Descoperiri şi redescoperiri

 


Se întâmplă uneori ca o lucrare a unui artist plastic pe care îl admirăm şi despre care credem că îi cunoaştem bine opera să ne surprindă. În mod firesc, ne aflăm în faţa a trei posibilităţi. Poate fi opera unui pictor din altă generaţie, operă pe care o cunoaştem din muzee, albume sau diverse reproduceri. Alteori avem surpriza „redescoperirii” unui tablou al unui pictor prieten care din păcate ne-a părăsit. Şi, în sfârşit, admirăm o lucrare nouă, rodul inspiratiei creatoare a unui contemporan, expusă într-o expoziţie de dată recentă. (mai mult…)

Mugurel Puşcaş – versuri

mugur puscasuROUĂ…

Vârfuri de catedrale
Verzi,
Pictate în albastrul divin
Al cerului…
Apa, timp lichid,
Curgând
Prin venele munţilor…
Întoarcere… (mai mult…)

Conturile lui Ceauşescu

maria-diana-popescuTeleviziunile încearcă să ne spele mintea cu teze, antiteze şi ipoteze, care de care mai sinistre şi mai groteşti, mai breze sau amatoriste, cu privire la aşa-zisele conturi şi averi ale lui Ceauşescu! Însă, cercetările au dovedit că fostul preşedinte al Republicii Socialiste România nu ar fi avut conturi personale, nici averi sau vile luxoase în proprietate, precum grangurii corupţi ai Puterii „democratice” perindate la cîrma ţării de la grozăvia din decembrie 1989. Vehiculata expresie „conturile lui Ceauşescu” e o metaforă toxică, aruncată în urechea naivilor. Ceauşescu a locuit în imobile ale statului român şi doar a coordonat gestionarea conturilor României, îngropate cu grijă în documente secrete, imediat după lovitura de stat. Să vedem unde au plecat banii Ţării după telerevoluţie. „Primul miliard a dispărut din Trezoreria Gospodăriei de Partid, de la subsolul Comitetului Central, în noaptea loviturii de stat, 22 decembrie 1989″, susţine senatorul Marius Marinescu, citîndu-l pe Ştefan Andrei (viceprim ministru al R.S.R.). Acel moment a declanşat, sub numele privatizării, startul corupţiei, al vînzării pe nimic a economiei (scuzaţi, nu chiar pe nimic, ci la preţul rezonabi de fier vechi), al jafului naţional din banii statului, bani puşi pe seama unor imaginare conturi ale lui Ceauşescu. Conturile U.T.C., ale (mai mult…)

Ionel Grosu – Sufletul veşnic

Da, sufletul nostru e nemuritor,
Precum Cel dintru care descinde,
Ca apa ce curge mereu din izvor,
Măcar că pe luciul ei undele mor,
Izvorul în el le cuprinde!

Ca floarea ce-şi dă minunatul balsam,
Purtat în petale de rouă,
Chiar dacă o clipă trăieşte pe ram,
Ea ţese adânc uimitor filigram
De viaţă, spre viaţa cea nouă! (mai mult…)

Camelia Cristea – Poesis

Camelia-CristeaM-am trezit

M-am trezit sfioasă adunând tăceri…
Buzele ce-s strânse au făcut și riduri,
Unde ești tu oare? Ai rămas în ieri?
Și-au crescut din iarbă parcă niște ziduri.

Țipătul acesta este unul mut…
Inima îl știe, sinele-l cunoaște,
Am făcut poteci în necunoscut
Ochii au găsit zările albastre. (mai mult…)

Când tu mă chemi

Când tu mă chemi
eu vin spre tine
ca frunzele gălbii de gingko
plutind prin vântul de toamnă.

colores

(mai mult…)

Tit Tihon – Ariciul

Era sfârşitul lunii iulie. Luna lui Cuptor, în tradiţia populară era perechea lui ”Făurar”, despre care se spune că, pe cât de frig e în vremea lui ”Făurar”, pe atât de cald este în luna iulie. Este luna când încep a se pârgui legumele, fructele şi recoltele multe, de tot soiul. Familia Emiliei mergea, în fiecare an în pădurea din apropierea oraşului, la cules de plante medicinale şi nu numai. Culegeau flori de păpădie, coada calului şi multe alte plante bune pentru ceaiuri pentru răceală.
 Mâine este duminică şi după slujba de la Biserică, vom merge în pădure la cules de mure. Emilia ai grijă să pregăteşti rucsacul tău şi bidonul cu apă. La tv. s-a anunţat temperaturi de peste 30 de grade. Va fi foarte cald!
Ajunseseră în poiana coţofenelor, pe la ora prânzului. Aveau locul lor preferat, sub un stejar bătrân de câteva sute de ani. Localnicii spuneau că a fost plantat de voevodul Moldovei, Ştefan cel Mare, când a poruncit ridicarea Cetăţii Smederova. (mai mult…)

Eugen Dorcescu Metafora în Psalmul 79 (80)

Eugen DorcescuCu destulă vreme în urmă, am dedicat, cum, de altfel, se cunoaşte (ori se cunoştea) în mediile academice, multă energie şi pasiune cercetării metaforei. Rezultatul (dincolo de încheierea încheierilor: „havel havalim”, „vanitas vanitatum” „todo es vanidad y dar caza al viento”): o teză de doctorat (Structura lingvistică a metaforei în poezia română modernă, Universitatea din Timişoara, 1975), un număr de lucrări (cărţi sau studii în reviste specializate: Metafora poetică, Editura Cartea Românească, 1975; Embleme ale realităţii, Editura Cartea Românească, 1978, p. 84 – 89; Simbolul artistic în „Cuvinte potrivite”, „Limba română”, 5, 1980 etc.) şi, în cele din urmă, elaborarea unui concept integrat al tropului, a unei perspective globale, expusă sintetic şi explicit (structură formală şi structură semantică), a unui „model”, care s-a clarificat, s-a consolidat şi s-a rotunjit treptat, şi care poate fi găsit, într-o formă stabilă (ca să nu zicem definitivă) în capitolul I, intitulat Metafora poetică, din lucrarea noastră relativ recentă Poetica non-imanenţei, Editura Palimpsest, Bucureşti, 2009, p. 11 – 55. Aşadar, dacă cineva este interesat, poate recurge la această carte, accesibilă şi pe Internet. (mai mult…)

De la Teatrul „George Ciprian”, manager la Teatrul de Stat Constanţa!

