Mariana Gurza: Emiliei Țuțuianu la ceas aniversar

cunună de biruință
(Cu drag, Emiliei Țuțuianu)

Nostalgii târzii
prin timpul istovitor
când mărgelele vremii
se deșiră necontrolat
într-o poiană a vieții
unde harfele cântă
și îngerii într-o litanie
împletesc din busuioc sfințit
cunună de biruință.
Izbânda luminată de cer,
aduce prinos
nevăzut,
nerecunoscut,
dar tămăduitor.
Tu, ai rămas aceeași;
o floare de mac
într-un lan mănos
spre bucuria celor dragi,
intangibilă și puternică…
Ai urcat munții,
ai schimbat albia râului
și ți-ai pregătit drumul
spre mântuire… (mai mult…)

Gheorghe Pârlea: Concentrarea mișcării unioniste din Basarabia în jurul Sfatului Țării-2, condus de scriitorul-academician Nicolae Dabija, e garanția mult râvnitei împliniri

Nicolae Dabija

Se știe, fără a fi necesară teoretizarea certitudinii pe care o invoc, că în istoria popoarelor personalitățile au reprezentat forța motrice a proceselor istorice, a evenimentelor care au dus la rezolvarea contradicțiilor acumulate în diferite etape ale istoriei. Ele, personalitățile marcante – „eroii cei mari”, cum îi numește Hegel – apar atunci când se cristalizează condițiile necesare luării unor decizii istorice. Personalitățile nu răsar din neant, ci cresc și se evidențiază în contextul acumulărilor premergătoare evenimentelor așteptate. „Marele om (îmi notasem nu de mult citatul lui G.V. Plekhanov) vede dincolo de ceilalți și dorește mai mult decât alții.” Ce dorește? Desigur, „împlinirea vremii”, „saltul istoric”.
Această minimă introducere o leg de contemplarea mea asupra „mișcării unioniste” din R. Moldova, Basarabia cea ruptă de glia neamului și supusă unui lung calvar de înstrăinare. O conjunctură favorabilă m-a angrenat în observarea fenomenului, nu doar de pe malul drept al Prutului, unde mi-i traiul, ci și aflându-mă din când în când în stânga Prutului. De peste cincisprezece ani am avut privilegiul (și încă îl păstrez) să mă fi întâlnit cu români basararabeni de o deosebită calitate intelectuală și morală, cărturari și artiști, să mă fi aflat în compania dumnealor în Basarabia și în Țară, cu prilejul unor evenimente cultural-spirituale incluse dezideratului apropierii celor două maluri de Prut. Și trebuie numaidecât să adaug că pentru asta am beneficiat de un credit de aceeași natură, anume pentru atenuarea (cât de cât) a insolvabilității mele în raport cu alura cultural-spirituală a companionilor basarabeni. (mai mult…)

Dorel Schor – ziceri

Cozi de topor

  • Nu toate amintirile sunt de neuitat.
  • Un câine deştept are nevoie de un dresor pe măsură.
  • La o întrebare excelentă pot fi mai multe răspunsuri banale.
  • De ce taci? Vrei să ajungi filozof?
  • Nimic nu costă mai mult decât neştiinţa (Grigore Moisil).
  • Am cerut transparenţă în decizii şi am obţinut decizii străvezii.
  • Prostia învinge peste tot în lume.
  • Nimeni nu este mai presus de lege în afară de cei care sunt mai presus de ea. (mai mult…)

Neculai Cociorvă – Sfântul Mare Prooroc Ilie

Sfantul Mare Prooroc Ilie

(cca. 800 i.H), praznuit pe 20 Iulie

Pe un soare arzator, pe o seceta cumplita un Pustnic traieste in rugaciune…Este luat la Dumnezeu – cu Trup si Suflet, vestind coborarea Sfantului Duh si prefigurand Inaltarea Domnului – de o caruta in flacari; apoi, tunand si fulgerand, vine ploaia; se arata Curcubeul credintei si natura inverzeste…(!?) Ca Inchizator si Deschizator de Ceruri, este considerat Ocrotitorul Fortelor Aeriene Romane.

SfIlie

(mai mult…)

Adrian Munteanu – versuri

RĂMÂI ÎN MINE CA O MARE

Apele mari vor potopi câmpia,
S-or prăvăli gemând eliberate,
Vor frânge umbre în zadar vegheate,
Dar n-or putea să-mi stingă crud făclia.

Râuri de foc vor pârjoli palate,
Vor linge buza norilor şi glia,
Dar n-or surpa din locul ei vecia
Iubirii mele îndelung visate.

De eşti un zid, ţi-oi ridica altare
De iederă ţesând veşmânt regal;
De eşti o poartă voi intra-n uitare, (mai mult…)

Mihai Merticaru – versuri

Răsărit și Apus  

Învăluit în umbre şi erori,

pe căi de nimeni ştiute,
ai răsărit din uitarea de dincolo
de orizontul echivocului, hotar nedeslușit,

ai înșfăcat din mers o halcă de
pustiu din cotidianităţile existenţiale
înecate într-o lacrimă și

te-ai trezit într-un coșmar,
bâjbâind prin foșnetul prăbușirilor iminente,
pășind pe puntea nimicului,
viscolit de cenușa astrelor scorburoase,
devorat de foamea culorilor perlate
ale imprevizibilului, îngrijorat de febra lumii, (mai mult…)

Vavila Popovici: Victorie sau înfrângere?

„Fiecare zi e pentru mine o victorie asupra urâtului. Sunt așadar un luptător. Ce este urâtul? E starea prin care se exprimă în cotidian nepotrivirea dintre lume şi noi, e suferința unei discordanțe fără leac. Această suferință crește sau scade, dar în oricare dintre clipele ei, în minte îţi revine, aceeași întrebare: Ce caut eu aici?” – Emil Cioran

Filosoful antic grec Socrate (469-399 î.Hr.), care a plătit cu viața pentru învățătura și activitatea sa, a fost achitat după 2500 de ani de la moarte, într-un proces rejudecat, simbolic, în Grecia. El a mutat centrul de gravitate al cercetărilor filozofice din lumea externă în cea internă, de la cosmos la om. „Cunoaște-te pe tine însuți”, celebra maximă de pe frontispiciul de la Delphi, devenise și maxima lui Socrate.
Curajul lui Socrate a mers mână în mână cu o răbdare, o simplitate și o stăpânire de sine capabile să înfrunte orice încercare. Mânia, ieșirile violente, dușmănia îi erau necunoscute. Primind de la cineva o lovitură de picior, iar oamenii mirându-se de resemnarea sa, Socrate se justifica: „Dacă un măgar m-ar fi lovit cu copita, l-aș fi dat în judecată?”
Socrate îi făcea pe prietenii săi să deprindă arta dialecticii. E spunea ca numai cei care cunosc legile se poarta cum se cuvine; cei care ascultă de legi se poartă după dreptate. Iar dreptatea este ceea ce poruncesc legile; cei care se conduc după dreptate sunt oameni drepți; cei care cunosc legile ce rânduiesc legăturile dintre oameni, se poarta potrivit dreptății. Iar cei ce se poarta după dreptate sunt oameni drepți. Știința e înțelepciune, dar un om nu poate fi înțelept în toate și e înțelept numai în ce știe. (mai mult…)

Eleonora Schipor – Pentru credință și speranță

20180707_092605

De câțiva ani practicăm acest lucru de folos pentru suflet – oraganizăm pelerinaje pe la locurile sfinte atât în Bucovina noastră, cât și în România. Este vorba de un grup de activiști ai satului nostru Pătrăuții de Jos, care ne adunăm împreună și plecăm de câteva ori pe an pe la locurile importante din patria istorică, dar și de pe meleagurile de baștină. Uneori ni se mai alătură și câte doi-trei doritori din alte localități.
Zilele trecute am organizat din nou un asemenea pelerinaj de suflet. Primul popas l-am făcut ca de obicei la Sfânta Mănăstire Putna. Pentru prima oară am fost și în noua biserică unde se află moaștele celor cinci sfinți putneni – Iacob Putneanul, Arsenie Putneanul, Sila, Natan și Paisie. Ne-am închinat la moaștele lor, am asistat le slujba de dimineață, am vizitat muzeul mănăstirii. Din partea starețului, Arhimandritului Melchisedec, am primit în dar cărțile dedicate evenimentelor de la Fântâna Albă, ziare, reviste, buclete. Ne-am fotografiat și în fața complexului memorial dedicat evenimentelor de la Fântâna Albă ce se află la intrarea pe teritoriul mănăstirii.
La o altă mănăstire Sihăstria Putnei de asemenea ne-am închinat la moaștele celor trei sfinți ce aparțin nemijlocit de acest sfânt locaș – Sila, Natan și Paisie, iar de la Izvorul Tămăduirii celor trei sfinți am luat și apă sfințită. (mai mult…)

Veronica BALAJ: Ochean întors – Mărturii de pe front în documente și simțiri

BALAJ Veronica

Între miile și miile de pagini dedicate razboiului care-a dus la Marea Unire, ce și câtă însemnătate poate avea o amintire? Și totuși, voi începe cu aceasta, întrucât, istoricii și cărțile de istorie sunt publice, iar eu risc o notă de evocare a marelui eveniment, cu inserție emoțională. În toate secvențele care urmează.

Mai atârnă încă în memoria mea, imaginea unui document înrămat. Medalia ORDINUL MILITAR „nu mai știu clasa, dar continua cu precizarea: Acordat Sergentului Victor Filimon, în luptele de la MĂRĂȘTI, MĂRĂȘEȘTI. Rama tabloului, pentru că devenise un tablou, între celelate din camera cu iz de vetustețe, mă gândeam în sinea mea că trebuie să fi fost tăiată din lemnul puștii pe care o purtase înaintașul meu ca pe o a treia sa mână. Era în ton cu maroniul cernelii. Alăturat, într-o icoană veche, Sfântul Gheorghe, cu sabia în mână, apăra parcă această amintire devenită document de viață. Medalia am văzut-o de zeci și zeci de ori. În copilărie îmi imaginam că fusese zidită acolo, în stânga peretelui, din camera cu birou și hârtii vechi ale bunicului din partea mamei. Medalia era păstrată ca o moștenire de valoare a bunicului meu, pe care nu mi-l puteam închipui decât cu o pușcă în mână, plin de noroi, într-o tranșee, frânt de oboseală, cu frica morții în spate, purtată ca pe o gamelă plină ochi cu un lichid otrăvitor, turnat de hoașca în negru și din care, vai de bietul soldat, dacă s-ar fi vărsat asupră-i vreun strop. (mai mult…)

POPAS ANIVERSAR – 65 – autor Pr. Al. Stănciulescu-Bârda, prezentare de Ioan Miclău-Gepianul

IMG_20180710_0001

Această carte apare la Editura ,,Cuget Românesc”-Bârda, 2018, fiind în întregime o scriere de sorginte autobiografică, de aniversare, în care autorul cărții, Preot Al.Stănciulescu-Bârda, o scrie sub acest titlu, Popas Aniversar-65, tocmai cu ocazia ajungerii domniei-sale la vârsta de pensionare.
Cele 500 de pagini scrise prevestesc o carte de o apreciabilă valoare, a cărei prezentare, probabil, oricât m-aș strădui eu, adevărata apreciere o va da cu siguranță cititorul însuși!
Pe prima pagină, cu o adresare de recunoștință drept Motto , autorul scrie: ,,Râvna Casei Tale, Doamne, m-a-nălțat!”
Într-o frumoasă ordine se desfășoară textele celor 23 capitole ale cărții, în care vom găsi viața unui om între oameni, vom observa calea trudnică și cu de toate, bucurii, suferințe, realizări, care au dus spre înălțarea personalității sale într-o profesie pe care a iubit-o din copilărie, cum ne spune autorul. (mai mult…)

