Ileana Vulpescu – ,,Eu consider că omenirea e condusă de o ipocrizie fără margini şi fără leac”

Ileana Vulpescu

Dialogul a existat, pentru că-n „Arta conversaţiei” e nevoie de doi interlocutori. Dar întrebările-s uşor de ghicit, atîta vreme cît doamna Ileana Vulpescu vorbeşte tot atît de bine şI de uşor pe cît scrie…

„Chestia cu postul public de televiziune care ne recomandă să „trecem din modul full în modul squeeze sau size” mi se pare o bătaie de joc, absolut. Soţul meu, care e cinefil, mi-a explicat despre anamorfoză-dezanamorfozare – un procedeu tehnic optic, în care imaginie din filmele făcute pe ecran lat, semilat sau panoramic apar alungite, ca nişte picturi de El Greco. Pictor care, se pare, avea un defect de vedere. Dar asta nu-nseamnă că dacă unii, cu posibilităţI, au aparate performante cu tastă de nu-ştiu-care, trebuie să-l avem şI noi… Asta se-ntîmplă pentru că HD-ul poate avea loc doar pe televizoarele cu cristale lichide, de obicei cu ecrane imense, pe (mai mult…)

Tiberiu Tudor – versuri

*

Aburul cafelei mai ascunde
Voile destinului în ceşti
Însă, prin oglinzile rotunde,
Simt cum pe furiş mă iscodeşti.

Genele umbrite sunt pricina
Dacă în văzduh au tremurat
Fluturi albi ce caută lumina
Sufletului meu întunecat.

Galina Martea: Poeme de dragoste

Lumina zăpezii
Drumul nins lumină face
Ca sărutul tău de ieri,
Vino iar, să fim în pace,
Cu amurgul peste seri.

Vino iar în a mea lume,
Vânturile când se-ntrec
Şi alină-a mele glume
Prin ninsorile ce trec.

G. Martea

(mai mult…)

Generalul Gheorghe Băgulescu, colecționar de artă, diplomat și scriitor militar

Generalul de brigadă Gheorghe Băgulescu

Gheorghe Băgulescu, născut la data de 11 noiembrie 1890 în comuna Dedulești, plasa Ianca, județul Brăila a fost diplomat militar, scriitor și colecționar de artă. După absolvirea Liceului ,,Nicolae Bălcescu” din Brăila, urmează Școala Militară de Ofițeri de Infanterie, fiind avansat în anul 1912, la gradul de sublocotenent.
Participă în calitate de combatant la cel de-Al Doilea Război Balcanic și la Războiul pentru Întregirea României. Datorită pregătirii militare dovedite pe câmpul de luptă, în luna decembrie 1916 este mutat în garnizoana Târgu Neamț, cu misiunea de a contribui la formarea și instruirea primului batalion de vânători de munte din Armata României.
După reorganizare și înzestrare cu armament modern, Batalionul Vânătorilor de Munte din Târgu Neamț, a intrat în iulie 1917, în subordinea Diviziei 7 Infanterie ,,Roman”. (mai mult…)

Petru Vasile Tomoiagă: „Ochiul neadormit al bufniței”, un nou volum semnat de Ion Marin Almăjan

Almajan

Scriitor în adevăratul sens al cuvântului, Ion Marin Almăjan a simțit că proza îi este menirea în care poate să-și arate cu adevărat valoarea, altfel spus valoarea lui a strălucit prin aportul pe care l-a adus în proza contemporană, prin întregul prinos dat scrisului românesc. Emblematic nu doar prin romanele sau volumele de proză scurtă, scriitorul a fost tot timpul și un om al cetății, apărând cu demnitate și îndârjire, în același timp, moștenirea culturală a Banatului, implicit a țării, fiind înainte de toate un bun român. Ion Marin Almăjan este etalonul care arată că se poate face cultură și să trăiești demn în același timp indiferent de timp – adică de ești tânăr, ori la maturitate și indiferent de orânduieli – mai ales când acestea au fost la fel de nedrepte și în socialism-comunism și în capitalismul sălbatic de azi. (mai mult…)

Sergiu Găbureac – Repornirea motoarelor

Seniorii liberali au repus pe șine, la începutul anilor 90, Partidul Național Liberal, partid cu uriașe contribuții la evoluția poporului român și a României moderne. Mulți din cei veniți între timp în acest partid trec cu mare ușurință peste acei ani, în care calitatea de membru PNL atrăgea, din partea puterii feseniste cu toate excrescențele sale, multe necazuri. De la atacuri mizerabile în media locală, la îngreunarea promovării pe latura profesională. Nu de puține ori la atacuri fizice. Nu pot fi uitate spargerea repetată a sediilor de partid la nivel local, județean și național, la furtul de bunuri materiale și a bazelor de date, la intimidarea și agresarea fizică a celor care și-au asumat în acei ani funcții în cadrul partidului. Aceia de atunci sunt „hodorogii” de astăzi.
Se vede de la o poștă că liberali ai timpurilor noi privesc cu condescendență spre seniori, trimițându-i în zona „legumelor politice”. Se amintește de ei doar la unele momente festive.
Este o vorbă „cine n-are bătrâni, să-și cumpere” ! Partidul Național Liberal, luându-se după modelul partidelor fesenist-comuniste, care aveau motive reale să-și îndepărteze bătrânii dalmațieni, a făcut greșeala eliminării multor oameni de valoare doar pe simplul criteriu al vârstei. În PNL, sunt seniori care ar fi putut și pot contribui la bunul mers al vieții de partid. Oameni cu mare priză și influență. Oameni respectați în comunitățile locale pentru comportamentul civilizat și realizările lor profesionale. Și nu trăind doar din funcții politice sau administrative, cum se întâmplă pe alocuri ! Ceea ce este jenant pentru un liberal ! (mai mult…)

Emilia Țuțuianu – Interviu cu dna. Rodica Anca

Rodica Anca

Emilia Ţuţuianu: Intervievata mea este distinsa doamnă Rodica Anca, ,,mama” studenţilor Universităţii din Delhi. Acest apelativ, mărturisesc, mi-a plăcut foarte mult! Cum s-a ajuns la el? Face parte din ,,Peregrinările Prinţului cel Trist”?

Rodica Anca: Vă închipuiți cât am fost de fericită spunându-mi-se „mamă”, în românește, tocmai în „mata” India, mama mamelor. Foarte simplu, mă priveau și mă respectau ca pe o mamă. Peregrinările Prințului se terminaseră, literar, cu mult înainte de India. Dar, cine știe? (mai mult…)

Mugurel Pușcaș – vino

Iubito, vino iar înspre-nceputuri,
Să retrăim ai netrăirii zori –
Imaculate orizonturi albe
Să-mprăştie ai neputinţei nori.

