Facturile care dau fiori românilor

maria-diana-popescuAbia scăpaţi din furcile caudine ale celor doi Aghiuţă, boc şi marinarul, care au tăiat salariile, pensiile şi alocaţiile mamelor, ne „bucurăm” acum de fratele lor mai mare la statură, care îşi ironizează colegii – profesori, fără şase case ca el, pardon, fără patru, că de două l-a scutit instanţa să le mai poarte de grijă. Vătaful KWI, înclinat la 100 de grade în faţa Washington-ului şi Bruxelles-ului, îşi bate joc de români în acelaşi stil băsescian, în acelaşi registru ca ciorile vopsite în chip de papagal ale clasei politice. Aţi remarcat comportamentul maidanezilor cînd sînt ameninţaţi cu băţul? Încep să schelălăie, să-şi arate colţii, dar nu se depărtează de ciolan. Slugărnicia diplomatică demonstrează că Iohannis a făcut din Ţară o unitate administrativ-teritorială sub tutela miliţiei planetare, mai pe şleau, o colonie. Chiar şi conaţionalii din afara graniţelor, care ţopăiau de bucurie cînd Iohannis – datorită lor! – a cîştigat preşedinţia s-au dumirit că loialitatea lui faţă de România şi de cetăţenii ei e absentă; au înţeles că Iohannis trăieşte într-o buclă (mai mult…)

Dan Floriţa – Seracin: Regretabila confluenţă

Apa-Final

Cadru didactic universitar, semiotician de renume, autoare a mai multor apreciate studii şi cărţi în domeniu, Mirela-Ioana Borchin simte chemarea de a se afirma şi în literatura beletristică. Debutează cu un roman de factură clasică, „Punctul interior” (Editura Excelsior Art, Timişoara, 2010), care surprinde prin maturitatea concepţiei, prin siguranţa, de obicei specifică unui scriitor versat, cu care autoarea îşi înalţă edificiul epic, prin complexitatea investigării şi analizei detaliate a vieţii interioare a personajelor. Proza romancierei, este de tip obiectiv, relatarea decurge linear, naratorul, omniscient, are o largă perspectivă asupra lumii, în care integrează un personaj central puternic reliefat şi individualizat.
Cu noul roman, „Apa” (Editura Mirton, Timişoara, 2016, prefaţă de Eugen Dorcescu), perspectiva narativă se schimbă, autoarea adaptându-se tendinţei, cu precădere manifestată în proza modernă, de a relata faptele din punctul de vedere al unui personaj (mai mult…)

Gheorghe Constantin Nistoroiu: Petre Țuțea – Astrul Agorei Creștin – Ortodoxe

Gh. Const. Nistoroiu


,,Istoria românilor dezgolită de crucile de pe scuturile voievozilor e egală cu zero.” Petre Ţuţea ,,…anistorismul lui Petre Ţuţea merge atât de departe încât filosoful contestă revoluţiile. El spune că revoluţia a avut loc o singură dată: la apariţia lui Hristos.” Gabriel Stănescu
Petre Ţuţea este o cascadă mistică a gândirii aforistice revărsată tuturor primitorilor ca o mireasmă a Ortodoxiei. Inteligenţa clarvăzătoare ce fascina prin claritate, profunzime şi esenţial înflorea într-un sublim proverbial ca surâsul Astrului la chemarea Luminii. În Oracolul minţii sale a odrăslit suferinţa, nădejdea şi dragostea pentru marele său popor dac, ca o împlinire în Filosofia (mai mult…)

Dimitrie Grama: versuri

Dimitrie GramaDin Cer

Nu, nu a mai plouat demult
din cer cad
demoni
îngeri morți
pietre negre

cineva, în Africa
îngână un blestem

(mai mult…)

Alexandru Spătaru: versuri

Dezvăluiri

Cine a spus că
pietrele şi unda gravitaţională
sunt insensibile la
spaimele, durerile ce le-nconjoară,
că sunt alcătuiri inerte,
lipsite de simţiri elementare?

Nevolnicul bătrân căzuse
şi aştepta acum, cu amară resemnare,
enorma piatră, ce se îndrepta spre el,
să îl strivească. (mai mult…)

Adina Dumitrescu – Cu felinarele stinse, căutări

Înveliţi de-a valma într-o a doua piele, ca un al doilea înveliş, când mai subţire, după simţire şi literele parcurse, când mai groasă, ne îmbrâncim pe întuneric într-o continuă mişcare browniană, ieşind care cum putem, unii cu capetele sparte, unii încovoiaţi de spinare, unii într-o depresie asemănătoare lingorii. Valuri de mulţimi omeneşti ne poartă, ne sparg la mal sau ne lasă glonţ de ruletă rusească, al cărui încărcător n-are decât un cartuş, pe care, încă din fericire, cineva sau hazardul apasă trăgaciul. Celor rari, cărora li se întâmplă asta, scapă glonţ, urcându-se spre cer, căpătând totodată şi proprietatea de a privi de sus, spre pământ. Că se zăreşte verde sau fum, rocă aridă sau construcţie nucleară, contează mai puţin. Trebuie, suntem obligaţi să ne asumăm şi ce mâncăm sau pe câţi lucşi citim. Înspăimântător este că pe deasupra tuturor mijloacelor de producţie mai vechi sau mai sofisticate, aceia văd suprapus esenţialul, condiţia sine qua non de a fiinţa împreună, ca oameni, ca şi prezente şi mai ales viitoare forţe şi relaţii de (mai mult…)

Lia Ruse – versuri

O MARAMĂ DE TEI

O maramă de tei din căderi de rugini…
Vechi scrisori de iubire pe-o bancă de lemn!
Prin tăceri clipele-adună spuma din crini,
Ochii-nfloresc şi tresar la al crucii semn…
Vin lumini abătând alte vremuri prin gând,
Un băiat liniştit trece mâna prin păr,
Prinde timp sfâşiat dintr-un flaut cântând, (mai mult…)