Anneke Kleine Staarman: „Prin unda timpului”, de Galina Martea – originalitate, talent, vocație

Volumul de versuri „Prin unda timpului”, de Galina Martea, este o confirmare autentică în tot ceea ce se numește originalitate, talent, vocație. Fiind o ediție bilingvă în limba română și engleză, lucrarea în cauză are o eleganță aparte, iar calitatea poetică a versurilor se afirmă printr-o voce nespus de rafinată. Poemele Galinei Martea sunt bine definite și structurate, menținând procedeul tehnic clasic – rima și ritmul, dar și procedeul tehnic de stil modernist – versul alb. În ansamblu, este o poezie cuprinsă de patetism sobru ce exprimă esență în orice cuvânt scris, în orice metaforă ce are tangență cu lumea reală și cea imaginară a poetei.
Prin splendoarea versurilor, poeta Galina Martea reușește să cucerească publicul cititor, relatându-le descrieri despre trăiri reale ce sunt strâns legate de viața cotidiană a lumii contemporane: „Înrobiți de timpuri bune si rele/ Încercăm să trăim prin rutină/ Și prin unda luminii, sub stele,/ Subjugăm existența-n mocirlă./ Înrobiți de timpuri rele și bune/ Împletim bucuria cu ață/ Și prin unda luminii srtăbune/ Încercăm să trăim pentru viață…” (poemul „Cine suntem în mileniul trei”). (mai mult…)

Maria Ratiu – Toamna comunismului

316456_293389187338139_581074009_n

Motto
Este însă suficient, pentru a înfrânge comunismul, să declari categoric că el nu este ceea ce pare a fi? Va accepta omul flămând sau omul în zdrențe această atitudine negativă? Își vor uita ei goliciunea ori foamea și le vor accepta numai pentru că li se spune despre comunism, în care își puseseră ultimele speranțe, că nu este ce pretinde să fie?” Ion Rațiu

Era o vreme în Romania când o poziție socio-politică îți deschidea toate ușile și îți procura lucruri rare și scumpe, fără să ai nevoie de bani. Dacă erai inginer primeai cadou cristaluri din cele mai scumpe și aveai casa plină… Erau o mare valoare! Și eu am în casă reminiscențe din această „bogăție”… Dacă erai profesor sau învățător, primeai cadouri, la fel. Ușile îți erau deschise peste tot și pentru tot ce aveai nevoie, în funcție de unde lucrau părinții copiilor pe care îi aveai în clasă. La fel și inginerii sau economiștii. Era un sistem clientelar creat pe criteriul necesității și a traficului de influență. Generații întregi de oameni: toți cei născuți între 1947 – 1980 au trăit, au fost crescuți, educați în acest sistem al traficului de influență.
Pentru toate aceste generații nu existau alternative la a reuși în viață decât dacă intrau în sistem.
Educația primită în familie, a celor născuți între anii 1947 – 1960, era un pic diversă, însă. (mai mult…)

Dorel Schor – ziceri

Plural

  • Dacă se spune că eşti cel mai deştept dintr-un grup, înseamnă că nu te afli în grupul potrivit.
  • Suntem în vacanţă de idei.
  • Cei care au imunitate susţin că legea e egală pentru toţi…
  • Când turbă, câinele muşcă pe oricine.
  • Rareori ne gândim la ce avem, dar mereu la ce ne lipseşte (A. Schopenhauer).
  • Privesc pozele din album. Cu cât ele sunt mai vechi, cu atât sunt eu mai tânăr.
  • Nu te minte, dar te păcăleşte.
  • Bărbaţii sunt egoişti, nepoliticoşi, ignoranţi…Atunci de ce femeile vor egalitate??
    • Ce sens are interpretarea dumneavoastră? – Sens unic!
  • Nu contrazice o femeie, aşteaptă şi ea îşi va schimba părerea singură (Feydeau). (mai mult…)

George ANCA – Și Ibsenienii (1)

Soarele duşmanilor României. Noi nu suntem cum trebuie. Amsterdam, începutul sanscritei.. Soare oranj aprins. Cam bătrâne putinelele. Knut fără cnut, un citat, 25 ibişi, favoriţi, orbi la mustaţă. Bârnă australă, într-o pupă ostenită stenită. Zbori prima oară.

Plata gambrianului pe-o entorsă. Îndulcirea oceanului neînroşit, scuturarea neîngălbenirii, nepărerilor ancore angore, format în pendul de balanţă, ce-aţi mai ocheanului chinul, norma cântată, alergia ghintuită. Am o uitare, tu aceeaşi dependenţă în urmă, să nu zburăm cu biblioteca într-o barcă din Oslo. Knut, nu mai găseşti vik de viking, de-acel dac celt, dacă înving la vinclu dincolo, de două ori zburând tu ai vise, e bine şi-aşa, ochi în ochi, memorial pe loc, tu mai la oprire, fiecare nărav. Acum şi turbulenţa, parapanto, îngăurindu-ne aripoaia arăpoaică, de te lăsasei Thule Ushuaia, om sta de vorbă, viking vlah, iar nici o oprelişte regelui Coson, ieftinit peste exasperare, generălime, şi din forfotă dezlimpezim fuma, despărţirea cuvintelor a inumanitate.

Staţi voi de vorbă, trei ore more. Foile s-ar fi răsfirat, scufundare în arhipelag, arhetip antarh. Povestiţi-vă indiscutabilitatea de-o separare, cum ne şi ieşisem din toleranţă pe tăcere, voce pe aripă, o tăcere peste răsărire. Longevitate neîncăpută, de-a geniile cu mirarea pe o natură populară, studiu nord, remediu Vahalla, amintire Eminescu. Stream, ocean de-o închipuire, vă uitaţi, literele se uită, nici o uitare. Am mai rutinat cantonamentul fereastră pe mijloc transoceanic, om pe companie, o sută de ani de independenţă norvegiană, ce ne va spune regele Harald, salut, sult, sultanul foamei neîmprejmuitoare. Petrolul sus ne consternează consoarta (mai mult…)

Dorel Schor – ziceri

Mai bine tac

  • Când mi se explică prea mult, înţeleg prea puţin.

  • Absurdul nu aude, dar le potriveşte…

  • Eşti considerat „monstru sacru” numai dacă mai întâi ai fost sau monstru, sau sacru.
  • Întrebările sunt nevinovate. Răspunsurile sunt cu păcatul.
  • Necazurile revin fără să fi plecat vreodată…
  • Ai vorbit cu păcat? Păcat că ai vorbit !
  • Când afirm că nu prea am înţeles ceva, înseamnă că nu am înţeles deloc.
  • Tipul gândeşte profund. Mai bine gândea procap.
  • Doctorul a luat-o la sănătoasa…
  • Sunt aşa de multe de spus, că mai bine tac. (mai mult…)

Nicu Cociorva: “Sfinti In Straie Românesti”

IMG_7752 copy

AFIS GENERIC

“Cred ca orice SFANT si-ar dori sa aiba aura din borangic, vesmintele sa-I fie impodobite cu motive populare romanesti, 

inima sa-I fie fereastra deschisa intre cele doua lumi si-n lacasu’-I sfant sa miroase a busuioc…(!)”

PREARGUMENT
Odata, inainte de lasarea soarelui, ma uitam la o biserica veche din lemn, ce avea la baza turlei o constructie hexagonala din tabla – tabla veche si foarte ruginita… Dintrodata, o suprafata din acea tabla, adunand razele soarelui, a stralucit atat de puternic, incat parea mai stralucitoare decat aurul…(!)
Atunci mi-am zis ca “stralucirea” nu vine neaparat de la bogatia materialelor; ea poate veni, mai mult, printr-o exprimare artistica si simbolistica.
In acest sens, m-am gandit sa fac un “Altfel de Icoane”…!
Icoane, impropriu zis! Sunt un fel de portrete cu povesti despre Sfinti, de pe vremea cand EI nici nu stiau ca o sa ajunga Sfinti…!

ARGUMENT DE CONCEPERE
Sfintii aparţin, exclusiv şi prin definiţie, lumii religioase, devenind simboluri autentice ale spiritualitătii creştine.
Ícoanele, deşi transfigurează grafic şi vizual esenta Divinitaţii, poartă în sine aura unei simbolistici, demult scrutate, niciodată pătrunse – icoana devine, astfel, o alegorie de simboluri ancestrale, păstrate milenar în tainele Dumnezeirii. (mai mult…)

Galina Martea – Cum să obții democrația?

Cu aproape trei decenii în urmă am crezut că vom pipăi, cu adevărat, fenomenul democrației, aceasta fiind o formă de organizare politică a societății care proclamă principiul deținerii puterii de către popor, așa afirmă dicționarul explicativ român. Aproape cu trei decenii în urmă am crezut cu toții că în sfârșit este obținută acea libertate socială de care are nevoie omul simplu al societății, poporul. Am crezut…, însă realitatea prezentă ulterior s-a dovedit a fi nespus de dură. Dacă unele țări din fostul lagăr comunist, prin inteligența lor (spre exemplu, țările baltice), au reușit pe parcursul acestor trei decenii să obțină ceea ce și-au dorit și ceea ce și-au propus din start după destrămarea imperiului sovietic, atunci unele țări, precum Basarabia, nu au izbutit nici pe aproape să se încadreze în limitele obiectivelor dorite de către popor. În timp, s-a promovat o cultura politică de tip haotic care, într-un final, a produs și a instaurat în cadrul Moldovei, stat independent de după 1991, fenomenul unei anarhii absolute, aceasta reprezentând în mod real o stare de dezordine totală în cadrul țării, de haos și, nemijlocit, de atitudine nesatisfăcătoare a individului față de propria colectivitate. Însă această anarhie, în mod special, cu privire la atitudinea nesatisfăcătoare/ intolerabilă a individului față de propria colectivitate (mai mult…)

Vavila Popovici: Ticăloșie

Dacă moartea ar fi sfârșitul a tot, cei mai în câștig ar ieși ticăloșii, fiindcă o lespede pe
mormânt i-ar izbăvi și de trup și de suflet și dezbaterea s-ar încheia astfel pentru totdeauna.” – Platon
Scriam în eseul „Despre cinste, necinste și ticăloșie”‚ că ticălosul fură, minte, stăpânește în afara oricărei legi; că vrea în orice chip să învingă, să stăpânească. Iată că am avut astăzi ilustrarea acestor afirmații.
Proiectul de lege care prevede modificarea Codului penal a fost adoptat miercuri în Camera Deputaților, în calitate de for decizional, cu 167 de voturi „pentru”, 97 de voturi „împotrivă” și 19 abțineri. Modificarea s-a făcut în 2 zile cu tupeul, nerușinarea autorilor, cu nerespectarea legilor, cu nepăsarea totală față de interesele oamenilor, față de soarta țării. Modificările au fost făcute pentru un grup restrâns de persoane, în raport cu populația acestei țări. Ele nu reprezintă interesele generale ale cetățenilor, ci reprezintă interesele grupului restrâns, de a facilita înlăturarea în unele cazuri a răspunderii penale a infractorilor – funcționari publici și infractori de drept comun. Direct spus, s-a înlesnit dreptul de a păcătui, în scopul dobândirii de bunuri materiale – funcții bine plătite și averi ilicit dobândite. Credința și bunul simț al omului nu permitea în trecut, ca oamenii să nu fie trași la răspundere și pedepsiți pentru greșelile lor. De astăzi toleranța față de abuzuri și nedreptăți va fi deosebit de generoasă, ceea ce va crea un decalaj și mai mare între populația avută și cea sărăcită. (mai mult…)

Mirela-Ioana Dorcescu – Revitalizarea poeticii orfice

Mirela_dorcescu_

Prefață la volumul de poeme : Maria Bologa, Râul hrănit de mâna ta (sub tipar, la Editura Eubeea, Timișoara)

Absența e-o prezență mult mai cruntă,
Mai greu de îndurat decât prezența”. (Eugen Dorcescu, Absența)

În prelungirea prolificei tradiții orfice, Maria Bologa aduce în atenția publicului său o amplă lamentație despre chinul de a fi singur, prăbușit, pe punctul disipării eului, ca un naufragiat, aflat într-un soi de sfârșit de eră și de lume („Dimineața, ceaiul e băut din căni cu inscripția/ Apocalipsa” – II. Râul hrănit de mâna ta (Imersiuni), 28; „Ne reîntoarcem în golful tăcerilor noastre,/ de parcă ar fi ultima lume…” – IV. Poeme, 4. la suprafață), căruia, în chiar clipa nimicirii, i se relevă esența existenței:

„nimicul bărcii mele prinde miez…” (IV. Poeme, 2).