Iubito, să-ncolţim candizi în iarnă,
Doi ghiocei albi, firavi, exilaţi
Pe-o insulă a nemuririi noastre,
Îndrăgostiţi, pereni, necugetaţi.

dragobete

(mai mult…)

Alexandru Spătaru – Antiapocalipsa

Doar când se vor găsi mijloacele
de ştergere a semnăturii grele
din pactul cu satana
înscris chiar pe cortina
de împărţire fatidică a lumilor,
când revoluţiile vor decapita
accesele de gravitaţie născute în infern,
perdele milenare care ne separă
de sute de milenii se vor ridica
după un scenariu de antiapocalipsă;
în fine, o să ne cunoaştem
şi faţă către faţă ne-om vedea,
şi-abia atunci ne vor
cuprinde fără marginile…

Ștefan Dumitrescu – Poeme de slăvit iubirea și Dragobetele !

 

ÎŢI MULŢUMESC, FEMEIA SFÂNTĂ

 

  Cum să-ţi mulţumesc, femeia sfântă şi bună

Ieşind cu turmele de valuri pe coline

Îmi va fi un dor ca un munte încărcat de tine

Tu vei răsări veşnic peste câmpia din sufletul meu ca o lună

 

În sufletele văduvelor se lasă seara

O lampă arde stins în fundul lumii

În lumea ailaltă se-aud cântând melancolic lăstunii

Chipul tău arde în mine ca para (mai mult…)

Titi Nechita – Făurar

Trece Făurar pe dealuri
Scuturându-și pletele
Și punându-și voaluri, voaluri
Schimbă toate zilele.

Ba îngheață, ba dezgheață
Amăgind cântările
Ori de nu ascunde-n ceață
Toate depărtările! (mai mult…)

Apariție editorială: Antologia „La taifas cu iubirea”

Coperta La taifas finala curbe

Într-o ținută editorială de calitate și cu un conținut de valoare ce corespunde rigorilor literare, recent a apărut de sub tipar Antologia „La taifas cu iubirea” (Starpress, Editura Olimpias, România, 2017), antologist Ligya Diaconescu (poet, scriitor, publicist, jurnalist, economist). Lucrarea de față, fiind o creație artistică în poezie și proză, este însoțită de o prefață destul de expresivă, consemnată de scriitoarea Mary Smith, Los Angeles, USA. În respectiva prefață Mary Smith ne vorbește cu multă delicatețe despre importanța literaturii în procesul civilizației umane și, totodată, Domnia Sa face o descriere minuțioasă cu accent pe sufletul uman, substanța spirituală ce dă omului viață și care, nemijlocit, are mereu nevoie de sentimentul de afecțiune/de dragoste. Aici prefațatoarea cărții ne (mai mult…)

Constantin Enianu: Ani şi artă (III)

1776

Suntem în anul 1776, când vechile idei se ciocnesc de noi concepţii, într-o lume în pragul schimbării. Să continuăm povestirea noastră despre artişti din toată lumea, despre felul cum culturile în care trăiesc aceşti artişti sunt prinse între vechi şi nou, despre tensiunile crescânde care sunt surprinse în muzică, literatură şi pictură.
„Proclamăm ca să se ştie că toţi oamenii sunt născuţi egali“. Iată cum sună o frază din Declaraţia de Independenţă din America, marcând o nouă ordine a lumii. Dar în Lumea Veche, oamenii ţin încă la rang şi la vechile obiceiuri. În Europa, suntem în plină epocă iluministă. Jean-Jacques Rousseau şi Johann Wolfgang Goethe luptă împotriva convenţionalismului tradiţional. În Rusia, sculptorul Falconet se inspiră din trecut, ca să creeze o statuie pentru nou-înfiinţatul Sankt Petersburg, iar în Austria, Haydn deschide o nouă eră în muzică. În China, împăratul uneşte trecutul şi viitorul, cerând un inventator complet al literaturii ţării sale. Iar în Coreea, pictorul Kim Hong-do ilustrează o naţiune în ascensiune.

● Începem călătoria în Lumea Nouă, unde au loc schimbări revoluţionare. În 1776, când coloniile americane îşi revendică (mai mult…)

Dimitrie Grama – dialoguri

Dimitrie Grama…. ma trezesc pe un drum pustiu
nu stiu cum am ajuns aici
nu stiu daca sunt singur
nu vad si nu aud nimic
timpul si spatiul
sunt reduse la o senzatie
stranie si nedefinita
imi aprind camasa,
o torta ,
sa vad mai bine imprejurul (mai mult…)

Doctorul Iura Jivago, unul dintre eroii de referinţă ai literaturii de rezistenţă

Literatura de rezistenţă reprezintă un capitol distinct, încărcat de tragic umanism, din literatura universală. Ea se constituie într-o formă specifică nu doar de protest, ci chiar de luptă (uneori cu garda jos) a unora dintre cele mai sensibile şi curajoase conştiinţe, i-am numit pe scriitori, împotriva dictatorilor şi a politicilor lor de intimidare, care cu toatele vizau acele focare de rezistenţă ce nu admiteau acţiunea neîncetată a mijloacelor de înrobire umană (procesul de mankurtizare de care vorbeşte Cinghiz Aitmatov în romanul O zi mai lungă decât veacul), atât prin restrângerea sau chiar privarea totală de libertăţile fireşti într-o societate normală, cât şi prin atrocele mecanism de nivelare şi sterilizare intelectuală.
Fireşte, dacă nu ţinem cont de anumite nuanţe caracteristice locului şi timpului, atunci în literatura de rezistenţă pot fi incluse şi opere reprezentative pentru cultura latino-americană, precum: Recursul la metodă, Eu, Supremul şi Toamna patriarhului, romane în care autorii lor (Alejo Carpentier, Augusto Roa Bastos, Gabriel Garcia Marquez) denunţă cu vehemenţă dictaturile şi pe dictatorii care le-au făurit. Atâta doar că romanele în cauză au fost scrise la câteva zeci de ani de la prăbuşirea dictaturilor pe care le vizează, când – poate cu excepţia Cubei şi a Paraguayului – ţările latino-americane înregistrau vizibile progrese în consolidarea democraţiilor. (mai mult…)