Ștefan Dumitrescu – Cronică la volumul ,,Însemnele nopții” de Adrian Erbiceanu

Insemnele nopţii - Adrian ERBICENU

Există cărți pe care le-ai ține ca pe un buchet de flori în glastră, ca să le miroși, ca să le pipăi, ca să le privești pentru că îți încântă ochiul și sufletul, ca să le citești poemele iar și iar, și cu fiecare lectură să vezi că poemul deschide o falie către straturile profunde, filozofice ale logosului. O carte pe care o iubești pentru limpezimea și claritatea ei de cristal, dar și pentru povestea de dragoste, de viață, de moarte pe care o conține în substanța ei. O asemenea carte de poezie este volumul domnului Adrian Erbiceanu, român stabilit în Canada, unde a pus, împreună cu scriitorul Ionuț Caragea, bazele unei reviste de cultură românești on-line și  Asociației Scriitorilor de Limbă Română din Quebec (ASLRQ), intitulat Însemnele nopții, apărut la editura Anamarol, condusă de minunatul editor care este doamna Elena Rodica Lupu, într-un format grafic foarte frumos. (mai mult…)

Virgil Răzeşu: M-a sărutat Dan Puric

Ei… ce asa mare scofală!? ar spune un cârcotas. Uite că este! Fiindcă îndrăgitul actor este dornic de comunicare, este inspirat, spontan, pasionat de viată si de oameni, iubitor de neam, pentru că are darul si harul de a fi, de fiecare dată, acelasi si mereu altul, fiindcă ajunge la miezul sau sâmburele lucrurilor, simplu, fără cuvinte căutate si sforăitoare, reusind să ne facă să le întelegem esenta, ba chiar să ne zdruncine din amorteala care ne cuprinde uneori, ba să ne dea si de gândit… Întâlnirile cu el, cele mai multe prin intermediul conferintelor, emisiunilor si cărtilor sale, fiindcă eventualitatea unei convorbiri directe este aproape imposibilă, reprezintă o bucurie pentru suflet si nu mai putin o satisfactie intelectuală. În seara de 18 iunie, cei care s-au aflat în sala Millenium a Hotelului Central Plazza din Piatra Neamt, au avut – pe durata a aproape trei ore – sansa unei întâlniri pline de strălucire si inedit cu Dan Puric, omul de spectacol si de comunicare, care s-a aflat într-o vervă de zile mari si a transformat până si pana de curent care a survenit – nici măcar o pană sadea, care să-ti ia lumina cu totul, ci una caraghioasă, care a durat aproape cât spectacolul – într-o (mai mult…)

540 de ani de la Bătălia de la Războieni (Valea Albă)

Mausoleu comuna Războieni.

La data de 25-26 iulie 1476 a avut loc Bătălia de la Războieni (Valea Albă), un eveniment important din istoria medievală a Moldovei. Cu 540 de ani în urmă, armatei Imperiului Otoman și trupeor tătărești , aflate în alianță cu un corp de oaste din Țara Românească, i s-a opus o mică armată a Moldovei, aflată sub comanda domnitorului Ștefan cel Mare.
Armata otomană a trecut Dunărea în a doua jumătate a lunii iunie 1476, și apoi a înaintat pe Valea Siretului, spre capitala Moldovei, Suceava. În aceste condiţii, Ştefan întăreşte cetăţile, trimite o parte a oastei împotriva tătarilor, reuşind să-i alunge din ţară şi îi lipseşte pe turci de mijloace de aprovizionare, în urma alicării tacticii ,,pământului pârjolit” și a otrăvirii apei din fântâni. În acestă situație dificilă, fără a primi ajutor de la poloni sau de la unguri, Ştefan cel Mare este nevoit să opună singur armatelor invadatoare. (mai mult…)

Victoriţa Duţu – pictură


Tragedie şi triumf – de Gabriela Petcu

Mesaje minunate venite din Cer in “Tragedie si triumf”
“Acum dar, raman aceste trei: credinta, nadejdea si dragostea; dar cea mai mare dintre ele este dragostea” (1 Corinteni 13:13)
Se spune ca Dumnezeu isi pune cuvantul in glasul oamenilor. Trebuie doar sa avem ochi ca sa vedem acest lucru, urechi ca sa ascultam si mai ales loc in suflet ca sa putem primi si astfel sa invatam cum sa daruim.
Mesaje minunate venite din Cer se astern in randurile scrise ale Ligiei Seman prin cartea „Tragedie si triumf”. ?i cum sa nu fie o lectie deschisa despre dragoste, cand in paginile acestei carti, avem reteta de vindecare a tuturor ranilor lasate de relele pamantului, prin insasi Iubirea?
Ligia Seman reuseste sa surprinda pe scena vietii personaje reale, oameni pe care ii intalnim zilnic la colturi de strada, in locuri in care milostivirea ar putea trezi in fiecare din noi, un gand bun, atunci cand o mana este intinsa cu scopul de a primi. De cele mai multe ori, judecam. Uneori, lasam ceva in acea palma, fara sa privim ochii celui care cere, celui care este oropsit. „Tragedie si triumf” ne ajuta sa intelegem ca de fapt, nu mana ne este intinsa ci sufletul. Cine are puterea sa lase intr-un astfel de vas, iubirea? Cine (mai mult…)

Mihail Janto – Desculţ pe-o lamă de cuţit

O viață un jalnic nefolos
și minciuna falsul jurământ,
vei retrai cuvântul nemilos,
ascultând suspinele-n pământ.

Pentru neam, n-ai vrut să lupți!
Credința ta, doar slăbiciuni,
îngenuncheai pentru corupți
și te mândreai cu cei nebuni.

Mihail Janto

(mai mult…)

Vavila Popovici – Calea întoarsă

Louisville (Kentucky) – Nashville – Knoxville (Tennessee) – Asheville (Carolina de Nord)

Plecând din interesantul oraș Louisville, statul Kentucky, spre casă, am călătorit cu automobilul de-a lungul munților Appalachian mountains (Apalași), pe șoseaua care străbătea Smoky Mountains, statul Tennessee, până am ajuns la granița cu Carolina de Nord.
Great Smoky Mountains constituie un lanț de munți în creștere, de-a lungul graniței Tennessee – Carolina de Nord, în sud-estul Statelor Unite, constituind o întindere mai mică din Munții Apalași și făcând parte totodată din lanțul muntelui Blue Ridge. Această parte este uneori numită Smoky Mountains, iar numele este prescurtat în mod obișnuit la Smokies. Pădurea de brad-molid a Apalașilor sudici acoperă altitudini mari, ceea ce îi dă un aer regesc. Smoke se traduce din engleză ca „Fum”, numele venind de la

Muntii Apalasi

(mai mult…)

Valentina Becart Bişog – versuri

Un zeu decăzut

Te mai aştept, te mai aştept
la poarta unui răsărit,
neclintit în credinţă
şi-n duminici solare,
când sufletul
e singurul învingător;

Valentina Bisog Becart

(mai mult…)

Recunoaștere

Nu se varsă fiecare râu
într-o apă mai mare
sau în mare,
nu-și atinge fiecare drum
țelul

Fotografie Germain Droogenbroodt

(mai mult…)

DE SÂNZIENE

 

Cununi de sânziene se-aruncă pe case,
Străbunii privesc… Coroniţele cad…
A vieţii cunună aş vrea să revină,
Dar ţigla e udă, sub lacrimi de jad.