O asemenea poezie profundă, de natură autoreflexivă, predilect semiotică, s-ar încadra într-o lirică existențială, cu vechi rădăcini și cu resurse de înnoire în prezent („În noul mit e doar un semn de existență” – II. Râul hrănit de mâna ta (Imersiuni), 5). În universul de apă, foc, pământ și cer al Creației, ființa umană, care a cunoscut cândva fericirea, dar a rămas fără ea și fără nicio șansă de a o redobândi, continuă să fie un inepuizabil microcosm explorat de existențialiști, fie ei artiști, filosofi, antropologi sau teologi. În opțiunea tematică a Mariei Bologa, numeroasele perspective semantice creionate converg întru relevarea zădărniciei visului de fericire al (mai mult…)

Adrian BOTEZ: Oare, deja, merităm? Glose la ANTOLOGIA realizată de doamna Elena Armenescu: „UNIREA FACE PUTEREA”

…Toate cărţile (bune…) merită respect, dar aceea pe care o am în faţă, acum, merită un respect cu totul deosebit. Este o “Antologie Centenară”, alcătuită de doamna ELENA ARMENESCU : “UNIREA FACE PUTEREA – 100-ROMÂNIA: 1918-2018 – SĂRBĂTORIM ÎMPREUNĂ”, editată (splendid!) la Râmnicu Vâlcea, de Editura Antim Ivireanul, 2018. Evident, nu Antologia împlineşte suta de ani – ci Antologia evocă, “sine ira et studio” (din punct de vedere istoric, cultural şi literar), împrejurările şi reacţiile lirico-patriotice, faţă de „UNIREA CEA MARE”, cum i se mai zice actului istoric, de la 1 Decembrie 1918. Unirea Ardealului, cu Patria-Mamă. Sau, dacă vrem să fim exacţi, Unirea MAMEI cu Fiica… – …pentru că, în Ardeal, bate inima Sarmizegetusei, cea atotîntemeietoare, precum în Carpaţi, aşa şi-n lume…

Având în vedere că Antologia de faţă se referă la un act politico-spiritual, care a preocupat şi frământat o Europă întreagă (după primul război mondial), se pune problema: această carte poate deranja-irita sensibilităţi europene? Da şi nu: cine-i fără minte, se simte agresat şi de o floare de grădină, ori de un fluture…; dar cine-i cu minte (şi cu echilibru deplin în mintea aceea), citeşte, admiră, discută-comentează. Doamna ELENA ARMENESCU (ca artist cu autoritate) putea, dacă ar fi căutat, cu orice preţ, scandalul senzaţional, „profitabil”, să alcătuiască o Antologie-de-scandal – periculoasă, pentru însăşi existenţa poporului român. (mai mult…)

Iuliana Năstase-Onu: Viorica Agarici – model de sacrificiu şi umanism

36509314_1903886379631731_4021915664984834048_n

Eu sunt povestea. Am copilărit cu această poveste, am cunoscut o pare din personaje, inclusiv pe Doamna Viorica Agarici. Activitatea lor dedicată voluntariatului m-a marcat și m-a determinat să urmez același drum.
Prin această poveste adevărată, petrecută în anii celui de-Al Doilea Război Mondial, încercăm să arătăm lumii că romașcanii, românii sunt oameni prietenoși și că istoria noastră din acea perioadă de război nu se bazează numai pe acțiuni de cruzime ci și pe sacrificiu și umanism. M-am întrebat de multe ori, de ce noi românii nu vorbim despre astfel de momente, de ce în cartea de istorie nu există o lecție dedicată acestor evenimente? Alături de Societatea Română de Cruce Roșie facem un apel în acest sens, arătând că nu trebuie să acceptăm numai lucrurile urâte petrecute în acei ani în România. Același lucru m-au întrebat și un grup de prieteni din Haifa în vara anului trecut, atunci când au vizitat Gara din Roman, unde a avut loc evenimentul: „De ce nu vorbiți despre asta? Voi trebuie să faceți acest lucru, să se știe în lume despre aceste eroine. De ce nu promovați povestea ?(mai mult…)

Ziua Crucii Roșii Române – marcată de voluntarii de la Crucea Roșie Neamţ

34842568_1866224310064605_5174030587618394112_n

„Elogii pentru o nobilă Doamnă”( A. Munte, „Curierul Israelit” – 1944)

,,Această femeie ca și alti români salvatori reprezintă sufletul românesc în acele vremuri de suferintă a evreilor’’                                                                                                                                Rabin Dr. Alexandru Safran

Doamna Viorica Agarici va rămâne în conştiinţa umanităţii prin atitudinea ei în calitatea de şef al Filialei oraşului Roman a Societăţii Naţionale de Cruce Roşie când, prejudecăţi şi reţinerea celor care o înconjurau a dat dovadă de curaj, înalt umanism oferind ajutorul organizaţiei careia îi era devotată şi în ale cărei principii credea.
La trecerea prin gara Roman a “trenului morţii” care transporta, în condiţii îngrozitoare sute de cetăţeni români, evrei din Iaşi deportaţi spre lagărul de la Călăraşi, Viorica Agarici cu autoritate şi cu o dârzenie care au impresionat pe toţi cei prezenţi, a făcut ceea ce ar fi trebuit să fi făcut Crucea Roşie în astfel de situaţii, indiferent de apartenenţa şi criteriile de orice fel aplicate deţinuţilor, salvând de la moarte oameni nevinovați. (mai mult…)

George Petrovai – America a fost sfidată de o triadă deocheată…

Așezați la întretăierea unor importante drumuri politico-economice și strategico-militare dintre Estul și Vestul nu doar european, cârmuitorii din istoria modernă a României, îndeosebi cei de după primul război mondial și bolșevizarea Rusiei, au fost intens preocupați de încheierea unor alianțe internaționale care să ne apere de neîncetatele tendințe expansioniste ale muscalilor. Da, căci încă din vremea lui Petru cel Mare și a „Testamentului” său, pericolul rusesc în varianta țaristă și apoi bolșevică a reprezentat pentru români un mult mai serios motiv de îngrijorare decât cel austriac, maghiar sau nemțesc, ba chiar și decât cel turcesc. Că, vorba lui Petre Țuțea, veacurile de dominație otomană sunt aproape floare la ureche în comparație cu tăvălugul muscălesc, sub care cu toții am fi fost obligați să învățăm limba rusă cu dicționarele pe genunchi, cam așa cum s-a întâmplat în atrocele deceniu de jaf și sovietizare de după al doilea război mondial.
Iată de ce, umiliți la ei acasă direct de muscali sau – cel mai des – de sculele acestora, speranțele și încrederea grosului românilor s-au îndreptat ba spre democrațiile occidentale consolidate (Franța, Marea Britanie), ba spre lighioana nazistă mai puțin (mai mult…)

Dorel Schor – Legea seriilor

Stau cu Manaşe la un pahar cu bere la bodega din colţul străzii. De regulă, când ne întâlnim, vorbim vrute şi nevrute, dar astăzi Menaşe are toate motivele să fie foarte necăjit.
– Ieri am avut un accident cu maşina. Un tip cu Mercedes a intrat în mine, a lovit
daradaica mea lateral, în uşa din faţă şi a boţit-o parţial. Culmea că el nu a păţit nimic, automobil de altă calitate.
– Hmm. spun eu, măcar i-ai luat numărul…?
– L-a luat el pe al meu, eu am fost vinovat, nu el. Dar sper să mă lase în pace că maşina lui e bine mersi.
– Atunci fii mulţumit că ai scăpat sănătos.
– Eu da, dar Rozica e cu o mână în scutece. Am dus-o la spital. I-au prescris antinevralgice şi i-au recomandat odihnă trei săptamâni… Cum o să mă descurc?
– Cu gospodăria?
– Lasă gospodăria… Cu reparaţia la portieră. Nu vreau să mă adresez la ăştia cu asigurarea, că pierd prima anul viitor. O fac pe cont (mai mult…)

Dorel Schor: Liviu Lăzărescu, măiestrie, inteligenţă şi tenacitate

Sub grui

Maestrul Liviu Lăzărescu despre opera căruia am mai scris, subliniinu-i în primul rând sensibilitatea, dar în acelaş timp originalitatea şi realismul profund, expune în această vară în Timişoara, oraş care şi-a dovedit în ultima vreme în mod deosebit valenţele culturale. Timişoara vine după Deva, oraşul transilvan de care este legată adolescenţa pictorului, „mirabilul ceas al trezirii spiritului” în tânărul care va deveni peste ani profesor la academia de arte frumoase.
La expoziţia de la Timişoara sunt expuse multe din lucrările picturale ale lui Liviu Lăzărescu care excelează cu portretele sale, cu florile neasemuite surprinse în gingăşia lor, cu metaforice naturi statice şi cu nostalgice peisaje din ţară dar şi inspirate din misterul citadin al oraşelor europene. În toate, pictorul strecoară pecetea lui personală care presupune în pofida discreţiei sale, măiestrie, inteligenţă şi tenacitate. (mai mult…)

Andrés Sánchez Robayna – Poema para Eugen Dorcescu (Poem pentru Eugen Dorcescu)

 

Andrés  Sánchez  Robayna

(Querido Eugen:

Le envío estos versos (inéditos) como regalo de un nuevo tiempo, de una nueva esperanza, de una puerta —la del amor— eternamente abierta ante nosotros.
Con los mejores deseos para usted y para Mirela en estas fiestas y en todo el tiempo por venir, su amigo Andrés.)

PUEDA el cielo estrellado concederte,
cuando sales en medio de la noche,
su oscura claridad. Puedan las Pléyades
darte su don altivo y alumbrarte.
Pues que sales a amar, sales alegre
a contemplar, y tú también entregas
toda tu luz, toda tu oscuridad.
Que te bañe el ardor del aire ciego.
Que el firmamento escrito sea tu manto
y tu luz la del Oso y el Cangrejo. (mai mult…)

Tiberu Tudor – versuri

*

Sub văpaia lunii un pustiu de cretă,
Nu mai duc niciunde anii ce-au rămas,
Timpul mă striveşte ca pe o monedă
Încercând cu dinţii aurul meu fals.

