Ben Todică: Cine suntem, unde mergem şi de ce?

Cultura comercială orchestrează alienarea maselor, singurătatea, nefericirea, un sens de nepotrivire, că nu mai aparţinem acestei lumi şi ne promite că dacă investim în această cultură atât financiar cât şi personal, o cultură care are la baza cultul personalităţii “eu” şi dacă ne dăruim ei, atunci ea ne promite că vom fi impliniţi şi fericiţi. Odată intrat în acest cult şi investeşti, descoperi că intri într-un lanţ al dorinţelor care nu se mai termină, un lanţ intenţionat construit, să te înrobească. În termini biblici este clasificată ca un cult al ideilor ascunse, al dumnezeilor de lemn. Întemeietorii biblici au înţeles că idolii creaţi de oameni cer sacrificii la început, să-ţi sacrifici aproapele, familia pentru a-ţi demonstra loialitatea, sfârşind prin sacrificarea ta personală. Acest cult al individualismului a creat şi a dus la multă dezamăgire, nefericire şi depresie, alimentată de acest ciclu continuu al consumerismului. Ce e Facebook? Sau orice platformă socială din internet? Ne oferă tuturor cele 15 minute de celebritate şi posibilitatea de a deveni eroul povestirii tale şi ce-i (mai mult…)

Vavila Popovici: Voința De Putere

Cum este posibil ca unii oameni să fie atât de atrași de putere, încât atunci când rămân fără ea, li se prăbușește tot universul? ” – Vaclav Havel

S-au împlinit 174 de ani de la nașterea filozofului german Friederich Nietzsche (15 oct.1844 – 25 august 1900). Despre viața și despre filozofia sa oarecum controversată se poate vorbi mult. A făcut studii strălucite de filologie la universitățile din Bonn și Leipzig, a profesat timp de 10 ani – profesor de filologie greacă în orașul Basel, timp în care a lecturat cartea lui Arthur Schopenhauer „Lumea ca voință și reprezentare”, carte care a constituit premisa ideatică a vocației sale filosofice. În respectiva lucrare Schopenhauer susținea că Voința stă la baza reprezentării lumii – voința de a trăi care nu cunoaște altă țintă decât propria sa existență și conservare.
Șubrezindu-i-se sănătatea, căutând o climă prielnică, Nietzsche a pășit în viața de scriitor rătăcitor. Publică culegeri de aforisme, în ediții restrânse și pe cont propriu. Bolnav, cu dureri de cap îngrozitoare, cu teama pierderii vederii, el gândește și scrie continuu. De menționat este momentul apariției dezechilibrului psihic, manifestat în piața Carlo Alberto din Torino, când asistă la biciuirea sălbatică și agonia unui cal pe una din străzile orașului și are prima criză de nebunie cu manifestări delirante, considerându-se Dionysos sau Iisus. A fost îngrijit până la sfârșitul vieții de sora sa. (mai mult…)

Viorica Șerban: Misterioasa mea prietenă

viorica

Este o zi specială, când m-a cuprins un somn adânc, liniștitor. Este ziua când misterioasa Doamnă m-a cuprins duios în brațe și m-a ridicat în neant învelindu-mă cu mantia-i neagră, răcoroasă. Pentru că este ziua când poezia a încetat să mai curgă pe albia vieții mele. Este ziua când, din sânul morții, am simțit fiorul rece al iubirii … am simțit că nisipul vieții se scurge în clepsidra timpului firav. Am zburat cu misterioasa Doamnă adânc, în neantul eternității, am cutreierat câmpiile lui Dumnezeu și am văzut copiii Lui zburând cu aripile lor de îngeri. M-am legănat dulce amețitor în mantia neagră a misterioasei Doamne ce mă ținea strâns în brațe să adorm, legănându-mă pe o adiere de fior. M-a dus încetișor peste brazdele lumii păcătoase, peste prăpastiile lumii pământene și mă legăna, și îmi sufla pe gene să adorm în neant și să mă prefac în negură. Da, nu eram singură, eram cu ea, cu misterioasa Doamnă care mă ținea strâns în brațe, mă legăna duios ca pe un fluture ce adie în noapte pe o frunză de castan. Mă ridică-n sus, tot mai sus și mă coboră vertiginos într-un vals tulburător, amețitor. M-a legănat, mi-a îngăimat un cântecel de dor, dor de nopți, dor de mine, dor de tine. Mă clătinam în brațele-i difuze, mă zbăteam, voind să cad, să cad adânc, tot mai adânc, în neant, să nu mai văd, să nu mai aud. Să dorm în veșnicie, să uit de tine, să uit de mine, să uit de păcatele lumii mele. (mai mult…)

Galina MARTEA : Cine să dezvolte cultura națională?

Galina Martea

Referindu-ne la termenul cultură, subînțelegem că este vorba de existența umană prin intermediul căreia se prezintă manifestările și activitatea cotidiană a individului. Moștenită din strămoșii noștri, cultura are la bază obiceiuri și tradiții, moduri de comunicare, forme specifice scrisului și vorbirii, valori naționale, etc., respectivele, toate încadrându-se în disciplina sau definiția culturii. Cu rădăcini universale, cultura, în esență, cuprinde totalitatea valorilor materiale și spirituale necesare omului, necesare unui popor în existența de zi cu zi. Lucruri foarte prețioase care trebuiesc menținute și apreciate la justa valoare de către individ, dar, în același timp, dezvoltate continuu în pas cu lumea modernă civilizată. Astfel, prin procesul de dezvoltare a omului se modifică evolutiv cultura acestuia, concomitent presupunând în sine și nivelul de civilizație al propriei societăți. În acest caz, prin nivelul de dezvoltare a propriei societăți individul este satisfăcut din punct de vedere material, iar cultura îi este acel pilon care îi oferă multă siguranță în obținerea (mai mult…)