Constantin Mănuță – Iubirea de pe facebook

Constantin MĂNUȚĂ poet, membru USR, filiala Iaşi

Nina Gonța este născută în satul Pănășești, raionul Strășeni din Republica Moldova, iar din anul 2000 locuiește la Iași, în România.
Scriitoarea desfășoară o activitate literară bogată, complexă și nuanțată scriind proză, poezie, traduce din limba rusă în limba română și invers, este prezentă în diverse antologii literare, colaborând în același timp la diferite reviste și este premiată la festivalurile naționale și internaționale de literatură.
În anul 2012, publică prima sa carte la Editura SITECH din Craiova, În căutarea bărbatului ideal (Pagini basarabene), o amplă proză despre viața autoarei și despre problemele Basarabiei pe când se afla în componența URSS.
În 2013, apare le Editura SITECH din Craiova romanul Ioana(Pagini basarabene) și o culegere de eseuri, Întâmplări și gânduri. Ediția a II-a a romanului Ioana este publicată în cadrul Editurii Rafet, Râmnicu Sărat. (mai mult…)

Vavila Popovici – Despre EMPATIE

Sper să las copiilor mei un simț al empatiei și al milei și dorința de a îndrepta relele sociale.” – Anita Roddick

Conform dicționarului, Empatia este „forma de intuire a realității prin identificare afectivă; tendință a receptorului de a trăi afectiv, prin transpunere simpatetică (care provoacă stări, mișcări sufletești tainice) viața eroilor din opere literare, filme etc.”
Empatia mai este definită drept capacitatea cuiva de a se pune în locul altei persoane. Prin urmare, empatia presupune, în primul rând, a înțelege situația cuiva și, în al doilea rând, a încerca aceleași sentimente ca persoana respectivă, adică a simți durerea sau bucuria cuiva în inima noastră. Este considerată a fi darul prin care intrăm în armonie cu universul exterior al ființei noastre, un semn al inteligenței emoționale pe care o are fiecare dintre noi. Bazată pe înțelegere între oameni, ea poate să scadă conflictele și să îmbunătățească rezultatele.
Empatia implică deci, emoții și sentimente; acționează ca un flux pornit din interiorul sufletului nostru spre în afară, pe un drum al iubirii – de la mine spre celălalt. Este, aș spune, o parte a iubirii sădită de divinitate în sufletele oamenilor; la unii mai mică, la alții mai mare, dovadă că nu toți ne putem manifesta acest dar cu aceeași intensitate, deși, prin auto-educație îi putem mări forța. Dar, toți (mai mult…)

Literatura din ,,Literadura,,

A apărut numărul 3/2017 al revistei trimestriale buzoiene „Literadura”, o publicație care poartă amprenta inconfundabilă a poetului, publicistului și comentatorului literar Teo Cabel. E greu de spus ce e mai atractiv în acest număr foarte pedant, echilibrat ca spațiu și conținut. Efectul de lumină lină este dat încă de la prima copertă, iar interiorul revistei e făcut din texte care par a fi puse pe solfegii literare bine acordate, începând cu editorialul prof. dr. Mihaela Burlacu, cu ale sale formidabile ”Zece motive să citești”.

Literadura-nr.-3-660x957

De tot interesul posibil e și interviul luat de Teo Cabel cunoscutului poet Claudiu Komartin. Versuri de top, cu mult peste media celor publicate de alte reviste cu pretenții semnează Teodor Dume, Maria Cernegura, Mariana Gurza, Andreea Maftei-Konku, Camelia Iuliana Radu, Ioana Burghel și Sorin Călin. Revista conține și traduceri profesionist făcute din literatura spaniolă și din cea macedoneană. Pagini de mare forță lirică sunt semnate de Vasile Baghiu din Iași, un intelectual de un rafinament deja recunoscut de breaslă, și de mereu surprinzătorul poet buzoian Cornel Suditu. Proza este reprezentată de Titi Damian (unul dintre marii prozatori actuali, buzoian get-beget), de Florentina Loredana Damian și Maria Rotărescu (o mare speranță a literaturii buzoiene). (mai mult…)

Mihai Dascălu – versuri

Vraja visului

Sarutul iubitei
M-arunca in vis –
Peste Calea Lactee,
In gradina de paradis.

Buzele mele
De dor flamande
Pe-ale ei le cauta,
Buze plapande. (mai mult…)

Magdalena Hărăbor – versuri

DRAGOSTE ÎN FALDURI

,,Câte secunde mai curg în clepsidră
Ce stea înec în mare
Ce şoim înalţ în soare
În ce basm mai sunt
Nici nu mai ştiu
Nici nu mai ştiu
În ce culoare mă vei desena
Iubirea mea?”

Magdalena Harabor

(mai mult…)

Scriitorul Constantin Virgil Gheorghiu, corespondent de război în Garnizoana Roman


Constantin Virgil Gheorghiu, născut la data de 15 septembrie 1916 în localitatea Războieni din județul Neamț a fost un important scriitor și teolog român. Urmează clasele primare în satul Petricani, și ulterior cursurile Liceului Militar Ferdinand I din Chișinău.
În anul 1936, se înscrie la Facultatea de Litere şi Filosofie din București. În perioada studenţiei, publică în mai multe reviste, printre care și în „Bilete de Papagal”, condusă de Tudor Arghezi. Debutează în februarie 1937, cu volumul de poezii: ,,Viaţa de toate zilele a poetului,” iar în luna martie 1940, câştigă premiul de poezie al Fundaţiei Regale, cu volumul ,,Caligrafie pe zăpadă”.
La intrarea României în cel de-Al Doilea Război Mondial este mobilizat într-o unitate de vânători de munte, și ulterior este repartizat la Marele Stat Major, în cadrul Studioului Central de Radio. (mai mult…)

Balada românismului în corzi

Suntem de mii de ani aici,
pe-acest pământ gură de rai,
și-atâți neprieteni țin morțiș
stăpâni să fie pe-al nost plai.

