Vavila Popovici: Marcus Aurelius – împăratul filosof

Marcus_Aurelius_Louvre_

Să avem seninătatea de a accepta ceea ce nu poate fi schimbat, curajul de a schimba ceea ce poate fi schimbat și, mai ales, înțelepciunea de a deosebi între cele două posibilități.” – Marcus Aurelius

Istoria gândirii politice este structurată în funcție de diferitele etape de progres social și de dezvoltare a civilizației umane: perioada antichității, caracterizată prin apariția elementelor constitutive ale gândirii politice; perioada medievală sau feudală, caracterizată prin dominația fenomenului religios asupra celui politic; perioada Renașterii, de care se leagă punerea bazelor politologiei ca știință politică modernă; epoca modernă, caracterizată prin extinderea sferei de cuprindere a cunoștințelor politice, politologia afirmându-se ca știință/teorie politică aparte, în 1948 Colocviul internațional de la Paris stabilind semnificația termenului de „știință politică” și obiectul acesteia de studiu; epoca contemporană, în care politologia cunoaște o largă dezvoltare și se conturează ca știință social-umană distinctă.
Deci, primele elemente ale gândirii politice au apărut în Antichitate, perioadă de care se leagă etimologia termenului „politică” (în greacă polis = cetate, oraș, stat). (mai mult…)

Virgil Răzeșu – Vreau să fiu japonez !

Vreau să fiu japonez !
“Ce te-a apucat, omule ?! Mai ieri, scriai că vrei o rublă rusească. Acum vrei să fii japonez, ce-ți veni ? Ai dat în mintea copiilor ? Că nu te-o fi cumpărat vreo dronă cu niscai yeni ori cu vreo sticluță de sake din ăla care nu aduce nici pe departe cu țuica noastră de prune, ca să-ți ia și bruma de minte pe care o mai ai ?!” se vor grăbi prietenii mei să mă apos¬tro¬feze.
Uite-așa, brusc, mi-a venit un dor nebun : să devin japonez ! Nu mă întrebați de ce și cum, fiindcă nu știu să vă spun sau, mai degrabă, știu dar nu vreau să vă spun.
Și ca să nu vă fierb pe foc fără apă, am s-o iau, pas cu pas, cu niște amintiri. Cred că eram cam prin primele clase de liceu când, bucuros că nu trebuia să cer voie cuiva, dădusem de patima lecturii, prim semn de emancipare și independență.
Printre primele cărți care mi-au amorsat gustul cititului și de care îmi aduc aminte avea un titlu ciudat : “Nimic despre Japonia”, dar avea și el justificarea lui, pe care o descopereai abia după ce o terminai. Era a unui scriitor și jurnalist de-al nostru, pe nume Ion Timuș – cine a mai auzit de el ?! – aflat în grațiile tatei, drept care am citit mai multe cărți de ale lui : “Transiberiana”, “Japonia, arta, femeia, viața socială”, „Ogio-san” și altele. (mai mult…)

Renato Fiorito, Italia – Zăpada

image001

Ai venit în tăcere
cum vine zăpada
când inima în zori
în alb se-nfășoară
cu glasul pierit.

În nea înfășat, eu
viorea prea firavă
albul suflu al gliei
îl simt cum se deschide
pițigoiului tril (mai mult…)

Ion Ionescu Bucovu – Te caut, țară…

Te caut, Țară, peste tot
Peste întinderile câmpiei,
Peste munții albi de nea,
Peste codrii plini de vise,
Din copilăria mea,
Te caut,Țară, prin trecut,
Pe ulițe pustii de-acum,
Când m-aștepta la poartă mama
ȘI mă-mbia cu un sărut,
Te caut prin văile mele,
Prin cimitirul de pe deal,
Prin crucile ce-au putrezit, (mai mult…)

Mihai Dascălu – Lumea zice: râul Prut…

Lumea zice: raul Prut,
uite-asa a aparut…

Candva un sarpe a trecut
peste a Moldovei Tara,
improscand foc si ocara.
Dumnezeu s-a indurat,
blestemul l-a anulat,
urma a umplut cu apa,
neamul sa nu mai desparta.

Lumea zice: raul Prut,
uite-asa a aparut… (mai mult…)

Nicolae Ciobanu Roman: De 13 ianuar 2018, se porni, în fine…

Da, na Tîrgu-Ketrii, IARNA s-a aşternut albă peste restul de pămînt, macadame, asfalturi şi betoane; peste case, viloaie, bloace, biserici & crîşme (la cam paritate); peste alte aşezăminte care se fac a face bine, dar Doar se fac

Iarna s-a aşternut efectiv albă şi ai zice uşure, discretă în 12 spre 13 noaptea din ghinărar, în aist al 18-lea an din veacul 21-lea, mileniul 3-lea din Era (cică, a) noastră… Ne-am culcuşit la cald, feriţi de zloată-n sara de 12, ca pre *somnirile noastre nu numai visele ningă, ci şi Neaua Cerească, covor peste gloduri şi gloduitori.

Am pomenit de e.n., că – Agnostic fiind io – nu voiu atingere purtare convieţuitorilor de alte confesiuni, carii fie c-au conlocuit cu noi de dincolo de descălecatele întemeietoare ale Moldovei, ori mai încoace după ele; şi chiar mai de după haloimăsul 1990in. Eu nu mă port vinovat, nice merite am pentru credinţele lor, nici de etnie, port, grai…, deşi unii dintre ei nu se astîmpără şi nu mă lasă-n pacea sufletului şi tihna bătrîneţii să fiu ceea ce sunt, simt şi cu gîndul mă-mpac… Fără a le spune Acelora ce – pe dreptate, cinste, adevăr – despre mahării lor (cei cruşiţi de fiere, antinaţional operînd), io-Culai, gîndul am! (mai mult…)

Dorel Schor – Autentică

Era o zi de marţi şi marţi sunt trei ceasuri rele, dar nu asta îl indispunea pe dentistul Kleinergrois. Acceptase, la cererea unor colegi, să se deplaseze la intreprinderea „Şurubelniţa” unde urma să facă un control stomatologic serios lucrătorilor. Astfel de controale se practicau la mai toate unităţile şi, cel puţin lui Kleinergrois, îi venea rândul cam la câteva luni odată. De fiecare dată altundeva,
dar cam după acelaş scenariu. Se vor prezenta şi aici mai ales ipohondrii şi chiulangiii, gândi, primii cu sumedenie de întrebări ciudate, ceilalţi miştocari şi vorbă lungă, specialişti în „arderea gazului”.
Kleinergrois conducea maşina fără entuziasm, gândindu-se la mulţimea de falşi pacienţi care umpleau desigur sala de aşteptare. Când, deodată, simţi că nu stăpâneşte ca lumea volanul, opri pe dreapta şi constată că o roată aproape se dezumflase cu totul. Pancer! Se apucă, fără nici un entuziasm să monteze cricul, (mai mult…)

George Petrovai – Epibaladă

(Baladă-rugă către El)

Atotputernice Părinte,
Tu care ești mai înainte
ca existența ochi să facă
și „Cel ce sunt” Te-ai definit
pentru-ndoiala omenească,
Îți mulțumim că-n mii de ani
poporul nost l-ai ajutat
pe nepoftiți să-i târnosească
și-a Maicii Domnului grădină
s-o iubească
s-o grijească
și nici gând s-o părăsească,
dovadă că atunci românul
era temei în țara lui,
iar statu-ntreg se sprijinea
pe ciorecii țăranului. (mai mult…)

Daniel IONIŢĂ – Aşa o să păţeşti şi tu… ca Onofrei!

„O discuţie cu tata, întreruptă şi reluată după patru decenii”

Era în anul 1972, începutul vacanţei de vară, ca de obicei după terminarea şcolii mă aflam în studioul fotografic al tatălui meu din strada „Domniţa Nastasia” din centru Bucureştiului. Lângă „Sfatu Capitalei”, explica tata celor care nu ştiau unde se află – folosind o expresie uzitată în vremuri mai vechi. Tata mă angaja pentru o săptămână, uneori două, la fiecare început de vacanţă mare, neoficial, bineînţeles, şi mă plătea bine pentru vremurile acelea. Zece lei pe oră însemnau undeva între 500 şi 1000 de lei, după o săptămână sau două, ceea ce pentru un puşti erau o groază de bani. Era un patron generos, plătindu-mă bine pentru o muncă necalificată. Ca termen de comparaţie, laboranţii şi fotografii de teren cu experienţă erau plătiţi cam cu cincisprezece lei pe oră. Dorea să mă înveţe să câştig şi să rostuiesc banii. Prima i-a reuşit, de câştigat bani am învăţat! A doua de loc. În loc de rostuire am învăţat cum să îi cheltui cu rapiditate şi entuziasm.