Cu siguranţă, pentru spectatorii fideli ai teatrului buzoian, numele şi chipul frumoasei actriţe Dana Dumitrescu nu are cum să fie uitat. În 2001, la trei ani după înfiinţarea Teatrului „George Ciprian”, Dana Dumitrescu a fost distribuită în spectacolul „Ce înseamnă să fii onest” de Oscar Wilde, în regia lui Răzvan Dincă – alături de nume mari ale teatrului românesc: Ruxandra Sireteanu, Tamara Buciuceanu, Niculae Urs ş.a. – , în rolul Cecily . În acea perioadă, Dana (Daniela Elena Dumitrescu) era încadrată ca profesor la Liceul de Artă „Margareta Sterian” din Buzău, fapt pentru care, mulţi buzoieni, inclusiv subsemnatul, am considerat-o pe actriţă ca fiind buzoiancă get-beget. În realitate, Dana Dumitrescu s-a născut în Constanţa, pe data de 30 septembrie 1983. După absolvirea Liceului „George (mai mult…)

Multe presupuneri și foarte puține certitudini în legătură cu primele popoare europene

Urmărind să combată teoriile raseologice ale lui Gobineau și Chamberlain, din care mai apoi s-au alimentat ideologii naziști, P.P.Negulescu întreprinde în volumul doi al tratatului Geneza formelor culturii o vastă incursiune în istoria primelor comunități europene, cu culturile și civilizațiile lor aferente.
Firește, totul făcut în binecunoscuta lui manieră, adică prin copioasă raportare la literatura de specialitate a vremii (istorie, filosofie, filologie). Scopul urmărit prin această incursiune era acela de-a demonstra nu numai că nu există rase pure (n-a existat rasa ariană, deci germaniii nici vorbă să fie rasă pură), dar că după părerea antropologului englez Haddon, citat în mai multe rânduri de gânditorul român, „un tip rasial nu există de fapt decât în mintea noastră”. (mai mult…)

Teo Cabel – Împlinire

Dă de două ori din aripi
îți umple ochii
își face cuib în copacul viguros din adâncul tău
lasă trei ouă
dă de două ori din aripi
și
ai grijă
să nu-i strice cuibul altă pasăre.

Toponime mai mult sau mai puțin derutante

Nu cu mult timp în urmă am întâlnit pe internet o încercare de deslușire etimologică a denumirii județelor noastre. Jos cu pălăria pentru străduință! Și – cine știe? – poate că multe dintre acele afirmații/presupuneri chiar au temei științific. Ce m-a frapat pe mine ca om al locului a fost explicația dată Maramureșului: Cică ar fi un toponim compus din „mara” și Mureș, cuvântul de origine traco-dacică „mara” însemnând stâncă.
După cum se va vedea în continuare, nu numai că-i o explicație nesatisfăcătoare (îndată voi argumenta), dar chiar de-a binelea jignitoare pentru suculența fanteziei noastre toponimice, care – cu substanțialul ajutor venit dinspre hidronimie și oronimie – se constituie în cea mai trainică punte de legătură dintre lumea traco-getică și lumile de pe aceste meleaguri (daco-romană, obștile sătești, medievală, modernă) situate în timp mai aproape de noi. (mai mult…)

„O EPOPEE LIRICĂ DEDICATĂ CONDIȚIEI UMANE” *

coperta NIRVANA

Nu de mult, la editura timișoreană „Eurostampa”, a apărut, sub semnătura lui Eugen Dorcescu, un tom masiv, cuprinzând textele poetice reprezentative dintr-o creație de peste patru decenii, cu repere editoriale notabile (peste treizeci de volume publicate, dintre ele majoritatea fiind de poezie), care rămân mărturia unei incontestabile bune conviețuiri cu poezia și cu ideea de spiritualitate generatoare de artă literară autentică, în cel mai de sus grad al noțiunii: Eugen Dorcescu, Nirvana. Cea mai frumoasă poezie, Ed. Eurostampa, Timișoara, 2015, 608 p. (mai mult…)

Maria Grapini sau Onor adus vieţii

Îmi asum riscul de-a nu reuşi să spun tot ceea ce ar întregi profilul unei personalităţi ca Maria Grapini. De aceea mă bucură că mi-am propus – doar- misiunea de-a vorbi despre cele două apariţii editoriale semnate cu acest nume.
Însă, în măsura în care volumele , VIAŢA ÎNTRE SCRIERI ŞI TRANS-SCRIERI, Editura Eurostampa, Timişoara, 2015 şi VIAŢA ESTE CE LAŞI ÎN URMĂ, apărut recent, la aceeaşi editură, 2016 poartă, fireşte , amprenta firii sale , a remarcabilului stil de muncă şi viaţă , mă voi opri desigur şi la câteva coordonate din această perspectivă .
Aşadar, atât de jovială şi atât de sociabilă ,comunicativă , vulcanică dar şi cu stăpânire de sine când situaţia o cere, inventivă, pereseverentă, mereu în maraton cu timpul purtând la vedere stindardul muncii, corectitudinii,onoarei. Profesionalismul e cauzalitate, efect şi …fireşte reuşită. Altfel nu ar fi fost considerată la un anume moment, cea mai influentă bussines women din România. (mai mult…)

Teo Cabel – Printre cărţi

Teo cabelȘnurul, roz, îmbrățișează mijlocul femeii.
Altul se pierde între fesele dezgolite pe jumătate,
„La vie en rose” spune bărbatul
Făcându-și pasul auzit în secundele oprite.

Ea se ridică,
Trage de pantaloni în sus și bluza peste talie,
Îl înfruntă cu zâmbet de pelin, (mai mult…)

Unitate versus Dezbinare

„Pentru cei mai mulți dintre noi marele pericol nu este că țintim prea sus și nu reușim,
dar că țintim prea jos și reușim.” – Michelangelo

Unitatea, definită ca numărul unu, ca însușire a tot ce constituie un întreg indivizibil, are și înțelesul de unire, solidaritate, armonie, realizată prin dorință și atracție. Unitatea este dorită deoarece ea determină un climat favorabil liniștirii sufletelor și face loc iubirii între oameni. Când dispare unitatea, dispare și armonia dintre oameni. Ei încep să nu se mai înțeleagă, se dușmănesc în loc să se respecte, liantul existent al sentimentului de iubire dispare, se produce acea numită învrăjbire. Armonia îi unește pe oameni, dezbinarea îi separă, anihilează forța de coeziune care i-a unit cândva. Se ivesc certuri, conflicte, totul pare a nu avea rezolvare. Sensibilitatea oamenilor dispare treptat sau dintr-o dată, apar judecățile dure, confuzii ale rațiunii. Oamenii se înrăiesc, rolul inimii de a vedea ceea ce unește este estompat, iar mintea nu este capabilă de acest lucru. Dacă sentimentul patriotic pe care îl are fiecare om – (mai mult…)