Unde este urma paşilor mei siguri,
Sufletul ─ cel aspru şi nemuritor ─
Potrivindu-mi viaţa numai după visuri,
Alegându-mi drumul numai după nori. (mai mult…)

Ani de liceu… Clasa a X-a F, Liceul Roman Vodă, Roman, 1978

  1. prof. ANDA ENACHE – ROMAŞCU SANDINA-BLEORTZ MIHAELA
    2 VARNAIOTE CĂTĂLINA – ANTOCHE CARMEN
  2. ZAHARIA ANA – ZAMFIROIU MARIANA
    4.IANCU IONELA- MOCANU ELENA
  3. STOLERIU MARINA
  4. PETRACHE EMILIA
  5. PETRACHE EMILIA- STOLERIU MARINA
  6. MANDACHE ELENA – STOLERIU MARINA-PETRACHE EMILIA
  7. GRĂPINA MARIANA – ŢUŢUIANU EMILIA (mai mult…)

Dorel Schor: Yudith Englard Realitatea în mişcare

20180628_170823

Numele pictoriţei Yudith Englard figurează în topul celor sută de artişti plastici israelieni care s-au remarcat în ultima vreme. Desigur, e greu să faci un clasament în materie, într-un domeniu în care este mult loc la subiectivism precum susţine vocabula „de gustibus non disputandum”, dar faptul pledează fără discuţie pentru originalitatea şi calitatea creaţiei ei. De altfel, lucrările ei sunt colecţionate de numeroşi amatori de artă particulari, precum şi de mari colecţii ale unor instituţii prestigioase precum banca Diskount, banca Leumi, centrul Rabin, spitalul Tel Hashomer sau… Universitatea Michigan din America.
Yudith Englard vede realitatea în mişcare continuă, aşa cum şi în natură totul se schimbă, precum norii călători sau vântul, sau atmosfera dar şi valorile materiale sau spirituale. O dezvoltare dinamică, o realitate modernă reprezentativă înfluenţează limbajul ei (mai mult…)

Concursul național de Creație Literară „Vasile Voiculescu”

REGULAMENTUL
CONCURSULUI NAȚIONAL DE CREAȚIE LITERARĂ „VASILE VOICULESCU”
-Ediția a XXIX-a – 2018-

Concursul Național de Creație Literară „Vasile Voiculescu”, ediția a XXIX-a, se desfășoară în anul în care aniversăm Centenarul făuririi României Mari, eveniment cu profunde semnificații în istoria poporului român.
Concursul este organizat de Centrul Cultural „Alexandru Marghiloman” Buzău, Direcția Județeană pentru Cultură, Primăria comunei Pârscov, Centrul Județean de Cultură și Artă Buzău, Biblioteca Județeană „Vasile Voiculescu”, în colaborare cu Muzeul Județean Buzău și Editura Detectiv Literar București.
Ca și în anii anteriori, ediția din 2018 a concursului se desfășoară cu sprijinul Uniunii Scriitorilor din România, al Consiliului Județean și al Primăriei municipiului Buzău.
Prin concursul inițiat și prin manifestările care vor preceda festivitatea de premiere, organizatorii își propun să evidențieze uriașa personalitate a marelui scriitor originar din comuna Pârscov, județul Buzău, bogata și valoroasa operă literară a acestuia.
Concursul de anul acesta se va organiza pentru două categorii de creatori: (mai mult…)

Gabriel Stănciulescu – versuri

Gabriel Stanciulescu

Mămă, îți aduc liliac alb!

Rătăcesc prin amintiri păstrate bine,
Mă ascund de frici ce nu mă înfrâng,
Momente neuitate, o școală lângă tine!
Nu mă certa, eu astăzi am să plâng!

Discret au fugit anii și nu am observat
Că ceasul se-ntrece cu timpul în galop,
Ne-am însoțit pe un drum drept, asumat
De-o soartă și-o viață, trăite cu un scop. (mai mult…)

Galina Martea – Centenarul Unirii în versuri și proză

O nouă apariție editorială demnă de apreciere. De această dată aniversarea Marii Uniri de 100 ani se regăsește în antologia de poezie și proză „Centenarul Unirii”, Starpress 2018, Editura Olimpias, coordonator Ligya Diaconescu (poet, prozator, publicist, jurnalist). Ca un simbol al unității naționale, antologia respectivă este în exclusivitate dedicată marelui eveniment Centenarul Unirii – 1918-2018.
Cu o prefață formidabil de interesantă și de un efect aparte, din primele pagini ale lucrării facem cunoștință cu cele relatate de Al.Florin Țene (scriitor consacrat, Președinte național al Ligii Scriitorilor Români, membru al Academiei Române de Cultură și Artă), discursul fiind întitulat „Rolul literaturii în oglindirea Marii Uniri”. Având la bază subiectul centrat pe rolul literaturii române în perioada anilor 1918 – prezent, Al.Florin Țene menționează: „Dacă după Marea Unire care a împlinit visul de veacuri al neamului românesc pentru a fi uniți în hotarele firești ale României dodoloață, scriitorii, prin operele lor, au rezonat la acest mare eveniment, oglindind în scrisul lor realitățile și trăirile de atunci, iată că și în prezent, la o sută de ani, mânuitorii cuvântului toarnă în tiparele acestuia (mai mult…)

Vavila Popovici: Comportament conflictual

Comportament-conflictual

Ura este nebunia inimii.” – George Byron

Conflictul este determinat de obicei între două părți diferite, determină stări afective ale comportamentului, de o parte și cealaltă parte, pornește de obicei de la faptul că oamenii sunt nemulțumiți de traiul pe care îl duc, de modul în care este guvernată țara și de oamenii care o guvernează. Stările conflictuale se pot amplifica în cazul în care situația economică a unei țări nu se îmbunătățește, fapt care a și făcut ca numărul conflictelor să crească necontenit, ele să existe în multe țări ale lumii.
Am mai amintit într-un eseu că omul, atunci când ajunge să fie nemulțumit, începe să se revolte, detestă conducătorul sau conducătorii, protestează față de incompetența lor, față de minciunile, nedreptățile, imoralitatea lor, iar cei vinovați nu au capacitatea de a înțelege deficiențele conducerii lor, țin „cu dinții” la funcțiile dobândite, la averile dobândite ilegal, cu alte cuvinte la interesele lor proprii și nu la cele ale țării, deși fariseismul instalat în mințile lor îi determină să mintă poporul, să le facă continue promisiuni mincinoase. Încep să urască poporul, pe acei oameni raționali și curajoși care îi critică, provocându-le multă suferință prin răzbunare și pedepsire. Găsesc un „țap ispășitor”, modelul fiind preluat de la comuniștii care întotdeauna aveau sau imaginau un dușman, aplicând pe atunci „lupta de clasă” și acuzând veșnic străinii care vor răul țării. La noi, în momentul de față – „Statul paralel” și Europa.
Zilele acestea s-au făcut niște declarații de o duritate extremă. Am putut auzi:
Modul în care s-a lucrat în Parlament până la această dată a fost caracterizat de o lentoare care nu mai este acceptabilă.”
Săptămâna viitoare PSD va alege o altă soluție.”
Vom explica fiecare pas pe care îl facem. Îl explicăm și îl facem.”
Vom merge până la capăt.”
Să fiți pregătiți, sunteți tineri, cu arma la picior, când președintele va fluiera, cu toții să fiți în București.(mai mult…)

Alina Carmen Pușcaș – versuri

Jocul zorilor

Aștept cu gene mijite să se trezească zorii
Privind înlănțuirea fină a fumului cu norii,
În dansul lor armonios și fără de sfârșit
Pe ringul înstelat al cerului nemărginit.
Privesc cu nesaț dansul acesta sublim,
Îngemănarea abia zărită profan cu divin…
Se-mbujorează feciorelnic cerul în zori,
În jocul timpului nesfârșit printre nori,
Sub pâlpâirea ultimei raze pale de lună
Ce,,cu-cu-bau” parc-ar vrea să îi spună…
Apoi se-ntrec norii cei jucăuși cu ceața…
Care să spună-ntâi: ,,Bună dimineața”?
Mândrul soare le râde tuturor în față
Limpezind cerul de dimineață…

Puscas  Alina Carmen

(mai mult…)

Ştefan Dumitrescu – Maiestuoasele şi tragicele imne ale iubirii

Stefan Dumitrescu

La Editura Muşatinia a apărut  volumul de poezii Maiestuoasele
şi tragicele imne ale iubirii, sub semnătura poetului Ştefan Dumitrescu!

 

 

Imnul iubirii

Se auzea iubirea cum pătrunde prin scoarţa copacilor ca o vulpe care intră în mare
săpându-şi cu labele vizuina
cel care cosea marea de ţărmuri auzea o cântare divină (mai mult…)

Constantin Enianu – cântărit de memorii

Enianu

tăcerea mai grea ca răul cuvânt
m-apasă mereu în ziuă și noapte
timpul creează un cosmos înfrânt
în lumea deprinsă să uite de fapte
tunari de idei în dangăt metalic
trudesc hotărâte dureri ce nu mor
când vrabia limbii în zborul spiralic
reface istorii de spor lângă spor
astfel hotărăsc de sunt sau am fost
precupeț de credințe destoinic în bine
cu sorbul de lut ridicat fără rost
când viața preface doar lutul în sine
nimic nu e viu cântărit de memorii
când zgomotul lumii întunecă zorii

Dorel Schor – Păcatele tinereții

  • Nu veni la mine cu o rămurică de măslin… Vino cu măsline!
  • Insuccesul te lasă fără prieteni, dar şi fără duşmani.
  • Ca să te ridici, ai nevoie de aripi… Sau de coate.
  • Ce s-ar face amintirile maturităţii fără păcatele tinereţii!?
  • Cel mai bun este drumul de mijloc, cu condiţia să fie asfaltat…
  • Corupţia împarte oamenii în două categorii: Cei consideraţi cinstiţi şi cei care au fost deja prinşi.
  • Să ai dreptate e uneori cam riscant.
  • Conform regulamentului, regulamentul nu poate fi modificat.
  • Lumea se înmulţeşte dar nu în sensul dorit. (mai mult…)

Dorel Schor – Vârsta nu contează

Primesc un telefon de la un bun prieten azi dimineaţa. Mă întreabă ce mai fac.
– Mă pregătesc pentru ora de sport, îi răspund, dacă îţi poţi închipui aşa ceva.
– De închipuit pot eu multe, dar nu prea mă ajută… Am îmbătrânit.
Le relatez dialogul amicilor din bloc, adunaţi pe o bancă în părculeţ.
– Totul e în capul lui, e de părere Boris Glaspapier. Vârsta nu contează. Am citit despre un doctor japonez care la o sută de ani dă consultaţii, urcă scările pe jos, bea numai apă, mănâncă numai legume şi peşte şi face zilnic exerciţii fizice… N-ai voie să întrerupi!
– Asta aşa este, spune Menaşe. Eu ştiu cazul unui gospodar din Fălticeni care, când i-a fătat vaca, a început să ridice zilnic viţelul în braţe. Până ce a ajuns ditamai taurul şi nu a mai putut. Dar nu s-a lăsat. A continuat cu un miel până mielul s-a făcut berbec şi când a ajuns şi ăsta la vreo sută de kile, s-a reprofilat pe curcani. Totul e să ai voinţă! Vârsta chiar că nu contează…
– Ca să nu mai spunem că o mulţime din marile descoperiri ale omenirii au fost făcute de oameni vârstnici. De pildă locomotiva cu aburi, intervine Leopold Gurnişt. Simfonia noua a fost compusă după celelalte opt, când Bethoven nu mai era tânăr, şi nici telefonul, ascensorul şi primul computer nu le-au imaginat tinerii. Sunt, dacă mai era nevoie, multe dovezi că vârsta nu contează…. (mai mult…)

Grosu Aurelia: Trecut – acceptare şi iertare

picaturi

Rănirea unui duşman te coboară mai prejos decât el. Răzbunarea te face egalul lui.Iertarea te ridică deasupra lui. Benjamin Franklin

Sunt momente în care am dori să rescriem anumite capitole ale vieţii noastre, unele dureroase, altele ruşinoase, altele insurmontabile. S-a dovedit că durerea emoţională nerezolvată creează haos în sistemul imunitar. În acest sens, pacea cu trecutul nostru se impune ca o necesitate absolută. Mulţi dintre noi preferăm să ne uităm mereu înapoi, cu părere de rău, la situaţiile şi oamenii nepotriviţi. Dar, dacă am schimba felul în care ne raportăm la acesttrecut, am putea să-l recatalogăm, întrebându-ne altfel: „În ce fel m-a făcut trecutul meu mai puternic? Ce calităţi mi s-au dezvoltat în provocările trecutului? Ce defecte amputut descoperi la mine? Cum am reuşit să administrez perioadele dificile? La ce ar mai trebui să lucrez acum ca să devin mai performant în ceea ce fac? Ce ştiu acum şi nu ştiam atunci? Pe cine aş putea să ajut cu experienţa mea?“ Simţim deseori acut sentimentul de vinovăţie sau ruşine când privim la trecutul nostru. Însă, analizând conştient, putem face o diferenţă între vinovăţie şi ruşine, fiindcă atunci când ne simţim prost faţăde ceea ce am făcut, este un sentiment sănătos (vinovăţie). Aproape toţi oamenii avem lucruri pe care am vrea să le schimbăm în vieţile noastre, dar, Dumnezeu când ne-a creat, a spus: ”Iată că toate erau foarte bune. ”(Geneza 1:31) (mai mult…)

Georgeta-Andreea Văduva – versuri

Văduva Georgeta-Andreea

Nu poți!