Cert este că aveam bani pentru întreaga vacanţă de vară şi ca atare eram prietenul favorit al multor colegi şi vecini din cartier. Era firesc ca eu să plătesc, la cofetărie, cea mai mare parte a distracţiei, sau biletele de tren pentru vreo drumeţie la Buşteni sau Predeal. (mai mult…)

Ileana Costea: Ziua Culturii Naționale prin prisma unui român care locuiește de aproape jumătate de secol în SUA

Ileana Costea

Mă bucură mult decizia prin lege luată în 2010 pentru sărbătorirea Zilei Culturii Naționale (românești), tema fiindu-mi aproape de suflet și de preocupări. Căci, din 1998 scriu și public articole în baza misiunii mele auto-impuse de a face descoperiri-surpriză românești în străinătate. România are atât de multe lucruri frumoase și valoroase ,,de arătat lumii”, sunt atâția români răspândiți pe tot globul, care s-au afirmat în diverse domenii. Iar eu găsesc o bucurie în a descoperi prezențe românești pe peste tot pe unde am avut ocazia să călătoresc. Am publicat peste 60 de articole de-a lungul anilor în ziare și reviste din România și diaspora, am făcut pagini de Wikipedia, am prezentat lucrări și condus sesiuni la diverse congrese ale Academiei Româno-Americane de Artă și Științe, sau evenimente românești comunitare sau academice (cum ar fi ale Viitorului Român Society (VRS) din Los Angeles, o conferință organizată de Antonia Olariu în 2005 sub egida Societății germano-română Bodensee, a cărei președintă era, la universitatea din Konstanz, că să menționez doar două dintre ele). Am fost gazdă a numeroase delegații din România la universitatea la care predau de 35 ani (California State University, Northridge – CSUN, în zona Los Angeles-ului). Am organizat Congresul ARA la CSUN în 1992; am organizat expoziții de artă și carte românească, momente literare, spectacole de muzică. În 2015 am publicat parte din articolele mele într-un prim volum, Exerciții de Neuitare, care poate fi răsfoit pe Amazon, și în prezent lucrez la volumul II. (mai mult…)

Vavila Popovici – „Of, Doamne, Doamne!” (168 de ani de la naşterea lui Eminescu)

Mihai Eminescu

Suntem români, vrem să rămânem români şi cerem egală îndreptăţire a naţiunii noastre.” M. Eminescu

Mihai Eminescu a bucurat naţia noastră cu doar 39 ani de viaţă, dar cu o imensă activitate literară. 46 de volume, aproximativ 14.000 de file au fost dăruite Academiei Române de Titu Maiorescu în 1902. A fost poet, prozator și jurnalist român, cea mai importantă voce poetică din literatura română.
Ion Caraion scria: „Eminescu este imponderabil și muzică”.
Ion Luca Caragiale spunea că Eminescu avea un temperament de o excesivă inegalitate, oscilând între atitudini introvertite și extravertite: când vesel, când trist; când comunicativ, când ursuz; când blând și când aspru; mulțumindu-se uneori cu mai nimica și nemulțumit alteori de toate… „Ciudată amestecătură! – fericită pentru artist, nefericită pentru om!”
Titu Maiorescu i-a promovat imaginea unui visător cu o extraordinară inteligență, ajutată de o foarte bună memorie.
Constantin Noica îl considera etalonul poeziei românești spunând că „Arborii nu cresc până în cer. Nici noi nu putem crește dincolo de (mai mult…)

George Petrovai – Eminescului din noi

Spre Voievodul ce-a unit
al nostru grai fără egal,
încât azi punte-i peste timp
și-n spirit dor universal,

an după an, de ziua lui
în mijlocul lunii gerar,
noi sufletește ne dorim
ca să-l cinstim în mod plenar (mai mult…)

Gabriel Stănciulescu – Discipolii lui Eminescu…

Din nordul țării, mai la est,
Și pân’ la fluviu-n Calafat,
Orice Român, ce-i Om onest
Își ia din versul tău un sfat.

Icoana neamului cea Sfântă,
La care-ți închinăm măriri,
Unește-n rugăciuni o gintă
Ce i-a speriat pe… musafiri. (mai mult…)

Dorel Schor – Mă bucur

  • Nu te urca niciodată intr-un loc de unde nu poţi să cobori.
  • Mă bucur că te-ai îngrăşat, oamenii graşi sunt cumsecade.
  • Capacitatea de adaptare a lichelelor este nelimitată.
  • De munca cercetătorilor beneficiază întotdeauna alţii…
  • Mai degrabă să taci decât să fii ecou (Pitagora).
  • Şi publicitatea negativă tot publicitate se cheamă.
  • Nume, lume… Sara Ilie. Salmon Ella, Scarlat Ina, Marmel Ada, Rogoj Ina… (mai mult…)

Ştefan Doru Dăncuş: Poeme selectate din zăpadă

DANCUS 2018

TU

Tu. Dacă Dumnezeu ai fi deodată
Pe cine ai chema să te ajute?
Şi universul. De ţi-ar face-o fată
Numai pe tine o să te sărute?

Şi Iuda. Pacostea din fiecare
Ca proştii, am luat-o ca valoare
Interesant aspect. Nu-l putem duce.
Aduceţi-l pe Iuda pe o cruce.

Că este vreme fără de culoare
Fără de vreme în pauza mare
Şcolari perverşi aduşi la ascultare
Să sărutăm şi noi o fată mare (mai mult…)

Dorel Schor – Am văzut țigani fericiți

În vagonul restaurant pe ruta internaţională Chişinău – Kiev toate locurile sunt ocupate. Drumul e lung, timpul nu contează, meniul e standard, muştarul iute…
Ospătarul priveşte plictisit la muştele de pe geamuri sau se strecoară clătindu-se printre mesele ocupate de două categorii de clienţi. O parte sunt localnici, îi recunoşti după hainele cenuşii, după feţele obosite, după sandviciurile aduse de acasă în hârtie de ziar. Sunt consumatori de bere… Clienţi neinteresanţi.
Ceilalţi sunt turişti, îmbrăcaţi în haine bune, cu croială europeană, consumă meniul comandat de societatea de turism, plata prin virament. Nici ei nu prezintă interes. La un capăt de coridor, pe podea, şade o ţigancă tânără cu un plod în braţe. Nu cerşeşte. Îi priveşte cu atenţie pe turişti, înţelege că sunt români din România şi din Israel. Şi în gălăgia surdă a vagonului restaurant se aude deodată o voce curată, (mai mult…)

Gheorghe A. Stroia: Destine literare – Aristiţa Buciu Stoian: premiul pentru poezie – dragostea

BUCUIU STOIAN Aristita

Din păcate, s-a stins aşa cum a şi trăit, ca un fulger (după furtună… o mare de linişte mortificatoare), la finele anului 2017, buna noastră prietenă din Drobeta Turnu Severin, poeta ARISTIŢA BUCIU STOIAN – fire caldă, blândă, surprinsă mereu cu zâmbetul de buze, în ciuda frământărilor sufleteşti ori neputinţelor trupeşti pe care le avea. Simţeam de fiecare dată când ne auzeam la telefon o bucurie proprie imensă, aceea de a putea dărui omului aflat la celalalt capăt al firului, o speranţă. Deoarece îi plăceau foarte mult poeziile în metro clasic, toată viaţa ei scriind doar poezii de această factură, îi recitam la telefon câteva poezii, de care se minuna, ca auzindu-le prima dată. Îmi spunea: „George, cine a scris poeziile astea? Sunt aşa de melodioase şi de grave!”. Iar eu răspundeam: „Aristiţa ai devenit deja un clasic, dacă nici măcar versurile tale nu le recunoşti!”. Aristiţa, mai mirată: „George, sincer, nu le-am recunoscut. Poeziile mele, recitate de tine, sună aşa de frumos!”. De fiecare dată îmi spunea că dacă mă aude la telefon, cu siguranţă îşi încarcă bateriile şi va mai trăi încă trei luni, aşa încât îmi făcusem un obicei din a o suna, doar ca să mă asigur că Aristiţa e… încă VIE! Îi trimisesem un CD, cu câteva dintre poeziile (mai mult…)

Galina Martea: Centenarul Marii Uniri – unitatea națională a românilor de pretutindeni

Pentru a aborda subiectul în cauză, cred, mai întâi de toate ar fi necesar să definim expresia de unitate națională a unui popor, ulterior, constatând că aceasta este o construcție care expune și se asociază în mod direct cu termenul de identitate națională, conștiință națională, demnitate națională, idee națională – toate reprezentând același sens și conținut prin care se manifestă sentimentul și atitudinea omului față de întreaga diversitate a valorilor naționale. La rândul lor, valorile naționale sunt conținutul propriu ce aparține unui popor, unei națiuni, unui stat. Deci, totul ce are tangenţă cu îmbinarea de cuvinte național este conținutul și centrul de legătură ce ține în corelație identitatea unui popor şi, nemijlocit, ține într-o corelație unitară toate domeniile de activitate umană și socială ale acestuia. În consecință, prin această corelație se intersectează și unitatea națională, expresie și substanță de valoare în existența unei națiuni. Respectiv, prin intermediul segmentului de unitate națională se intersectează și prezența neamului românesc, acesta reprezentând și întrunind poporul român din întreaga lume. Însă pentru a menține în poziție verticală unitatea și identitatea națiunii, atunci este necesar ca poporul român să mențină constant în poziție verticală și segmentul cu privire la utilitatea și importanța acestora în viața de toate zilele. Prin urmare, pe lângă identitatea și unitatea națională să fie prezent, în mod constant, și sentimentul autentic al poporului, al cetățeanului față de întreaga complexitate a valorilor naționale, deoarece toate aceste fenomene sunt procese identitare ce includ în sine limba de comunicare vorbită, tradițiile și cultura națională, valorile autentice naționale, teritoriul, credința, ideologia etc. Aici este foarte important ca un popor să știe a-și recunoaște originile de neam, de naționalitate, de identitate. De aceea, unitatea și identitatea națională, reprezentând (mai mult…)

Christel Ungar – versuri

Adumbrit

De-a lungul zidului mănăstirii

se prelinge timid după colț

umbra ta

din piatră în piatră

vrând parcă să cuprindă

părerea umbrei mele

ce s-a căznit

în trecere

să lase urme.