În lunga noastră existență
– statornică, mustind de dor –
din omenie ne-am făcut
un mod de-a fi pilduitor:

Orice străin este primit
– în vrednic spirit creștinesc –
cu bucuria-mpărtășirii
din vrerea Tatălui ceresc. (mai mult…)

Luca Cipolla – versi

Back home

Roteando,
le mie cellule ho sperso
e donato al vento,
intrecciate a fili di
arabesco..
note indecifrabili
che raccolgo
nel meccanismo simile
ad orologio squassato e

Luca Cipolla

sei tu, sono io,
riportati a casa
feriti;
ci ridestiamo colore,
iridi, papaveri
e spighe che
lavano il dolore
nell’aura d’ambra che avvolge il sangue speso
e lo perde dentro
un semplice ricordo.. (mai mult…)

EU ȘI CELĂLALT

Levinas

Nu ești bun de nimic, dacă ești bun doar pentru tine.” – Voltaire

Principalele trăsături ale societății de astăzi – nu am greși dacă am spune că sunt egoismul, obrăznicia, impertinența, lipsa credinței. A gândi asupra acestora, înseamnă a filozofa, înseamnă să-ți întorci ființa pe o parte și alta până la durere, pentru a înțelege lumea în care trăiești. Și faci acest lucru având curaj. Te frământă problemele acestei lumi și uneori, culmea, realizezi că ai pierdut timp în zadar, nereușind să găsești o formă de echilibru a omului în această lume. Și totuși conștiința ta nu te lasă să ieși din această sferă a frământărilor, continui să judeci, să adâncești situațiile ivite și încerci, în continuare să înțelegi, să găsești justificări, uneori poate și remedii. Frumos spunea Noica: „Dacă iubiți poezia sau muzica, pierderile, creșterile, curgerile, dacă va plac geometria și rigoarea fără să vi se împietrească inima și mintea, dacă sunteți în stare de un dram de nebunie și un munte de măsură, veți întâlni cândva filosofia”.
Gândul mi-a fugit în aceste zile la filozoful francez Emmanuel Lévinas (1906-1995) născut într-o familie evreiască tradițională din Lituania, crescut într-un mediu evreiesc cultivat, cu studii de filozofie la Strasbourg și Freiburg unde a asistat la cursurile lui Husserl și ale lui Heidegger. A fost unul dintre promotorii studiilor de fenomenologie în Franța – studiul experienței și a modului în care trăim – (mai mult…)

Ion Ionescu de la Brad, comemorare

articol de prof.dr. Ion Măzăreanu

Templul de la Parța – CULTUL MARII ZEIȚE MAMĂ

Parța, o mica localitate pe malul râului Timiș, a exercitat de-a lungul anilor o atracție uriașă pentru generații de arheologi. Determinate de legende, cercetările sistematice încep în anul 1931 și ajung de-a lungul timpului să cuprindă o suprafață de aproape 50 km pătrați unde sunt descoperie peste 42 de situri din neoliticul timpuriu până în Evul Mediu mijlociu. Cea mai recentă etapă de cercetare scoate la lumină după milenii de tăcere, construcții impunătoare pentru acele vremuri, coloane, statui, altare împodobite cu simboluri complexe, blocuri de locuințe cu 4-5 camere, cu etaj și mansardă, cartiere de locuințe. Chiar în mijlocul acestui complex social din care s-au păstrat 40 de locuințe, Gheorghe Lazarovici arheologul de numele căruia se leagă mari descoperiri ale preistoriei balcanilor, descoperă într-o zonă sacră, cel mai vechi templu neolitic de cult din Europa, templul de la Parța.
Și nu este o descoperire întâmplătoare – cu o multitudine de artefacte datate înainte de 6200 î.e.n. sunt situații în siturile civilizației Turdaș la care nimeni din Europa nu s-a așteptat, remarcă Sabin Luca, arheologul inițiat, care continuă și astăzi cercetările dar mai ales interpretarea simbolurilor sacre ale neoliticului românesc. (mai mult…)

Tăblițele scrise din Tezaurul de la Sinaia – cât de mult adevăr ?

– Tăblițele de Plumb, artefacte uimitoare ce conțin o scriere antică alături de numeroase simboluri sacre, portrete, armate, luptători călare ori pedeștri, ritualuri religioase, planuri de clădiri realizate în stilul basorelif, reprezintă singurele piese rămase dintr-un posibil tezaur păstrat, poate și descoperit, în zona muntoasă a așezării Sinaia, denumit Tezaurul de la Sinaia.
– Există o întreagă literatură de specialitate despre prima apariție publică a tăblițelor scrise, primele fotografii sau primele înscrieri certe dar, în afara polemicilor dintre cercetători profesioniști ori pasionati amatori, rămân multe subiecte neelucidate și întrebări care încă nu au răspunsuri sau nu se dorește a se formula răspunsuri.
– În momentul descoperirii sale se presupune că Tezaurul de la Sinaia conținea multe artefacte posibil din aur, nu doar tăblițele și ele presupuse din aur, dar până acum nu există asocieri exacte ale unor alte obiecte antice cu plăcuțele scrise, cu excepția celor de la Mânăstirea Sinaia ( cetatea veche ce conține biserica Adormirea Maicii Domnului și care a fost ridicată pe un antic altar sarcedotal dacic, probabil primul depozitar al tăblițelor scrise ) piese care însă nu au fost cercetate și datate oficial. (mai mult…)

Tiberiu Tudor – versuri

*

Jarul reclamei taie pereţii,
Ceaţa aprinde aerul dens,
Străzile-mi umplu trecerea vieţii
Cu sentimentul lipsei de sens.

De nicăierea înspre niciunde,
Plin de orgoliu şi blestemat,
Umbletul meu singuratic răspunde
Luciului străzii întunecat. (mai mult…)

Superlativele Culturale ale anului 2016, la Biblioteca Județeană G. T. Kirileanu, Piatra Neamț


Alexandru Trifu – Delirurile unui necunoscut


note asupra volumului Elegie doctorului fără de arginţi – în memoria scriitorului martir Vasile Voiculescu, autor Adina Dumitrescu

Galina Martea: Tupeul puterii – sindrom existent în Estul Europei

G. Martea

Ca atribut al clasei dominante, puterea de stat este folosită ca instrument propriu în conducerea și organizarea societății și, respectiv, în obținerea acelor avantaje care satisfac în mod prioritar necesitățile personale. Asemenea lucruri sunt caracteristice pentru clasa dominantă ale țărilor din Estul Europei, dar, cu suguranță, astfel de fenomene există și în alte părți ale lumii. Așadar, într-un mod destul de obișnuit, cu multă obrăznicie, se desfășoară pe toată lungimea posibilă acțiuni de mare anvergură care produc doar ilegatități în defavoarea societății/țării respective, iar intermediarul acestora este omul puterii care încă, din păcate, are o mentalitate extrem de primitivă, reducându-se doar la noțiunea „materialismului” (concepție filozofică potrivit căreia materia este factorul prim, iar conștiința factorul derivat, conform filozofiei marxiste). Am utilizat expresia „mentalitate primitivă”, deoarece aceasta este o asociere ce se referă la începutul istoric al existenței unde dezvoltarea umana era concepută ca cea mai de jos treaptă a dezvoltării social-umane, fiind considerată etapa de existență umană necivilizată. Deci, la „etapa de existență umană necivilizată” se pot asocia tările din Estul Europei (să-mi fie cu iertare această părere), parte a lumii unde guvernanții sau mai bine zis clasa dominantă a societății își poate (mai mult…)