MIRELA-IOANA DORCESCU: GHEORGHE ZAMFIR ȘI MIRACOLUL ROMÂNESC

Mirela_dorcescu_

Soţului meu EUGEN DORCESCU
 Preliminarii

Pentru a înţelege şi a aprecia, în amploarea şi în profunzimea sa, geniul lui Gheorghe Zamfir, trebuie să pricepem, mai întâi, în ce constă excelența, recunoscută pe mapamond, a muzicii sale. Și, pentru a înțelege genialitatea acesteia, trebuie să identificăm, înainte de orice altceva, ce anume a generat-o: atașamentul existențial și artistic față de tot ceea ce este străvechi și cu adevărat românesc. Naiul său aduce la lumină, trimite spre toate zările, geniul sufletului românesc, inclusiv acel genius loci, în care duhul și sufletul poporului român, precum și existența sa întru imanență au fost rânduite a sălășlui și a dăinui. Gheorghe Zamfir este artistul patriot, care, în sfera muzicii instrumentale, a dus „sentimentul românesc al ființei” (Constantin Noica) pe marile scene ale lumii, ridicându-l la înălțimile incalculabile, inefabile, ale fascinației și ale beatitudinii estetice. (mai mult…)

George PETROVAI: Morala biblică – morala tradițională – morala modernă sau unicitatea moralei în tripla ei ipostază

În pofida precizării din dicționar că „Etica este teoria filosofică a moralei”, prin aceasta punându-se cu prea multă ușurință semnul de egalitate dintre etică și morală, rămân la părerea că cele două concepte sunt neidentice în intensiune și extensiune (conținut și sferă), fapt care m-a îndemnat să optez pentru următoarea definiție/distincție în cartea Cuvinte-ncumințite (Editura Echim, Sighetu Marmației, 2014): „Etica este evanghelia socială pentru viața de-aici, morala este evanghelia spirituală pentru viața de-apoi”.
Și iată de ce: etica este șansa ca umanul să devină atotuman, morala este garanția îndumnezeirii atotumanului; scopul eticii este să-i facă pe oameni virtuoși, iar al moralei să-i facă nemuritori pe virtuoși; legăturile stabilite de etică sunt de tipul om-om, pe când ale moralei sunt de tipul om-Transcendent; eticitatea are vocația sincroniei, moralitatea pe cea a diacroniei; dacă etica poate fi considerată anticamera sublimării omului, atunci morala este camera de taină a transfigurării și religiozității sale (cu necesara mențiune că nu toți oamenii morali sunt efectiv religioși, dar că toți oamenii religioși trebuie să aibă o trainică bază morală); posibil ca etica să fie conjunctural-constrângătoare (a nu se uita cu totul „Codul eticii și echității socialiste”), însă oriunde și oricând principiile morale au avut un rol fundamental-tămăduitor (bunăoară, decăderea Imperiului Roman în timpul iulianilor și maxima lui înflorire din vremea antoninilor, sau – mai aproape de noi – extinsa moralitate creștină a Evului Mediu și dramatica ei decădere în statele moderne). (mai mult…)

ILDIKO GABOS FOARȚĂ, UN ROMAN AUTOANALITIC: „CELESTA” DE MIRELA-IOANA BORCHIN-DORCESCU

În general se spune despre mine că sunt o fiinţă pozitivă şi bucuroasă. Iar astăzi, motivul meu de bucurie este că, din nou, se adevereşte principiul „nimic nu-i întâmplător”, că între lucruri, oameni şi evenimente există dintotdeauna conexiuni ascunse, neştiute, care uneori, în mod neaşteptat, ies la iveală, părând de-a dreptul miraculoase.

Pe la sfârşitul anilor 70, pe când eram încă studentă, mă întâlneam aproape zilnic, la lift sau pe stradă, cu o fetiţă frumoasă din vecini, cu ochi mari, adânci şi curioşi, care-mi spunea „sărumâna”, acceptând cu greu să mă tutuiască până la urmă, deşi diferenţa de vârstă dintre noi nu era prea mare. Şi tatăl meu o iubea foarte mult, mereu mi-o lăuda, iar mamele noastre stăteau des de vorbă. Apoi eu am plecat la repartiţie, ea a crescut, a terminat facultatea, şi-a întemeiat o familie, eu m-am mutat de la părinţi… Multă vreme nu ne-am văzut. Niciodată n-aş fi crezut că peste ani şi ani vom fi din nou vecine, că soţii noştri vor fi ambii scriitori celebri şi vechi prieteni, iar eu voi vorbi despre o carte a ei care spune o poveste izbitor de asemănătoare cu propria-mi poveste… (mai mult…)

Emilia Țuțuianu: Lansare de carte Editura Muşatinia la Bruxelles – scriitoarea Veronica Balaj

43542716_2173996422860367_5765443989389967360_o

Editura Muşatinia a fost invitată la Casa de Cultură Belgo-Română din capitala Uniunii Europene, la prezentarea cărții scriitoarei și jurnalistei Veronica Balaj, Stampe imaginare. Au participat doamna Miu Mihaela Cosmina, Ministru Consilier a României la UE Bruxelles, doamna europarlamentar Maria Grapini şi doamna director al Casei de Cultură Belgo-română, Carmen Drăghici Hopârtean, în prezența unor iubitori de carte românească. Un eveniment cultural printre multe alte remarcabile activități pe care le desfășoară această instituţie în plan cultural şi educațional.
Felicitările mele din inimă pentru această instituţie care realizează o remarcabilă punte de legătură culturală dintre Belgia și România!
Printre autorii de marcă ai cărților apărute la Editura Mușatinia din Roman, se numără și distinsa scriitoare Veronica Balaj, volumul Stampe imaginare / Stampes Imaginaire, fiind a patra carte sub semnătura doamnei Veronica Balaj, apărută la Editura Mușatinia, precedată de volumele: Coordonate Critice, Solilocvii și Poezii / Poemas. (mai mult…)