***

Acuarelă Germain Droogenbroodt

(mai mult…)

Octavian Curpaş: O viaţă de artist. Dialog cu Lucky Marinescu, despre ce înseamnă să faci muzică în România şi în SUA

Lucky Marinescu

Interviu realizat în august 2009

Lucky Marinescu apartine unei generatii de artisti ce a ramas ca un reper pentru teatrul liric romanesc. Calitatile vocale excelente, talentul, pregatirea temeinica, dar si fizicul agreabil au ajutat-o pe aceasta sa ajunga foarte repede, o stea pe firmamentul muzicii noastre usoare. Oamenii se obisnuisera cu vocea ei si o ascultau de fiecare data, cu aceeasi placere. Devenise pentru foarte multi, artista preferata si facea o impresie buna asupra publicului. Lucky Marinescu s-a nascut pe 12 iulie 1934, la Cahul, in Republica Moldova. Este absolventa a Conservatorului Gheorghe Dima, din Cluj. De altfel, toata copilaria si tineretea ei prind forma si se deruleaza, in acest oras. De primii ani de viata, pe artista o leaga amintiri de neuitat. Ii placeau patinajul, echitatia, dansul, dar mai ales, isi dorea inca de pe atunci, sa devina vedeta. Nu o data, aceasta isi improviza din te miri ce, un microfon si ii incanta pe toti cu vocea ei. Cei care au sprijinit-o, au inteles-o si au ajutat-o pe Lucky Marinescu sa isi vada visul cu ochii, au fost bunicii si parintii, care nu au precupetit nimic pentru ca intr-o zi, copilul lor drag sa isi implineasca nazuintele. In prezent,Lucky Marinescu locuieste in Bucuresti. Are un fiu, Laurentiu, care a mostenit pasiunea pentru muzica a mamei sale. (mai mult…)

Vavila Popovici: Obrăznicia, soră cu prostia

Mândria bună” reprezintă demnitatea noastră și respectul față de noi înșine. „Mândria rea” este păcatul mortal al sentimentului de superioritate care duhnește a dispreț și aroganță.” John C. Maxwell
Dacă obrăznicia este considerată a fi un comportament necuviincios, impertinent, aroganța adaugă purtării obraznice atitudinea de mândrie disprețuitoare. Atât obrăznicia cât și aroganța necesită deșteptăciune, de care duc lipsă. Ca să fii deștept, ne învață ortodoxia, „trebuie să fii atent, să trăiești clipa, adică să fii prezent, pentru a putea să vezi și să înveți din greșelile altora, îți trebuie un dram de smerenie, dar și multă trezvie”, adică o „stare de limpezime a minții, de vioiciune, de agerime; curățenie sufletească”. Căci, aroganta vine din instabilitatea și nesiguranța zilelor noastre, pe când succesul, pe care-l dorim cu toții, poate veni din umilință.
Dacă s-a acceptat planul viclean, arogant, de a pune în funcții importante în conducerea statului femei care să-l slujească pe „viclean”, curând s-au văzut și roadele acestei viclenii. Mă întreb cum au acceptat membri de partid ca „fruntașul” lor să le țină în secret alegerea premierului și în cele din urmă să le facă surpriza, alegând o femeie „muncitoare”? Acesta este criteriul alegerii unei funcții atât de înalte în stat? Anunțase pe atunci, președintele PSD, că propunerea era a social-democraților pentru funcția de prim-ministru, deși ei nu știau nimic, așteptau umil decizia șefului lor. Declarase că avea dreptul legitim să solicite pentru el funcția de prim-ministru dar că, o (mai mult…)

Ion Gănguț – Casa la români. Semnificaţii mitico-magice

În viziunea mitologică naţională, casa, în deplină comuniune cu natura terestră şi cosmosul, reprezintă un microspaţiu sacru, cu bogate semnificaţii ritualico-magice. Casa arhaică, sub forma bordeiului obişnuit sau a colibei din bârne ori chirpici, se construia după ce aveau loc ritualurile de construcţie care începeau cu cele de consolidare a temeliei, prin sacrificarea unui animal sau a unei păsări. Unul dintre miturile fundamentale ale românilor este cel al jertfei pentru zidire, ilustrat artistic într-un mod magistral prin legenda meşterului Manole.
Prispa sau pridvorul reprezintă locul de trecere, spaţiul ce leagă casa de pământ, unde aveau loc ritualuri legate de cele trei momente fundamentale din viaţa omului: naşterea, căsătoria şi moartea.
Pragul casei îndeplinea un rol complex. Acolo se opreau mirii întâmpinaţi de socri şi naşi. Mirele o ia în braţe pe mireasă şi o trece pragul casei pentru a rămâne uniţi în armonie până la moarte. Tot acolo se opreşte sicriul pentru ca mortul să-şi ia rămas-bun de la tot ce-l lega de casă şi de viaţă. (mai mult…)

Magdalena Avadanei – Dincolo de Cercul Polar

cerc polar

Plecăm în viaṭă, de copii, cu ceea ce învăṭăm acasă şi în şcoală… Şi acum văd clasa în care învăṭam, hărṭile aşezate pe pereṭii clasei şi îmi amintesc orele de geografie care ne captivau. Imensitatea globului pământesc, culorile pronunṭate ale munṭilor şi oceanelor s-au fixat în mintea mea de elev silitor şi captivat de enigmele acestui pământ, înconjurat de ape. Ne atrăgeau curiozitatea locurile cele mai îndepărtate în care oamenii şi-au făcut aşezări din timpuri imemoriale, adaptându-se la condiṭii grele de trai. Cei doi Poli ai planetei cu temerarii exploratori, Ţara de Foc şi Strâmtoarea Magellan erau alte curiozităṭi care ne captivau. Dintre fenomenele naturii multe ne frământau minṭile de copii dar Aurora Boreală era cea mai admirata şi neînṭeleasă. O comparam cu un voal fin întins pe bolta cerească, lăsată în voia vântului polar. Nu cred că am fost singura atât de captivată de acest fenomen unic al naturii, dar eu am păstrat-o în memorie şi am dorit să o văd, ca şi mulṭi alṭi căutători ai minunilor naturii.
După ani şi ani, se trezesc în minte aceste emoṭionante amintiri şi pleci la drum, în căutarea lor. Aşa am făcut, când anii au trecut şi îndatoririle de elev, student şi părinte s-au cam împlinit. Am pornit la drum spre a vedea şi păşi pe acele meleaguri care mi-au bucurat sufletul şi mintea de copil. Mai întîi am colindat prin ṭară, la munte, la mare, în Deltă şi din hotar în hotar, toată ṭara. Apoi am continuat cu (mai mult…)

Ioan Miclău-Gepianul: Alexandra Dogaru – Do(a)ge de pe Bega

Alexandra.Dogaru

O NOUĂ CARTE DE LA EPIGRAMIŞTI!

Cartea ne-a sosit din Timișoara, fiind de fapt o nouă floare de spirit, crescută din acel umor satiric și vindecător al bănățenilor! Și ce e sigur este că la Cenaclul de satiră și umor „Ridendo” din Timișoara – având ca Preşedinte de Onoare pe Maestrul Ştefan Popa Popa’s, în acea pepinieră de talente, se pot afirma noi personalități care să ducă în lume faima acestei specii literare – Epigrama!
Cartea, intitulată „Do(a)ge de Bega” și apărută la Editura Mirton din Timișoara, în septembrie 2017, este opera doamnei Prof. Alexandra Dogaru, cunoscută în viaţa culturală românească mai ales ca editor şi traducător de carte.
Volumul se deschide cu un „Moto” al maestrului Ionel Iacob Bencei, „Ce-ți doresc eu ție, dulce epigramă”. În Prefața semnată de domnul Profesor univ. dr. Ştefan Buzărnescu, găsim următoarea apreciere: (mai mult…)

Irina Lucia Mihalca – versuri

Reamintirea

Uneori trupul, prin sarea pământului,
fără să vrea, fără să ştie,
refuză să te-asculte, se clatină, nu urcă scări,
o continuare a nopţii petrecute fără mine.
Să nu calci frunzele căzute,
acolo vibrează pământul,
acolo speranţele nu mor,
doar gândurile albite în noua zi!
……………………………………………..
În razele luminii neînserate urmăreai
sclipirile din ochii mei copilăreşti.
Ai vrea să rămâi
pentru totdeauna în camera mea.
Ne-am sărutat, timpul se-oprise,
iubirea-nflorea în atingerea noastră.
M-am îndreptat spre bibliotecă
şi-am luat un îngeraş de pe un raft:
– Păstrează-l, să-ţi aducă aminte de ziua mea!
Îţi va purta noroc, vei îndura multe,
dar vei trăi mai mult!