Vocea interioară

Nu permite ca tumultul vieţii, zgomotele exterioare ori părerile semenilor să-ţi reprime vocea interioară. Grijile vieţii vin şi trec, dar tu va trebui să rămâi cu tine însuţi pe tot parcursul existenţei tale.
Da, cu tine! Pierderea cea mai gravă este să ne pierdem pe noi înşine, devenind legumele societăţii, roboţi cu buletin.
Persoanele călătoresc cu noi în trenul vieţii o staţie, mai multe sau….rămân până la final.
Dacă este vreun final. (mai mult…)

Cinismul față în față cu naivitatea

Se pare că ăsta este specificul democrației originale pe care ne-o dorim (pardon, demagogii o doresc, iar celor mulți le este vârâtă pe gât) și la care trudim de un sfert de veac: Ca voința poporului exprimată printr-un referendum să fie ignorată de palavragiii cu putere decizională (vezi soarta plebiscitului din 2009, când la urne s-au prezentat peste 50% dintre români, care în proporție de 80% au votat pentru un parlament unicameral cu maximum 300 de membri!) și ca toate campaniile să decurgă șnur (că, de, pentru impresie doar coaja democrației contează) în binecunoscuta manieră dâmbovițeană a schimbărilor fără modificări esențiale.
Adică pleacă ai noștri grei de osânză, vin ai noștri dornici să-și depășească înaintașii într-ale potlogăriilor, de unde continuitatea mafioto-ipocrită ca traiul celor mulți să meargă în jos. (mai mult…)

Dorel Schor – ziceri

  • Unii sunt în pom şi nu pot să coboare… Iar fructele sunt pădureţe.
  • Bărbaţii mint mai mult, dar femeile mint mai bine (int).
  • Ticăloşii se află în mijlocul, înăuntrul şi în afara noastră…
  • „Când eu am venit, el a plecat” nu-i acelaş lucru cu „Când el a plecat, eu am venit”.
  • Copilul e părintele adultului de mai târziu (Sigmund Freud).
  • E mai important să asculţi decât să spui… Ce spuneţi de asta?
    • Şi ce dacă-i agramat? Trebuie să respectăm dreptul fiecăruia la libera exprimare… (mai mult…)

Tit Tihon – Guguştiucii

Era o zi frumoasă, o zi însorită de primăvară! Emilia ascultase slujba de duminică, unde se închinase la toate icoanele de dimineaţă.
– Emilia să mergem puţin prin piaţă! Trebuie să mai cumpăr câteva zarzavaturi pentru ciorbica de la prânz, când va veni şi tati. Astăzi lucrează peste program şi va veni flămând… tare flămând!
– Flămând tale, ca lupul din Capra cu tlei iezi? Vai… de ce tlebuie să fie flămând… A mâncat cu mine dimineaţă lăptic cu malmeladă… ela aşa de bună malmelada! Şi lui tati i-a plăcut, mult… mult tale!
– Şi mie mi-a plăcut marmelada pe felia de pâine cu margarină. Tu ai făcut puţine mofturi, că lăpticul nu era prea dulce!
– Da… da… lăpticul nu era plea dulce şi tot îmi spuneai că am să fac dia… blet! Ce este aia diablet? Eu sunt mică şi nu înţeleg! Acum să spui ce este aia diablet! (mai mult…)

Mihai Timaru, veteran de război și luptător în rezistența anticomunistă


Mihai Timaru s-a născut la 5 februarie 1918, în comuna Gornesti,, judetul Mures. Urmează școala primară în comuna natală, și ulterior, în anul 1940, absolvă cursurile Liceului Industrial din Târgu Mureș,.
Se înrolează voluntar în rândurile armatei române, ca elev T.R., cu gradul de sergent. A participat la Campania militară purtată de armata română în cel de-Al Doilea Război Mondial în calitate de combatant, pe ambele fronturi.
A fost primul ostas din regimentul său care a trecut Prutul, și a participat la luptele pentru eliberarea Basarabiei si pentru cucerirea Odessei.
Pentru faptele de eroism dovedite pe câmpul de luptă elevul sergent Mihai Timaru a fost decorat cu medaliile „Bărbăție și Credință”, „Crucea Serviciului Credincios”, și ordinul „Virtutea Militară” clasa. I, cea mai înaltă distincție militară acordată gradelor inferioare. (mai mult…)

George Ciprian: „…am dreptul să cred că nu-i Dumnezeu acasă”!

Din avatarurile unui mare dramaturg

În cea de-a şaisprezecea scrisoare a sa, către Dumitru Trancă, şeful Centralei Editoriale, George Ciprian – care, aşa cum scrie George Călinescu, în „Istoria Literaturii Române”, „Într-o singură seară, actorul pe care nimeni nu-l bănuia de literatură, interpretul lacheului din de Strindberg, a devenit unul din cei mai de seamă comediografi ai noştri” -, îşi face meseria şi în scris, „jucând” propriul său rol, acela de mare dramaturg ivit pe neaşteptate din tagma actorilor. Exact ca în piesa care l-a consacrat: „Omul cu mârţoaga”! La 10 noiembrie 1964, în vârsta de 81 de ani, în scrisoarea sa către Dumitru Trancă, dincolo de motivaţia acesteia, e uşor de observat stilul dramatic, extrem de nuanţat, de la persuasiune la (auto)ironie şi sarcasm. O misivă ca parte a unui amplu scenariu al luptei pentru supravieţuire. Chiar aşa, din cele 19 scrisori ale lui Ciprian, trimise către Dumitru Trancă, s-ar putea realiza un scenariu care l-ar defini pe acest precursor al absurdului, în toată splendoarea sa retorică: Iubite tovarăşe Trancă,/Abia am primit epistola dumitale şi, interesându-mă la E.S.P.L.A., am aflat că simpaticul tovarăş Bănuţă mi-a rezervat suma de 5.000, pentru joia viitoare. În sfârşit voi scăpa de gogoriţa cărţii, (mai mult…)

Prietenii mei, caricaturiştii

Caricatura este considerată o artă realizată de artişti foarte talentaţi şi care au un simţ al umorului deosebit. Dar fiecare în felul lui. Există, ca gen, caricatura politică şi socială, pe teme ardente, foarte actuale… Există caricatura de salon, elegantă, subtilă, aluzivă, precum un alt gen care surprinde portretele vedetelor şi ale unor personalităţi. Mai adăugăm şi categoria numită cartoon, a caricaturilor de situaţie.