Mugurel Puşcaş

(mai mult…)

Valentina Becart Bişog – poesis

Deleagă-mă de timp

Dezleagă-mă de timp şi lasă-mă să curg

ca o pulbere fină, în vidul uitării.

Îţi las aripile, zborurile toate,

să plămădeşti din ele piscuri înalte,

Valentina Bisog Becart

(mai mult…)

Trandafirul albastru sau Despre o anumită tristeţe

 

Nimic nou sub soare. Cu titlul aproape banal Trandafirul albastru”, pe care-l întâlneşti pe coperţile unor cărţi de poezie sau de proză scurtă, în articolele horticultorilor interesaţi de cultivarea a­ces­­tui soi de trandafir şi pe pânzele unor pictori,  car­tea lui Virgil Răzeşu nu promite prea mult.

Este însă suficient să o răsfoieşti, pentru ca în­dem­nul de a nu o lăsa din mână să nu-ţi dea pace, să sfâr­şeşti prin a o citi şi – poate lucrul cel mai impor­tant – să-ţi pară bine că n-ai aban­do­nat-o. Ba să-ţi pro­pui să reiei lectura mai pe îndelete, pentru plăcerea şi bucuria ei.

Nu, nu este o exagerare. De altfel, cu ocazia lan­sării cărţii, autorul ne-a mărturisit că deşi au puţine săptămâni de la ieşirea din ti­po­grafie, a fost asaltat de mesajele de apreciere ale cititorilor săi, cele mai mul­te considerând-o cea mai reuşită scriere a lui, opinie pe care autorul n-o respinge. Un prim tiraj a fost epu­izat dar, sigur, nu e vorba de zeci de mii de exemplare şi cititori, fiindcă îşi cunoaşte lungul nasului şi nu se consideră nici Cărtărescu, nici Co­elho. (mai mult…)

Mihail Janto – Doi străini

Mă pierd în văzduhul ce suspină,
în strigătul desculțelor dureri,
ce sufletul îmbracă cu neghină,
în gânduri ce mă duc spre nicăieri.

Mihail Janto

Sărută-mă ca-n vremuri de altă dată,
să-ți simt gustul în inimă arzând,
durerea să mi-o știu măcar iertată
și lasă-mă să te păstrez în gând. (mai mult…)

Traian Vasilcău – versuri

Ardere de tot
Doamne, nu lua milele Tale din mine,
Harul cel blînd vieze criniștea mea.
Floare să fiu, să nu rămîn mărăcine
În inimă revarsă-mi lacrima Ta!
Doamne, nu-mi lua pasărea gurii ce cîntă,
Vindecă-i Tu ranele cu dezmierdări

Traian vasilcau

(mai mult…)

Boris Marian – versuri

Astăzi, Obregia

Astăzi e mai multă lume,

Pe pereți atârnă rune,

Pomii iar s-au răsculat,

Un bastard e împărat.

Zile multe îți dorești,

Du-te, dragă, la Scoicești, (mai mult…)

Ion Gheorghe, ediția 2016, la 80 de ani. De patrimoniu!

Doar m-am întors de la Sărățeanca, locuința de vară a marelui poet Ion Gheorghe. Spre stupoarea unora, și Ion și Gheorghe arată fantastic de bine. Dacă-i privești în același timp, și pe Ion și pe Gheorghe, Cel de Sus îți poate lua mințile, vederea, vocea, auzul. Ion Gheorghe nu e un erou și nici un model de scriitor. E ceva care îți ia cuvintele din barbă, un șaman, o ciudățenie, care, pentru mine, e doar un miracol. E ca și cum, cândva, în calitate de mic cititor român, aș fi dat mâna cu Eminescu, cu Blaga, cu Arghezi. Nu poți să trăiești fără zei sub tichie. Eu l-am ales pe Ion Gheorghe. I-am citit cărțile. Cărți pușcăriabile în orice regim neserios. Conținutul acestora e mai mult decât atât. Ion Gheorghe e un vizionar silențios. Azi mi-a povestit foarte pe scurt cum sunt mânate în Evropa (mai mult…)

Mugurel Puşcaş – versuri

LA RUŞII-MUNŢI

La Ruşii-Munţi…
Seară fierbinte de vară…
Greierii cern
Timpul, cu aripi de ceară.

Mugurel Puşcaş

Trec lin păstori,
Turme spre somn şi uitare…
Fusele torc,
Veşnic, pe-a vieţii cărare. (mai mult…)

75 de ani de la intrarea României în cel de-Al Doilea Război Mondial


La data începerii celui de-Al Doilea Război Mondial situația țării noastre era foarte grea. Părăsită de aliații săi tradiționali, Franța și Anglia, care luptau pentru propria lor supraviețuire, țara noastră este silită, rând pe rând să cedeze presiunilor exercitate atât de U.R.S.S.(26 iunie 1940), evacuând Basarabia și Bucovina de Nord, cât și Ungaria (30 august 1940) și Bulgaria(septembrie1940).
La 22 iunie 1941, România intra în război împotriva Rusiei Sovietice, cu scopul declarat de a-și elibera provinciile pe care sovieticii le ocupaseră cu consimțământul Germaniei, cu un an în urmă.
La aceeași dată, se mobilizează Marele Cartier General al armatei române, organizat pe două eșaloane : Eșalonul 1, urmând trupele, a funcționat succesiv la Odobești, Roman, Iași,Chișinău și Tighina, în timp ce Eșalonul 2 a rămas la București, cu misiunea de a se ocupa de trupele din interior. (mai mult…)