Irina Lucia Mihalca

(mai mult…)

Mihai Merticaru – Parisul

1

Zi și noapte, Parisu-i feerie,
Un ocean de culori și de lumină,
Izvor de încântare deplină,
Cu-o mie de ispite te îmbie.

Lucrare satanică sau divină
Te transpune în altă galaxie,
Cu sadism te ucide și te-nvie,
Iar surprizele nu se mai termină.

Întreaga lume și-a dat întâlnire
La Turnul Eiffel și-n mii de muzee.
Cerul nu contenește să se mire

Ce-i leagă pe oameni cu-atâtea fire.
Petrecerea-i demnă de-o epopee,
Mulțimea roagă clipa-n loc să steie.

mihai-merticaru

(mai mult…)

Laura MUSTEŢIU : Lecţia vieţii

Suav,
suspină o umbră în tăcere,
plângându-şi soarta’n lacrimi efemere,
privind cu disperare’n ceruri,
apoi trecând cu inima prin foc şi geruri,
zeiţa viselor de pe câmpii,
din vremuri.

Strigându-şi jalea,
‘nfiorând izvoare,
lăsând şi râuri tulburi să devină clare,
o stea se stinge pe o punte,
pierzând a ei lumina sfântă
pe un vârf de munte,
în timp ce-n marea depãrtare,
ceva, strigă din piept atât de tare,
izbind prin vijelii hotărâtoare,
cu munţii-n mare.

MUSTETIU Laura

(mai mult…)

Dorel Schor – Scurte și foarte scurte

Ca să nu uit nimic, îmi fac dimineaţa o listă cu tot ce îmi planific pentru ziua respectivă, ce trebuie ă cumpăr, cui trebuie să telefonez, corespondenţa şi alte chestii… Problema este că după aia, nu ştiu unde am pus lista.

Când m-am întors din Maroc, o mulţime de rude, prieteni, colegi. vecini, chibiţi
m-au întrebat ce-am căutat acolo. Tuturor le-am răspuns amabil:
– Rădăcinile strămoşeşti !
– Tu, născut în România, îţi cauţi rădăcinile în Marocul magrebian? s-au mirat sincer cu toţii.
– Eu le caut, am răspuns. Dacă nu le găsesc, foarte bine, mai sunt o mulţime de ţări unde încă nu am fost, le caut şi acolo…

Cutare e milionar, dar e foarte bolnav… Cutare e ministru dar l-au dat în judecată pentru corupţie… Una e foarte frumoasă, dar e proastă ca gardul…Nu mai ai pe cine să invidiezi.

Nae îmi spune: „Soţia îmi descoperă câte un defect nou în fiecare zi. Am trecut prin toate fazele: 1.m-am cutremurat, 2. m-am ruşinat cumplit, 3.am încercat să mă îndrept, 4.nu-mi mai pasă de ce zice”. (mai mult…)

George Petrovai: Profilul moral-spiritual al unui om acceptabil

Cu tot mai puține excepții (acei drepți care, susține F.M. Dostoievski, se roagă pentru noi și ale căror rugi sunt ascultate de Dumnezeu), omenirea ultrapragmatică din zilele noastre caută cu disperare socializarea sau apropierea de semeni prin necontenita îndepărtare de Cel ce toate le-a făcut și dă din coate să ajungă la fericire pe calea trufiei, ipocriziei și cruzimii, adică este foarte atentă la paiul din ochiul aproapelui și total nepăsătoare vizavi de bârna din propriul ochi.
Motive îndestulătoare ca hâtrul Mark Twain să le-o spună de la obraz contemporanilor săi că-și iubește din ce în ce mai mult câinele, pe măsură ce ajunge să-i cunoască pe oameni (adevăr preluat și reafirmat de Hitler), iar „țăranul imperial” Petre Țuțea să ne înștiințeze că singura revoluție cunoscută în istorie este aceea înfăptuită de Mântuitor în urmă cu două mii de ani, întrucât numai ea a pornit din interior spre exterior (de la planul moral-spiritual către cel social-material), toate celelalte încercări umane de schimbare a lumii, precum revolta iacobină sau cea bolșevico-rusească, urmând calea bătătorită a tehnicilor insurecționale – mai întâi preluarea puterii statale prin forță și (mai mult…)

Dorel Schor – Un an în plus

  • Cine caută găseşte. Mai ales cine caută necazuri cu lumânarea.
  • Fractura de logică trebuie imobilizată.
  • Fapul că înţeleg logica cuiva nu înseamnă că sunt de acord cu ea.
  • Uneori îmi place să fiu în opoziţie… E mai onorabil.
  • Ştiu că are minte multă, dar nu-i toată bună (de la Nae Cernăianu).
  • Ei nu au vicii, doar obsesii…
  • De câte ori arătătorul e îndreptat înainte, alte trei degete se îndreaptă înapoi.
  • Să facem haz de nehaz!
  • Dacă ai experienţă, nu mai trebuie să-ţi baţi capul cu teoria. (mai mult…)

Andra TISCHER Poveştile unei ghicitoare în cafea (poeme) 2

TISCHER-Andra-PUGIC-cop1.jpgwb

ILLO TEMPORE

timpul acela, îţi spun, secundele lui, orele şi anii lui s-au pierdut.
Le-am rătăcit prin tăcerile noastre ca un copil într-o pădure,
nemaigăsind drumul spre casă de atâta plâns.
Mă priveai cu un ochi senin, iar cu unul mă certai în somn
Şi parcă deliram.
Timpul acela, îţi spun, şi-a întors faţa de la noi
Priveşte-l cum luptă cu mine, cum luptă singur cu omul neputincios
Fără să vrea să învingă, trezeşte-te, trezeşte-te,
aşa cum ai vrea să deştepţi un mort trecut la cele veşnice
crezând că poţi cădea la pace cu indiferenţa morţii.
În faţa noastră – pustiul.
Şi mâinile tale care îmi caută în neştire sufletul, săpând cu îndârjire.
Aici e, îţi spun, de negăsit de la plecarea ta
Oricât l-am căutat, întruna mă striga cu un glas debil şi nu înţelegeam (mai mult…)

Dorel Schor – STRICT CONFIDENŢIAL

Menaşe m-a chemat în apartamentul lui, a închis uşa, a răsucit cheia în broască şi mi-a spus cu voce gravă:
– Rozica o să lipsească vreo două ore, s-a dus la coafor. Băiatul e şi el plecat, la un film. Şi te-am chemat special pe tine pentru că vreau să discutăm o problemă gravă, strict confidenţială.
M-am încruntat ca orice om serios şi am întrebat despre ce e vorba.
– Despre asta, a rostit Menaşe, despre revista asta. Am căutat ceva într-un sertar în camera băiatului şi am găsit revista asta plină de femei goale. Uită-te şi tu, dar repede până nu ne prinde nevastă-mea.
– Interesant, spun eu, păcat că-i în engleză…
– Poate să fie şi în patagoneză, ce-ţi pasă? Se înţelege foarte bine. Zi şi tu, asta-i literatură pentru un băiat de 14 ani? Uită-te numai la asta, uite ce ochi formidabili are…
– Nici blonda asta nu e rea. (mai mult…)

Florica PATAN: Andra Tischer, ipostazele iubirii sau geografia unui sentiment

TISCHER-Andra-PUGIC-cop1.jpgwb

Ipostazele iubirii, precum şi treptele durerii acablante sunt evocate în versuri încărcate de substanţa unei realităţi tragice, prin care pâlpâie o anume duioşie; sunt versuri rupte parcă din trupul fragil al emoţiei şi al unei sensibilităţi împietrite în drama existenţială ce trebuie acceptată, ca şi când nu ar fi repetabilă în timp şi în spaţiu, ca un „inexorabile fatum”, ci doar acum, pentru prima dată, ar trebui traversată în univers, având senzaţia că „peronul e altul, filmul e greşit” („Urbană”). De aici, perceperea durerii la dimensiuni nemărginite, o experienţă ce a sfâşiat sufletul, precum şi încercarea de constituire a unor adevăruri pe un drum nou, al cunoaşterii poetice, al sondării în sinele fiinţei.