Lenuţa Neacşu: Poveste adevărată

Lenuta Neacsu


Amintiţi-vă de o poveste minunata care v-a încântat copilăria. Se numeşte ,Povestea Porcului  de Ion Creangă, şi sună cam aşa : un frumos fiu de impărat a fost blestemat sa trăiască intr-o piele de porc până la o vreme ,când va putea să se lepede de ea şi să trăiască cu adevărata sa înfățișare, aceea de fiu de împărat, de prinţ moştenitor.In fiecare seară el avea totuşi îngăduinţa să se lepede de pielea de porc şi să se bucure de frumoasa sa piele de om , de adevărata sa înfăţişare, aceea de OM. Dimineaţa blestemul se relua şi-odată cu el prinţul se transforma în porc , trăind o viaţă plină de umilinţe şi dureri cumplite .Singurul gînd care îl insufleţea ziua era că acuşi –acuşi vine ea seara şi se va transforma în ceea ce era de fapt :prinţ moştenitor. V-aţi amintit? (mai mult…)

Ion Ionescu de la Brad

articol de Dr. ing. Ion Măzăreanu 

Ciprian Antoche – versuri

Lumini și umbre

Îmi mîzgâlește luna în fereastră
Fuioare albe de lumină,
Căci raza ei pe bruma glastră
Se vrea a fi steclire plină.

Umbre de pomi, ce peste an
Își hodineau frunzaru-n tindă,
Acum se-ntind pe nalt tavan
Lumina lunii ca s-o prindă.

Ciprina Antoche

(mai mult…)

Seniorii Roman-Vodiști


Tăblițele de la Tărtăria – Vârful unui aisberg

tablitele-de-la-tartaria

În anul descoperirii lor pe malul râului Mureș, în 1961, poate doar reputatul arheolog Nicolae Vlasa directorul Departamentului de Preistorie a Muzeului din Cluj, bănuia importanța artefactelor denumite ulterior Tăblițele de la Tărtăria. De mici dimensiuni, albe în momentul descoperirii lor, cele 3 tăblițele au fost repede remarcate datorită multitudinii de simboluri riguros așezate și incizate pe un disc și două paralelipipede modelate probabil în podul palmelor, de antice preotese.
Dar aceasta multitudine de simboluri ce fascinează generații de cercetători și arheologi a fost și primul motiv ce a trezit suspiciuni într-o altă categorie de istorici. Semne incizate apar frecvent în ceramica Culturii Turdaș-Vinca cu o vechime de peste 8000 de ani pe teritoriul României dar izolat și cel mult asociate câte doua-trei simboluri împreună. Tăblițele de la Tărtăria conțin o întregă mitologie antică, cunoștințe sacre, pertinente observații astronomice ce pot deschide inițiaților și cunoscătorilor calea spre o lume pierdută. Asta în condițiile interpretării corecte, a înțelegerii depline a simbolurilor și mai mult decât atât, a lumii ce se relevă odată cu ele. (mai mult…)

La mulți ani, Virgil Răzeșu!


Cunoscut în mediile medicale, științifice, academice, medicul Virgil Răzeșu, doctor în chirurgie, s-a manifestat în timp, dovedindu-și competențele, și în cercurile culturale, mai ales literare ca publicist, traducător, eseist, memorialist și romancier.

S-a născut la Brăila(7.02.1932), unde a urmat cursurileȘcolii Primare Nr. 8 și apoi pe cele ale Liceului„Vasile Alecsandri“ din Galați. A studiat laFacultatea de Medicină din cadrul Institutului de Medicină și Farmacie din Iași (1950-1956). A profesat ca medic de medicină (mai mult…)

Ileana Vulpescu – ,,Eu consider că omenirea e condusă de o ipocrizie fără margini şi fără leac”Tiberiu Tudor – versuriSergiu Găbureac: Din Lumea colecționarilorGalina Martea: Poeme de dragosteGeneralul Gheorghe Băgulescu, colecționar de artă, diplomat și scriitor militarPetru Vasile Tomoiagă: „Ochiul neadormit al bufniței”, un nou volum semnat de Ion Marin AlmăjanSergiu Găbureac – Repornirea motoarelorEmilia Țuțuianu – Interviu cu dna. Rodica AncaMugurel Pușcaș – vinoAlexandru Spătaru – AntiapocalipsaȘtefan Dumitrescu – Poeme de slăvit iubirea și Dragobetele !Univers românescTiti Nechita – FăurarApariție editorială: Antologia „La taifas cu iubirea”Constantin Enianu: Ani şi artă (III)Dimitrie Grama – dialoguriDoctorul Iura Jivago, unul dintre eroii de referinţă ai literaturii de rezistenţăConstantin Mănuță – Iubirea de pe facebookVavila Popovici – Despre EMPATIELiteratura din ,,Literadura,,Mihai Dascălu – versuriMagdalena Hărăbor – versuriScriitorul Constantin Virgil Gheorghiu, corespondent de război în Garnizoana RomanBalada românismului în corziLuca Cipolla – versiEU ȘI CELĂLALTIon Ionescu de la Brad, comemorareTemplul de la Parța – CULTUL MARII ZEIȚE MAMĂTăblițele scrise din Tezaurul de la Sinaia – cât de mult adevăr ?Tiberiu Tudor – versuriApelul unor academicieni români Către Poporul Român, Către instituţiile Statului RomânSuperlativele Culturale ale anului 2016, la Biblioteca Județeană G. T. Kirileanu, Piatra NeamțAlexandru Trifu – Delirurile unui necunoscutGalina Martea: Tupeul puterii – sindrom existent în Estul EuropeiLenuţa Neacşu: Poveste adevăratăIon Ionescu de la BradCiprian Antoche – versuriSeniorii Roman-VodiștiTăblițele de la Tărtăria – Vârful unui aisbergLa mulți ani, Virgil Răzeșu!