Făcătura alegerilor din România

Înclin să cred că, după tragicele evenimente derulate cu surle și trâmbițe televizate la Decembriadă, foarte mulți români (poate chiar toți) au sperat că – după 45 de ani de planificată înjosire a demnității și libertății umane – în sfârșit am scăpat pentru totdeauna de coșmarul bolșevic. Că adică a fost pentru mulți o adevărată revoluție, știut fiind faptul că nu doar scopul, ci chiar esența unei revoluții constă în schimbarea macazului existențial al comunității/poporului care a dorit-o și înfăptuit-o. Iar această schimbare de macaz o vizează în primul rând pe cea moral-spirituală (majoritatea membrilor să devină prin ea mai buni și mai cu frică de păcat, într-un cuvânt atotumani) și abia pe urmă pe cea de ordin material.
Iată de ce din acest punct de vedere nu putem să nu fim de acord cu mărturisitorul PetreȚuțea, care – inspirat de Tehnica loviturii de stat, cartea lui Curtio Malaparte – susține două mari adevăruri: (mai mult…)

Titi Nechita – Parfumul unei toamne târzii

,,Eu mi-am dorit” şi încă mai doresc
Să-ţi simt ,,parfumul toamnei ruginii”!
Chiar dacă iernile pe mine cresc,
Tu încă primăvară poţi să-mi fii!

S-au rătăcit în beznă visele
Şi au rămas doar umbre ce nu ştiu
Că am ajuns să număr clipele
Ce trec şi mă veghează în pustiu! (mai mult…)

Mihai Dascălu – Căutare de „eu”

Un iures amarat de ganduri,
Danseaza hora in capul meu.
Raman uimit –
Nici unul nu se-impaca,
Cu soarta, asezata randuri.

Din sirul anilor trecuti,
Incerc sa scot povata.
Sa inteleg, (mai mult…)

Dorel Schor – Femeia perfectă

  • În horoscopul soţiei scrie că va primi nişte bani. I-am dat imediat…
  • De mort vorbeşti numai de bine sau taci. Şi de şef, la fel.
  • Bărbaţii visează la femeia perfectă. Şi ce fac când se trezesc?
  • Bravo, te-ai întrecut pe tine… Că pe altul, n-ai nici o şansă.
  • Pentru ca efortul să fie plăcere, trebuie ca plăcerea s-o obţii fără efort (Zoltan Terner).
  • Cine nu e capabil să rezolve problema discută mult despre ea. (mai mult…)

Adrian Munteanu: Spune-mi, iubito!

Spune-mi, iubito, unde-ți e popasul?
În cuib zănatec, în amurg de ceară?
Unde-ţi aşezi piciorul să nu piară
Urma fierbinte ce-mi ucide ceasul?

Adrian Munteanu

(mai mult…)

Ioan Postolache-Doljeşti: versuri


Iartă-mă pentru ieri

am vrut
dar n-am putut
decât un gând
să scriu
pe fila ta din calendar
atât:

Ioan Postolache

(mai mult…)

Ne este dor de „Luceafăr”

Ultimu-i drum n-a fost să fie la țărm de mare
– după cum dorea – într-o noapte cu lună plină,
nici la o mănăstire, unde să poată asculta
mult îndrăgita cântare „Lumină lină”.

Eminescu - Luceafar

(mai mult…)

Dorel Schor – Aluzii directe

În perioada dintre întâi şi cincisprezece ale lunii trecute, în blocul nostru nu s-a întâmplat nimic deosebit, în afară de ce a păţit vecinul Marcu când a alunecat pe trepte şi a rămas lat. Nu era nimeni aproape, cu excepţia lui Leopold Gurnişt, care s-a cam zăpăcit, neştiind ce să facă şi cum să procedeze. Noroc că Marcu şi-a revenit repede,în mai puţin de trei minute, s-a ridicat şi a declarat că poate să mişte capul în toate direcţiile, dar îl cam doare.
Domnul Leopold l-a sfătuit să se ducă imediat la un doctor, dar Marcu nu a vrut să-l asculte, a spus că e un fleac şi că o să ia singur o tabletă, două. Cu aceasta se poate spune că s-au încheiat evenimentele şi nimeni nu a bănuit ce se va întâmpla în zilele următoare.
Două sau trei zile după aceea, Marcu ajunsese de nerecunoscut. De unde noi ne obişnuiserăm să-l vedem cam otova, adică puţin cam neglijent şi neatent la amănuntele exterioare, deodată ne-am nimerit cu el că poartă cămăşi fistichii şi pantaloni ultramoderni, pantofi excentrici şi chiar o brăţară groasă, că se piaptănă nu ştiu cum şi îşi lăsase mustaţă şi favoriţi. (mai mult…)

Expoziţia „Armuri interioare” – Muzeul de Artă Cluj-Napoca

– artişti plastici Mircea Roman şi Sipos Sandor.

Mircea Roman, membru al Uniunii Artiştilor Plastici din România, Secţia Sculptură, este una dintre personalităţile marcante ale artei contemporane româneşti şi europene. A absolvit Academia de Arte Plastice „Ion Andreescu” din Cluj-Napoca (1984). În anul 1992 a obţinut Marele Premiu la Trienala de Sculptură de la Osaka, cel mai mare premiu de acest fel din lume. Lucrările sale se caracterizează prin utilizarea unor combinaţii inedite între lemn şi metal, cărora li se adaugă culoarea intensă asociată volumelor sculpturale. Mircea Roman trăieşte şi lucrează la Bucureşti.


(mai mult…)

Mă tem că-l vindeți și pe Dumnezeu…

Voi mi-ați luat atât de mult, că doare,
în suflet doar minciună mi-ați cioplit,
pierzându-mă în lumea asta mare,
eu și pe mine însumi m-am mințit.