Vavila Popovici – Mentalitatea

Citat-Thomas-Jefferson

Mentalitatea, conform dicționarului, este modul propriu în care gândește un individ sau o colectivitate să-și ducă viața. În anul 1985, un fost agent dezertor fugit din Uniunea Sovietică în America a oferit un interviu privind subversiunea ideologică, adevărata „armă” prin care se poate distruge psihic un popor, schimbându-i mentalitatea. El afirma în interviu că serviciile secrete folosesc doar 15% din timp, bani și forța de muncă pentru spionajul propriu zis, în timp ce restul de 85% sunt folosiți pentru această subversiune ideologică sau război psihologic. Și explica că ea, subversiunea, consta într-un proces lent de spălare a creierului, existând pași pentru schimbarea gândirii și comportamentului unei întregi națiuni; subversiunea și propaganda își pierd însă din eficiență, când persoanele vizate conștientizează situația în care se află fiindcă „poți manipula toți oamenii o perioadă de timp și o parte a oamenilor mereu, dar nu poți manipula toți oamenii mereu”. (mai mult…)

Emilia Ţuţuianu: Azi pentru mâine / Today for Tomorrow

Emilia Tutuianu

Am din ce în ce mai des strania senzație că navigăm într-o mare de lume cu oameni pustii. Pustiiți parcă de valorile umane: respectul, integritatea, înțelepciunea, iubirea, bunătatea, generozitatea, încrederea, prietenia… Unde greșim? Unde și când le-am rătăcit și ne-am rătăcit? De ce privim în gol, plini de lehamitea molozului din care vrem să răzbim și din care încercăm să mai salvăm, cât putem și cum putem, lucruri, amintiri, valori, identitatea noastră ca popor? Multe din câte se-ntâmplă azi nu ne reprezintă, dar câți dintre noi mai iau atitudine, cine mai încearcă să transmită prin puterea exemplului și cu ajutorul gesturilor nobile, altruiste, lipsite de orice așteptare a vreunei recompense, cinstea, bunătatea, empatia, compasiunea și generozitatea? Unde ne-am pierdut și când ne vom regăsi pe noi înșine? Ne trebuie răbdare și trudă, introspecție a propriei persoane și multă sinceritate să redevenim oamenii ce-am fost. Să încercăm să ne întoarcem la rădăcini și să le cinstim cum se cuvine și mai ales să transmitem celor ce vin cultul valorilor adevărate. Altfel, ne stingem, încetul cu încetul, măcinați de sentimente mici într-un mare pustiu în care să n-avem un fir de ceva de care să ne ținem, tăcuți, mărunți… și neancorați într-o mare secătuită de abuzuri, minciună și nonvaloare. (mai mult…)

Dr Ileana Costea: La Aniversarea Centenarului Marii Uniri – Congres ARA 42, Iaşi

Ileana Costea

Nici că ar fi putut fi un loc mai potrivit unui congres al Academiei Româno-Americane de Arte şi Ştiinţe (ARA 42, 26-29 august 2018, http://ara42congress.tuiasi.ro/) la aniversarea centenarului Marii Uniri decât „dulcele târg al Ieşilor”, loc atât de important pentru istoria şi cultura românească. Şi spaţiile unde s-a ţinut congresul sunt la fel de marcate de tradiţie şi semnificaţie: frumoasa sală istorică Aula Magna, bijuterie de arhitectură tradiţională, aparţinând instituţiei gazdă a congresului, Universitatea Tehnică „Gh. Asachi”; Sala Paşilor Pierduţi (unde participanţii s-au întâlnit în pauze înconjuraţi de muralele-tablouri de Sabin Bălaşa, şi unde au
fost prezentate expoziţiile de carte, artă şi arhitectură); impresionanta sală „Vasile Pogor” a Palatului Roznovanu, azi Primăria Iaşi (unde au avut loc recepţia de deschidere, duminică 26, şi banchetul, luni 27, în prezenţa primarului oraşului Iaşi, Mihai Chirică şi a fostului primar, prof dr. Constantin Simirad), şi complexul muzeal Eminescu de la Ipoteşti, loc de pelerinaj de suflet şi cultură pentru noi românii. (mai mult…)

Emilia Ţuţuianu: Poesis

Emilia Tutuianu.

Salcia

Pletoasă, gânditoare , cu pleoapele închise
şi vântul dezmierdându-i faldurile grele,
pe malul solitar al unui râu rămase
o salcie pletoasă, sub cerul plin de stele.

Era sublim sub lună, când briza ne cuprinse
cu braţele ei grele de frunze şi-nfloriri…
Ne-nfiora tainic de amintiri apuse
şi-n oglinda apei se-apleacă murmurând:
Tu la izvor, Eu la vărsare
ne legănăm cu vise şi iubiri
… cuprinşi de neuitare! (mai mult…)

Mariana Gurza: Poesis

Mariana Gurza

Eu, tu şi marea

Eu, tu şi marea
nu vom mai fi decât amintirea
nisipului fierbinte,
a urmelor lăsate de paşii noştri.
Pe valul albastru,
doar tu şi eu
vom şti
unde am ascuns
scoica tinereţii noastre
muşcată de alge,
de rechini
şi de peşti răpitori. (mai mult…)

Luca Cipolla – versuri

Luca Cipolla

Il disegno

Una doccia fredda
di elementi mi pervade
e quanto sono sporco
ora sino a che il fuoco
pulirà quelle stigmate,
un folle che vagola
sperso – barcolla
e beve latte di cavalla;
all’una i fuochi s’acquietarono (mai mult…)

Irina Lucia Mihalca – poesis

Irina Lucia Mihalca

Simboluri efemere

În această dimineață,
ceva s-a pierdut pe drum,
vântu-mi șoptește nerăbdător cuvinte solitare,
o trecere fugară ce-și poartă pașii într-un timp topit în cerul albastru,
o pasăre nedumerită se-agață de-o ramură subțire,
ca o mână ce coboară ușor, molatic,
pe strunele tăcute. (mai mult…)

Emilia Amariei – poesis

Emilia Amariei

Rugi și canoane

Oare-i luna-n copaci sau copacii-s în lună?
Parcă-s stele pe gard, s-a turtit universul,
Iar cuvintele zac. Se mumifică versul.
Compresoare strivesc rânduiala străbună.