(mai mult…)

Alexandru Spătaru – versuri

Altă cetate, gardă nouă

O privire se opreşte, se stinge.
Cele mai multe imagini
au rămas afară, în întuneric.
Dar garda mereu se schimbă.
Totdeauna e o mulţime imensă
de priviri de gardă (mai mult…)

Dorel Schor – ziceri

  • Tot ce urcă va trebui să coboare… În afară de preţuri.
  • Ca să fi considerat deştept, ai nevoie de câţiva proşti prin apropiere.
  • Şi gunoiul ascuns sub covor, până la urmă pute.
  • Aroganţa naşte ignoranţa…Şi invers.
  • Colecţionarii cunosc bucuria lucrurilor frumoase care nu folosesc la nimic (Mihai Batog Bujeniţă).
  • Când a fura e o virtute, a fi cinstit e o ruşine. (mai mult…)

Ştefan Dumitrescu, unul din marii scriitori europeni

Ştefan Dumitrescu

Scriitor propus pentru Premiul Nobel.

Voi încerca în prezentarea de mai jos să redau o viziune de ansamblu cât mai veridică atât asupra operei scriitorului Ştefan Dumitrescu, astăzi la cei 62 de ani ai săi, membru al Uniunii Scriitorilor din România, unul dintre cei mai mari scriitori europeni, având o operă literară publicată, dar şi nepublicată, impresionantă…Prin Ştefan Dumitrescu România ar avea într-adevăr în anii aceştia şansa de a lua Primul Premiu Nobel românesc, dacă scriitorul nu ar fi atât de invidiat şi de marginalizat în ţara lui… Boală tipic românească, odată ce românii sunt singurul popor care are proverbul „Să moara capra vecinului”. Toţi scriitorii importanţi de astăzi ai României ştiu că Ştefan Dumitrescu este scriitorul cu cea mai importantă şi bogată operă literară, dar nu suflă unul o vorbă despre lucrul acesta…În schimb scriitorul este de mulţi ani propus la Premiul Nobel de Fundaţii culturale, de Societăţi ale scriitorilor, de Personalităţi culturale… (mai mult…)

Un artist a lemnului – sculptorul Ion Moise


A cântat la nunți, botezuri și la petreceri în restaurante, cârciumi sau la oameni acasă. Și a îndrăznit să viseze la mai mult, să cânte în Grecia, evident în grecește. A plecat după 89 către Elada cu soția lui Alina, nepoata cunoscutei cântărețe Florea Calotă, cu gândul că va deveni interpret. Dar când au ajuns acolo trebuiau să trăiască din ceva, așa că a ajuns tot la sculptură în lemn în atelierul unui domn care avea o afacere de familie condusă de cei doi fii ai săi. Dacă tinerii au fost reticenți față de el pentru că e român, patronul hârșit prin viață l-a plăcut pe Moise și l-a angajat. Acolo a învățat să facă multe lucruri frumoase și elaborate, s-a perfecționat și a studiat intens. (mai mult…)

Avi Schwartz Nostalgii de ieri şi de azi


Este pictorul Avi Schwartz un nostalgic? Întrebarea se cere pentru că aproape toate subiectele din tablourile lui înfăţişează locuri şi personaje peste care a trecut aripa timpului, purtându-ne într-o lume care, astăzi, s-a schimbat. Este o lume diferită şi fascinantă, o lume paralelă, cu farmecul accentuat de trecerea timpului. Şi lumea aceasta, Avi Schwartz o descoperă mereu în Yaffo, în oraşul vechi, cu lumea lui pestriţă şi tradiţională. Pictura lui se află astfel la confluenţa între originalitate şi academism pe de o parte, o combinaţie dintre memorie şi imaginaţie, pe de altă parte. (mai mult…)

Vavila Popovici: O mie și una de… poeme (2016)

Cum laudae Vavila Popovici-  Poezia suspinelor strigate și a străluminării

Înnăscută la 24 ianuarie 1935, la Noua Suliță – Hotin, în Nordica Bucovină, azi Ucraina, o vom numi cetățean de onoare al Limbii Române așa cum o definea Mateevici, comoară, însă din adâncuri reîntrupată, șirag de piatră rară. Înșirte mărgărite…, la venerabila vârstă a număratului d-sale an 80. Pentru Doamna Vavila Popovici, sper că evocarea mea nu e o impolitețe, ci un elogiu. Prezenta antologie lirică, în proprie selecție, are acel ultra – simț de inginerie a sufletului, cumva complementar specializării universitare, – Politehnica Iași, Borzești, Pitești…- în anii sinistrului experiment Pitești la sub-scară națională…

O_mie_si_una_de..._poeme_2016

(mai mult…)

,,Ismailul răpit rămâne pentru mine parte din România Mare”

In memoriam, Boris David (n. 10 mai 1929, Ismail – d. 1 septembrie 2015, București)

romania-mare

Boris David s-a născut în Basarabia, în orașul port la Dunăre, Ismail, la 10 mai 1929.
În anul 1941, la 12 ani, aflat cu familia sub ocupație sovietică, scapă dintr-o coloană de deportați. Războiul de eliberare se termină greu pentru basarabeni care, în 1944, sunt nevoiți să ia drumul pribegiei. Un lung și istovitor periplu prin orașe din România: Călărași, Râmnicu Sărat, Beiuș, Oradea, se încheie în Cetatea Episcopală, unde, sub protecția, încă influentă a episcopului de Oradea, familia este ferită de urmăririle Comisiilor mixte de repatriere. (mai mult…)

De la naționalismul pe sponci la multiculturalism

Un mastodont pestriț și diform așa ca Uniunea Europeană (de fapt Europa neunită din punct de vedere economico-financiar, cu un pospai de unitate geografică și cu o înfloritoare neunitate spirituală), trebuia să vină cu niște găselnițe care să-i justifice, mai bine spus să-i mascheze tendințele neoimperialiste.
Da, tendințe neoimperialiste, căci astăzi statele nu mai sunt cucerite prin nedemocratica invazie militară, ceea ce nu presupune nicidecum desființarea armatelor naționale și a blocurilor militare de felul NATO, ci prin mult mai subtila și mai eficacea invazie/înrobire financiară, ce decurge cu necesitate din acțiunea conjugată a organismelor financiare mondiale (FMI, Banca Mondială etc.) și a asasinilor economici special antrenați pentru trebușoare de acest fel (vezi Confesiunile unui asasin economic, curajoasa destăinuire a
americanului John Perkins), după care, economicește pusă pe butuci (fără datorii în 1989, astăzi România are o datorie externă de circa 100 miliarde dolari!) și gâtuită de corupția alimentată cu banii păpușarilor planetari, țara în cauză capitulează necondiționat, ba (mai mult…)

Boris David: versuri

Vreme rea…

Vreme rea, vreme barbară,

Rece, plouă din belşug;

Rozul pomilor de-afară

Nu acceptă nici un jug.