Nu poți,
Să-mi spui că mă iubești
Și-apoi să pleci, să mă strivești,
De parca-ș fi un biet gândac,
Sub talpa ta, sicriu să-mi fac.

Nu poți!
Tu nu ai acest drept,
Să locuiești la mine-n piept,
„Casa” să mi-o murdărești,
Și nici chirie să plătești. (mai mult…)

Mariana Gurza: Emiliei Țuțuianu la ceas aniversarGheorghe Pârlea: Concentrarea mișcării unioniste din Basarabia în jurul Sfatului Țării-2, condus de scriitorul-academician Nicolae Dabija, e garanția mult râvnitei împliniriDorel Schor – ziceriNeculai Cociorvă – Sfântul Mare Prooroc IlieAdrian Munteanu – versuriMihai Merticaru – versuriVavila Popovici: Victorie sau înfrângere?Eleonora Schipor – Pentru credință și speranțăVeronica BALAJ: Ochean întors – Mărturii de pe front în documente și simțiriPOPAS ANIVERSAR – 65 – autor Pr. Al. Stănciulescu-Bârda, prezentare de Ioan Miclău-GepianulAnneke Kleine Staarman: „Prin unda timpului”, de Galina Martea – originalitate, talent, vocațieMaria Ratiu – Toamna comunismuluiDorel Schor – ziceriGeorge ANCA – Și Ibsenienii (1)Dorel Schor – ziceriNicu Cociorva: “Sfinti In Straie Românesti”Galina Martea – Cum să obții democrația?Vavila Popovici: TicăloșieMirela-Ioana Dorcescu – Revitalizarea poeticii orficeAdrian BOTEZ: Oare, deja, merităm? Glose la ANTOLOGIA realizată de doamna Elena Armenescu: „UNIREA FACE PUTEREA”Iuliana Năstase-Onu: Viorica Agarici – model de sacrificiu şi umanismZiua Crucii Roșii Române – marcată de voluntarii de la Crucea Roșie NeamţGeorge Petrovai – America a fost sfidată de o triadă deocheată…Dorel Schor – Legea seriilorDorel Schor: Liviu Lăzărescu, măiestrie, inteligenţă şi tenacitateAndrés Sánchez Robayna – Poema para Eugen Dorcescu (Poem pentru Eugen Dorcescu)Tiberu Tudor – versuriAni de liceu… Clasa a X-a F, Liceul Roman Vodă, Roman, 1978Dorel Schor: Yudith Englard Realitatea în mişcareConcursul național de Creație Literară „Vasile Voiculescu”Gabriel Stănciulescu – versuriGalina Martea – Centenarul Unirii în versuri și prozăVavila Popovici: Comportament conflictualAlina Carmen Pușcaș – versuriŞtefan Dumitrescu – Maiestuoasele şi tragicele imne ale iubiriiConstantin Enianu – cântărit de memoriiDorel Schor – Păcatele tinerețiiDorel Schor – Vârsta nu conteazăGrosu Aurelia: Trecut – acceptare şi iertareGeorgeta-Andreea Văduva – versuri

Mariana Gurza: Emiliei Țuțuianu la ceas aniversar

cunună de biruință
(Cu drag, Emiliei Țuțuianu)

Nostalgii târzii
prin timpul istovitor
când mărgelele vremii
se deșiră necontrolat
într-o poiană a vieții
unde harfele cântă
și îngerii într-o litanie
împletesc din busuioc sfințit
cunună de biruință.
Izbânda luminată de cer,
aduce prinos
nevăzut,
nerecunoscut,
dar tămăduitor.
Tu, ai rămas aceeași;
o floare de mac
într-un lan mănos
spre bucuria celor dragi,
intangibilă și puternică…
Ai urcat munții,
ai schimbat albia râului
și ți-ai pregătit drumul
spre mântuire… Read the rest of this entry »

Gheorghe Pârlea: Concentrarea mișcării unioniste din Basarabia în jurul Sfatului Țării-2, condus de scriitorul-academician Nicolae Dabija, e garanția mult râvnitei împliniri

Nicolae Dabija

Se știe, fără a fi necesară teoretizarea certitudinii pe care o invoc, că în istoria popoarelor personalitățile au reprezentat forța motrice a proceselor istorice, a evenimentelor care au dus la rezolvarea contradicțiilor acumulate în diferite etape ale istoriei. Ele, personalitățile marcante – „eroii cei mari”, cum îi numește Hegel – apar atunci când se cristalizează condițiile necesare luării unor decizii istorice. Personalitățile nu răsar din neant, ci cresc și se evidențiază în contextul acumulărilor premergătoare evenimentelor așteptate. „Marele om (îmi notasem nu de mult citatul lui G.V. Plekhanov) vede dincolo de ceilalți și dorește mai mult decât alții.” Ce dorește? Desigur, „împlinirea vremii”, „saltul istoric”.
Această minimă introducere o leg de contemplarea mea asupra „mișcării unioniste” din R. Moldova, Basarabia cea ruptă de glia neamului și supusă unui lung calvar de înstrăinare. O conjunctură favorabilă m-a angrenat în observarea fenomenului, nu doar de pe malul drept al Prutului, unde mi-i traiul, ci și aflându-mă din când în când în stânga Prutului. De peste cincisprezece ani am avut privilegiul (și încă îl păstrez) să mă fi întâlnit cu români basararabeni de o deosebită calitate intelectuală și morală, cărturari și artiști, să mă fi aflat în compania dumnealor în Basarabia și în Țară, cu prilejul unor evenimente cultural-spirituale incluse dezideratului apropierii celor două maluri de Prut. Și trebuie numaidecât să adaug că pentru asta am beneficiat de un credit de aceeași natură, anume pentru atenuarea (cât de cât) a insolvabilității mele în raport cu alura cultural-spirituală a companionilor basarabeni. Read the rest of this entry »

Dorel Schor – ziceri

Cozi de topor

  • Nu toate amintirile sunt de neuitat.
  • Un câine deştept are nevoie de un dresor pe măsură.
  • La o întrebare excelentă pot fi mai multe răspunsuri banale.
  • De ce taci? Vrei să ajungi filozof?
  • Nimic nu costă mai mult decât neştiinţa (Grigore Moisil).
  • Am cerut transparenţă în decizii şi am obţinut decizii străvezii.
  • Prostia învinge peste tot în lume.
  • Nimeni nu este mai presus de lege în afară de cei care sunt mai presus de ea. Read the rest of this entry »

Neculai Cociorvă – Sfântul Mare Prooroc Ilie

Sfantul Mare Prooroc Ilie

(cca. 800 i.H), praznuit pe 20 Iulie

Pe un soare arzator, pe o seceta cumplita un Pustnic traieste in rugaciune…Este luat la Dumnezeu – cu Trup si Suflet, vestind coborarea Sfantului Duh si prefigurand Inaltarea Domnului – de o caruta in flacari; apoi, tunand si fulgerand, vine ploaia; se arata Curcubeul credintei si natura inverzeste…(!?) Ca Inchizator si Deschizator de Ceruri, este considerat Ocrotitorul Fortelor Aeriene Romane.

SfIlie

Read the rest of this entry »

Adrian Munteanu – versuri

RĂMÂI ÎN MINE CA O MARE

Apele mari vor potopi câmpia,
S-or prăvăli gemând eliberate,
Vor frânge umbre în zadar vegheate,
Dar n-or putea să-mi stingă crud făclia.

Râuri de foc vor pârjoli palate,
Vor linge buza norilor şi glia,
Dar n-or surpa din locul ei vecia
Iubirii mele îndelung visate.

De eşti un zid, ţi-oi ridica altare
De iederă ţesând veşmânt regal;
De eşti o poartă voi intra-n uitare, Read the rest of this entry »

Mihai Merticaru – versuri

Răsărit și Apus  

Învăluit în umbre şi erori,

pe căi de nimeni ştiute,
ai răsărit din uitarea de dincolo
de orizontul echivocului, hotar nedeslușit,

ai înșfăcat din mers o halcă de
pustiu din cotidianităţile existenţiale
înecate într-o lacrimă și

te-ai trezit într-un coșmar,
bâjbâind prin foșnetul prăbușirilor iminente,
pășind pe puntea nimicului,
viscolit de cenușa astrelor scorburoase,
devorat de foamea culorilor perlate
ale imprevizibilului, îngrijorat de febra lumii, Read the rest of this entry »

Vavila Popovici: Victorie sau înfrângere?

„Fiecare zi e pentru mine o victorie asupra urâtului. Sunt așadar un luptător. Ce este urâtul? E starea prin care se exprimă în cotidian nepotrivirea dintre lume şi noi, e suferința unei discordanțe fără leac. Această suferință crește sau scade, dar în oricare dintre clipele ei, în minte îţi revine, aceeași întrebare: Ce caut eu aici?” – Emil Cioran

Filosoful antic grec Socrate (469-399 î.Hr.), care a plătit cu viața pentru învățătura și activitatea sa, a fost achitat după 2500 de ani de la moarte, într-un proces rejudecat, simbolic, în Grecia. El a mutat centrul de gravitate al cercetărilor filozofice din lumea externă în cea internă, de la cosmos la om. „Cunoaște-te pe tine însuți”, celebra maximă de pe frontispiciul de la Delphi, devenise și maxima lui Socrate.
Curajul lui Socrate a mers mână în mână cu o răbdare, o simplitate și o stăpânire de sine capabile să înfrunte orice încercare. Mânia, ieșirile violente, dușmănia îi erau necunoscute. Primind de la cineva o lovitură de picior, iar oamenii mirându-se de resemnarea sa, Socrate se justifica: „Dacă un măgar m-ar fi lovit cu copita, l-aș fi dat în judecată?”
Socrate îi făcea pe prietenii săi să deprindă arta dialecticii. E spunea ca numai cei care cunosc legile se poarta cum se cuvine; cei care ascultă de legi se poartă după dreptate. Iar dreptatea este ceea ce poruncesc legile; cei care se conduc după dreptate sunt oameni drepți; cei care cunosc legile ce rânduiesc legăturile dintre oameni, se poarta potrivit dreptății. Iar cei ce se poarta după dreptate sunt oameni drepți. Știința e înțelepciune, dar un om nu poate fi înțelept în toate și e înțelept numai în ce știe. Read the rest of this entry »

Eleonora Schipor – Pentru credință și speranță

20180707_092605

De câțiva ani practicăm acest lucru de folos pentru suflet – oraganizăm pelerinaje pe la locurile sfinte atât în Bucovina noastră, cât și în România. Este vorba de un grup de activiști ai satului nostru Pătrăuții de Jos, care ne adunăm împreună și plecăm de câteva ori pe an pe la locurile importante din patria istorică, dar și de pe meleagurile de baștină. Uneori ni se mai alătură și câte doi-trei doritori din alte localități.
Zilele trecute am organizat din nou un asemenea pelerinaj de suflet. Primul popas l-am făcut ca de obicei la Sfânta Mănăstire Putna. Pentru prima oară am fost și în noua biserică unde se află moaștele celor cinci sfinți putneni – Iacob Putneanul, Arsenie Putneanul, Sila, Natan și Paisie. Ne-am închinat la moaștele lor, am asistat le slujba de dimineață, am vizitat muzeul mănăstirii. Din partea starețului, Arhimandritului Melchisedec, am primit în dar cărțile dedicate evenimentelor de la Fântâna Albă, ziare, reviste, buclete. Ne-am fotografiat și în fața complexului memorial dedicat evenimentelor de la Fântâna Albă ce se află la intrarea pe teritoriul mănăstirii.
La o altă mănăstire Sihăstria Putnei de asemenea ne-am închinat la moaștele celor trei sfinți ce aparțin nemijlocit de acest sfânt locaș – Sila, Natan și Paisie, iar de la Izvorul Tămăduirii celor trei sfinți am luat și apă sfințită. Read the rest of this entry »

Veronica BALAJ: Ochean întors – Mărturii de pe front în documente și simțiri

BALAJ Veronica

Între miile și miile de pagini dedicate razboiului care-a dus la Marea Unire, ce și câtă însemnătate poate avea o amintire? Și totuși, voi începe cu aceasta, întrucât, istoricii și cărțile de istorie sunt publice, iar eu risc o notă de evocare a marelui eveniment, cu inserție emoțională. În toate secvențele care urmează.