Și-a întors ochii triști îndărăt Creatorul,
Îngerii tot mai des bat din aripi… de ducă,
Să-l păzească pe om, de păcat, nu apucă,
Și stau gata să-și ia către pronie zborul. (mai mult…)

Tiberiu Tudor: Poesis

Tiberiu Tudor

Şi este iarăşi semnul ce l-au lăsat străinii
Când m-au adus aicea cu mâinile legate
Să ard la negăsirea candorilor luminii
Ca un vârtej bezmetic de frunze desfrânate. (mai mult…)

Mariana Gurza: Poesis

Mariana Gurza

Gustul mărului

Totul îmi pare artificial;
o acadea colorată,
pe care o dai copiilor
pentru a nu plânge,
după un măr sănătos
din grădina lui badea Ion.
Gustul chimic,
îl simt şi-n urechi,
gâdilându-mi gâtul
înfometat
după mirosul
mărului adevărat. (mai mult…)

Ţinutul Hotin, de Valentin Tomuleţ

Valentin Tomulet_coperta_Tinutul Hotin_JPEG

De la bun început este vorba de o lucrare monumentală, o lucrare dedicată în exclusivitate poporului român din Basarabia, poporului moldovean care, în timp, a cunoscut ce este sentimentul de inferioritate și conținutul de politică discriminatorie față de propriile valori naționale. La respectiva temă atât de dureroasă pentru meleagul basarabean, neobositul și talentatul scriitor/ cercetător Valentin Tomuleț (doctor habilitat în istorie, profesor universitar, savant, scriitor și istoric literar, sef al Departamentului Istoria Românilor, Universală şi Arheologie, Facultatea de Istorie şi Psihologie, decan al Facultăţii de Arte Frumoase, Universitatea de Stat din Moldova) vine și de această dată cu opinii și argumente de o valoare inegalabilă ce sunt relatate în monografia „ŢINUTUL HOTIN în surse statistice ruseşti din prima jumătate a secolului al XIX-lea”, publicată recent la Editura Lexon-Prim, Chișinău, cu un cuprins de 1056 pagini. Ținem să menționăm că lucrarea în cauză a fost recomandată și aprobată spre publicare de către Departamentul Istoria (mai mult…)

Un eveniment cultural inedit în Anul Centenar…

42210752_2012249792158430_2518412876406849536_n

La 10 septembrie 2018, în incinta Bibliotecii Naţionale a Republicii Moldova din Chişinău, a avut loc o manifestare culturală inedită graţiei câtorva puncte-cheie. Evenimentul
a găzduit, de la bun început, inaugurarea Filialei ASCIOR-CHIŞINĂU, de către reprezentanţii Asociaţiei pentru Civilizaţie Ortodoxă, cu sediul la Buzău, România.
Ulterior, publicul spectator a savurat cu o deosebită satisfacţie lansarea a două cărţi de poezie: Părinţii ca sfinţii, autor Ştefan Ștefan Sofronovici, şi Dragii mamei copilaşi de Efrosinia Sofronovici, mama poetului, în vârstă de 92 de ani. (mai mult…)

Dan Toma Dulciu: Jurnal sentimental, Văratec – oază de cultură și spiritualitate

Centrul Cultural Spiritual Varatic

 

Primind în cursul acestei veri invitația de a participa la prima aniversare a ”Asociației Centrul Cultural Spiritual – Văratec”, am simțit o vie emoție, o bucurie lăuntrică adevărată.
Aveam ocazia să revăd meleaguri de legendă, o parte a acelei ”Românii Pitorești”, zugrăvite acum mai bine de un secol în urmă de pana lui Vlahuță, de Hogaș sau Ibrăileanu, închipuită de mine în anii lecturilor școlare, unde poveștile mitologice din ”Amintiri din Copilărie” ale hâtrului Creangă mi se păreau desprinse dintr-un atlas fantastic, cu denumiri stranii – Pipirig, Piatra, Neamț -, în care paginile sadoveniene întruchipau un ținut fabulos, cu munți legendari sau cu personaje plăsmuite de imaginația fecundă a povestitorului.
Cunoșteam din lecturi cât de mult a însemnat Văratecul pentru oamenii de spirit, cu atât mai mult cu cât un profesor din anii de demult ai studenției mele, T.R. Popescu, obișnuia să își petreacă vacanțele de vară aici: un loc binecuvântat, unde liniștea și pacea se pogoară parcă din ceruri, aducându-te mai aproape de Dumnezeu, în care cei ce părăsesc vârtejul amețitor al marilor orașe vin pe aceste meleaguri spre a căuta odihna sufletească, unde viața pare mai dulce și mai tihnită. (mai mult…)

Viorica Șerban: Pe urmele lui Eminescu la Centrul Cultural Spiritual de pe lângă Mânăstirea Văratec

Viorica Șerban

Dis-de-dimineață, în 28 iulie anul acesta, am urcat în mașină și am traversat orașul să ajung la Palatul Culturii unde mă așteptau înfrigurați, doamnele: Corina Matei Gherman, Rodica Ioniță Grosu și simpaticul domn, prof.univ.dr. Mihai Păstrăguș. Mergeam la Mânăstirea Văratic, mai precis la Centrul Cultural Spiritual de pe lângă mănăstire. Drumul mi s-a părut lung, plin de emoție. Și era imposibil să nu simțim acea apăsare cerească ce ne-a urmărit și îndrumat pe tot parcursul traseului. Noi, doamnele, am ascultat în tăcerea vorbele ilustrului profesor, era o plăcere să-l asculți vorbind despre religie, istorie, politică… Un inepuizabil fond cultural, istoric și de știință, a făcut ca in urma conversației cu domnia sa să ajungem la mănăstire mai bogați intelectual.
Aproape că nu pot descrie în cuvinte atmosfera de pioșenie, de sensibilitate poetică, ce ne-a îmbrățișat la intrarea pe domeniul mânăstirii. Ne-a întâmpinat doamna Emilia Țuțuianu, directorul Centrului Cultural Spiritual, cu zâmbetul pe buze și brațele deschise (mai mult…)