Versurile Andrei Tischer sunt acoperite de o fină tandreţe, dar cu forţă de persuasiune în metafizica ideilor în care sentimentul se înalţă de la tăcere, la „tunet” ce strigă îndoiala, neîmpăcarea, starea „colţului de pleoapă” cu „solzi de argint ai lacrimilor”, „pe drumuri de seară în crucea durerii”, după cum se ipostaziază poeta în „ghicitoare în cafea”, ca modalitate de transcedere a realităţii, un personaj imaginar, ca un alter ego cu „poveşti” reale, trăite. (mai mult…)

Vavila Popovici – Dorința de stabilitate

Liniștiți-vă și cunoașteți, pentru că liniștirea adună mintea.” – Petru Damaschin

Voința de a trăi este principiul fundamental al existenței noastre, al existenței universului. „Voința de a trăi cât mai mult posibil care însuflețește toate ființele organizate este înnăscută, absolută”, considera filozoful german Arthur Schopenhauer (1788-1860) și, împins de pesimismul său, prețios de altfel, spunea că totuși „viața este o afacere al cărei câștig nu acoperă cheltuielile”. De multe ori se dovedește așa a fi! Dar, tot voința este cea care încearcă a-i schimba valoarea câștigului. Cum? Prin luptă! „O luptă-i viața; deci, te luptă! / Cu dragoste de ea, cu dor. / Pe seama cui? Ești un nemernic / Când n-ai un țel hotărâtor.” ne îndemna poetul nostru George Coșbuc.
Toate popoarele aspiră, în viață, la binele comun și la cel individual. Greșelile politicienilor care urmăresc să cucerească puterea, acțiunile lor lipsite de discernământ, minciunile și șovăielile, alteori încăpățânarea stupidă, îi fac să uite de menirea lor, cea de asigurare a unei vieți stabile a oamenilor pe care-i conduc. Reacția oamenilor nu se lasă mult așteptată. Apare neliniștea, angoasa care poate duce la o adevărată luptă, sau opusul ei, starea de plictiseală, abandon. Ambele stări vin din afară, din mediul în care trăim, vulgar, agresant, cu care suntem în dezacord și din cauza căruia suferim. (mai mult…)

Ion Gănguț: Valențe mitologice ale bradului la români

Este neîndoielnic faptul că bradul a exercitat o adevărată fascinaţie asupra românilor din vremuri imemoriale până în zilele noastre. Dintre multitudinea de motive, le-am identificat pe cele esenţiale: este arborele care rămâne verde pe toată perioada anului( simbol al vitalităţii); forma rectilinie a trunchiului, simetria crengilor, înălţimea şi anvergura coroanei impresio- nează prin semeţie şi măreţie; este arborele cel mai răspândit în pădurile noastre carpatine.
Cele mai vechi reprezentări ale bradului apar încă din neolitic în culturile Hamangia, Boian, Gumelniţa sau Cucuteni, pe obiecte ceramice, pe pereţii peşterilor,sub formă integrală sau simbolizat prin rămurica de brad ori frunza de brad. Zeiţa Bendis a tracilor este reprezentată cu o ramură de brad în mână.
În viziunea mitică a geto-dacilor, devine „arborele cosmogonic,arborele vieţii,un fel de axis mundi,care străbate cerurile cu coroana lui plină de aştri…sub coroana lui protejează ginta sau tribul…,iar sub rădăcinile lui adăposteşte o lume subterană,a demonilorˮ (Romulus Vulcănescu, „Mitologie românăˮ, Ed.Academiei, Bucureşti, 1987, p.90) . (mai mult…)

Adrian BOTEZ: STIHURI VALAHE

BOTEZ A DESEN 0(1)

VISE DE SEARĂ

…văzut din curtea cu păuni: napoleonic mareşal!
stăpân pe stele şi pe-oceane – înaripatu-mi cal
mă poartă peste-mpărăţii şi peste mii de tronuri:
sunt împăratul Galaxiei – nu-s niciun fel de zvonuri

vindec betegi – redau vederi – învii şi morţi
sfinţesc săraci – fac şi desfac orişice sorţi
pe jumătate sunt în rai – mă am „la toartă” cu Hristos!
…din întâmplare – când şi când – mai umblu şi pe jos…

constat – atunci – că nu am oşti – nu sunt nici împărat
nu-nvii părinţi – nu-nvii străbuni – nici orbi n-am vindecat
sunt doar un biet Poet „plecat” – naiv – candid şi şchiop

de-orice mă sfarăm şi-orice-n lume mi-este hop…
…aşa frumos – de multe ori – visăm pe seară:
treziţi şi trişti – am vrea – pe loc – s-adormim iară… (mai mult…)

Gheorghe Constantin NISTOROIU: BUCURIA SFINTELOR SĂRBĂTORI DE IARNĂ

25-Nasterea

„În noaptea Crăciunului alb şi senin
O Mamă cu Pruncul la sân,
Curată-n iubire, priveşte-n uimire
Plinindu-se Bunăvestire.
Un Prunc Sfânt se naşte în noaptea-nstelată
Din Sfânta Fecioară şi Duhul cel Sfânt;
Al Tatălui drept Cuvânt
Coboară azi pe pământ
Făclie pe veci luminată!”
(Valeriu GAFENCU – Sfântul Închisorilor, Crăciun 1945)

Fiorul sufletesc al creştinului se strecoară tiptil în Noaptea Albă, serafică, pe sub faldurile de nea primind cântarea Îngerilor ce se pogoară din Cerul albastru care se răsfrânge peste Pământul dacilor împodobit cu sfintele Sărbători. (mai mult…)

Magdalena ALBU: PLEDOARIE PENTRU CREŞTINISM (CREŞTINISMUL = AICI ŞI DINCOLO, DIMPREUNĂ…)

ALBU Magdalena x2

„Neclintit râul, fără de punţi.
Înecaţii din veac, trestii şi nuferi tăcând.
Vânătă pielea apei. Aici Dumnezeu
Niciodată n-a coborât.”
(Radu Cârneci – Banchetul în doi – Sonetul LXXXI, fragment)

Astăzi, religia creştină se află la o mare răscruce de drumuri, de unde se poate înălţa ori se poate pierde. Depinde cum luptă pentru a-şi defini cu sinceritate şi coerenţă miezul adânc al propriei filozofii interioare şi imaginea. Însă nu despre acea imagine de tip pr-istic vorbim noi aici, ci despre o radiografie exactă de sine, o poză amplă, nefardată cu intenţie, dar catalizatoare prin însăşi intensitatea Verbului de Lumină transmis către umanitate. Căci astăzi, într-o lume care nu te invită ostentativ decât la decadenţă şi puternic frig existenţial, creştinismul, prin oferta sa largă de atribute (re)umanizante şi (re)umanizatoare, produce o cantitate infinită de Lumină în stare să dezgheţe şi să lămurească cele mai intransigente şi înţepenite conştiinţe şi inimi. (mai mult…)

Sorim Grumuș: General de brigadă Gheorghe Garoescu – Jurnal de front, vise de iubire

Gheorghe Garoescu

(14 august 1916-28 septembrie 1918)

Gheorghe Garoescu, născut la data de 1 octombrie 1886 la București a fost un general român, combatant în Războiul pentru Întregirea României. A urmat Școala Militară de Ofițeri de Infanterie și Facultatea de Drept a Universității din București. Avansat la gradul de locotenent la 1 octombrie 1912, a fost repartizat în funcția de comandant de companie mitraliere la Regimentul 6 Vânători. În acestă calitate, a participat la cel de-Al Doilea Război Balcanic din vara anului 1913.
În timpul Războiului pentru Întregirea României, Gheorghe Garoescu s-a distins in luptele de la Porumbacu din luna septembrie 1916, la care a participat cu Regimentul 6 Vânători. A fost rănit in apropiere de Brașov, dar după o perioadă scurtă de convalescență, a revenit pe front.
În primăvara anului 1917, aflat în refacere cu unitatea în Moldova, Gheorghe Garoescu a fost implicat într-un scandal ce l-a vizat pe comandantul său de regiment și pe ofițerul cu aprovizionarea. Acesta îi acuză pe cei doi de furt și speculă cu produse din rechiziții destinate armatei. Cazul ajunge la Curtea Marțială, dar afacerea este în primă fază mușamalizată. În urma acestei măsuri, Gheorghe Garoescu va concluziona: (mai mult…)

Vavila Popovici: Marcus Aurelius – împăratul filosofVirgil Răzeșu – Vreau să fiu japonez !Renato Fiorito, Italia – ZăpadaIon Ionescu Bucovu – Te caut, țară…Mihai Dascălu – Lumea zice: râul Prut…Ion Măzăreanu: Scrisorile din perioada 1846-1874 ale lui Ion Ionescu de la Brad cӑtre Ion GhicaNicolae Ciobanu Roman: De 13 ianuar 2018, se porni, în fine…Dorel Schor – AutenticăGeorge Petrovai – EpibaladăDaniel IONIŢĂ – Aşa o să păţeşti şi tu… ca Onofrei!Ileana Costea: Ziua Culturii Naționale prin prisma unui român care locuiește de aproape jumătate de secol în SUAVavila Popovici – „Of, Doamne, Doamne!” (168 de ani de la naşterea lui Eminescu)George Petrovai – Eminescului din noiGabriel Stănciulescu – Discipolii lui Eminescu…Dorel Schor – Mă bucurŞtefan Doru Dăncuş: Poeme selectate din zăpadăDorel Schor – Am văzut țigani fericițiGheorghe A. Stroia: Destine literare – Aristiţa Buciu Stoian: premiul pentru poezie – dragosteaGalina Martea: Centenarul Marii Uniri – unitatea națională a românilor de pretutindeniChristel Ungar – versuriOctavian Curpaş: O viaţă de artist. Dialog cu Lucky Marinescu, despre ce înseamnă să faci muzică în România şi în SUAVavila Popovici: Obrăznicia, soră cu prostiaIon Gănguț – Casa la români. Semnificaţii mitico-magiceMagdalena Avadanei – Dincolo de Cercul PolarIoan Miclău-Gepianul: Alexandra Dogaru – Do(a)ge de pe BegaIrina Lucia Mihalca – versuriMihai Merticaru – ParisulLaura MUSTEŢIU : Lecţia vieţiiDorel Schor – Scurte și foarte scurteGeorge Petrovai: Profilul moral-spiritual al unui om acceptabilDorel Schor – Un an în plusAndra TISCHER Poveştile unei ghicitoare în cafea (poeme) 2Dorel Schor – STRICT CONFIDENŢIALFlorica PATAN: Andra Tischer, ipostazele iubirii sau geografia unui sentimentVavila Popovici – Dorința de stabilitateIon Gănguț: Valențe mitologice ale bradului la româniAdrian BOTEZ: STIHURI VALAHEGheorghe Constantin NISTOROIU: BUCURIA SFINTELOR SĂRBĂTORI DE IARNĂMagdalena ALBU: PLEDOARIE PENTRU CREŞTINISM (CREŞTINISMUL = AICI ŞI DINCOLO, DIMPREUNĂ…)Sorim Grumuș: General de brigadă Gheorghe Garoescu – Jurnal de front, vise de iubire