Mihail Janto

(mai mult…)

Eminescu, in memoriam

Luceafãr
ai rãmas în vremuri
Alt sunet se aflã-n poeme,
Altã culoare-n trãirile tale…
Gândul adânc te-a prins în scrieri rare,
„Luceafãr ai rãmas în vreme“! (mai mult…)

Dorel Schor – Zbor austral

Nu ştiu dacă aţi avut ocazia să călătoriţi cu avionul şi să aveţi locul alături de un grec din Australia. Mie mi s-a întâmplat şi, vă rog să mă credeţi că e o experienţă interesantă, instructivă şi plăcută. Aveam locul într-o formaţie de trei fotolii înguste, în aşa fel că în stânga se afla soţia mea şi culoarul, iar in dreapta domnul Costas Papaghianis din Australia şi fereastra ovală.
Când s-a instalat, am fost chiar amabil şi l-am ajutat să-şi aranjeze bagajul de mână. Era o persoană de vârstă mijlocie, de talie mijlocie şi părea să fie şi de condiţie mijlocie, altfel n-ar fi călătorit la clasa turist. La început nu i-am dat prea multă importanţă şi, probabil, în ochii lui, nici eu nu valoram prea mult. Până când ni s-a servit masa. Atunci ne-am cunoscut mai bine. Vecinul meu a insistat să primesc de la el un ou fiert, pe motiv că ţine regim şi oricum nu-l mănâncă. M-am simţit obligat şi i-am oferit, în schimb, compotul. A fost atât de încântat încât i-am şoptit soţiei că poate ar fi cazul să-i cedeze şi ea compotul. Asta l-a cucerit definitiv… (mai mult…)

Despre JIGNIRE

„Fără dreptul la jignire nu există, în principiu, nici libertate de opinie!” – Salman Rushdie

Jignirea este definită ca o acțiune întreprinsă de către cineva, însemnând ofensă, insultă, rănire, ocară, umilință, vexare, atingere, lezare etc., cu alte cuvinte jignirea poate fi divers nuanțată. Unii o suportă, alții nu, și în acest ultim caz, din vanitate confundată cu demnitate, ripostează tot atât de diferit. Se mai spune: „l-a călcat cineva pe coadă”, adică cineva ar fi suportat o agresiune.
Senatorul american din statul Arizona, cel care a reprezentat Partidul Republican la alegerile prezidențiale din Statele Unite din noiembrie 2008 – John McCain –, un om inteligent, care a vizitat Bucureștiul și a cunoscut ceea ce este mai important în viața noastră, constatând anchilozarea sistemului nostru democratic, și făcând o comparație, a exprimat de curând: „Chiar dacă Donald Trump va deveni președinte, sistemul democratic de control instituțional funcționează în Statele Unite. Eu cred în continuare că avem instituții guvernamentale care vor ține sub control o persoană care ar încerca să își depășească atribuțiile constituționale. Nu suntem România”. (mai mult…)

revista Vatra Veche nr. 5, 2016revista Luceafărul nr. 60Facturile care dau fiori românilorDan Floriţa – Seracin: Regretabila confluenţăGheorghe Constantin Nistoroiu: Petre Țuțea – Astrul Agorei Creștin – OrtodoxeDimitrie Grama: versuriAlexandru Spătaru: versuriAdina Dumitrescu – Cu felinarele stinse, căutăriLia Ruse – versuriȘtefan Dumitrescu – Cronică la volumul ,,Însemnele nopții” de Adrian ErbiceanuVirgil Răzeşu: M-a sărutat Dan Puric540 de ani de la Bătălia de la Războieni (Valea Albă)Victoriţa Duţu – picturăTragedie şi triumf – de Gabriela PetcuMihail Janto – Desculţ pe-o lamă de cuţitVavila Popovici – Calea întoarsăValentina Becart Bişog – versuriRecunoaștereDE SÂNZIENEValentina Becart Bişog – poesisTrandafirul albastru sau Despre o anumită tristeţeMihail Janto – Doi străiniTraian Vasilcău – versuriBoris Marian – versuriIon Gheorghe, ediția 2016, la 80 de ani. De patrimoniu!Mugurel Puşcaş – versuri75 de ani de la intrarea României în cel de-Al Doilea Război MondialFăcătura alegerilor din RomâniaTiti Nechita – Parfumul unei toamne târziiMihai Dascălu – Căutare de „eu”Dorel Schor – Femeia perfectăAdrian Munteanu: Spune-mi, iubito!Ioan Postolache-Doljeşti: versuriNe este dor de „Luceafăr”Dorel Schor – Aluzii directeExpoziţia „Armuri interioare” – Muzeul de Artă Cluj-NapocaMă tem că-l vindeți și pe Dumnezeu…Eminescu, in memoriamDorel Schor – Zbor australDespre JIGNIRE

revista Vatra Veche nr. 5, 2016

 

revista Luceafărul nr. 60

Facturile care dau fiori românilor

maria-diana-popescuAbia scăpaţi din furcile caudine ale celor doi Aghiuţă, boc şi marinarul, care au tăiat salariile, pensiile şi alocaţiile mamelor, ne „bucurăm” acum de fratele lor mai mare la statură, care îşi ironizează colegii – profesori, fără şase case ca el, pardon, fără patru, că de două l-a scutit instanţa să le mai poarte de grijă. Vătaful KWI, înclinat la 100 de grade în faţa Washington-ului şi Bruxelles-ului, îşi bate joc de români în acelaşi stil băsescian, în acelaşi registru ca ciorile vopsite în chip de papagal ale clasei politice. Aţi remarcat comportamentul maidanezilor cînd sînt ameninţaţi cu băţul? Încep să schelălăie, să-şi arate colţii, dar nu se depărtează de ciolan. Slugărnicia diplomatică demonstrează că Iohannis a făcut din Ţară o unitate administrativ-teritorială sub tutela miliţiei planetare, mai pe şleau, o colonie. Chiar şi conaţionalii din afara graniţelor, care ţopăiau de bucurie cînd Iohannis – datorită lor! – a cîştigat preşedinţia s-au dumirit că loialitatea lui faţă de România şi de cetăţenii ei e absentă; au înţeles că Iohannis trăieşte într-o buclă Read the rest of this entry »

Dan Floriţa – Seracin: Regretabila confluenţă

Apa-Final

Cadru didactic universitar, semiotician de renume, autoare a mai multor apreciate studii şi cărţi în domeniu, Mirela-Ioana Borchin simte chemarea de a se afirma şi în literatura beletristică. Debutează cu un roman de factură clasică, „Punctul interior” (Editura Excelsior Art, Timişoara, 2010), care surprinde prin maturitatea concepţiei, prin siguranţa, de obicei specifică unui scriitor versat, cu care autoarea îşi înalţă edificiul epic, prin complexitatea investigării şi analizei detaliate a vieţii interioare a personajelor. Proza romancierei, este de tip obiectiv, relatarea decurge linear, naratorul, omniscient, are o largă perspectivă asupra lumii, în care integrează un personaj central puternic reliefat şi individualizat.
Cu noul roman, „Apa” (Editura Mirton, Timişoara, 2016, prefaţă de Eugen Dorcescu), perspectiva narativă se schimbă, autoarea adaptându-se tendinţei, cu precădere manifestată în proza modernă, de a relata faptele din punctul de vedere al unui personaj Read the rest of this entry »