Remus Lucian Ştefan: Poesis

Lucian Remus

„Trei focuri arde pe lume”

timpul nu ne mai aparține
nu îmi aparține nici măcar
timpul meu mie
si tu mă întrebi
cum arde in mine singurătatea
lângă oamenii, florile si pomii
pe care-i iubesc

aş putea să-ţi spun că arde la fel
ca si când
as fi fost împreuna cu tine
ca şi când
aş fi fost împreuna cu mine (mai mult…)

Cecilia Bănică-Pal: Sincu – Problema pâinilor

cici-pal

Nu ştim niciodată când dau năvală întâmplări pe care le-am trăit şi despre care credeam că timpul îşi aşezase peste ele scoarţa groasă ţesută cu migală de-a lungul anilor… E de ajuns declanşarea unui simplu mecanism, pentru ca sufletul să le readucă spre a fi retrăite de noi.
Un gest, o simplă invitaţie la Comunitatea Elenă din oraşul în care trăiesc, la sărbătoarea tradiţiilor greceşti mi-a adus, ca pe o peliculă cinematografică, grecii noştri, grecii copilăriei, cu firea lor (aparent dură) veselă, cu dansurile lor ritmate şi cu vocile inconfundabile, venite parcă din incantaţiile destinate zeilor din Olimp.
Pentru copilul din mine, negustorii, cofetarul, voiajorul, ceasornicarul, erau oamenii ce constituiau universul în care mă simţeam în largul meu, gustând fericirea momentului – când aceştia îşi reconstituiau trecutul cu mitologia, istoria şi locurile din care răsăriseră, ca nişte plante viguroase, strămoşii lor.
Toţi îşi făcură loc în sufletul meu şi, acum, când i-am întâlnit pe grecii din Roman, le-am înţeles şi mai mult structura lor sufletească, spiritul de solidaritate şi arta de a demonstra valorile morale şi culturale ale poporului grec.
Apariţia unui tânăr brunet, cu ochi strălucitori şi verzi, care purta pe braţele sale o tavă argintată în mijlocul căreia trona o pâine rotundă, artistic împletită, m-a azvârlit peste ani în faţa unei brutării renumite, unde Sincu, înconjurat de copiii târgului cânta tărăgănat, cu voce de bariton, un cântec din Elada. (mai mult…)

Vavila Popovici – Cel mai urât dintre pământeni

„Cel mai iubit dintre pământeni”, romanul realist scris de Marin Preda, are ca temă critica societății socialiste sau a dictaturii proletariatului pe care am trăit-o mulți dintre noi. Ideea romanului: o societate ateistă construită pe abuz, minciună, asasinat politic și care promovează bestiile la conducerea societății, nu poate exista mult timp și se auto-devorează; situația în care lipsa principiilor umaniste, falsificarea adevărului social, transformarea instituțiilor în instrumente în mâna unor persoane, nu poate fi suportată.
Ce titlu frumos a dat scriitorul romanului său! M-am gândit că în zilele de acum, cineva poate se va încumeta să scrie un roman cu titlul „Cel mai urât dintre pământeni”. Ar avea material documentar și ar fi o meditație pe tema destinului nostru.
A-i fi urât cuiva – spune dicționarul – înseamnă a deștepta sentimente neplăcute, a provoca dezgustul sau antipatia cuiva. Conduita imorală a unei persoane sau a unui grup, adică maniera de a acționa și a se comporta imoral, este motivul principal al ivirii acestui sentiment în sufletele unor oameni.
Egoismul manifestat de către conducători, combinația de orgoliu nemăsurat cu ură bine mascată, supraestimarea forțelor proprii (facem fiindcă putem!) determină tot mai multă antipatie și chiar ca o contramăsură – ura, dezbinarea. Și această stare se amplifică, deoarece niciodată omul moral nu va putea sta alături de cel imoral. Ei au concepții diferite despre lume și viață. Unul dintre ei trebuie (mai mult…)

Mariana GURZA: Vasile Plăvan – Mărturii de istorie trăită

Vasile-Plăvan

Anul 1918 a fost anul în care visul poporului român s-a înfăptuit. Năzuinţele unei naţiuni, încununarea victorioasă prin lungi aşteptări şi sacrificii! ,,Unirea, Naţiunea a făcut-o!” (Mihail Kogălniceanu).
Poporul român a fost înfăptuitorul Marii Uniri, în întregimea sa! Vasile Goldiş, unul dintre militanţii pentru unificarea statală deplină, afirma: „România Mare nu este creaţia partidelor politice sau a armatei, ci a evoluţiei istorice, ce nu poate fi oprită de nici o forţă umană”. Iar Nicolae Iorga, a apreciat că cele două mari etape, în care poporul român şi-a realizat şi şi-a desăvârşit unitatea – 1859 şi 1918 – au marcat „consacrarea în domeniul realităţii a unei stări de conştiinţă care a existat întotdeauna, de la originea însăşi a neamului nostru”.
De menţionat rolul marcant al Bisericii Ortodoxe române, mereu implicată în vremuri de răstrişte alături de neamul românesc.
Sunt nevoită a mă întoarce din nou la rădăcini. Nicolae Iorga aprecia că „istoria este un tribunal suprem în care se judecă faptele popoarelor, ale naţiunilor şi a întregii omeniri”. În îndelungata luptă a românilor pentru independenţă şi unitate, niciodată o idee, un ideal nu a polarizat cu atâta forţă vo¬inţa unei întregi naţiuni, ca în anii grei ai primului război mon¬dial.
Per aspera… un capitol de istorie trăită, de unchiul din partea mamei, Vasile Plăvan, avocat, jurnalist, publicist, în perioada de zbatere a fiinţei neamului românesc. Nici acest subtitlu nu este întâmplător. Per aspera ad astra (lat.) pe căi anevoioase (se ajunge) la stele – Seneca (mai mult…)