Vavila Popovici: Marcus Aurelius – împăratul filosof

Marcus_Aurelius_Louvre_

Să avem seninătatea de a accepta ceea ce nu poate fi schimbat, curajul de a schimba ceea ce poate fi schimbat și, mai ales, înțelepciunea de a deosebi între cele două posibilități.” – Marcus Aurelius

Istoria gândirii politice este structurată în funcție de diferitele etape de progres social și de dezvoltare a civilizației umane: perioada antichității, caracterizată prin apariția elementelor constitutive ale gândirii politice; perioada medievală sau feudală, caracterizată prin dominația fenomenului religios asupra celui politic; perioada Renașterii, de care se leagă punerea bazelor politologiei ca știință politică modernă; epoca modernă, caracterizată prin extinderea sferei de cuprindere a cunoștințelor politice, politologia afirmându-se ca știință/teorie politică aparte, în 1948 Colocviul internațional de la Paris stabilind semnificația termenului de „știință politică” și obiectul acesteia de studiu; epoca contemporană, în care politologia cunoaște o largă dezvoltare și se conturează ca știință social-umană distinctă.
Deci, primele elemente ale gândirii politice au apărut în Antichitate, perioadă de care se leagă etimologia termenului „politică” (în greacă polis = cetate, oraș, stat). Read the rest of this entry »

Virgil Răzeșu – Vreau să fiu japonez !

Vreau să fiu japonez !
“Ce te-a apucat, omule ?! Mai ieri, scriai că vrei o rublă rusească. Acum vrei să fii japonez, ce-ți veni ? Ai dat în mintea copiilor ? Că nu te-o fi cumpărat vreo dronă cu niscai yeni ori cu vreo sticluță de sake din ăla care nu aduce nici pe departe cu țuica noastră de prune, ca să-ți ia și bruma de minte pe care o mai ai ?!” se vor grăbi prietenii mei să mă apos¬tro¬feze.
Uite-așa, brusc, mi-a venit un dor nebun : să devin japonez ! Nu mă întrebați de ce și cum, fiindcă nu știu să vă spun sau, mai degrabă, știu dar nu vreau să vă spun.
Și ca să nu vă fierb pe foc fără apă, am s-o iau, pas cu pas, cu niște amintiri. Cred că eram cam prin primele clase de liceu când, bucuros că nu trebuia să cer voie cuiva, dădusem de patima lecturii, prim semn de emancipare și independență.
Printre primele cărți care mi-au amorsat gustul cititului și de care îmi aduc aminte avea un titlu ciudat : “Nimic despre Japonia”, dar avea și el justificarea lui, pe care o descopereai abia după ce o terminai. Era a unui scriitor și jurnalist de-al nostru, pe nume Ion Timuș – cine a mai auzit de el ?! – aflat în grațiile tatei, drept care am citit mai multe cărți de ale lui : “Transiberiana”, “Japonia, arta, femeia, viața socială”, „Ogio-san” și altele. Read the rest of this entry »

Renato Fiorito, Italia – Zăpada

image001

Ai venit în tăcere
cum vine zăpada
când inima în zori
în alb se-nfășoară
cu glasul pierit.

În nea înfășat, eu
viorea prea firavă
albul suflu al gliei
îl simt cum se deschide
pițigoiului tril Read the rest of this entry »

Ion Ionescu Bucovu – Te caut, țară…

Te caut, Țară, peste tot
Peste întinderile câmpiei,
Peste munții albi de nea,
Peste codrii plini de vise,
Din copilăria mea,
Te caut,Țară, prin trecut,
Pe ulițe pustii de-acum,
Când m-aștepta la poartă mama
ȘI mă-mbia cu un sărut,
Te caut prin văile mele,
Prin cimitirul de pe deal,
Prin crucile ce-au putrezit, Read the rest of this entry »

Mihai Dascălu – Lumea zice: râul Prut…

Lumea zice: raul Prut,
uite-asa a aparut…

Candva un sarpe a trecut
peste a Moldovei Tara,
improscand foc si ocara.
Dumnezeu s-a indurat,
blestemul l-a anulat,
urma a umplut cu apa,
neamul sa nu mai desparta.

Lumea zice: raul Prut,
uite-asa a aparut… Read the rest of this entry »

Ion Măzăreanu: Scrisorile din perioada 1846-1874 ale lui Ion Ionescu de la Brad cӑtre Ion Ghica

Nicolae Ciobanu Roman: De 13 ianuar 2018, se porni, în fine…

Da, na Tîrgu-Ketrii, IARNA s-a aşternut albă peste restul de pămînt, macadame, asfalturi şi betoane; peste case, viloaie, bloace, biserici & crîşme (la cam paritate); peste alte aşezăminte care se fac a face bine, dar Doar se fac

Iarna s-a aşternut efectiv albă şi ai zice uşure, discretă în 12 spre 13 noaptea din ghinărar, în aist al 18-lea an din veacul 21-lea, mileniul 3-lea din Era (cică, a) noastră… Ne-am culcuşit la cald, feriţi de zloată-n sara de 12, ca pre *somnirile noastre nu numai visele ningă, ci şi Neaua Cerească, covor peste gloduri şi gloduitori.

Am pomenit de e.n., că – Agnostic fiind io – nu voiu atingere purtare convieţuitorilor de alte confesiuni, carii fie c-au conlocuit cu noi de dincolo de descălecatele întemeietoare ale Moldovei, ori mai încoace după ele; şi chiar mai de după haloimăsul 1990in. Eu nu mă port vinovat, nice merite am pentru credinţele lor, nici de etnie, port, grai…, deşi unii dintre ei nu se astîmpără şi nu mă lasă-n pacea sufletului şi tihna bătrîneţii să fiu ceea ce sunt, simt şi cu gîndul mă-mpac… Fără a le spune Acelora ce – pe dreptate, cinste, adevăr – despre mahării lor (cei cruşiţi de fiere, antinaţional operînd), io-Culai, gîndul am! Read the rest of this entry »

Dorel Schor – Autentică

Era o zi de marţi şi marţi sunt trei ceasuri rele, dar nu asta îl indispunea pe dentistul Kleinergrois. Acceptase, la cererea unor colegi, să se deplaseze la intreprinderea „Şurubelniţa” unde urma să facă un control stomatologic serios lucrătorilor. Astfel de controale se practicau la mai toate unităţile şi, cel puţin lui Kleinergrois, îi venea rândul cam la câteva luni odată. De fiecare dată altundeva,
dar cam după acelaş scenariu. Se vor prezenta şi aici mai ales ipohondrii şi chiulangiii, gândi, primii cu sumedenie de întrebări ciudate, ceilalţi miştocari şi vorbă lungă, specialişti în „arderea gazului”.
Kleinergrois conducea maşina fără entuziasm, gândindu-se la mulţimea de falşi pacienţi care umpleau desigur sala de aşteptare. Când, deodată, simţi că nu stăpâneşte ca lumea volanul, opri pe dreapta şi constată că o roată aproape se dezumflase cu totul. Pancer! Se apucă, fără nici un entuziasm să monteze cricul, Read the rest of this entry »

George Petrovai – Epibaladă

(Baladă-rugă către El)

Atotputernice Părinte,
Tu care ești mai înainte
ca existența ochi să facă
și „Cel ce sunt” Te-ai definit
pentru-ndoiala omenească,
Îți mulțumim că-n mii de ani
poporul nost l-ai ajutat
pe nepoftiți să-i târnosească
și-a Maicii Domnului grădină
s-o iubească
s-o grijească
și nici gând s-o părăsească,
dovadă că atunci românul
era temei în țara lui,
iar statu-ntreg se sprijinea
pe ciorecii țăranului. Read the rest of this entry »

Daniel IONIŢĂ – Aşa o să păţeşti şi tu… ca Onofrei!

„O discuţie cu tata, întreruptă şi reluată după patru decenii”

Era în anul 1972, începutul vacanţei de vară, ca de obicei după terminarea şcolii mă aflam în studioul fotografic al tatălui meu din strada „Domniţa Nastasia” din centru Bucureştiului. Lângă „Sfatu Capitalei”, explica tata celor care nu ştiau unde se află – folosind o expresie uzitată în vremuri mai vechi. Tata mă angaja pentru o săptămână, uneori două, la fiecare început de vacanţă mare, neoficial, bineînţeles, şi mă plătea bine pentru vremurile acelea. Zece lei pe oră însemnau undeva între 500 şi 1000 de lei, după o săptămână sau două, ceea ce pentru un puşti erau o groază de bani. Era un patron generos, plătindu-mă bine pentru o muncă necalificată. Ca termen de comparaţie, laboranţii şi fotografii de teren cu experienţă erau plătiţi cam cu cincisprezece lei pe oră. Dorea să mă înveţe să câştig şi să rostuiesc banii. Prima i-a reuşit, de câştigat bani am învăţat! A doua de loc. În loc de rostuire am învăţat cum să îi cheltui cu rapiditate şi entuziasm.