Ileana Vulpescu – ,,Eu consider că omenirea e condusă de o ipocrizie fără margini şi fără leac”

Ileana Vulpescu

Dialogul a existat, pentru că-n „Arta conversaţiei” e nevoie de doi interlocutori. Dar întrebările-s uşor de ghicit, atîta vreme cît doamna Ileana Vulpescu vorbeşte tot atît de bine şI de uşor pe cît scrie…

„Chestia cu postul public de televiziune care ne recomandă să „trecem din modul full în modul squeeze sau size” mi se pare o bătaie de joc, absolut. Soţul meu, care e cinefil, mi-a explicat despre anamorfoză-dezanamorfozare – un procedeu tehnic optic, în care imaginie din filmele făcute pe ecran lat, semilat sau panoramic apar alungite, ca nişte picturi de El Greco. Pictor care, se pare, avea un defect de vedere. Dar asta nu-nseamnă că dacă unii, cu posibilităţI, au aparate performante cu tastă de nu-ştiu-care, trebuie să-l avem şI noi… Asta se-ntîmplă pentru că HD-ul poate avea loc doar pe televizoarele cu cristale lichide, de obicei cu ecrane imense, pe Read the rest of this entry »

Tiberiu Tudor – versuri

*

Aburul cafelei mai ascunde
Voile destinului în ceşti
Însă, prin oglinzile rotunde,
Simt cum pe furiş mă iscodeşti.

Genele umbrite sunt pricina
Dacă în văzduh au tremurat
Fluturi albi ce caută lumina
Sufletului meu întunecat.

Sergiu Găbureac: Din Lumea colecționarilor

Galina Martea: Poeme de dragoste

Lumina zăpezii
Drumul nins lumină face
Ca sărutul tău de ieri,
Vino iar, să fim în pace,
Cu amurgul peste seri.

Vino iar în a mea lume,
Vânturile când se-ntrec
Şi alină-a mele glume
Prin ninsorile ce trec.

G. Martea

Read the rest of this entry »

Generalul Gheorghe Băgulescu, colecționar de artă, diplomat și scriitor militar

Generalul de brigadă Gheorghe Băgulescu

Gheorghe Băgulescu, născut la data de 11 noiembrie 1890 în comuna Dedulești, plasa Ianca, județul Brăila a fost diplomat militar, scriitor și colecționar de artă. După absolvirea Liceului ,,Nicolae Bălcescu” din Brăila, urmează Școala Militară de Ofițeri de Infanterie, fiind avansat în anul 1912, la gradul de sublocotenent.
Participă în calitate de combatant la cel de-Al Doilea Război Balcanic și la Războiul pentru Întregirea României. Datorită pregătirii militare dovedite pe câmpul de luptă, în luna decembrie 1916 este mutat în garnizoana Târgu Neamț, cu misiunea de a contribui la formarea și instruirea primului batalion de vânători de munte din Armata României.
După reorganizare și înzestrare cu armament modern, Batalionul Vânătorilor de Munte din Târgu Neamț, a intrat în iulie 1917, în subordinea Diviziei 7 Infanterie ,,Roman”. Read the rest of this entry »

Petru Vasile Tomoiagă: „Ochiul neadormit al bufniței”, un nou volum semnat de Ion Marin Almăjan

Almajan

Scriitor în adevăratul sens al cuvântului, Ion Marin Almăjan a simțit că proza îi este menirea în care poate să-și arate cu adevărat valoarea, altfel spus valoarea lui a strălucit prin aportul pe care l-a adus în proza contemporană, prin întregul prinos dat scrisului românesc. Emblematic nu doar prin romanele sau volumele de proză scurtă, scriitorul a fost tot timpul și un om al cetății, apărând cu demnitate și îndârjire, în același timp, moștenirea culturală a Banatului, implicit a țării, fiind înainte de toate un bun român. Ion Marin Almăjan este etalonul care arată că se poate face cultură și să trăiești demn în același timp indiferent de timp – adică de ești tânăr, ori la maturitate și indiferent de orânduieli – mai ales când acestea au fost la fel de nedrepte și în socialism-comunism și în capitalismul sălbatic de azi. Read the rest of this entry »

Sergiu Găbureac – Repornirea motoarelor

Seniorii liberali au repus pe șine, la începutul anilor 90, Partidul Național Liberal, partid cu uriașe contribuții la evoluția poporului român și a României moderne. Mulți din cei veniți între timp în acest partid trec cu mare ușurință peste acei ani, în care calitatea de membru PNL atrăgea, din partea puterii feseniste cu toate excrescențele sale, multe necazuri. De la atacuri mizerabile în media locală, la îngreunarea promovării pe latura profesională. Nu de puține ori la atacuri fizice. Nu pot fi uitate spargerea repetată a sediilor de partid la nivel local, județean și național, la furtul de bunuri materiale și a bazelor de date, la intimidarea și agresarea fizică a celor care și-au asumat în acei ani funcții în cadrul partidului. Aceia de atunci sunt „hodorogii” de astăzi.
Se vede de la o poștă că liberali ai timpurilor noi privesc cu condescendență spre seniori, trimițându-i în zona „legumelor politice”. Se amintește de ei doar la unele momente festive.
Este o vorbă „cine n-are bătrâni, să-și cumpere” ! Partidul Național Liberal, luându-se după modelul partidelor fesenist-comuniste, care aveau motive reale să-și îndepărteze bătrânii dalmațieni, a făcut greșeala eliminării multor oameni de valoare doar pe simplul criteriu al vârstei. În PNL, sunt seniori care ar fi putut și pot contribui la bunul mers al vieții de partid. Oameni cu mare priză și influență. Oameni respectați în comunitățile locale pentru comportamentul civilizat și realizările lor profesionale. Și nu trăind doar din funcții politice sau administrative, cum se întâmplă pe alocuri ! Ceea ce este jenant pentru un liberal ! Read the rest of this entry »

Emilia Țuțuianu – Interviu cu dna. Rodica Anca

Rodica Anca

Emilia Ţuţuianu: Intervievata mea este distinsa doamnă Rodica Anca, ,,mama” studenţilor Universităţii din Delhi. Acest apelativ, mărturisesc, mi-a plăcut foarte mult! Cum s-a ajuns la el? Face parte din ,,Peregrinările Prinţului cel Trist”?

Rodica Anca: Vă închipuiți cât am fost de fericită spunându-mi-se „mamă”, în românește, tocmai în „mata” India, mama mamelor. Foarte simplu, mă priveau și mă respectau ca pe o mamă. Peregrinările Prințului se terminaseră, literar, cu mult înainte de India. Dar, cine știe? Read the rest of this entry »

Mugurel Pușcaș – vino

Iubito, vino iar înspre-nceputuri,
Să retrăim ai netrăirii zori –
Imaculate orizonturi albe
Să-mprăştie ai neputinţei nori.