Emilia Amariei – poesis

Emilia Amariei

Bat cuie…

Bat cuie…cât pe muchii, cât pe lângă,
Am unghii violet și răni pe mâini,
Și uneori, mă doare partea stângă
Cu drept asupra bietei mele pâini,

Bat cuie ruginite-n gardul putred
Al unui timp trecut, dar ne-ncheiat,
Bat cuie în prezentul tot mai șubred –
Cu mersu-mpleticit și-ncovoiat, (mai mult…)

Veronica Balaj: Cartea celor două vârste, de Liliana Ardelean

Liliana Ardelean

      Cartea cu titlul de mai sus, în ediție  româno-germană, traducere  de  Ildiko Jarcek Zamfirescu , Buch   zweier   Lebenszeiten, Editura Mirton, 2003, Timișoara, cu o prefață semnată de renumitul Profesor Universitar Dr.Gheorge I. Tohăneanu, este  catalogată și ca proză poematică, și ca poem dar ambele variante sunt la fel de adevărate.

Volumul are valoarea bornei de intrare în literatură a autoarei. A fost desigur, anterior,  o perioadă de acumulări care i-au permis  prezența unor aluviuni de imagini bine plasate în pagină așa încât, avem de-a face cu un puzzle  sentimental  , un poarcurs al unei mari iubiri  susținut de o  flacăra demnă de regrete  când  aceasta s-a stins.  (mai mult…)

Irina Lucia Mihalca – poesis

Irina Lucia Mihalca

Din picături sunt toate

Din mişcarea gândurilor apar emoţiile,
plonjezi în adâncuri, visul iese din matcă,
răspunsurile te-aşteaptă,
iluzii sunt,
în urmă foşnesc gânduri, emoţii,
stări, ataşamente,
în vârtejul lor nu eşti tu,
în prezenţă, în simţiri, atunci eşti tu.
Dacă a vedea înseamnă a crede,
oare, este şi adevărat? (mai mult…)

George Petrovai: De la subterana dostoievskiană la cea wurmbrandiană

După cum reiese din titlu, scopul acestui articol este să ilustreze, în măsura posibilităților, asemănările și deosebirile dintre Însemnări din subterană și Cu Dumnezeu în subterană, două remarcabile scrieri, care, situate în timp la peste 100 de ani una de cealaltă, se ocupă (cu mijloace filosofico-literare și/sau moral-estetice specifice) de subteranele condiției umane. Iar cînd spun condiția umană, am în vedere atât dimensiunea spirituală a omului (elevația sau, dimpotrivă, abjecția rezultată din crâncenele confruntări cu semenii), cât și cea fizică (lipsurile și suferințele generate de răutatea, inconștiența, egoismul sau cruzimea altora, în principal de ticăloșia cârmuitorilor).
Însemnări din subterană, prima dintre scrieri, este celebra nuvelă publicată de Feodor Mihailovici Dostoievski în anul 1864, despre care André Gide (dar nu numai el) va spune că o consideră „cheia de boltă a întregii sale opere”, pe când cartea Cu Dumnezeu în subterană, apărută în românește la Editura Casa Școalelor de-abia în 1994 (prima ediție a apărut în Anglia în anul 1968), este tulburătoarea operă a compatriotului nostru Richard Wurmbrand. (mai mult…)

Galina Martea: Personalitatea individului dependentă de identitatea societății

O constatare, sub raportul dezvoltării prin procesul evolutiv al transformărilor individul are nevoie de suportul reciproc și stabil din partea propriei societăți. În acest proces de reciprocitate anume societatea trebuie să se prezinte ca o adevarată personalitate, în așa mod, contribuind la formarea cât mai calitativă a individului, oferindu-i, în același timp, posibilități reale în dezvoltarea multilaterală și, nemijlocit, de a se regăsi cu demnitate și ușurință prin conținutul identității și personalității. Prin respectivele procese, individul ar urma să fie recunoscut ca figură prioritară a societății, iar societatea, la rândul ei, să-i recunoască personalitatea ca individualitate autentică, oferindu-i constant asistența socială necesară în a se dezvolta prin cele mai civilizate forme. Totodată, existând sub bagheta nenumăratelor structuri instituționale, societatea este obligată să mențină un echilibru plin de respect în relațiile cu diversitatea instituțiilor din subordine și, desigur, cu individul care activează în cadrul acestora. De o semnificație aparte, din diversitatea structurilor instituționale ale societății face parte și unitatea de învățământ-școala, care are rolul primordial în a forma, educa și instrui omul. Deci, școala atrage în sine atât formarea omului pentru societate, cât și formarea societății pentru om. O altă (mai mult…)

Dorel Schor – Arie Lamdan, lucrări în acuarelă

הזקן, הים  ורוכלת הדגים

Un cunoscut critic de artă din România (Eugen Schileru) susţinea cu competenţă în urmă cu mai mulţi ani că „acuarela aparţine picturii şi nu graficii”. Afirmaţia sa este susţinută de argumente tehnice, dar şi de faptul că acest gen de pictură pe hârtie se bazează pe transparenţă, care lasă să se întrevadă fondul alb, ceea ce conferă lucrărilor în acuarelă luminozitatea şi delicateţea care le caracterizează.
Dar pictura în culori de apă cere un plus de îndemânare. Uscarea imediată a acuarelei cere o execuţie rapidă, iar spontaneitatea pictorului şi foarte puţinele posibilităţi de corectare necesită o adevărată măiestrie. Este locul să menţionăm că o pleiadă nesfârşită de pictori cunoscuţi din întreaga lume a practicat această specie,fie ca schiţe pregătitoare pentru lucrări importante în ulei, fie ca lucrări de sine stătătoare. Georges Rouault, (mai mult…)