Mai atârnă încă în memoria mea, imaginea unui document înrămat. Medalia ORDINUL MILITAR „nu mai știu clasa, dar continua cu precizarea: Acordat Sergentului Victor Filimon, în luptele de la MĂRĂȘTI, MĂRĂȘEȘTI. Rama tabloului, pentru că devenise un tablou, între celelate din camera cu iz de vetustețe, mă gândeam în sinea mea că trebuie să fi fost tăiată din lemnul puștii pe care o purtase înaintașul meu ca pe o a treia sa mână. Era în ton cu maroniul cernelii. Alăturat, într-o icoană veche, Sfântul Gheorghe, cu sabia în mână, apăra parcă această amintire devenită document de viață. Medalia am văzut-o de zeci și zeci de ori. În copilărie îmi imaginam că fusese zidită acolo, în stânga peretelui, din camera cu birou și hârtii vechi ale bunicului din partea mamei. Medalia era păstrată ca o moștenire de valoare a bunicului meu, pe care nu mi-l puteam închipui decât cu o pușcă în mână, plin de noroi, într-o tranșee, frânt de oboseală, cu frica morții în spate, purtată ca pe o gamelă plină ochi cu un lichid otrăvitor, turnat de hoașca în negru și din care, vai de bietul soldat, dacă s-ar fi vărsat asupră-i vreun strop. Read the rest of this entry »

POPAS ANIVERSAR – 65 – autor Pr. Al. Stănciulescu-Bârda, prezentare de Ioan Miclău-Gepianul

IMG_20180710_0001

Această carte apare la Editura ,,Cuget Românesc”-Bârda, 2018, fiind în întregime o scriere de sorginte autobiografică, de aniversare, în care autorul cărții, Preot Al.Stănciulescu-Bârda, o scrie sub acest titlu, Popas Aniversar-65, tocmai cu ocazia ajungerii domniei-sale la vârsta de pensionare.
Cele 500 de pagini scrise prevestesc o carte de o apreciabilă valoare, a cărei prezentare, probabil, oricât m-aș strădui eu, adevărata apreciere o va da cu siguranță cititorul însuși!
Pe prima pagină, cu o adresare de recunoștință drept Motto , autorul scrie: ,,Râvna Casei Tale, Doamne, m-a-nălțat!”
Într-o frumoasă ordine se desfășoară textele celor 23 capitole ale cărții, în care vom găsi viața unui om între oameni, vom observa calea trudnică și cu de toate, bucurii, suferințe, realizări, care au dus spre înălțarea personalității sale într-o profesie pe care a iubit-o din copilărie, cum ne spune autorul. Read the rest of this entry »

Anneke Kleine Staarman: „Prin unda timpului”, de Galina Martea – originalitate, talent, vocație

Volumul de versuri „Prin unda timpului”, de Galina Martea, este o confirmare autentică în tot ceea ce se numește originalitate, talent, vocație. Fiind o ediție bilingvă în limba română și engleză, lucrarea în cauză are o eleganță aparte, iar calitatea poetică a versurilor se afirmă printr-o voce nespus de rafinată. Poemele Galinei Martea sunt bine definite și structurate, menținând procedeul tehnic clasic – rima și ritmul, dar și procedeul tehnic de stil modernist – versul alb. În ansamblu, este o poezie cuprinsă de patetism sobru ce exprimă esență în orice cuvânt scris, în orice metaforă ce are tangență cu lumea reală și cea imaginară a poetei.
Prin splendoarea versurilor, poeta Galina Martea reușește să cucerească publicul cititor, relatându-le descrieri despre trăiri reale ce sunt strâns legate de viața cotidiană a lumii contemporane: „Înrobiți de timpuri bune si rele/ Încercăm să trăim prin rutină/ Și prin unda luminii, sub stele,/ Subjugăm existența-n mocirlă./ Înrobiți de timpuri rele și bune/ Împletim bucuria cu ață/ Și prin unda luminii srtăbune/ Încercăm să trăim pentru viață…” (poemul „Cine suntem în mileniul trei”). Read the rest of this entry »

Maria Ratiu – Toamna comunismului

316456_293389187338139_581074009_n

Motto
Este însă suficient, pentru a înfrânge comunismul, să declari categoric că el nu este ceea ce pare a fi? Va accepta omul flămând sau omul în zdrențe această atitudine negativă? Își vor uita ei goliciunea ori foamea și le vor accepta numai pentru că li se spune despre comunism, în care își puseseră ultimele speranțe, că nu este ce pretinde să fie?” Ion Rațiu

Era o vreme în Romania când o poziție socio-politică îți deschidea toate ușile și îți procura lucruri rare și scumpe, fără să ai nevoie de bani. Dacă erai inginer primeai cadou cristaluri din cele mai scumpe și aveai casa plină… Erau o mare valoare! Și eu am în casă reminiscențe din această „bogăție”… Dacă erai profesor sau învățător, primeai cadouri, la fel. Ușile îți erau deschise peste tot și pentru tot ce aveai nevoie, în funcție de unde lucrau părinții copiilor pe care îi aveai în clasă. La fel și inginerii sau economiștii. Era un sistem clientelar creat pe criteriul necesității și a traficului de influență. Generații întregi de oameni: toți cei născuți între 1947 – 1980 au trăit, au fost crescuți, educați în acest sistem al traficului de influență.
Pentru toate aceste generații nu existau alternative la a reuși în viață decât dacă intrau în sistem.
Educația primită în familie, a celor născuți între anii 1947 – 1960, era un pic diversă, însă. Read the rest of this entry »

Dorel Schor – ziceri

Plural

  • Dacă se spune că eşti cel mai deştept dintr-un grup, înseamnă că nu te afli în grupul potrivit.
  • Suntem în vacanţă de idei.
  • Cei care au imunitate susţin că legea e egală pentru toţi…
  • Când turbă, câinele muşcă pe oricine.
  • Rareori ne gândim la ce avem, dar mereu la ce ne lipseşte (A. Schopenhauer).
  • Privesc pozele din album. Cu cât ele sunt mai vechi, cu atât sunt eu mai tânăr.
  • Nu te minte, dar te păcăleşte.
  • Bărbaţii sunt egoişti, nepoliticoşi, ignoranţi…Atunci de ce femeile vor egalitate??
    • Ce sens are interpretarea dumneavoastră? – Sens unic!
  • Nu contrazice o femeie, aşteaptă şi ea îşi va schimba părerea singură (Feydeau). Read the rest of this entry »

George ANCA – Și Ibsenienii (1)

Soarele duşmanilor României. Noi nu suntem cum trebuie. Amsterdam, începutul sanscritei.. Soare oranj aprins. Cam bătrâne putinelele. Knut fără cnut, un citat, 25 ibişi, favoriţi, orbi la mustaţă. Bârnă australă, într-o pupă ostenită stenită. Zbori prima oară.

Plata gambrianului pe-o entorsă. Îndulcirea oceanului neînroşit, scuturarea neîngălbenirii, nepărerilor ancore angore, format în pendul de balanţă, ce-aţi mai ocheanului chinul, norma cântată, alergia ghintuită. Am o uitare, tu aceeaşi dependenţă în urmă, să nu zburăm cu biblioteca într-o barcă din Oslo. Knut, nu mai găseşti vik de viking, de-acel dac celt, dacă înving la vinclu dincolo, de două ori zburând tu ai vise, e bine şi-aşa, ochi în ochi, memorial pe loc, tu mai la oprire, fiecare nărav. Acum şi turbulenţa, parapanto, îngăurindu-ne aripoaia arăpoaică, de te lăsasei Thule Ushuaia, om sta de vorbă, viking vlah, iar nici o oprelişte regelui Coson, ieftinit peste exasperare, generălime, şi din forfotă dezlimpezim fuma, despărţirea cuvintelor a inumanitate.

Staţi voi de vorbă, trei ore more. Foile s-ar fi răsfirat, scufundare în arhipelag, arhetip antarh. Povestiţi-vă indiscutabilitatea de-o separare, cum ne şi ieşisem din toleranţă pe tăcere, voce pe aripă, o tăcere peste răsărire. Longevitate neîncăpută, de-a geniile cu mirarea pe o natură populară, studiu nord, remediu Vahalla, amintire Eminescu. Stream, ocean de-o închipuire, vă uitaţi, literele se uită, nici o uitare. Am mai rutinat cantonamentul fereastră pe mijloc transoceanic, om pe companie, o sută de ani de independenţă norvegiană, ce ne va spune regele Harald, salut, sult, sultanul foamei neîmprejmuitoare. Petrolul sus ne consternează consoarta Read the rest of this entry »

Dorel Schor – ziceri

Mai bine tac

  • Când mi se explică prea mult, înţeleg prea puţin.

  • Absurdul nu aude, dar le potriveşte…

  • Eşti considerat „monstru sacru” numai dacă mai întâi ai fost sau monstru, sau sacru.
  • Întrebările sunt nevinovate. Răspunsurile sunt cu păcatul.
  • Necazurile revin fără să fi plecat vreodată…
  • Ai vorbit cu păcat? Păcat că ai vorbit !
  • Când afirm că nu prea am înţeles ceva, înseamnă că nu am înţeles deloc.
  • Tipul gândeşte profund. Mai bine gândea procap.
  • Doctorul a luat-o la sănătoasa…
  • Sunt aşa de multe de spus, că mai bine tac. Read the rest of this entry »

Nicu Cociorva: “Sfinti In Straie Românesti”

IMG_7752 copy

AFIS GENERIC

“Cred ca orice SFANT si-ar dori sa aiba aura din borangic, vesmintele sa-I fie impodobite cu motive populare romanesti, 

inima sa-I fie fereastra deschisa intre cele doua lumi si-n lacasu’-I sfant sa miroase a busuioc…(!)”

PREARGUMENT
Odata, inainte de lasarea soarelui, ma uitam la o biserica veche din lemn, ce avea la baza turlei o constructie hexagonala din tabla – tabla veche si foarte ruginita… Dintrodata, o suprafata din acea tabla, adunand razele soarelui, a stralucit atat de puternic, incat parea mai stralucitoare decat aurul…(!)
Atunci mi-am zis ca “stralucirea” nu vine neaparat de la bogatia materialelor; ea poate veni, mai mult, printr-o exprimare artistica si simbolistica.
In acest sens, m-am gandit sa fac un “Altfel de Icoane”…!
Icoane, impropriu zis! Sunt un fel de portrete cu povesti despre Sfinti, de pe vremea cand EI nici nu stiau ca o sa ajunga Sfinti…!