Boris David

(mai mult…)

Mihai Merticaru – sonete

Mihai MerticaruSONETUL FERICIRII

Anotimp cu soare-i orice iubire,
Sufletu-ţi dansează cu pasărea-n zbor,
Pământul sare şi el într-un picior,
Planetele toate îşi ies din fire.

Fericirea cântă, gâlgâie-n izvor,
Clipa se lățește-n nemărginire,
Astrele nu contenesc să se mire,
Horă largă-i bucuria tuturor. (mai mult…)

Și iar democrația vom mima…

Motto: Și ce-a mai fost iar o să fie,
cu-aleși școliți în pungășie.

Poate că pe ici, pe colo mai sunt naivi care speră că alegerile locale din 5 iunie (o nouă Duminică a Orbului) vor aduce cu ele niscaiva schimbări. Nu mă număr printre aceștia, nu fiindcă nu le-aș dori (mă rog, ca tot românul amăgit un sfert de veac cu luminița de la capătul tunelului), ci fiindcă nu le cred posibile pe cele în bine. Și nu le cred posibile, întrucât este lesne de dedus din tot ce mai mișcă-n țara asta temeinic pusă pe butuci, că sforarii interni și externi nu doresc acest lucru: Sforarii interni (ticăloșii vânduți străinilor) pentru că, prin netrebnica lor contribuție, au făcut ca sărăcia și asimetria socială să devină, vorba lui Caragiale, starea naturelă din această țară crucificată, sforarii externi (adevărații păpușari planetari) pentru că numai de formă nu le convine prelungitul circ de pe aceste meleaguri (regula istorică este că o stare prelungită de improvizație politico-economică, generează nemulțumirea care cu necesitate duce la revolte, dar regula este copios contrazisă de proverbiala răbdare romînească!), în fond însă le convine de minune, știut fiind faptul că cel mai bine se pescuiește în apele tulburi. (mai mult…)

Boris Marian – versuri

MEHR-Marian-Boris-wbMarea necunoscută

Ai toată viața înainte,

Îmi spune fostul diriginte,

E un centaur, creier mare, (mai mult…)

Adina Dumitrescu – versuri

Adina Dumitrescu - LHDeasupra urzicilor înfloreşte salcâmul

După zile prea, mult prea pline de file, de doruri, de obligaţii
şi de tentaţii să pun viaţa-n cui,
după dureri de articulaţii, glezne-elefanţii orientului, vecine
bolnave speriate masate şi îmbrăcate în prişniţe,
după zvârcoliri interioare pentru copii bolnavi, pentru iubiţi
nevăzuţi pe nicio rampă de aterizare, mi-am luat picioarele
la plimbare să văd zăvoiul. Noul, că fusese închis pentru
reconstrucţie sau igienizare. Tot un drac! dar tac şi mă plimb (mai mult…)

Descoperiri şi redescopeririMugurel Puşcaş – versuriConturile lui CeauşescuIonel Grosu – Sufletul veşnicCamelia Cristea – PoesisCând tu mă chemiTit Tihon – AriciulEugen Dorcescu Metafora în Psalmul 79 (80)De la Teatrul „George Ciprian”, manager la Teatrul de Stat Constanţa!Multe presupuneri și foarte puține certitudini în legătură cu primele popoare europeneAdrian Erbiceanu – Însemnele nopţiiMari idei în poezia lui Adrian ErbiceanuAdrian Erbiceanu În căutarea tinereţii fără bătrâneţeTeo Cabel – ÎmplinireToponime mai mult sau mai puțin derutante„O EPOPEE LIRICĂ DEDICATĂ CONDIȚIEI UMANE” *Maria Grapini sau Onor adus vieţiiTeo Cabel – Printre cărţiUnitate versus DezbinareVocea interioarăCinismul față în față cu naivitateaDorel Schor – ziceriTit Tihon – GuguştiuciiMihai Timaru, veteran de război și luptător în rezistența anticomunistăGeorge Ciprian: „…am dreptul să cred că nu-i Dumnezeu acasă”!Constantin Enianu – Complexul lui AnteuPrietenii mei, caricaturiştiiAlexandru Spătaru – versuriDorel Schor – ziceriŞtefan Dumitrescu, unul din marii scriitori europeniUn artist a lemnului – sculptorul Ion MoiseAvi Schwartz Nostalgii de ieri şi de aziVavila Popovici: O mie și una de… poeme (2016),,Ismailul răpit rămâne pentru mine parte din România Mare”De la naționalismul pe sponci la multiculturalismBoris David: versuriMihai Merticaru – soneteȘi iar democrația vom mima…Boris Marian – versuriAdina Dumitrescu – versuri

Adrian Erbiceanu – Însemnele nopţii

Mari idei în poezia lui Adrian Erbiceanu

Adrian Erbiceanu În căutarea tinereţii fără bătrâneţe

Descoperiri şi redescoperiri

 


Se întâmplă uneori ca o lucrare a unui artist plastic pe care îl admirăm şi despre care credem că îi cunoaştem bine opera să ne surprindă. În mod firesc, ne aflăm în faţa a trei posibilităţi. Poate fi opera unui pictor din altă generaţie, operă pe care o cunoaştem din muzee, albume sau diverse reproduceri. Alteori avem surpriza „redescoperirii” unui tablou al unui pictor prieten care din păcate ne-a părăsit. Şi, în sfârşit, admirăm o lucrare nouă, rodul inspiratiei creatoare a unui contemporan, expusă într-o expoziţie de dată recentă. Read the rest of this entry »

Mugurel Puşcaş – versuri

mugur puscasuROUĂ…

Vârfuri de catedrale
Verzi,
Pictate în albastrul divin
Al cerului…
Apa, timp lichid,
Curgând
Prin venele munţilor…
Întoarcere… Read the rest of this entry »

Conturile lui Ceauşescu

maria-diana-popescuTeleviziunile încearcă să ne spele mintea cu teze, antiteze şi ipoteze, care de care mai sinistre şi mai groteşti, mai breze sau amatoriste, cu privire la aşa-zisele conturi şi averi ale lui Ceauşescu! Însă, cercetările au dovedit că fostul preşedinte al Republicii Socialiste România nu ar fi avut conturi personale, nici averi sau vile luxoase în proprietate, precum grangurii corupţi ai Puterii „democratice” perindate la cîrma ţării de la grozăvia din decembrie 1989. Vehiculata expresie „conturile lui Ceauşescu” e o metaforă toxică, aruncată în urechea naivilor. Ceauşescu a locuit în imobile ale statului român şi doar a coordonat gestionarea conturilor României, îngropate cu grijă în documente secrete, imediat după lovitura de stat. Să vedem unde au plecat banii Ţării după telerevoluţie. „Primul miliard a dispărut din Trezoreria Gospodăriei de Partid, de la subsolul Comitetului Central, în noaptea loviturii de stat, 22 decembrie 1989″, susţine senatorul Marius Marinescu, citîndu-l pe Ştefan Andrei (viceprim ministru al R.S.R.). Acel moment a declanşat, sub numele privatizării, startul corupţiei, al vînzării pe nimic a economiei (scuzaţi, nu chiar pe nimic, ci la preţul rezonabi de fier vechi), al jafului naţional din banii statului, bani puşi pe seama unor imaginare conturi ale lui Ceauşescu. Conturile U.T.C., ale Read the rest of this entry »

Ionel Grosu – Sufletul veşnic

Da, sufletul nostru e nemuritor,
Precum Cel dintru care descinde,
Ca apa ce curge mereu din izvor,
Măcar că pe luciul ei undele mor,
Izvorul în el le cuprinde!