Iubito, să-ncolţim candizi în iarnă,
Doi ghiocei albi, firavi, exilaţi
Pe-o insulă a nemuririi noastre,
Îndrăgostiţi, pereni, necugetaţi.

dragobete

Read the rest of this entry »

Alexandru Spătaru – Antiapocalipsa

Doar când se vor găsi mijloacele
de ştergere a semnăturii grele
din pactul cu satana
înscris chiar pe cortina
de împărţire fatidică a lumilor,
când revoluţiile vor decapita
accesele de gravitaţie născute în infern,
perdele milenare care ne separă
de sute de milenii se vor ridica
după un scenariu de antiapocalipsă;
în fine, o să ne cunoaştem
şi faţă către faţă ne-om vedea,
şi-abia atunci ne vor
cuprinde fără marginile…

Ștefan Dumitrescu – Poeme de slăvit iubirea și Dragobetele !

 

ÎŢI MULŢUMESC, FEMEIA SFÂNTĂ

 

  Cum să-ţi mulţumesc, femeia sfântă şi bună

Ieşind cu turmele de valuri pe coline

Îmi va fi un dor ca un munte încărcat de tine

Tu vei răsări veşnic peste câmpia din sufletul meu ca o lună

 

În sufletele văduvelor se lasă seara

O lampă arde stins în fundul lumii

În lumea ailaltă se-aud cântând melancolic lăstunii

Chipul tău arde în mine ca para Read the rest of this entry »

Univers românesc

Titi Nechita – Făurar

Trece Făurar pe dealuri
Scuturându-și pletele
Și punându-și voaluri, voaluri
Schimbă toate zilele.

Ba îngheață, ba dezgheață
Amăgind cântările
Ori de nu ascunde-n ceață
Toate depărtările! Read the rest of this entry »

Apariție editorială: Antologia „La taifas cu iubirea”

Coperta La taifas finala curbe

Într-o ținută editorială de calitate și cu un conținut de valoare ce corespunde rigorilor literare, recent a apărut de sub tipar Antologia „La taifas cu iubirea” (Starpress, Editura Olimpias, România, 2017), antologist Ligya Diaconescu (poet, scriitor, publicist, jurnalist, economist). Lucrarea de față, fiind o creație artistică în poezie și proză, este însoțită de o prefață destul de expresivă, consemnată de scriitoarea Mary Smith, Los Angeles, USA. În respectiva prefață Mary Smith ne vorbește cu multă delicatețe despre importanța literaturii în procesul civilizației umane și, totodată, Domnia Sa face o descriere minuțioasă cu accent pe sufletul uman, substanța spirituală ce dă omului viață și care, nemijlocit, are mereu nevoie de sentimentul de afecțiune/de dragoste. Aici prefațatoarea cărții ne Read the rest of this entry »

Constantin Enianu: Ani şi artă (III)

1776

Suntem în anul 1776, când vechile idei se ciocnesc de noi concepţii, într-o lume în pragul schimbării. Să continuăm povestirea noastră despre artişti din toată lumea, despre felul cum culturile în care trăiesc aceşti artişti sunt prinse între vechi şi nou, despre tensiunile crescânde care sunt surprinse în muzică, literatură şi pictură.
„Proclamăm ca să se ştie că toţi oamenii sunt născuţi egali“. Iată cum sună o frază din Declaraţia de Independenţă din America, marcând o nouă ordine a lumii. Dar în Lumea Veche, oamenii ţin încă la rang şi la vechile obiceiuri. În Europa, suntem în plină epocă iluministă. Jean-Jacques Rousseau şi Johann Wolfgang Goethe luptă împotriva convenţionalismului tradiţional. În Rusia, sculptorul Falconet se inspiră din trecut, ca să creeze o statuie pentru nou-înfiinţatul Sankt Petersburg, iar în Austria, Haydn deschide o nouă eră în muzică. În China, împăratul uneşte trecutul şi viitorul, cerând un inventator complet al literaturii ţării sale. Iar în Coreea, pictorul Kim Hong-do ilustrează o naţiune în ascensiune.

● Începem călătoria în Lumea Nouă, unde au loc schimbări revoluţionare. În 1776, când coloniile americane îşi revendică Read the rest of this entry »

Dimitrie Grama – dialoguri

Dimitrie Grama…. ma trezesc pe un drum pustiu
nu stiu cum am ajuns aici
nu stiu daca sunt singur
nu vad si nu aud nimic
timpul si spatiul
sunt reduse la o senzatie
stranie si nedefinita
imi aprind camasa,
o torta ,
sa vad mai bine imprejurul Read the rest of this entry »

Doctorul Iura Jivago, unul dintre eroii de referinţă ai literaturii de rezistenţă

Literatura de rezistenţă reprezintă un capitol distinct, încărcat de tragic umanism, din literatura universală. Ea se constituie într-o formă specifică nu doar de protest, ci chiar de luptă (uneori cu garda jos) a unora dintre cele mai sensibile şi curajoase conştiinţe, i-am numit pe scriitori, împotriva dictatorilor şi a politicilor lor de intimidare, care cu toatele vizau acele focare de rezistenţă ce nu admiteau acţiunea neîncetată a mijloacelor de înrobire umană (procesul de mankurtizare de care vorbeşte Cinghiz Aitmatov în romanul O zi mai lungă decât veacul), atât prin restrângerea sau chiar privarea totală de libertăţile fireşti într-o societate normală, cât şi prin atrocele mecanism de nivelare şi sterilizare intelectuală.
Fireşte, dacă nu ţinem cont de anumite nuanţe caracteristice locului şi timpului, atunci în literatura de rezistenţă pot fi incluse şi opere reprezentative pentru cultura latino-americană, precum: Recursul la metodă, Eu, Supremul şi Toamna patriarhului, romane în care autorii lor (Alejo Carpentier, Augusto Roa Bastos, Gabriel Garcia Marquez) denunţă cu vehemenţă dictaturile şi pe dictatorii care le-au făurit. Atâta doar că romanele în cauză au fost scrise la câteva zeci de ani de la prăbuşirea dictaturilor pe care le vizează, când – poate cu excepţia Cubei şi a Paraguayului – ţările latino-americane înregistrau vizibile progrese în consolidarea democraţiilor. Read the rest of this entry »