Cert este că aveam bani pentru întreaga vacanţă de vară şi ca atare eram prietenul favorit al multor colegi şi vecini din cartier. Era firesc ca eu să plătesc, la cofetărie, cea mai mare parte a distracţiei, sau biletele de tren pentru vreo drumeţie la Buşteni sau Predeal. Read the rest of this entry »

Ileana Costea: Ziua Culturii Naționale prin prisma unui român care locuiește de aproape jumătate de secol în SUA

Ileana Costea

Mă bucură mult decizia prin lege luată în 2010 pentru sărbătorirea Zilei Culturii Naționale (românești), tema fiindu-mi aproape de suflet și de preocupări. Căci, din 1998 scriu și public articole în baza misiunii mele auto-impuse de a face descoperiri-surpriză românești în străinătate. România are atât de multe lucruri frumoase și valoroase ,,de arătat lumii”, sunt atâția români răspândiți pe tot globul, care s-au afirmat în diverse domenii. Iar eu găsesc o bucurie în a descoperi prezențe românești pe peste tot pe unde am avut ocazia să călătoresc. Am publicat peste 60 de articole de-a lungul anilor în ziare și reviste din România și diaspora, am făcut pagini de Wikipedia, am prezentat lucrări și condus sesiuni la diverse congrese ale Academiei Româno-Americane de Artă și Științe, sau evenimente românești comunitare sau academice (cum ar fi ale Viitorului Român Society (VRS) din Los Angeles, o conferință organizată de Antonia Olariu în 2005 sub egida Societății germano-română Bodensee, a cărei președintă era, la universitatea din Konstanz, că să menționez doar două dintre ele). Am fost gazdă a numeroase delegații din România la universitatea la care predau de 35 ani (California State University, Northridge – CSUN, în zona Los Angeles-ului). Am organizat Congresul ARA la CSUN în 1992; am organizat expoziții de artă și carte românească, momente literare, spectacole de muzică. În 2015 am publicat parte din articolele mele într-un prim volum, Exerciții de Neuitare, care poate fi răsfoit pe Amazon, și în prezent lucrez la volumul II. Read the rest of this entry »

Vavila Popovici – „Of, Doamne, Doamne!” (168 de ani de la naşterea lui Eminescu)

Mihai Eminescu

Suntem români, vrem să rămânem români şi cerem egală îndreptăţire a naţiunii noastre.” M. Eminescu

Mihai Eminescu a bucurat naţia noastră cu doar 39 ani de viaţă, dar cu o imensă activitate literară. 46 de volume, aproximativ 14.000 de file au fost dăruite Academiei Române de Titu Maiorescu în 1902. A fost poet, prozator și jurnalist român, cea mai importantă voce poetică din literatura română.
Ion Caraion scria: „Eminescu este imponderabil și muzică”.
Ion Luca Caragiale spunea că Eminescu avea un temperament de o excesivă inegalitate, oscilând între atitudini introvertite și extravertite: când vesel, când trist; când comunicativ, când ursuz; când blând și când aspru; mulțumindu-se uneori cu mai nimica și nemulțumit alteori de toate… „Ciudată amestecătură! – fericită pentru artist, nefericită pentru om!”
Titu Maiorescu i-a promovat imaginea unui visător cu o extraordinară inteligență, ajutată de o foarte bună memorie.
Constantin Noica îl considera etalonul poeziei românești spunând că „Arborii nu cresc până în cer. Nici noi nu putem crește dincolo de Read the rest of this entry »

George Petrovai – Eminescului din noi

Spre Voievodul ce-a unit
al nostru grai fără egal,
încât azi punte-i peste timp
și-n spirit dor universal,

an după an, de ziua lui
în mijlocul lunii gerar,
noi sufletește ne dorim
ca să-l cinstim în mod plenar Read the rest of this entry »

Gabriel Stănciulescu – Discipolii lui Eminescu…

Din nordul țării, mai la est,
Și pân’ la fluviu-n Calafat,
Orice Român, ce-i Om onest
Își ia din versul tău un sfat.

Icoana neamului cea Sfântă,
La care-ți închinăm măriri,
Unește-n rugăciuni o gintă
Ce i-a speriat pe… musafiri. Read the rest of this entry »

Dorel Schor – Mă bucur

  • Nu te urca niciodată intr-un loc de unde nu poţi să cobori.
  • Mă bucur că te-ai îngrăşat, oamenii graşi sunt cumsecade.
  • Capacitatea de adaptare a lichelelor este nelimitată.
  • De munca cercetătorilor beneficiază întotdeauna alţii…
  • Mai degrabă să taci decât să fii ecou (Pitagora).
  • Şi publicitatea negativă tot publicitate se cheamă.
  • Nume, lume… Sara Ilie. Salmon Ella, Scarlat Ina, Marmel Ada, Rogoj Ina… Read the rest of this entry »

Ştefan Doru Dăncuş: Poeme selectate din zăpadă

DANCUS 2018

TU

Tu. Dacă Dumnezeu ai fi deodată
Pe cine ai chema să te ajute?
Şi universul. De ţi-ar face-o fată
Numai pe tine o să te sărute?

Şi Iuda. Pacostea din fiecare
Ca proştii, am luat-o ca valoare
Interesant aspect. Nu-l putem duce.
Aduceţi-l pe Iuda pe o cruce.

Că este vreme fără de culoare
Fără de vreme în pauza mare
Şcolari perverşi aduşi la ascultare
Să sărutăm şi noi o fată mare Read the rest of this entry »

Dorel Schor – Am văzut țigani fericiți

În vagonul restaurant pe ruta internaţională Chişinău – Kiev toate locurile sunt ocupate. Drumul e lung, timpul nu contează, meniul e standard, muştarul iute…
Ospătarul priveşte plictisit la muştele de pe geamuri sau se strecoară clătindu-se printre mesele ocupate de două categorii de clienţi. O parte sunt localnici, îi recunoşti după hainele cenuşii, după feţele obosite, după sandviciurile aduse de acasă în hârtie de ziar. Sunt consumatori de bere… Clienţi neinteresanţi.
Ceilalţi sunt turişti, îmbrăcaţi în haine bune, cu croială europeană, consumă meniul comandat de societatea de turism, plata prin virament. Nici ei nu prezintă interes. La un capăt de coridor, pe podea, şade o ţigancă tânără cu un plod în braţe. Nu cerşeşte. Îi priveşte cu atenţie pe turişti, înţelege că sunt români din România şi din Israel. Şi în gălăgia surdă a vagonului restaurant se aude deodată o voce curată, Read the rest of this entry »

Gheorghe A. Stroia: Destine literare – Aristiţa Buciu Stoian: premiul pentru poezie – dragostea

BUCUIU STOIAN Aristita

Din păcate, s-a stins aşa cum a şi trăit, ca un fulger (după furtună… o mare de linişte mortificatoare), la finele anului 2017, buna noastră prietenă din Drobeta Turnu Severin, poeta ARISTIŢA BUCIU STOIAN – fire caldă, blândă, surprinsă mereu cu zâmbetul de buze, în ciuda frământărilor sufleteşti ori neputinţelor trupeşti pe care le avea. Simţeam de fiecare dată când ne auzeam la telefon o bucurie proprie imensă, aceea de a putea dărui omului aflat la celalalt capăt al firului, o speranţă. Deoarece îi plăceau foarte mult poeziile în metro clasic, toată viaţa ei scriind doar poezii de această factură, îi recitam la telefon câteva poezii, de care se minuna, ca auzindu-le prima dată. Îmi spunea: „George, cine a scris poeziile astea? Sunt aşa de melodioase şi de grave!”. Iar eu răspundeam: „Aristiţa ai devenit deja un clasic, dacă nici măcar versurile tale nu le recunoşti!”. Aristiţa, mai mirată: „George, sincer, nu le-am recunoscut. Poeziile mele, recitate de tine, sună aşa de frumos!”. De fiecare dată îmi spunea că dacă mă aude la telefon, cu siguranţă îşi încarcă bateriile şi va mai trăi încă trei luni, aşa încât îmi făcusem un obicei din a o suna, doar ca să mă asigur că Aristiţa e… încă VIE! Îi trimisesem un CD, cu câteva dintre poeziile Read the rest of this entry »

Galina Martea: Centenarul Marii Uniri – unitatea națională a românilor de pretutindeni