Ca floarea ce-şi dă minunatul balsam,
Purtat în petale de rouă,
Chiar dacă o clipă trăieşte pe ram,
Ea ţese adânc uimitor filigram
De viaţă, spre viaţa cea nouă! Read the rest of this entry »

Camelia Cristea – Poesis

Camelia-CristeaM-am trezit

M-am trezit sfioasă adunând tăceri…
Buzele ce-s strânse au făcut și riduri,
Unde ești tu oare? Ai rămas în ieri?
Și-au crescut din iarbă parcă niște ziduri.

Țipătul acesta este unul mut…
Inima îl știe, sinele-l cunoaște,
Am făcut poteci în necunoscut
Ochii au găsit zările albastre. Read the rest of this entry »

Când tu mă chemi

Când tu mă chemi
eu vin spre tine
ca frunzele gălbii de gingko
plutind prin vântul de toamnă.

colores

Read the rest of this entry »

Tit Tihon – Ariciul

Era sfârşitul lunii iulie. Luna lui Cuptor, în tradiţia populară era perechea lui ”Făurar”, despre care se spune că, pe cât de frig e în vremea lui ”Făurar”, pe atât de cald este în luna iulie. Este luna când încep a se pârgui legumele, fructele şi recoltele multe, de tot soiul. Familia Emiliei mergea, în fiecare an în pădurea din apropierea oraşului, la cules de plante medicinale şi nu numai. Culegeau flori de păpădie, coada calului şi multe alte plante bune pentru ceaiuri pentru răceală.
 Mâine este duminică şi după slujba de la Biserică, vom merge în pădure la cules de mure. Emilia ai grijă să pregăteşti rucsacul tău şi bidonul cu apă. La tv. s-a anunţat temperaturi de peste 30 de grade. Va fi foarte cald!
Ajunseseră în poiana coţofenelor, pe la ora prânzului. Aveau locul lor preferat, sub un stejar bătrân de câteva sute de ani. Localnicii spuneau că a fost plantat de voevodul Moldovei, Ştefan cel Mare, când a poruncit ridicarea Cetăţii Smederova. Read the rest of this entry »

Eugen Dorcescu Metafora în Psalmul 79 (80)

Eugen DorcescuCu destulă vreme în urmă, am dedicat, cum, de altfel, se cunoaşte (ori se cunoştea) în mediile academice, multă energie şi pasiune cercetării metaforei. Rezultatul (dincolo de încheierea încheierilor: „havel havalim”, „vanitas vanitatum” „todo es vanidad y dar caza al viento”): o teză de doctorat (Structura lingvistică a metaforei în poezia română modernă, Universitatea din Timişoara, 1975), un număr de lucrări (cărţi sau studii în reviste specializate: Metafora poetică, Editura Cartea Românească, 1975; Embleme ale realităţii, Editura Cartea Românească, 1978, p. 84 – 89; Simbolul artistic în „Cuvinte potrivite”, „Limba română”, 5, 1980 etc.) şi, în cele din urmă, elaborarea unui concept integrat al tropului, a unei perspective globale, expusă sintetic şi explicit (structură formală şi structură semantică), a unui „model”, care s-a clarificat, s-a consolidat şi s-a rotunjit treptat, şi care poate fi găsit, într-o formă stabilă (ca să nu zicem definitivă) în capitolul I, intitulat Metafora poetică, din lucrarea noastră relativ recentă Poetica non-imanenţei, Editura Palimpsest, Bucureşti, 2009, p. 11 – 55. Aşadar, dacă cineva este interesat, poate recurge la această carte, accesibilă şi pe Internet. Read the rest of this entry »

De la Teatrul „George Ciprian”, manager la Teatrul de Stat Constanţa!

Cu siguranţă, pentru spectatorii fideli ai teatrului buzoian, numele şi chipul frumoasei actriţe Dana Dumitrescu nu are cum să fie uitat. În 2001, la trei ani după înfiinţarea Teatrului „George Ciprian”, Dana Dumitrescu a fost distribuită în spectacolul „Ce înseamnă să fii onest” de Oscar Wilde, în regia lui Răzvan Dincă – alături de nume mari ale teatrului românesc: Ruxandra Sireteanu, Tamara Buciuceanu, Niculae Urs ş.a. – , în rolul Cecily . În acea perioadă, Dana (Daniela Elena Dumitrescu) era încadrată ca profesor la Liceul de Artă „Margareta Sterian” din Buzău, fapt pentru care, mulţi buzoieni, inclusiv subsemnatul, am considerat-o pe actriţă ca fiind buzoiancă get-beget. În realitate, Dana Dumitrescu s-a născut în Constanţa, pe data de 30 septembrie 1983. După absolvirea Liceului „George Read the rest of this entry »

Multe presupuneri și foarte puține certitudini în legătură cu primele popoare europene

Urmărind să combată teoriile raseologice ale lui Gobineau și Chamberlain, din care mai apoi s-au alimentat ideologii naziști, P.P.Negulescu întreprinde în volumul doi al tratatului Geneza formelor culturii o vastă incursiune în istoria primelor comunități europene, cu culturile și civilizațiile lor aferente.
Firește, totul făcut în binecunoscuta lui manieră, adică prin copioasă raportare la literatura de specialitate a vremii (istorie, filosofie, filologie). Scopul urmărit prin această incursiune era acela de-a demonstra nu numai că nu există rase pure (n-a existat rasa ariană, deci germaniii nici vorbă să fie rasă pură), dar că după părerea antropologului englez Haddon, citat în mai multe rânduri de gânditorul român, „un tip rasial nu există de fapt decât în mintea noastră”. Read the rest of this entry »

Teo Cabel – Împlinire

Dă de două ori din aripi
îți umple ochii
își face cuib în copacul viguros din adâncul tău
lasă trei ouă
dă de două ori din aripi
și
ai grijă
să nu-i strice cuibul altă pasăre.