Remus-Lucian Ştefan – Poesis

Remus-Lucian Ştefan

Ole
să-i spunem carmen pentru că este frumoasă
frumoasa cu ochii în care a curs întuneric
bărbații îi scriu stihuri de dragoste
femeile îşi atârnă silabe sfâşiate din ea la urechi

carmen surâde și desenează linia sumei prin mijlocul tăcerilor ei
ori se ascunde în umbra cuvintelor ca după un evantai andaluz
mai întâi m-a atins cu mâinile ei transparente
puteam să văd prin carnea de sticlă cum primele litere
se adunau într-un cleşte vrăjit apoi într-un pâclă subţire şi albă
tu nu răspunzi niciodată îmi spuneau ochii ei
chiar în secunda în care orbeam

(mai mult…)

Victor Ravini: Viitorul omenirii va fi feminin sau nu va mai fi

Se știe că rolul femeii în societate se reflectă în religii, iar religiile au cimentat structurile sociale. Din cât se cunoaște, cultul zeiței mame, creatoarea umanității și a universului, se pare că a fost în vigoare la toate popoarele. În mod sigur este cel mai vechi dintre toate religiile și a durat mai mult decât orice altă religie, vreo treizeci de mii de ani de atestare arheologică.
Reprezentările feminine ale zeiței mame primordiale, simbolizând originea întregii lumi, sunt răspândite din Franța până în Siberia. Cele mai vechi sunt datate între 20.000 și 30.000 de ani, cum ar fi de exemplu câteva zeci de Venus găsite în zona Pirineilor francezi (La Dame de Lespugue, de Lausel, de Brassempouy, Mas d’Azil), în Italia (Venus din Salvignano și de la Balzi Rossi), în Europa centrală (Venus din Willendorf, din Müllendorf, din Dolní Věstonice – în Moravia), în Ucraina, Rusia europeană și în Siberia, până pe la lacul Baical, în total vreo două sute și ceva de statuete feminine. Covârșitor mult mai multe statuete ale zeiței mame au fost găsite în România și la sud de Dunăre, la fel de vechi, precum și altele ceva mai recente, adică de numai 6000-7000 de ani. Arheologul Vicu Merlan a descoperit cu câțiva ani în urmă, lângă Iași, un sanctuar cu 21 de ipostaze ale zeiței mamă, simboluri ale fertilității, fecundității și maternității, plus alte obiecte importante, cu semnificații încă nedeslușite, cum nu s-au mai găsit nicăieri și care au fost expuse în mai multe țări. (mai mult…)

Ben Todică: Eu sunt omul muncii și faptele mele imposibil de egalat…

România nu mai există, e lipită de expirarea imperiului de care a fost hipnotizată sau mai bine-zis, de conducătorii ei. Algoritmul natural al prăbuşirii imperiilor m-a convins că eu nu sunt aici pentru ţelul cuiva, ci pentru credinţa mea. Rolul meu nu e să mă aliniez cu simplificarea sistemului de a profita pe moment, să trăiesc în ordine ca să îi salvez prin încurajări financiare pe conducătorii lui şi să-i promovez într-o lume care iubeşte doar banul, evitând falimentarea naturală a unei clasei obsedate să deţină controlul pentru a nu paraliza economic civilizaţia. Lanţul prăbuşirii începe de la cap. În disperare şi lipsă de fonduri, toate organizaţiile şi serviciile locale, apă, sănătate, electricitate, educaţie, transport, comunicaţii etc. sunt vândute particularilor necruţători şi hrăpăreţi, jefuitorilor care văd o oportunitate de îmbogăţire în speranţa salvării ,,văcuţei” locale care întreţine populaţia şi pe cei angajaţi. Chiriile se triplează în toate câmpurile administrative locale, iar cu ele toate mecanismele de protecţie ale ţării, pe nesimţite, ducând spre prăbuşirea economică şi politică a întregii naţiuni. Mai are importanţă dacă am muncit toată viaţa şi-am fost mândru de faptele mele (mai mult…)

Elena Foghel – versuri

Cum plânge o vioară

Dacă nu știi cum plânge o vioară
Cum ai să știi ce este dorul,
Când calci pe el, a câta oară
Fără să-i înțelegi fiorul ?
Dacă o strună n-ai atins
Și n-ai trăit nicicând durerea,
Nici cu arcușul n-ai prelins
În lacrimi calde mângâierea…

(mai mult…)

Iurie Colesnic – Lumina călăuzitoare a poeziei

Iurie Colesnic_foto

Spațiu absolut democratic, literatura în general, dar mai ales poezia, este tărâmul preferat unde rătăcesc cu plăcere sufletele sensibile.
Sunt oameni care adoră poezia și-o scriu nu din orgoliu, ci din preaplinul sufletesc alimentat din hipersensibilitatea lor.
Ei sunt prea puțin preocupați de școlile literare, de idolii ce dictează moda la zi.
Steaua lor călăuzitoare se află dincolo de spațiul suprapopulat al topurilor literare.
Ei scriu mai mult pentru sine. De aici și fireasca haină a poeziei tradiționale.
Ei scriu mai mult hemografic. De aici și nesfiala lor pentru descrierea sinceră a sentimentului, poezie care ușor poate fi categorisită drept poezie de album.
Dar spre uimirea multor exegeți, în rândurile cititorilor anume un asemenea fel de poezie are căutare. Cititorul admiră topurile; poezia de laborator cultivata insistent astăzi îl uimește, dar ființa umană strânsă în teascurile timpului are nevoie de mărturisire. Iar poezia tradițională, cu metafore ce pun în mișcare sufletul omenesc, te predispune la confesiuni. (mai mult…)

Irina Lucia Mihalca – poesis

Irina Lucia Mihalca

Reîntregirea

Lumina nevăzută
străbate culoarele memoriei,
cuvintele curg neîncetat,
precum ploaia calmă şi caldă din cer
în inima pământului.
Treptat, muzica se strecoară,
deschizi şi pătrunzi
prin noi lumi,
în toate părţile
pare să zbori.
Un pas.
Un salt de octavă. (mai mult…)

