezultat, toţi fiind bolnavi de sindromul autoritar al puterii demagogice. Patologia sindromului demagogic se reflectă prin răul instaurat într-un mediu social care induce în eroare masele doar pentru a fi ţinute în bezna involuţiei. Complexitatea simptomelor caracteristice acestui sindrom autoritar al puterii demagogice este provocată/cauzată de clasa dominantă a unor societăţi, care sub nicio formă nu doreşte să recunoască, în mod normal, realitatea existentă, valorile umane autentice şi, în special, valorile identitare ale propriului popor. Astfel, prin conţinutul unui materialism şi nu prin conţinutul unui idealism, demagogia clasei dominante se (mai mult…)

Generalul Ion Istrati și rolul Armatei Române în actul unirii Basarabiei cu România

Generalul Ion Istrati

Ion lstrati, născut la data 12 decembrie 1860 în localitatea Tecuci a fost o personalitate marcantă a Armatei Române.
A parcurs toate treptele carierei militare, de la gradul de sublocotenent, la cel de general adjutant, îndepliniind funcția de Șef al Statului Major General în perioada 01.11.1909-31.03.1911.
. La intrarea României în Primul Război Mondial , generalul Ion Istrati ocupa funcția de comandant al Diviziei 7 Infanterie ,,Roman”. De remarcat este faptul că una dintre cele două fiice ale generalului, Ecaterina, a fost căsătorita cu George Ghika, din ramura Ghikuleștilor de la Trifești, fostul județ Roman. (mai mult…)

Din lumea colecționarilor – 3/2017Emilia Țuțuianu – Ben Todică, Casa din suflet, dincolo de meridianeGeorge Petrovai – Balada dorului de ducăTiti Nechita – Rondelul munțilorLia Ruse – BasarabieSimina Cota – poesisTiberiu Tudor: poesisParticiparea unităților militare din Garnizoana Roman la reprimarea Răscoalei țărănești din anul 1907Mugurel Pușcaș – Credo!Reunirea – componentă inevitabilă în viața poporului românEugen Dorcescu – IoanitulGeorge Petrovai – Asemănări și deosebiri între primele principii din filosofia antică greacă și taoism (daoism)Corin Culcea: poesisVavila Popovici: PROSTIA bate la ușa agresivitățiiGeorge Petrovai – Voința întru ființare (Poema dorului de-a fi)Dimitrie Grama – dialoguriConstantin Enianu – Despre EladaDaniela Mărginean – poesisGeorge Petrovai – Frumusețea incitant-ermetică și captivant-poetică a daoismuluiDimitrie Grama – dialoguriVavila Popovici – Galbenul solar al lui Van GoghAlexandru Spătaru – versuriTiberiu Tudor – versuriMugurel Pușcaș – Ultim festinIon Gănguț – Perenitatea lui Caragiale și a personajelor saleDimitrie Grama – dialoguriPoetul aviator Mircea Zorileanu, participant la manevrele militare regale din Garnizoana RomanDespre Eugen Dorcescu, volum omagial 75Gabriel Stănciulescu – versuriScriitoarea Veronica Balaj, dublă lansare de carte la LugojFestivalul Primăvara Poeților Le Printemps Des PoētesLia Ruse – versuriGalina Martea: Poezii despre femeie și mamăTiti Nechita – Promisiuni de visDimitire Grama – dialoguriOlguţa Luncaşu Trifan – La braț cu iubirea prin lumeConstantin Enianu – Ani şi artă (IV)Vavila Popovici – Femeile și florileDemagogia – procedeu real în subjugarea unui poporGeneralul Ion Istrati și rolul Armatei Române în actul unirii Basarabiei cu România

Din lumea colecționarilor – 3/2017

autor Sergiu Găbureac

Emilia Țuțuianu – Ben Todică, Casa din suflet, dincolo de meridiane


Interviu cu scriitorul Ben Todică

Personalitatea scriitorului Ben Todică, un australian cu suflet de român, deși departe de hotarele ţării, contribuie la dezvoltarea culturii româneşti, la promovarea valorilor spirituale ale poporului nostru şi la definirea lor în contextul multicultural al ţării de adopţie.
Pe domnul Ben Todică, l-am cunoscut pe internet, prin intermediul unei bune prietene. Așa am avut și bucuria de a-i edita la Editura Mușatinia trei volume: În două lumi, Între două lumi și Ben Todică – ambasador al românismului, la ultimul fiind și coautoare. Chiar dacă trăiește în Australia, Ben încă simte românește.

Dragă Ben, viaţa are un urcuş, un urcuş necontenit, în timp. Totul este să nu te opreşti şi să nu o iei înapoi. Tu ai dovedit multă tărie şi curaj, plecând din ţară, într-o perioadă tulbure. Cât de greu ţi-a fost?
– Voi simți românește până mor pentru că așa am venit în astă lume. Cine spune altfel își fură căciula. Oricât de viteaz, de grozav, rus sau american te-ai crede după cetățenie, va sosi momentul când te vei cutremura și o vei striga pe mama ta din leagăn. Eu am plecat în jurul lumii într-o aventură purtat de destin și l-am lăsat, inconștient, să mă pregătească pentru momentul adevărului. De când mă știu, destinul mi-a fost învățătorul. Spun destin pentru că nu am fost un băiat prea silitor la școală și din acest motiv am avut mintea deschisă pentru un alt punct de vedere decât cel al sistemului. Am respectat întotdeauna sistemul și îmi iubesc profesorii, îl iubesc pe aproapele așa cum m-a învățat Iisus, prin părinții mei, însă nu am rezistat mărului Evei. Mi s-a trezit așa, dintr-o dată o poftă de lume și am pornit, precum Onedin, peste mări și țări. Am fost singur printre străini, am rezistat la toate loviturile știindu-i pe părinții mei acasă și prin asta am răspuns la toate mingile servite de destin. Așa s-a născut Ben Todică de azi! Read the rest of this entry »

George Petrovai – Balada dorului de ducă

Motto: Dorul de ducă la români
s-a transformat în maladie –
puţini dintre plecaţi se-ntorc,
iar asta-i pentru neam o tragedie…

Întreaga noastră existenţă,
statornic multimilenară
din vremea tracilor încoace,
pe-acest meleag se desfăşoară.