Toponime mai mult sau mai puțin derutante

Nu cu mult timp în urmă am întâlnit pe internet o încercare de deslușire etimologică a denumirii județelor noastre. Jos cu pălăria pentru străduință! Și – cine știe? – poate că multe dintre acele afirmații/presupuneri chiar au temei științific. Ce m-a frapat pe mine ca om al locului a fost explicația dată Maramureșului: Cică ar fi un toponim compus din „mara” și Mureș, cuvântul de origine traco-dacică „mara” însemnând stâncă.
După cum se va vedea în continuare, nu numai că-i o explicație nesatisfăcătoare (îndată voi argumenta), dar chiar de-a binelea jignitoare pentru suculența fanteziei noastre toponimice, care – cu substanțialul ajutor venit dinspre hidronimie și oronimie – se constituie în cea mai trainică punte de legătură dintre lumea traco-getică și lumile de pe aceste meleaguri (daco-romană, obștile sătești, medievală, modernă) situate în timp mai aproape de noi. Read the rest of this entry »

„O EPOPEE LIRICĂ DEDICATĂ CONDIȚIEI UMANE” *

coperta NIRVANA

Nu de mult, la editura timișoreană „Eurostampa”, a apărut, sub semnătura lui Eugen Dorcescu, un tom masiv, cuprinzând textele poetice reprezentative dintr-o creație de peste patru decenii, cu repere editoriale notabile (peste treizeci de volume publicate, dintre ele majoritatea fiind de poezie), care rămân mărturia unei incontestabile bune conviețuiri cu poezia și cu ideea de spiritualitate generatoare de artă literară autentică, în cel mai de sus grad al noțiunii: Eugen Dorcescu, Nirvana. Cea mai frumoasă poezie, Ed. Eurostampa, Timișoara, 2015, 608 p. Read the rest of this entry »

Maria Grapini sau Onor adus vieţii

Îmi asum riscul de-a nu reuşi să spun tot ceea ce ar întregi profilul unei personalităţi ca Maria Grapini. De aceea mă bucură că mi-am propus – doar- misiunea de-a vorbi despre cele două apariţii editoriale semnate cu acest nume.
Însă, în măsura în care volumele , VIAŢA ÎNTRE SCRIERI ŞI TRANS-SCRIERI, Editura Eurostampa, Timişoara, 2015 şi VIAŢA ESTE CE LAŞI ÎN URMĂ, apărut recent, la aceeaşi editură, 2016 poartă, fireşte , amprenta firii sale , a remarcabilului stil de muncă şi viaţă , mă voi opri desigur şi la câteva coordonate din această perspectivă .
Aşadar, atât de jovială şi atât de sociabilă ,comunicativă , vulcanică dar şi cu stăpânire de sine când situaţia o cere, inventivă, pereseverentă, mereu în maraton cu timpul purtând la vedere stindardul muncii, corectitudinii,onoarei. Profesionalismul e cauzalitate, efect şi …fireşte reuşită. Altfel nu ar fi fost considerată la un anume moment, cea mai influentă bussines women din România. Read the rest of this entry »

Teo Cabel – Printre cărţi

Teo cabelȘnurul, roz, îmbrățișează mijlocul femeii.
Altul se pierde între fesele dezgolite pe jumătate,
„La vie en rose” spune bărbatul
Făcându-și pasul auzit în secundele oprite.

Ea se ridică,
Trage de pantaloni în sus și bluza peste talie,
Îl înfruntă cu zâmbet de pelin, Read the rest of this entry »

Unitate versus Dezbinare

„Pentru cei mai mulți dintre noi marele pericol nu este că țintim prea sus și nu reușim,
dar că țintim prea jos și reușim.” – Michelangelo

Unitatea, definită ca numărul unu, ca însușire a tot ce constituie un întreg indivizibil, are și înțelesul de unire, solidaritate, armonie, realizată prin dorință și atracție. Unitatea este dorită deoarece ea determină un climat favorabil liniștirii sufletelor și face loc iubirii între oameni. Când dispare unitatea, dispare și armonia dintre oameni. Ei încep să nu se mai înțeleagă, se dușmănesc în loc să se respecte, liantul existent al sentimentului de iubire dispare, se produce acea numită învrăjbire. Armonia îi unește pe oameni, dezbinarea îi separă, anihilează forța de coeziune care i-a unit cândva. Se ivesc certuri, conflicte, totul pare a nu avea rezolvare. Sensibilitatea oamenilor dispare treptat sau dintr-o dată, apar judecățile dure, confuzii ale rațiunii. Oamenii se înrăiesc, rolul inimii de a vedea ceea ce unește este estompat, iar mintea nu este capabilă de acest lucru. Dacă sentimentul patriotic pe care îl are fiecare om – Read the rest of this entry »

Vocea interioară

Nu permite ca tumultul vieţii, zgomotele exterioare ori părerile semenilor să-ţi reprime vocea interioară. Grijile vieţii vin şi trec, dar tu va trebui să rămâi cu tine însuţi pe tot parcursul existenţei tale.
Da, cu tine! Pierderea cea mai gravă este să ne pierdem pe noi înşine, devenind legumele societăţii, roboţi cu buletin.
Persoanele călătoresc cu noi în trenul vieţii o staţie, mai multe sau….rămân până la final.
Dacă este vreun final. Read the rest of this entry »

Cinismul față în față cu naivitatea

Se pare că ăsta este specificul democrației originale pe care ne-o dorim (pardon, demagogii o doresc, iar celor mulți le este vârâtă pe gât) și la care trudim de un sfert de veac: Ca voința poporului exprimată printr-un referendum să fie ignorată de palavragiii cu putere decizională (vezi soarta plebiscitului din 2009, când la urne s-au prezentat peste 50% dintre români, care în proporție de 80% au votat pentru un parlament unicameral cu maximum 300 de membri!) și ca toate campaniile să decurgă șnur (că, de, pentru impresie doar coaja democrației contează) în binecunoscuta manieră dâmbovițeană a schimbărilor fără modificări esențiale.
Adică pleacă ai noștri grei de osânză, vin ai noștri dornici să-și depășească înaintașii într-ale potlogăriilor, de unde continuitatea mafioto-ipocrită ca traiul celor mulți să meargă în jos. Read the rest of this entry »

Dorel Schor – ziceri

  • Unii sunt în pom şi nu pot să coboare… Iar fructele sunt pădureţe.
  • Bărbaţii mint mai mult, dar femeile mint mai bine (int).
  • Ticăloşii se află în mijlocul, înăuntrul şi în afara noastră…
  • „Când eu am venit, el a plecat” nu-i acelaş lucru cu „Când el a plecat, eu am venit”.
  • Copilul e părintele adultului de mai târziu (Sigmund Freud).
  • E mai important să asculţi decât să spui… Ce spuneţi de asta?