ARGUMENT DE CONCEPERE
Sfintii aparţin, exclusiv şi prin definiţie, lumii religioase, devenind simboluri autentice ale spiritualitătii creştine.
Ícoanele, deşi transfigurează grafic şi vizual esenta Divinitaţii, poartă în sine aura unei simbolistici, demult scrutate, niciodată pătrunse – icoana devine, astfel, o alegorie de simboluri ancestrale, păstrate milenar în tainele Dumnezeirii. Read the rest of this entry »

Galina Martea – Cum să obții democrația?

Cu aproape trei decenii în urmă am crezut că vom pipăi, cu adevărat, fenomenul democrației, aceasta fiind o formă de organizare politică a societății care proclamă principiul deținerii puterii de către popor, așa afirmă dicționarul explicativ român. Aproape cu trei decenii în urmă am crezut cu toții că în sfârșit este obținută acea libertate socială de care are nevoie omul simplu al societății, poporul. Am crezut…, însă realitatea prezentă ulterior s-a dovedit a fi nespus de dură. Dacă unele țări din fostul lagăr comunist, prin inteligența lor (spre exemplu, țările baltice), au reușit pe parcursul acestor trei decenii să obțină ceea ce și-au dorit și ceea ce și-au propus din start după destrămarea imperiului sovietic, atunci unele țări, precum Basarabia, nu au izbutit nici pe aproape să se încadreze în limitele obiectivelor dorite de către popor. În timp, s-a promovat o cultura politică de tip haotic care, într-un final, a produs și a instaurat în cadrul Moldovei, stat independent de după 1991, fenomenul unei anarhii absolute, aceasta reprezentând în mod real o stare de dezordine totală în cadrul țării, de haos și, nemijlocit, de atitudine nesatisfăcătoare a individului față de propria colectivitate. Însă această anarhie, în mod special, cu privire la atitudinea nesatisfăcătoare/ intolerabilă a individului față de propria colectivitate Read the rest of this entry »

Vavila Popovici: Ticăloșie

Dacă moartea ar fi sfârșitul a tot, cei mai în câștig ar ieși ticăloșii, fiindcă o lespede pe
mormânt i-ar izbăvi și de trup și de suflet și dezbaterea s-ar încheia astfel pentru totdeauna.” – Platon
Scriam în eseul „Despre cinste, necinste și ticăloșie”‚ că ticălosul fură, minte, stăpânește în afara oricărei legi; că vrea în orice chip să învingă, să stăpânească. Iată că am avut astăzi ilustrarea acestor afirmații.
Proiectul de lege care prevede modificarea Codului penal a fost adoptat miercuri în Camera Deputaților, în calitate de for decizional, cu 167 de voturi „pentru”, 97 de voturi „împotrivă” și 19 abțineri. Modificarea s-a făcut în 2 zile cu tupeul, nerușinarea autorilor, cu nerespectarea legilor, cu nepăsarea totală față de interesele oamenilor, față de soarta țării. Modificările au fost făcute pentru un grup restrâns de persoane, în raport cu populația acestei țări. Ele nu reprezintă interesele generale ale cetățenilor, ci reprezintă interesele grupului restrâns, de a facilita înlăturarea în unele cazuri a răspunderii penale a infractorilor – funcționari publici și infractori de drept comun. Direct spus, s-a înlesnit dreptul de a păcătui, în scopul dobândirii de bunuri materiale – funcții bine plătite și averi ilicit dobândite. Credința și bunul simț al omului nu permitea în trecut, ca oamenii să nu fie trași la răspundere și pedepsiți pentru greșelile lor. De astăzi toleranța față de abuzuri și nedreptăți va fi deosebit de generoasă, ceea ce va crea un decalaj și mai mare între populația avută și cea sărăcită. Read the rest of this entry »

Mirela-Ioana Dorcescu – Revitalizarea poeticii orfice

Mirela_dorcescu_

Prefață la volumul de poeme : Maria Bologa, Râul hrănit de mâna ta (sub tipar, la Editura Eubeea, Timișoara)

Absența e-o prezență mult mai cruntă,
Mai greu de îndurat decât prezența”. (Eugen Dorcescu, Absența)

În prelungirea prolificei tradiții orfice, Maria Bologa aduce în atenția publicului său o amplă lamentație despre chinul de a fi singur, prăbușit, pe punctul disipării eului, ca un naufragiat, aflat într-un soi de sfârșit de eră și de lume („Dimineața, ceaiul e băut din căni cu inscripția/ Apocalipsa” – II. Râul hrănit de mâna ta (Imersiuni), 28; „Ne reîntoarcem în golful tăcerilor noastre,/ de parcă ar fi ultima lume…” – IV. Poeme, 4. la suprafață), căruia, în chiar clipa nimicirii, i se relevă esența existenței:

„nimicul bărcii mele prinde miez…” (IV. Poeme, 2).

O asemenea poezie profundă, de natură autoreflexivă, predilect semiotică, s-ar încadra într-o lirică existențială, cu vechi rădăcini și cu resurse de înnoire în prezent („În noul mit e doar un semn de existență” – II. Râul hrănit de mâna ta (Imersiuni), 5). În universul de apă, foc, pământ și cer al Creației, ființa umană, care a cunoscut cândva fericirea, dar a rămas fără ea și fără nicio șansă de a o redobândi, continuă să fie un inepuizabil microcosm explorat de existențialiști, fie ei artiști, filosofi, antropologi sau teologi. În opțiunea tematică a Mariei Bologa, numeroasele perspective semantice creionate converg întru relevarea zădărniciei visului de fericire al Read the rest of this entry »

Adrian BOTEZ: Oare, deja, merităm? Glose la ANTOLOGIA realizată de doamna Elena Armenescu: „UNIREA FACE PUTEREA”

…Toate cărţile (bune…) merită respect, dar aceea pe care o am în faţă, acum, merită un respect cu totul deosebit. Este o “Antologie Centenară”, alcătuită de doamna ELENA ARMENESCU : “UNIREA FACE PUTEREA – 100-ROMÂNIA: 1918-2018 – SĂRBĂTORIM ÎMPREUNĂ”, editată (splendid!) la Râmnicu Vâlcea, de Editura Antim Ivireanul, 2018. Evident, nu Antologia împlineşte suta de ani – ci Antologia evocă, “sine ira et studio” (din punct de vedere istoric, cultural şi literar), împrejurările şi reacţiile lirico-patriotice, faţă de „UNIREA CEA MARE”, cum i se mai zice actului istoric, de la 1 Decembrie 1918. Unirea Ardealului, cu Patria-Mamă. Sau, dacă vrem să fim exacţi, Unirea MAMEI cu Fiica… – …pentru că, în Ardeal, bate inima Sarmizegetusei, cea atotîntemeietoare, precum în Carpaţi, aşa şi-n lume…

Având în vedere că Antologia de faţă se referă la un act politico-spiritual, care a preocupat şi frământat o Europă întreagă (după primul război mondial), se pune problema: această carte poate deranja-irita sensibilităţi europene? Da şi nu: cine-i fără minte, se simte agresat şi de o floare de grădină, ori de un fluture…; dar cine-i cu minte (şi cu echilibru deplin în mintea aceea), citeşte, admiră, discută-comentează. Doamna ELENA ARMENESCU (ca artist cu autoritate) putea, dacă ar fi căutat, cu orice preţ, scandalul senzaţional, „profitabil”, să alcătuiască o Antologie-de-scandal – periculoasă, pentru însăşi existenţa poporului român. Read the rest of this entry »

Iuliana Năstase-Onu: Viorica Agarici – model de sacrificiu şi umanism

36509314_1903886379631731_4021915664984834048_n

Eu sunt povestea. Am copilărit cu această poveste, am cunoscut o pare din personaje, inclusiv pe Doamna Viorica Agarici. Activitatea lor dedicată voluntariatului m-a marcat și m-a determinat să urmez același drum.
Prin această poveste adevărată, petrecută în anii celui de-Al Doilea Război Mondial, încercăm să arătăm lumii că romașcanii, românii sunt oameni prietenoși și că istoria noastră din acea perioadă de război nu se bazează numai pe acțiuni de cruzime ci și pe sacrificiu și umanism. M-am întrebat de multe ori, de ce noi românii nu vorbim despre astfel de momente, de ce în cartea de istorie nu există o lecție dedicată acestor evenimente? Alături de Societatea Română de Cruce Roșie facem un apel în acest sens, arătând că nu trebuie să acceptăm numai lucrurile urâte petrecute în acei ani în România. Același lucru m-au întrebat și un grup de prieteni din Haifa în vara anului trecut, atunci când au vizitat Gara din Roman, unde a avut loc evenimentul: „De ce nu vorbiți despre asta? Voi trebuie să faceți acest lucru, să se știe în lume despre aceste eroine. De ce nu promovați povestea ?Read the rest of this entry »

Ziua Crucii Roșii Române – marcată de voluntarii de la Crucea Roșie Neamţ

34842568_1866224310064605_5174030587618394112_n

„Elogii pentru o nobilă Doamnă”( A. Munte, „Curierul Israelit” – 1944)

,,Această femeie ca și alti români salvatori reprezintă sufletul românesc în acele vremuri de suferintă a evreilor’’                                                                                                                                Rabin Dr. Alexandru Safran

Doamna Viorica Agarici va rămâne în conştiinţa umanităţii prin atitudinea ei în calitatea de şef al Filialei oraşului Roman a Societăţii Naţionale de Cruce Roşie când, prejudecăţi şi reţinerea celor care o înconjurau a dat dovadă de curaj, înalt umanism oferind ajutorul organizaţiei careia îi era devotată şi în ale cărei principii credea.
La trecerea prin gara Roman a “trenului morţii” care transporta, în condiţii îngrozitoare sute de cetăţeni români, evrei din Iaşi deportaţi spre lagărul de la Călăraşi, Viorica Agarici cu autoritate şi cu o dârzenie care au impresionat pe toţi cei prezenţi, a făcut ceea ce ar fi trebuit să fi făcut Crucea Roşie în astfel de situaţii, indiferent de apartenenţa şi criteriile de orice fel aplicate deţinuţilor, salvând de la moarte oameni nevinovați. Read the rest of this entry »

George Petrovai – America a fost sfidată de o triadă deocheată…

Așezați la întretăierea unor importante drumuri politico-economice și strategico-militare dintre Estul și Vestul nu doar european, cârmuitorii din istoria modernă a României, îndeosebi cei de după primul război mondial și bolșevizarea Rusiei, au fost intens preocupați de încheierea unor alianțe internaționale care să ne apere de neîncetatele tendințe expansioniste ale muscalilor. Da, căci încă din vremea lui Petru cel Mare și a „Testamentului” său, pericolul rusesc în varianta țaristă și apoi bolșevică a reprezentat pentru români un mult mai serios motiv de îngrijorare decât cel austriac, maghiar sau nemțesc, ba chiar și decât cel turcesc. Că, vorba lui Petre Țuțea, veacurile de dominație otomană sunt aproape floare la ureche în comparație cu tăvălugul muscălesc, sub care cu toții am fi fost obligați să învățăm limba rusă cu dicționarele pe genunchi, cam așa cum s-a întâmplat în atrocele deceniu de jaf și sovietizare de după al doilea război mondial.
Iată de ce, umiliți la ei acasă direct de muscali sau – cel mai des – de sculele acestora, speranțele și încrederea grosului românilor s-au îndreptat ba spre democrațiile occidentale consolidate (Franța, Marea Britanie), ba spre lighioana nazistă mai puțin Read the rest of this entry »