Este meleagul despre care,
al dragostei papă Ioan
va spune că-i ţinut divin
şi-al Maicii Domnului liman! Read the rest of this entry »

Titi Nechita – Rondelul munților

Curg munții peste noi fără oprire
Răpuși de cei fără de saț și plini de nesimțire!
Pădurile-au rămas doar amintire,
Iar rădăcinile își plâng amara prăvălire.

Prin albiile pline de uimire
Ce unduiau pe lângă drumuri vechi de coviltire
Curg munții peste noi fără oprire
Răpuși de cei fără de saț și plini de nesimțire. Read the rest of this entry »

Lia Ruse – Basarabie

                              anul 2016
În urma votării a rămas un rest
Păstrat într-o urnă bine-ncuiată.
A sosit pentru-ntregire de la est
Ca o bombă trăsnet chiar, neaşteptată…
…………………………………………………………
S-a gândit şi răsgândit acest Dodon
(Şi, se zice c-are sânge „românesc„)
-Spre răsărit să deschidă un oblon-,
Din nou, să amâie visul strămoşesc…
Basarabie! Soră cu suflet trist Read the rest of this entry »

Simina Cota – poesis

Simina Cota

Nu mi-e totuna

Nu, nu mi-e totuna
de ești sau nu ești,
de ai zâmbet în suflet
sau pribeag rătăcești.
Nu, nu mi-e totuna
de-i mult sau puțin.
ma sărut cu furtuna, Read the rest of this entry »

Tiberiu Tudor: poesis

 

Tiberiu Tudor

Sila

Strânge-mă-n braţe în vuietul gării,
Cele ursite nu s-au schimbat,
Târfă splendidă a disperării
Iarăşi mi-e gustul destrăbălat. Read the rest of this entry »

Participarea unităților militare din Garnizoana Roman la reprimarea Răscoalei țărănești din anul 1907


Anul 1906 a marcat împlinirea a 40 de ani de domnie a Regelui Carol I, perioadă în care, în lumea satului românesc se acumulaseră grave probleme de natură socială și economică.
În februarie – martie 1907 în România a avut loc cea mai mare răscoală ţărănească din Europa secolului al XX-lea. Începută la Flâmânzi, în nordul Moldovei, răscoala a cuprins întreaga țară, cunoscând cea mai mare intensitate în Muntenia şi Oltenia
După izbucnirea revoltelor în localitățile din nordul Moldovei, Ministerul de Război a ordonat trimiterea de trupe pentru a stabiliza situația. Concomitent, la data de 4 martie 1907 Ministerul de Război a ordonat concentrarea tuturor rezerviștilor de la regimentele de infanterie și batalioanele de vânători aflate în subordinea Corpului IV Armată. Read the rest of this entry »

Mugurel Pușcaș – Credo!

Buna_vestire

( de Buna Vestire )

Credinţă să ai,
Alături să- I fii!
Atunci, Demiurgul,
Sosi-va-ntr-o zi.

La Sfânta Fecioară
Plecând capul, blând,
Sărută-i icoana,
Din schit, cer, în gând. Read the rest of this entry »

Reunirea – componentă inevitabilă în viața poporului român

Galina Martea

Ar fi o eroare gravă în istoria naţiunii române în cazul dacă unirea Basarabiei cu România nu se va produce până în anul 2018. Acest lucru trebuie realizat nu numai pentru o necesitate istorică, dar pentru o necesitate vitală în existenţa unui popor cu aceleaşi origini de limbă vorbită, tradiţii, cultură. Dacă, în timp, în viaţa românilor din Basarabia s-au produs multe erori, s-au produs nenumărate nenorociri, s-au produs divizări/rupturi de teritoriu, oricum, la ziua de azi acest ţinut continuă să existe, de asemenea, în condiţii pline de incertitudini şi fără nicio perspectivă pentru un viitor cât de cât luminos. Actualmente, în calitate de stat independent, R.Moldova își are acumulați 25 de ani de la declararea independenţei, însă şi această aniversare este plină de regrete, scăldată de durerea poporului înfometat şi istovit, de necazurile vieţii cotidiene. În rezultat, realitatea efectivă conform evenimentelor derulate de până acum au demonstrat, în nenumărate rânduri, că R.Moldova nu poate exista în continuare în calitate de stat independent, deoarece clasa dominantă a societăţii nu este capabilă de a administra ţara pe criterii civilizate, iar poporul este condamnat, la nesfârşit, să înfrunte sărăcia absolută şi fărădelegile sociale instaurate în cadrul ţării. Conform experţilor din domeniu, se consideră că statul moldovenesc Read the rest of this entry »

Pagina 1 din 40812345...102030...Ultima »