Tit Tihon – Guguştiucii

Era o zi frumoasă, o zi însorită de primăvară! Emilia ascultase slujba de duminică, unde se închinase la toate icoanele de dimineaţă.
– Emilia să mergem puţin prin piaţă! Trebuie să mai cumpăr câteva zarzavaturi pentru ciorbica de la prânz, când va veni şi tati. Astăzi lucrează peste program şi va veni flămând… tare flămând!
– Flămând tale, ca lupul din Capra cu tlei iezi? Vai… de ce tlebuie să fie flămând… A mâncat cu mine dimineaţă lăptic cu malmeladă… ela aşa de bună malmelada! Şi lui tati i-a plăcut, mult… mult tale!
– Şi mie mi-a plăcut marmelada pe felia de pâine cu margarină. Tu ai făcut puţine mofturi, că lăpticul nu era prea dulce!
– Da… da… lăpticul nu era plea dulce şi tot îmi spuneai că am să fac dia… blet! Ce este aia diablet? Eu sunt mică şi nu înţeleg! Acum să spui ce este aia diablet! Read the rest of this entry »

Mihai Timaru, veteran de război și luptător în rezistența anticomunistă


Mihai Timaru s-a născut la 5 februarie 1918, în comuna Gornesti,, judetul Mures. Urmează școala primară în comuna natală, și ulterior, în anul 1940, absolvă cursurile Liceului Industrial din Târgu Mureș,.
Se înrolează voluntar în rândurile armatei române, ca elev T.R., cu gradul de sergent. A participat la Campania militară purtată de armata română în cel de-Al Doilea Război Mondial în calitate de combatant, pe ambele fronturi.
A fost primul ostas din regimentul său care a trecut Prutul, și a participat la luptele pentru eliberarea Basarabiei si pentru cucerirea Odessei.
Pentru faptele de eroism dovedite pe câmpul de luptă elevul sergent Mihai Timaru a fost decorat cu medaliile „Bărbăție și Credință”, „Crucea Serviciului Credincios”, și ordinul „Virtutea Militară” clasa. I, cea mai înaltă distincție militară acordată gradelor inferioare. Read the rest of this entry »

George Ciprian: „…am dreptul să cred că nu-i Dumnezeu acasă”!

Din avatarurile unui mare dramaturg

În cea de-a şaisprezecea scrisoare a sa, către Dumitru Trancă, şeful Centralei Editoriale, George Ciprian – care, aşa cum scrie George Călinescu, în „Istoria Literaturii Române”, „Într-o singură seară, actorul pe care nimeni nu-l bănuia de literatură, interpretul lacheului din de Strindberg, a devenit unul din cei mai de seamă comediografi ai noştri” -, îşi face meseria şi în scris, „jucând” propriul său rol, acela de mare dramaturg ivit pe neaşteptate din tagma actorilor. Exact ca în piesa care l-a consacrat: „Omul cu mârţoaga”! La 10 noiembrie 1964, în vârsta de 81 de ani, în scrisoarea sa către Dumitru Trancă, dincolo de motivaţia acesteia, e uşor de observat stilul dramatic, extrem de nuanţat, de la persuasiune la (auto)ironie şi sarcasm. O misivă ca parte a unui amplu scenariu al luptei pentru supravieţuire. Chiar aşa, din cele 19 scrisori ale lui Ciprian, trimise către Dumitru Trancă, s-ar putea realiza un scenariu care l-ar defini pe acest precursor al absurdului, în toată splendoarea sa retorică: Iubite tovarăşe Trancă,/Abia am primit epistola dumitale şi, interesându-mă la E.S.P.L.A., am aflat că simpaticul tovarăş Bănuţă mi-a rezervat suma de 5.000, pentru joia viitoare. În sfârşit voi scăpa de gogoriţa cărţii, Read the rest of this entry »

Constantin Enianu – Complexul lui Anteu

Prietenii mei, caricaturiştii

Caricatura este considerată o artă realizată de artişti foarte talentaţi şi care au un simţ al umorului deosebit. Dar fiecare în felul lui. Există, ca gen, caricatura politică şi socială, pe teme ardente, foarte actuale… Există caricatura de salon, elegantă, subtilă, aluzivă, precum un alt gen care surprinde portretele vedetelor şi ale unor personalităţi. Mai adăugăm şi categoria numită cartoon, a caricaturilor de situaţie.


Read the rest of this entry »

Alexandru Spătaru – versuri

Altă cetate, gardă nouă

O privire se opreşte, se stinge.
Cele mai multe imagini
au rămas afară, în întuneric.
Dar garda mereu se schimbă.
Totdeauna e o mulţime imensă
de priviri de gardă Read the rest of this entry »

Dorel Schor – ziceri

  • Tot ce urcă va trebui să coboare… În afară de preţuri.
  • Ca să fi considerat deştept, ai nevoie de câţiva proşti prin apropiere.
  • Şi gunoiul ascuns sub covor, până la urmă pute.
  • Aroganţa naşte ignoranţa…Şi invers.
  • Colecţionarii cunosc bucuria lucrurilor frumoase care nu folosesc la nimic (Mihai Batog Bujeniţă).
  • Când a fura e o virtute, a fi cinstit e o ruşine. Read the rest of this entry »

Ştefan Dumitrescu, unul din marii scriitori europeni

Ştefan Dumitrescu

Scriitor propus pentru Premiul Nobel.

Voi încerca în prezentarea de mai jos să redau o viziune de ansamblu cât mai veridică atât asupra operei scriitorului Ştefan Dumitrescu, astăzi la cei 62 de ani ai săi, membru al Uniunii Scriitorilor din România, unul dintre cei mai mari scriitori europeni, având o operă literară publicată, dar şi nepublicată, impresionantă…Prin Ştefan Dumitrescu România ar avea într-adevăr în anii aceştia şansa de a lua Primul Premiu Nobel românesc, dacă scriitorul nu ar fi atât de invidiat şi de marginalizat în ţara lui… Boală tipic românească, odată ce românii sunt singurul popor care are proverbul „Să moara capra vecinului”. Toţi scriitorii importanţi de astăzi ai României ştiu că Ştefan Dumitrescu este scriitorul cu cea mai importantă şi bogată operă literară, dar nu suflă unul o vorbă despre lucrul acesta…În schimb scriitorul este de mulţi ani propus la Premiul Nobel de Fundaţii culturale, de Societăţi ale scriitorilor, de Personalităţi culturale… Read the rest of this entry »

Pagina 1 din 11612345...102030...Ultima »