Gheorghe Constantin Nistoroiu: Petre Țuțea – Astrul Agorei Creștin – Ortodoxe

Gh. Const. Nistoroiu


,,Istoria românilor dezgolită de crucile de pe scuturile voievozilor e egală cu zero.” Petre Ţuţea ,,…anistorismul lui Petre Ţuţea merge atât de departe încât filosoful contestă revoluţiile. El spune că revoluţia a avut loc o singură dată: la apariţia lui Hristos.” Gabriel Stănescu
Petre Ţuţea este o cascadă mistică a gândirii aforistice revărsată tuturor primitorilor ca o mireasmă a Ortodoxiei. Inteligenţa clarvăzătoare ce fascina prin claritate, profunzime şi esenţial înflorea într-un sublim proverbial ca surâsul Astrului la chemarea Luminii. În Oracolul minţii sale a odrăslit suferinţa, nădejdea şi dragostea pentru marele său popor dac, ca o împlinire în Filosofia Read the rest of this entry »

Dimitrie Grama: versuri

Dimitrie GramaDin Cer

Nu, nu a mai plouat demult
din cer cad
demoni
îngeri morți
pietre negre

cineva, în Africa
îngână un blestem

Read the rest of this entry »

Alexandru Spătaru: versuri

Dezvăluiri

Cine a spus că
pietrele şi unda gravitaţională
sunt insensibile la
spaimele, durerile ce le-nconjoară,
că sunt alcătuiri inerte,
lipsite de simţiri elementare?

Nevolnicul bătrân căzuse
şi aştepta acum, cu amară resemnare,
enorma piatră, ce se îndrepta spre el,
să îl strivească. Read the rest of this entry »

Adina Dumitrescu – Cu felinarele stinse, căutări

Înveliţi de-a valma într-o a doua piele, ca un al doilea înveliş, când mai subţire, după simţire şi literele parcurse, când mai groasă, ne îmbrâncim pe întuneric într-o continuă mişcare browniană, ieşind care cum putem, unii cu capetele sparte, unii încovoiaţi de spinare, unii într-o depresie asemănătoare lingorii. Valuri de mulţimi omeneşti ne poartă, ne sparg la mal sau ne lasă glonţ de ruletă rusească, al cărui încărcător n-are decât un cartuş, pe care, încă din fericire, cineva sau hazardul apasă trăgaciul. Celor rari, cărora li se întâmplă asta, scapă glonţ, urcându-se spre cer, căpătând totodată şi proprietatea de a privi de sus, spre pământ. Că se zăreşte verde sau fum, rocă aridă sau construcţie nucleară, contează mai puţin. Trebuie, suntem obligaţi să ne asumăm şi ce mâncăm sau pe câţi lucşi citim. Înspăimântător este că pe deasupra tuturor mijloacelor de producţie mai vechi sau mai sofisticate, aceia văd suprapus esenţialul, condiţia sine qua non de a fiinţa împreună, ca oameni, ca şi prezente şi mai ales viitoare forţe şi relaţii de Read the rest of this entry »

Lia Ruse – versuri

O MARAMĂ DE TEI

O maramă de tei din căderi de rugini…
Vechi scrisori de iubire pe-o bancă de lemn!
Prin tăceri clipele-adună spuma din crini,
Ochii-nfloresc şi tresar la al crucii semn…
Vin lumini abătând alte vremuri prin gând,
Un băiat liniştit trece mâna prin păr,
Prinde timp sfâşiat dintr-un flaut cântând, Read the rest of this entry »

Ștefan Dumitrescu – Cronică la volumul ,,Însemnele nopții” de Adrian Erbiceanu

Insemnele nopţii - Adrian ERBICENU

Există cărți pe care le-ai ține ca pe un buchet de flori în glastră, ca să le miroși, ca să le pipăi, ca să le privești pentru că îți încântă ochiul și sufletul, ca să le citești poemele iar și iar, și cu fiecare lectură să vezi că poemul deschide o falie către straturile profunde, filozofice ale logosului. O carte pe care o iubești pentru limpezimea și claritatea ei de cristal, dar și pentru povestea de dragoste, de viață, de moarte pe care o conține în substanța ei. O asemenea carte de poezie este volumul domnului Adrian Erbiceanu, român stabilit în Canada, unde a pus, împreună cu scriitorul Ionuț Caragea, bazele unei reviste de cultură românești on-line și  Asociației Scriitorilor de Limbă Română din Quebec (ASLRQ), intitulat Însemnele nopții, apărut la editura Anamarol, condusă de minunatul editor care este doamna Elena Rodica Lupu, într-un format grafic foarte frumos. Read the rest of this entry »

Virgil Răzeşu: M-a sărutat Dan Puric

Ei… ce asa mare scofală!? ar spune un cârcotas. Uite că este! Fiindcă îndrăgitul actor este dornic de comunicare, este inspirat, spontan, pasionat de viată si de oameni, iubitor de neam, pentru că are darul si harul de a fi, de fiecare dată, acelasi si mereu altul, fiindcă ajunge la miezul sau sâmburele lucrurilor, simplu, fără cuvinte căutate si sforăitoare, reusind să ne facă să le întelegem esenta, ba chiar să ne zdruncine din amorteala care ne cuprinde uneori, ba să ne dea si de gândit… Întâlnirile cu el, cele mai multe prin intermediul conferintelor, emisiunilor si cărtilor sale, fiindcă eventualitatea unei convorbiri directe este aproape imposibilă, reprezintă o bucurie pentru suflet si nu mai putin o satisfactie intelectuală. În seara de 18 iunie, cei care s-au aflat în sala Millenium a Hotelului Central Plazza din Piatra Neamt, au avut – pe durata a aproape trei ore – sansa unei întâlniri pline de strălucire si inedit cu Dan Puric, omul de spectacol si de comunicare, care s-a aflat într-o vervă de zile mari si a transformat până si pana de curent care a survenit – nici măcar o pană sadea, care să-ti ia lumina cu totul, ci una caraghioasă, care a durat aproape cât spectacolul – într-o Read the rest of this entry »

540 de ani de la Bătălia de la Războieni (Valea Albă)

Mausoleu comuna Războieni.