Constantin Mănuță – Iubirea de pe facebook

Constantin MĂNUȚĂ poet, membru USR, filiala Iaşi

Nina Gonța este născută în satul Pănășești, raionul Strășeni din Republica Moldova, iar din anul 2000 locuiește la Iași, în România.
Scriitoarea desfășoară o activitate literară bogată, complexă și nuanțată scriind proză, poezie, traduce din limba rusă în limba română și invers, este prezentă în diverse antologii literare, colaborând în același timp la diferite reviste și este premiată la festivalurile naționale și internaționale de literatură.
În anul 2012, publică prima sa carte la Editura SITECH din Craiova, În căutarea bărbatului ideal (Pagini basarabene), o amplă proză despre viața autoarei și despre problemele Basarabiei pe când se afla în componența URSS.
În 2013, apare le Editura SITECH din Craiova romanul Ioana(Pagini basarabene) și o culegere de eseuri, Întâmplări și gânduri. Ediția a II-a a romanului Ioana este publicată în cadrul Editurii Rafet, Râmnicu Sărat. Read the rest of this entry »

Vavila Popovici – Despre EMPATIE

Sper să las copiilor mei un simț al empatiei și al milei și dorința de a îndrepta relele sociale.” – Anita Roddick

Conform dicționarului, Empatia este „forma de intuire a realității prin identificare afectivă; tendință a receptorului de a trăi afectiv, prin transpunere simpatetică (care provoacă stări, mișcări sufletești tainice) viața eroilor din opere literare, filme etc.”
Empatia mai este definită drept capacitatea cuiva de a se pune în locul altei persoane. Prin urmare, empatia presupune, în primul rând, a înțelege situația cuiva și, în al doilea rând, a încerca aceleași sentimente ca persoana respectivă, adică a simți durerea sau bucuria cuiva în inima noastră. Este considerată a fi darul prin care intrăm în armonie cu universul exterior al ființei noastre, un semn al inteligenței emoționale pe care o are fiecare dintre noi. Bazată pe înțelegere între oameni, ea poate să scadă conflictele și să îmbunătățească rezultatele.
Empatia implică deci, emoții și sentimente; acționează ca un flux pornit din interiorul sufletului nostru spre în afară, pe un drum al iubirii – de la mine spre celălalt. Este, aș spune, o parte a iubirii sădită de divinitate în sufletele oamenilor; la unii mai mică, la alții mai mare, dovadă că nu toți ne putem manifesta acest dar cu aceeași intensitate, deși, prin auto-educație îi putem mări forța. Dar, toți Read the rest of this entry »

Literatura din ,,Literadura,,

A apărut numărul 3/2017 al revistei trimestriale buzoiene „Literadura”, o publicație care poartă amprenta inconfundabilă a poetului, publicistului și comentatorului literar Teo Cabel. E greu de spus ce e mai atractiv în acest număr foarte pedant, echilibrat ca spațiu și conținut. Efectul de lumină lină este dat încă de la prima copertă, iar interiorul revistei e făcut din texte care par a fi puse pe solfegii literare bine acordate, începând cu editorialul prof. dr. Mihaela Burlacu, cu ale sale formidabile ”Zece motive să citești”.

Literadura-nr.-3-660x957

De tot interesul posibil e și interviul luat de Teo Cabel cunoscutului poet Claudiu Komartin. Versuri de top, cu mult peste media celor publicate de alte reviste cu pretenții semnează Teodor Dume, Maria Cernegura, Mariana Gurza, Andreea Maftei-Konku, Camelia Iuliana Radu, Ioana Burghel și Sorin Călin. Revista conține și traduceri profesionist făcute din literatura spaniolă și din cea macedoneană. Pagini de mare forță lirică sunt semnate de Vasile Baghiu din Iași, un intelectual de un rafinament deja recunoscut de breaslă, și de mereu surprinzătorul poet buzoian Cornel Suditu. Proza este reprezentată de Titi Damian (unul dintre marii prozatori actuali, buzoian get-beget), de Florentina Loredana Damian și Maria Rotărescu (o mare speranță a literaturii buzoiene). Read the rest of this entry »

Mihai Dascălu – versuri

Vraja visului

Sarutul iubitei
M-arunca in vis –
Peste Calea Lactee,
In gradina de paradis.

Buzele mele
De dor flamande
Pe-ale ei le cauta,
Buze plapande. Read the rest of this entry »

Magdalena Hărăbor – versuri

DRAGOSTE ÎN FALDURI

,,Câte secunde mai curg în clepsidră
Ce stea înec în mare
Ce şoim înalţ în soare
În ce basm mai sunt
Nici nu mai ştiu
Nici nu mai ştiu
În ce culoare mă vei desena
Iubirea mea?”

Magdalena Harabor

Read the rest of this entry »

Scriitorul Constantin Virgil Gheorghiu, corespondent de război în Garnizoana Roman


Constantin Virgil Gheorghiu, născut la data de 15 septembrie 1916 în localitatea Războieni din județul Neamț a fost un important scriitor și teolog român. Urmează clasele primare în satul Petricani, și ulterior cursurile Liceului Militar Ferdinand I din Chișinău.
În anul 1936, se înscrie la Facultatea de Litere şi Filosofie din București. În perioada studenţiei, publică în mai multe reviste, printre care și în „Bilete de Papagal”, condusă de Tudor Arghezi. Debutează în februarie 1937, cu volumul de poezii: ,,Viaţa de toate zilele a poetului,” iar în luna martie 1940, câştigă premiul de poezie al Fundaţiei Regale, cu volumul ,,Caligrafie pe zăpadă”.
La intrarea României în cel de-Al Doilea Război Mondial este mobilizat într-o unitate de vânători de munte, și ulterior este repartizat la Marele Stat Major, în cadrul Studioului Central de Radio. Read the rest of this entry »

Balada românismului în corzi

Suntem de mii de ani aici,
pe-acest pământ gură de rai,
și-atâți neprieteni țin morțiș
stăpâni să fie pe-al nost plai.

În lunga noastră existență
– statornică, mustind de dor –
din omenie ne-am făcut
un mod de-a fi pilduitor:

Orice străin este primit
– în vrednic spirit creștinesc –
cu bucuria-mpărtășirii
din vrerea Tatălui ceresc. Read the rest of this entry »

Luca Cipolla – versi

Back home

Roteando,
le mie cellule ho sperso
e donato al vento,
intrecciate a fili di
arabesco..
note indecifrabili
che raccolgo
nel meccanismo simile
ad orologio squassato e

Luca Cipolla

sei tu, sono io,
riportati a casa
feriti;
ci ridestiamo colore,
iridi, papaveri
e spighe che
lavano il dolore
nell’aura d’ambra che avvolge il sangue speso
e lo perde dentro
un semplice ricordo.. Read the rest of this entry »

Pagina 1 din 16112345...102030...Ultima »