Dorel Schor – Legea seriilor

Stau cu Manaşe la un pahar cu bere la bodega din colţul străzii. De regulă, când ne întâlnim, vorbim vrute şi nevrute, dar astăzi Menaşe are toate motivele să fie foarte necăjit.
– Ieri am avut un accident cu maşina. Un tip cu Mercedes a intrat în mine, a lovit
daradaica mea lateral, în uşa din faţă şi a boţit-o parţial. Culmea că el nu a păţit nimic, automobil de altă calitate.
– Hmm. spun eu, măcar i-ai luat numărul…?
– L-a luat el pe al meu, eu am fost vinovat, nu el. Dar sper să mă lase în pace că maşina lui e bine mersi.
– Atunci fii mulţumit că ai scăpat sănătos.
– Eu da, dar Rozica e cu o mână în scutece. Am dus-o la spital. I-au prescris antinevralgice şi i-au recomandat odihnă trei săptamâni… Cum o să mă descurc?
– Cu gospodăria?
– Lasă gospodăria… Cu reparaţia la portieră. Nu vreau să mă adresez la ăştia cu asigurarea, că pierd prima anul viitor. O fac pe cont Read the rest of this entry »

Dorel Schor: Liviu Lăzărescu, măiestrie, inteligenţă şi tenacitate

Sub grui

Maestrul Liviu Lăzărescu despre opera căruia am mai scris, subliniinu-i în primul rând sensibilitatea, dar în acelaş timp originalitatea şi realismul profund, expune în această vară în Timişoara, oraş care şi-a dovedit în ultima vreme în mod deosebit valenţele culturale. Timişoara vine după Deva, oraşul transilvan de care este legată adolescenţa pictorului, „mirabilul ceas al trezirii spiritului” în tânărul care va deveni peste ani profesor la academia de arte frumoase.
La expoziţia de la Timişoara sunt expuse multe din lucrările picturale ale lui Liviu Lăzărescu care excelează cu portretele sale, cu florile neasemuite surprinse în gingăşia lor, cu metaforice naturi statice şi cu nostalgice peisaje din ţară dar şi inspirate din misterul citadin al oraşelor europene. În toate, pictorul strecoară pecetea lui personală care presupune în pofida discreţiei sale, măiestrie, inteligenţă şi tenacitate. Read the rest of this entry »

Andrés Sánchez Robayna – Poema para Eugen Dorcescu (Poem pentru Eugen Dorcescu)

 

Andrés  Sánchez  Robayna

(Querido Eugen:

Le envío estos versos (inéditos) como regalo de un nuevo tiempo, de una nueva esperanza, de una puerta —la del amor— eternamente abierta ante nosotros.
Con los mejores deseos para usted y para Mirela en estas fiestas y en todo el tiempo por venir, su amigo Andrés.)

PUEDA el cielo estrellado concederte,
cuando sales en medio de la noche,
su oscura claridad. Puedan las Pléyades
darte su don altivo y alumbrarte.
Pues que sales a amar, sales alegre
a contemplar, y tú también entregas
toda tu luz, toda tu oscuridad.
Que te bañe el ardor del aire ciego.
Que el firmamento escrito sea tu manto
y tu luz la del Oso y el Cangrejo. Read the rest of this entry »

Tiberu Tudor – versuri

*

Sub văpaia lunii un pustiu de cretă,
Nu mai duc niciunde anii ce-au rămas,
Timpul mă striveşte ca pe o monedă
Încercând cu dinţii aurul meu fals.

Unde este urma paşilor mei siguri,
Sufletul ─ cel aspru şi nemuritor ─
Potrivindu-mi viaţa numai după visuri,
Alegându-mi drumul numai după nori. Read the rest of this entry »

Ani de liceu… Clasa a X-a F, Liceul Roman Vodă, Roman, 1978

  1. prof. ANDA ENACHE – ROMAŞCU SANDINA-BLEORTZ MIHAELA
    2 VARNAIOTE CĂTĂLINA – ANTOCHE CARMEN
  2. ZAHARIA ANA – ZAMFIROIU MARIANA
    4.IANCU IONELA- MOCANU ELENA
  3. STOLERIU MARINA
  4. PETRACHE EMILIA
  5. PETRACHE EMILIA- STOLERIU MARINA
  6. MANDACHE ELENA – STOLERIU MARINA-PETRACHE EMILIA
  7. GRĂPINA MARIANA – ŢUŢUIANU EMILIA Read the rest of this entry »

Dorel Schor: Yudith Englard Realitatea în mişcare

20180628_170823

Numele pictoriţei Yudith Englard figurează în topul celor sută de artişti plastici israelieni care s-au remarcat în ultima vreme. Desigur, e greu să faci un clasament în materie, într-un domeniu în care este mult loc la subiectivism precum susţine vocabula „de gustibus non disputandum”, dar faptul pledează fără discuţie pentru originalitatea şi calitatea creaţiei ei. De altfel, lucrările ei sunt colecţionate de numeroşi amatori de artă particulari, precum şi de mari colecţii ale unor instituţii prestigioase precum banca Diskount, banca Leumi, centrul Rabin, spitalul Tel Hashomer sau… Universitatea Michigan din America.
Yudith Englard vede realitatea în mişcare continuă, aşa cum şi în natură totul se schimbă, precum norii călători sau vântul, sau atmosfera dar şi valorile materiale sau spirituale. O dezvoltare dinamică, o realitate modernă reprezentativă înfluenţează limbajul ei Read the rest of this entry »

Concursul național de Creație Literară „Vasile Voiculescu”

REGULAMENTUL
CONCURSULUI NAȚIONAL DE CREAȚIE LITERARĂ „VASILE VOICULESCU”
-Ediția a XXIX-a – 2018-

Concursul Național de Creație Literară „Vasile Voiculescu”, ediția a XXIX-a, se desfășoară în anul în care aniversăm Centenarul făuririi României Mari, eveniment cu profunde semnificații în istoria poporului român.
Concursul este organizat de Centrul Cultural „Alexandru Marghiloman” Buzău, Direcția Județeană pentru Cultură, Primăria comunei Pârscov, Centrul Județean de Cultură și Artă Buzău, Biblioteca Județeană „Vasile Voiculescu”, în colaborare cu Muzeul Județean Buzău și Editura Detectiv Literar București.
Ca și în anii anteriori, ediția din 2018 a concursului se desfășoară cu sprijinul Uniunii Scriitorilor din România, al Consiliului Județean și al Primăriei municipiului Buzău.
Prin concursul inițiat și prin manifestările care vor preceda festivitatea de premiere, organizatorii își propun să evidențieze uriașa personalitate a marelui scriitor originar din comuna Pârscov, județul Buzău, bogata și valoroasa operă literară a acestuia.
Concursul de anul acesta se va organiza pentru două categorii de creatori: Read the rest of this entry »

Gabriel Stănciulescu – versuri

Gabriel Stanciulescu

Mămă, îți aduc liliac alb!

Rătăcesc prin amintiri păstrate bine,
Mă ascund de frici ce nu mă înfrâng,
Momente neuitate, o școală lângă tine!
Nu mă certa, eu astăzi am să plâng!

Discret au fugit anii și nu am observat
Că ceasul se-ntrece cu timpul în galop,
Ne-am însoțit pe un drum drept, asumat
De-o soartă și-o viață, trăite cu un scop. Read the rest of this entry »

Galina Martea – Centenarul Unirii în versuri și proză

O nouă apariție editorială demnă de apreciere. De această dată aniversarea Marii Uniri de 100 ani se regăsește în antologia de poezie și proză „Centenarul Unirii”, Starpress 2018, Editura Olimpias, coordonator Ligya Diaconescu (poet, prozator, publicist, jurnalist). Ca un simbol al unității naționale, antologia respectivă este în exclusivitate dedicată marelui eveniment Centenarul Unirii – 1918-2018.
Cu o prefață formidabil de interesantă și de un efect aparte, din primele pagini ale lucrării facem cunoștință cu cele relatate de Al.Florin Țene (scriitor consacrat, Președinte național al Ligii Scriitorilor Români, membru al Academiei Române de Cultură și Artă), discursul fiind întitulat „Rolul literaturii în oglindirea Marii Uniri”. Având la bază subiectul centrat pe rolul literaturii române în perioada anilor 1918 – prezent, Al.Florin Țene menționează: „Dacă după Marea Unire care a împlinit visul de veacuri al neamului românesc pentru a fi uniți în hotarele firești ale României dodoloață, scriitorii, prin operele lor, au rezonat la acest mare eveniment, oglindind în scrisul lor realitățile și trăirile de atunci, iată că și în prezent, la o sută de ani, mânuitorii cuvântului toarnă în tiparele acestuia Read the rest of this entry »

Vavila Popovici: Comportament conflictual

Comportament-conflictual

Ura este nebunia inimii.” – George Byron

Conflictul este determinat de obicei între două părți diferite, determină stări afective ale comportamentului, de o parte și cealaltă parte, pornește de obicei de la faptul că oamenii sunt nemulțumiți de traiul pe care îl duc, de modul în care este guvernată țara și de oamenii care o guvernează. Stările conflictuale se pot amplifica în cazul în care situația economică a unei țări nu se îmbunătățește, fapt care a și făcut ca numărul conflictelor să crească necontenit, ele să existe în multe țări ale lumii.
Am mai amintit într-un eseu că omul, atunci când ajunge să fie nemulțumit, începe să se revolte, detestă conducătorul sau conducătorii, protestează față de incompetența lor, față de minciunile, nedreptățile, imoralitatea lor, iar cei vinovați nu au capacitatea de a înțelege deficiențele conducerii lor, țin „cu dinții” la funcțiile dobândite, la averile dobândite ilegal, cu alte cuvinte la interesele lor proprii și nu la cele ale țării, deși fariseismul instalat în mințile lor îi determină să mintă poporul, să le facă continue promisiuni mincinoase. Încep să urască poporul, pe acei oameni raționali și curajoși care îi critică, provocându-le multă suferință prin răzbunare și pedepsire. Găsesc un „țap ispășitor”, modelul fiind preluat de la comuniștii care întotdeauna aveau sau imaginau un dușman, aplicând pe atunci „lupta de clasă” și acuzând veșnic străinii care vor răul țării. La noi, în momentul de față – „Statul paralel” și Europa.
Zilele acestea s-au făcut niște declarații de o duritate extremă. Am putut auzi:
Modul în care s-a lucrat în Parlament până la această dată a fost caracterizat de o lentoare care nu mai este acceptabilă.”
Săptămâna viitoare PSD va alege o altă soluție.”
Vom explica fiecare pas pe care îl facem. Îl explicăm și îl facem.”
Vom merge până la capăt.”
Să fiți pregătiți, sunteți tineri, cu arma la picior, când președintele va fluiera, cu toții să fiți în București.Read the rest of this entry »

Alina Carmen Pușcaș – versuri

Jocul zorilor

Aștept cu gene mijite să se trezească zorii
Privind înlănțuirea fină a fumului cu norii,
În dansul lor armonios și fără de sfârșit
Pe ringul înstelat al cerului nemărginit.
Privesc cu nesaț dansul acesta sublim,
Îngemănarea abia zărită profan cu divin…
Se-mbujorează feciorelnic cerul în zori,
În jocul timpului nesfârșit printre nori,
Sub pâlpâirea ultimei raze pale de lună
Ce,,cu-cu-bau” parc-ar vrea să îi spună…
Apoi se-ntrec norii cei jucăuși cu ceața…
Care să spună-ntâi: ,,Bună dimineața”?
Mândrul soare le râde tuturor în față
Limpezind cerul de dimineață…

Puscas  Alina Carmen

Read the rest of this entry »

Ştefan Dumitrescu – Maiestuoasele şi tragicele imne ale iubirii

Stefan Dumitrescu

La Editura Muşatinia a apărut  volumul de poezii Maiestuoasele
şi tragicele imne ale iubirii, sub semnătura poetului Ştefan Dumitrescu!

 

 

Imnul iubirii

Se auzea iubirea cum pătrunde prin scoarţa copacilor ca o vulpe care intră în mare
săpându-şi cu labele vizuina
cel care cosea marea de ţărmuri auzea o cântare divină Read the rest of this entry »

Pagina 1 din 14212345...102030...Ultima »