La data de 25-26 iulie 1476 a avut loc Bătălia de la Războieni (Valea Albă), un eveniment important din istoria medievală a Moldovei. Cu 540 de ani în urmă, armatei Imperiului Otoman și trupeor tătărești , aflate în alianță cu un corp de oaste din Țara Românească, i s-a opus o mică armată a Moldovei, aflată sub comanda domnitorului Ștefan cel Mare.
Armata otomană a trecut Dunărea în a doua jumătate a lunii iunie 1476, și apoi a înaintat pe Valea Siretului, spre capitala Moldovei, Suceava. În aceste condiţii, Ştefan întăreşte cetăţile, trimite o parte a oastei împotriva tătarilor, reuşind să-i alunge din ţară şi îi lipseşte pe turci de mijloace de aprovizionare, în urma alicării tacticii ,,pământului pârjolit” și a otrăvirii apei din fântâni. În acestă situație dificilă, fără a primi ajutor de la poloni sau de la unguri, Ştefan cel Mare este nevoit să opună singur armatelor invadatoare. Read the rest of this entry »

Victoriţa Duţu – pictură


Tragedie şi triumf – de Gabriela Petcu

Mesaje minunate venite din Cer in “Tragedie si triumf”
“Acum dar, raman aceste trei: credinta, nadejdea si dragostea; dar cea mai mare dintre ele este dragostea” (1 Corinteni 13:13)
Se spune ca Dumnezeu isi pune cuvantul in glasul oamenilor. Trebuie doar sa avem ochi ca sa vedem acest lucru, urechi ca sa ascultam si mai ales loc in suflet ca sa putem primi si astfel sa invatam cum sa daruim.
Mesaje minunate venite din Cer se astern in randurile scrise ale Ligiei Seman prin cartea „Tragedie si triumf”. ?i cum sa nu fie o lectie deschisa despre dragoste, cand in paginile acestei carti, avem reteta de vindecare a tuturor ranilor lasate de relele pamantului, prin insasi Iubirea?
Ligia Seman reuseste sa surprinda pe scena vietii personaje reale, oameni pe care ii intalnim zilnic la colturi de strada, in locuri in care milostivirea ar putea trezi in fiecare din noi, un gand bun, atunci cand o mana este intinsa cu scopul de a primi. De cele mai multe ori, judecam. Uneori, lasam ceva in acea palma, fara sa privim ochii celui care cere, celui care este oropsit. „Tragedie si triumf” ne ajuta sa intelegem ca de fapt, nu mana ne este intinsa ci sufletul. Cine are puterea sa lase intr-un astfel de vas, iubirea? Cine Read the rest of this entry »

Mihail Janto – Desculţ pe-o lamă de cuţit

O viață un jalnic nefolos
și minciuna falsul jurământ,
vei retrai cuvântul nemilos,
ascultând suspinele-n pământ.

Pentru neam, n-ai vrut să lupți!
Credința ta, doar slăbiciuni,
îngenuncheai pentru corupți
și te mândreai cu cei nebuni.

Mihail Janto

Read the rest of this entry »

Vavila Popovici – Calea întoarsă

Louisville (Kentucky) – Nashville – Knoxville (Tennessee) – Asheville (Carolina de Nord)

Plecând din interesantul oraș Louisville, statul Kentucky, spre casă, am călătorit cu automobilul de-a lungul munților Appalachian mountains (Apalași), pe șoseaua care străbătea Smoky Mountains, statul Tennessee, până am ajuns la granița cu Carolina de Nord.
Great Smoky Mountains constituie un lanț de munți în creștere, de-a lungul graniței Tennessee – Carolina de Nord, în sud-estul Statelor Unite, constituind o întindere mai mică din Munții Apalași și făcând parte totodată din lanțul muntelui Blue Ridge. Această parte este uneori numită Smoky Mountains, iar numele este prescurtat în mod obișnuit la Smokies. Pădurea de brad-molid a Apalașilor sudici acoperă altitudini mari, ceea ce îi dă un aer regesc. Smoke se traduce din engleză ca „Fum”, numele venind de la

Muntii Apalasi

Read the rest of this entry »

Valentina Becart Bişog – versuri

Un zeu decăzut

Te mai aştept, te mai aştept
la poarta unui răsărit,
neclintit în credinţă
şi-n duminici solare,
când sufletul
e singurul învingător;

Valentina Bisog Becart

Read the rest of this entry »

Recunoaștere

Nu se varsă fiecare râu
într-o apă mai mare
sau în mare,
nu-și atinge fiecare drum
țelul

Fotografie Germain Droogenbroodt

Read the rest of this entry »

DE SÂNZIENE

 

Cununi de sânziene se-aruncă pe case,
Străbunii privesc… Coroniţele cad…
A vieţii cunună aş vrea să revină,
Dar ţigla e udă, sub lacrimi de jad.

Mugurel Puşcaş

Read the rest of this entry »

Valentina Becart Bişog – poesis

Deleagă-mă de timp

Dezleagă-mă de timp şi lasă-mă să curg

ca o pulbere fină, în vidul uitării.

Îţi las aripile, zborurile toate,

să plămădeşti din ele piscuri înalte,

Valentina Bisog Becart

Read the rest of this entry »

Trandafirul albastru sau Despre o anumită tristeţe

 

Nimic nou sub soare. Cu titlul aproape banal Trandafirul albastru”, pe care-l întâlneşti pe coperţile unor cărţi de poezie sau de proză scurtă, în articolele horticultorilor interesaţi de cultivarea a­ces­­tui soi de trandafir şi pe pânzele unor pictori,  car­tea lui Virgil Răzeşu nu promite prea mult.

Este însă suficient să o răsfoieşti, pentru ca în­dem­nul de a nu o lăsa din mână să nu-ţi dea pace, să sfâr­şeşti prin a o citi şi – poate lucrul cel mai impor­tant – să-ţi pară bine că n-ai aban­do­nat-o. Ba să-ţi pro­pui să reiei lectura mai pe îndelete, pentru plăcerea şi bucuria ei.