Pentru a aborda subiectul în cauză, cred, mai întâi de toate ar fi necesar să definim expresia de unitate națională a unui popor, ulterior, constatând că aceasta este o construcție care expune și se asociază în mod direct cu termenul de identitate națională, conștiință națională, demnitate națională, idee națională – toate reprezentând același sens și conținut prin care se manifestă sentimentul și atitudinea omului față de întreaga diversitate a valorilor naționale. La rândul lor, valorile naționale sunt conținutul propriu ce aparține unui popor, unei națiuni, unui stat. Deci, totul ce are tangenţă cu îmbinarea de cuvinte național este conținutul și centrul de legătură ce ține în corelație identitatea unui popor şi, nemijlocit, ține într-o corelație unitară toate domeniile de activitate umană și socială ale acestuia. În consecință, prin această corelație se intersectează și unitatea națională, expresie și substanță de valoare în existența unei națiuni. Respectiv, prin intermediul segmentului de unitate națională se intersectează și prezența neamului românesc, acesta reprezentând și întrunind poporul român din întreaga lume. Însă pentru a menține în poziție verticală unitatea și identitatea națiunii, atunci este necesar ca poporul român să mențină constant în poziție verticală și segmentul cu privire la utilitatea și importanța acestora în viața de toate zilele. Prin urmare, pe lângă identitatea și unitatea națională să fie prezent, în mod constant, și sentimentul autentic al poporului, al cetățeanului față de întreaga complexitate a valorilor naționale, deoarece toate aceste fenomene sunt procese identitare ce includ în sine limba de comunicare vorbită, tradițiile și cultura națională, valorile autentice naționale, teritoriul, credința, ideologia etc. Aici este foarte important ca un popor să știe a-și recunoaște originile de neam, de naționalitate, de identitate. De aceea, unitatea și identitatea națională, reprezentând Read the rest of this entry »

Christel Ungar – versuri

Adumbrit

De-a lungul zidului mănăstirii

se prelinge timid după colț

umbra ta

din piatră în piatră

vrând parcă să cuprindă

părerea umbrei mele

ce s-a căznit

în trecere

să lase urme.

***

Acuarelă Germain Droogenbroodt

Read the rest of this entry »

Octavian Curpaş: O viaţă de artist. Dialog cu Lucky Marinescu, despre ce înseamnă să faci muzică în România şi în SUA

Lucky Marinescu

Interviu realizat în august 2009

Lucky Marinescu apartine unei generatii de artisti ce a ramas ca un reper pentru teatrul liric romanesc. Calitatile vocale excelente, talentul, pregatirea temeinica, dar si fizicul agreabil au ajutat-o pe aceasta sa ajunga foarte repede, o stea pe firmamentul muzicii noastre usoare. Oamenii se obisnuisera cu vocea ei si o ascultau de fiecare data, cu aceeasi placere. Devenise pentru foarte multi, artista preferata si facea o impresie buna asupra publicului. Lucky Marinescu s-a nascut pe 12 iulie 1934, la Cahul, in Republica Moldova. Este absolventa a Conservatorului Gheorghe Dima, din Cluj. De altfel, toata copilaria si tineretea ei prind forma si se deruleaza, in acest oras. De primii ani de viata, pe artista o leaga amintiri de neuitat. Ii placeau patinajul, echitatia, dansul, dar mai ales, isi dorea inca de pe atunci, sa devina vedeta. Nu o data, aceasta isi improviza din te miri ce, un microfon si ii incanta pe toti cu vocea ei. Cei care au sprijinit-o, au inteles-o si au ajutat-o pe Lucky Marinescu sa isi vada visul cu ochii, au fost bunicii si parintii, care nu au precupetit nimic pentru ca intr-o zi, copilul lor drag sa isi implineasca nazuintele. In prezent,Lucky Marinescu locuieste in Bucuresti. Are un fiu, Laurentiu, care a mostenit pasiunea pentru muzica a mamei sale. Read the rest of this entry »

Vavila Popovici: Obrăznicia, soră cu prostia

Mândria bună” reprezintă demnitatea noastră și respectul față de noi înșine. „Mândria rea” este păcatul mortal al sentimentului de superioritate care duhnește a dispreț și aroganță.” John C. Maxwell
Dacă obrăznicia este considerată a fi un comportament necuviincios, impertinent, aroganța adaugă purtării obraznice atitudinea de mândrie disprețuitoare. Atât obrăznicia cât și aroganța necesită deșteptăciune, de care duc lipsă. Ca să fii deștept, ne învață ortodoxia, „trebuie să fii atent, să trăiești clipa, adică să fii prezent, pentru a putea să vezi și să înveți din greșelile altora, îți trebuie un dram de smerenie, dar și multă trezvie”, adică o „stare de limpezime a minții, de vioiciune, de agerime; curățenie sufletească”. Căci, aroganta vine din instabilitatea și nesiguranța zilelor noastre, pe când succesul, pe care-l dorim cu toții, poate veni din umilință.
Dacă s-a acceptat planul viclean, arogant, de a pune în funcții importante în conducerea statului femei care să-l slujească pe „viclean”, curând s-au văzut și roadele acestei viclenii. Mă întreb cum au acceptat membri de partid ca „fruntașul” lor să le țină în secret alegerea premierului și în cele din urmă să le facă surpriza, alegând o femeie „muncitoare”? Acesta este criteriul alegerii unei funcții atât de înalte în stat? Anunțase pe atunci, președintele PSD, că propunerea era a social-democraților pentru funcția de prim-ministru, deși ei nu știau nimic, așteptau umil decizia șefului lor. Declarase că avea dreptul legitim să solicite pentru el funcția de prim-ministru dar că, o Read the rest of this entry »

Ion Gănguț – Casa la români. Semnificaţii mitico-magice

În viziunea mitologică naţională, casa, în deplină comuniune cu natura terestră şi cosmosul, reprezintă un microspaţiu sacru, cu bogate semnificaţii ritualico-magice. Casa arhaică, sub forma bordeiului obişnuit sau a colibei din bârne ori chirpici, se construia după ce aveau loc ritualurile de construcţie care începeau cu cele de consolidare a temeliei, prin sacrificarea unui animal sau a unei păsări. Unul dintre miturile fundamentale ale românilor este cel al jertfei pentru zidire, ilustrat artistic într-un mod magistral prin legenda meşterului Manole.
Prispa sau pridvorul reprezintă locul de trecere, spaţiul ce leagă casa de pământ, unde aveau loc ritualuri legate de cele trei momente fundamentale din viaţa omului: naşterea, căsătoria şi moartea.
Pragul casei îndeplinea un rol complex. Acolo se opreau mirii întâmpinaţi de socri şi naşi. Mirele o ia în braţe pe mireasă şi o trece pragul casei pentru a rămâne uniţi în armonie până la moarte. Tot acolo se opreşte sicriul pentru ca mortul să-şi ia rămas-bun de la tot ce-l lega de casă şi de viaţă. Read the rest of this entry »

Magdalena Avadanei – Dincolo de Cercul Polar

cerc polar

Plecăm în viaṭă, de copii, cu ceea ce învăṭăm acasă şi în şcoală… Şi acum văd clasa în care învăṭam, hărṭile aşezate pe pereṭii clasei şi îmi amintesc orele de geografie care ne captivau. Imensitatea globului pământesc, culorile pronunṭate ale munṭilor şi oceanelor s-au fixat în mintea mea de elev silitor şi captivat de enigmele acestui pământ, înconjurat de ape. Ne atrăgeau curiozitatea locurile cele mai îndepărtate în care oamenii şi-au făcut aşezări din timpuri imemoriale, adaptându-se la condiṭii grele de trai. Cei doi Poli ai planetei cu temerarii exploratori, Ţara de Foc şi Strâmtoarea Magellan erau alte curiozităṭi care ne captivau. Dintre fenomenele naturii multe ne frământau minṭile de copii dar Aurora Boreală era cea mai admirata şi neînṭeleasă. O comparam cu un voal fin întins pe bolta cerească, lăsată în voia vântului polar. Nu cred că am fost singura atât de captivată de acest fenomen unic al naturii, dar eu am păstrat-o în memorie şi am dorit să o văd, ca şi mulṭi alṭi căutători ai minunilor naturii.
După ani şi ani, se trezesc în minte aceste emoṭionante amintiri şi pleci la drum, în căutarea lor. Aşa am făcut, când anii au trecut şi îndatoririle de elev, student şi părinte s-au cam împlinit. Am pornit la drum spre a vedea şi păşi pe acele meleaguri care mi-au bucurat sufletul şi mintea de copil. Mai întîi am colindat prin ṭară, la munte, la mare, în Deltă şi din hotar în hotar, toată ṭara. Apoi am continuat cu Read the rest of this entry »

Ioan Miclău-Gepianul: Alexandra Dogaru – Do(a)ge de pe Bega

Alexandra.Dogaru

O NOUĂ CARTE DE LA EPIGRAMIŞTI!

Cartea ne-a sosit din Timișoara, fiind de fapt o nouă floare de spirit, crescută din acel umor satiric și vindecător al bănățenilor! Și ce e sigur este că la Cenaclul de satiră și umor „Ridendo” din Timișoara – având ca Preşedinte de Onoare pe Maestrul Ştefan Popa Popa’s, în acea pepinieră de talente, se pot afirma noi personalități care să ducă în lume faima acestei specii literare – Epigrama!
Cartea, intitulată „Do(a)ge de Bega” și apărută la Editura Mirton din Timișoara, în septembrie 2017, este opera doamnei Prof. Alexandra Dogaru, cunoscută în viaţa culturală românească mai ales ca editor şi traducător de carte.
Volumul se deschide cu un „Moto” al maestrului Ionel Iacob Bencei, „Ce-ți doresc eu ție, dulce epigramă”. În Prefața semnată de domnul Profesor univ. dr. Ştefan Buzărnescu, găsim următoarea apreciere: Read the rest of this entry »

Pagina 1 din 18612345...102030...Ultima »