Nu, nu este o exagerare. De altfel, cu ocazia lan­sării cărţii, autorul ne-a mărturisit că deşi au puţine săptămâni de la ieşirea din ti­po­grafie, a fost asaltat de mesajele de apreciere ale cititorilor săi, cele mai mul­te considerând-o cea mai reuşită scriere a lui, opinie pe care autorul n-o respinge. Un prim tiraj a fost epu­izat dar, sigur, nu e vorba de zeci de mii de exemplare şi cititori, fiindcă îşi cunoaşte lungul nasului şi nu se consideră nici Cărtărescu, nici Co­elho. Read the rest of this entry »

Mihail Janto – Doi străini

Mă pierd în văzduhul ce suspină,
în strigătul desculțelor dureri,
ce sufletul îmbracă cu neghină,
în gânduri ce mă duc spre nicăieri.

Mihail Janto

Sărută-mă ca-n vremuri de altă dată,
să-ți simt gustul în inimă arzând,
durerea să mi-o știu măcar iertată
și lasă-mă să te păstrez în gând. Read the rest of this entry »

Traian Vasilcău – versuri

Ardere de tot
Doamne, nu lua milele Tale din mine,
Harul cel blînd vieze criniștea mea.
Floare să fiu, să nu rămîn mărăcine
În inimă revarsă-mi lacrima Ta!
Doamne, nu-mi lua pasărea gurii ce cîntă,
Vindecă-i Tu ranele cu dezmierdări

Traian vasilcau

Read the rest of this entry »

Boris Marian – versuri

Astăzi, Obregia

Astăzi e mai multă lume,

Pe pereți atârnă rune,

Pomii iar s-au răsculat,

Un bastard e împărat.

Zile multe îți dorești,

Du-te, dragă, la Scoicești, Read the rest of this entry »

Ion Gheorghe, ediția 2016, la 80 de ani. De patrimoniu!

Doar m-am întors de la Sărățeanca, locuința de vară a marelui poet Ion Gheorghe. Spre stupoarea unora, și Ion și Gheorghe arată fantastic de bine. Dacă-i privești în același timp, și pe Ion și pe Gheorghe, Cel de Sus îți poate lua mințile, vederea, vocea, auzul. Ion Gheorghe nu e un erou și nici un model de scriitor. E ceva care îți ia cuvintele din barbă, un șaman, o ciudățenie, care, pentru mine, e doar un miracol. E ca și cum, cândva, în calitate de mic cititor român, aș fi dat mâna cu Eminescu, cu Blaga, cu Arghezi. Nu poți să trăiești fără zei sub tichie. Eu l-am ales pe Ion Gheorghe. I-am citit cărțile. Cărți pușcăriabile în orice regim neserios. Conținutul acestora e mai mult decât atât. Ion Gheorghe e un vizionar silențios. Azi mi-a povestit foarte pe scurt cum sunt mânate în Evropa Read the rest of this entry »

Mugurel Puşcaş – versuri

LA RUŞII-MUNŢI

La Ruşii-Munţi…
Seară fierbinte de vară…
Greierii cern
Timpul, cu aripi de ceară.

Mugurel Puşcaş

Trec lin păstori,
Turme spre somn şi uitare…
Fusele torc,
Veşnic, pe-a vieţii cărare. Read the rest of this entry »

75 de ani de la intrarea României în cel de-Al Doilea Război Mondial


La data începerii celui de-Al Doilea Război Mondial situația țării noastre era foarte grea. Părăsită de aliații săi tradiționali, Franța și Anglia, care luptau pentru propria lor supraviețuire, țara noastră este silită, rând pe rând să cedeze presiunilor exercitate atât de U.R.S.S.(26 iunie 1940), evacuând Basarabia și Bucovina de Nord, cât și Ungaria (30 august 1940) și Bulgaria(septembrie1940).
La 22 iunie 1941, România intra în război împotriva Rusiei Sovietice, cu scopul declarat de a-și elibera provinciile pe care sovieticii le ocupaseră cu consimțământul Germaniei, cu un an în urmă.
La aceeași dată, se mobilizează Marele Cartier General al armatei române, organizat pe două eșaloane : Eșalonul 1, urmând trupele, a funcționat succesiv la Odobești, Roman, Iași,Chișinău și Tighina, în timp ce Eșalonul 2 a rămas la București, cu misiunea de a se ocupa de trupele din interior. Read the rest of this entry »

Făcătura alegerilor din România

Înclin să cred că, după tragicele evenimente derulate cu surle și trâmbițe televizate la Decembriadă, foarte mulți români (poate chiar toți) au sperat că – după 45 de ani de planificată înjosire a demnității și libertății umane – în sfârșit am scăpat pentru totdeauna de coșmarul bolșevic. Că adică a fost pentru mulți o adevărată revoluție, știut fiind faptul că nu doar scopul, ci chiar esența unei revoluții constă în schimbarea macazului existențial al comunității/poporului care a dorit-o și înfăptuit-o. Iar această schimbare de macaz o vizează în primul rând pe cea moral-spirituală (majoritatea membrilor să devină prin ea mai buni și mai cu frică de păcat, într-un cuvânt atotumani) și abia pe urmă pe cea de ordin material.
Iată de ce din acest punct de vedere nu putem să nu fim de acord cu mărturisitorul PetreȚuțea, care – inspirat de Tehnica loviturii de stat, cartea lui Curtio Malaparte – susține două mari adevăruri: Read the rest of this entry »

Titi Nechita – Parfumul unei toamne târzii

,,Eu mi-am dorit” şi încă mai doresc
Să-ţi simt ,,parfumul toamnei ruginii”!
Chiar dacă iernile pe mine cresc,
Tu încă primăvară poţi să-mi fii!

S-au rătăcit în beznă visele
Şi au rămas doar umbre ce nu ştiu
Că am ajuns să număr clipele
Ce trec şi mă veghează în pustiu! Read the rest of this entry »

Mihai Dascălu – Căutare de „eu”

Un iures amarat de ganduri,
Danseaza hora in capul meu.
Raman uimit –
Nici unul nu se-impaca,
Cu soarta, asezata randuri.

Din sirul anilor trecuti,
Incerc sa scot povata.
Sa inteleg, Read the rest of this entry »

Pagina 1 din 11912345...102030...Ultima »