Ben Todică: Cine suntem, unde mergem şi de ce?Vavila Popovici: Voința De PutereViorica Șerban: Misterioasa mea prietenăGalina MARTEA : Cine să dezvolte cultura națională?MIRELA-IOANA DORCESCU: GHEORGHE ZAMFIR ȘI MIRACOLUL ROMÂNESCGeorge PETROVAI: Morala biblică – morala tradițională – morala modernă sau unicitatea moralei în tripla ei ipostazăILDIKO GABOS FOARȚĂ, UN ROMAN AUTOANALITIC: „CELESTA” DE MIRELA-IOANA BORCHIN-DORCESCUEmilia Țuțuianu: Lansare de carte Editura Muşatinia la Bruxelles – scriitoarea Veronica BalajVavila Popovici – MentalitateaEmilia Ţuţuianu: Azi pentru mâine / Today for TomorrowDr Ileana Costea: La Aniversarea Centenarului Marii Uniri – Congres ARA 42, IaşiEmilia Ţuţuianu: PoesisMariana Gurza: PoesisLuca Cipolla – versuriIrina Lucia Mihalca – poesisEmilia Amariei – poesisTiberiu Tudor: PoesisMariana Gurza: PoesisŢinutul Hotin, de Valentin TomuleţEditura Mușatinia la Bruxelles: lansarea volumului Stampes imaginaires, autor Veronica BalajUn eveniment cultural inedit în Anul Centenar…Dan Toma Dulciu: Jurnal sentimental, Văratec – oază de cultură și spiritualitateViorica Șerban: Pe urmele lui Eminescu la Centrul Cultural Spiritual de pe lângă Mânăstirea VăratecRemus Lucian Ştefan: PoesisCecilia Bănică-Pal: Sincu – Problema pâinilorVavila Popovici – Cel mai urât dintre pământeniMariana GURZA: Vasile Plăvan – Mărturii de istorie trăităEmilia Amariei – poesisVeronica Balaj: Cartea celor două vârste, de Liliana ArdeleanIrina Lucia Mihalca – poesisGeorge Petrovai: De la subterana dostoievskiană la cea wurmbrandianăGalina Martea: Personalitatea individului dependentă de identitatea societățiiDorel Schor – Arie Lamdan, lucrări în acuarelăRemus-Lucian Ştefan – PoesisVictor Ravini: Viitorul omenirii va fi feminin sau nu va mai fiBen Todică: Eu sunt omul muncii și faptele mele imposibil de egalat…Revista Liter ClubElena Foghel – versuriIurie Colesnic – Lumina călăuzitoare a poezieiIrina Lucia Mihalca – poesis

Ben Todică: Cine suntem, unde mergem şi de ce?

Cultura comercială orchestrează alienarea maselor, singurătatea, nefericirea, un sens de nepotrivire, că nu mai aparţinem acestei lumi şi ne promite că dacă investim în această cultură atât financiar cât şi personal, o cultură care are la baza cultul personalităţii “eu” şi dacă ne dăruim ei, atunci ea ne promite că vom fi impliniţi şi fericiţi. Odată intrat în acest cult şi investeşti, descoperi că intri într-un lanţ al dorinţelor care nu se mai termină, un lanţ intenţionat construit, să te înrobească. În termini biblici este clasificată ca un cult al ideilor ascunse, al dumnezeilor de lemn. Întemeietorii biblici au înţeles că idolii creaţi de oameni cer sacrificii la început, să-ţi sacrifici aproapele, familia pentru a-ţi demonstra loialitatea, sfârşind prin sacrificarea ta personală. Acest cult al individualismului a creat şi a dus la multă dezamăgire, nefericire şi depresie, alimentată de acest ciclu continuu al consumerismului. Ce e Facebook? Sau orice platformă socială din internet? Ne oferă tuturor cele 15 minute de celebritate şi posibilitatea de a deveni eroul povestirii tale şi ce-i Read the rest of this entry »

Vavila Popovici: Voința De Putere

Cum este posibil ca unii oameni să fie atât de atrași de putere, încât atunci când rămân fără ea, li se prăbușește tot universul? ” – Vaclav Havel

S-au împlinit 174 de ani de la nașterea filozofului german Friederich Nietzsche (15 oct.1844 – 25 august 1900). Despre viața și despre filozofia sa oarecum controversată se poate vorbi mult. A făcut studii strălucite de filologie la universitățile din Bonn și Leipzig, a profesat timp de 10 ani – profesor de filologie greacă în orașul Basel, timp în care a lecturat cartea lui Arthur Schopenhauer „Lumea ca voință și reprezentare”, carte care a constituit premisa ideatică a vocației sale filosofice. În respectiva lucrare Schopenhauer susținea că Voința stă la baza reprezentării lumii – voința de a trăi care nu cunoaște altă țintă decât propria sa existență și conservare.
Șubrezindu-i-se sănătatea, căutând o climă prielnică, Nietzsche a pășit în viața de scriitor rătăcitor. Publică culegeri de aforisme, în ediții restrânse și pe cont propriu. Bolnav, cu dureri de cap îngrozitoare, cu teama pierderii vederii, el gândește și scrie continuu. De menționat este momentul apariției dezechilibrului psihic, manifestat în piața Carlo Alberto din Torino, când asistă la biciuirea sălbatică și agonia unui cal pe una din străzile orașului și are prima criză de nebunie cu manifestări delirante, considerându-se Dionysos sau Iisus. A fost îngrijit până la sfârșitul vieții de sora sa. Read the rest of this entry »

Viorica Șerban: Misterioasa mea prietenă

viorica

Este o zi specială, când m-a cuprins un somn adânc, liniștitor. Este ziua când misterioasa Doamnă m-a cuprins duios în brațe și m-a ridicat în neant învelindu-mă cu mantia-i neagră, răcoroasă. Pentru că este ziua când poezia a încetat să mai curgă pe albia vieții mele. Este ziua când, din sânul morții, am simțit fiorul rece al iubirii … am simțit că nisipul vieții se scurge în clepsidra timpului firav. Am zburat cu misterioasa Doamnă adânc, în neantul eternității, am cutreierat câmpiile lui Dumnezeu și am văzut copiii Lui zburând cu aripile lor de îngeri. M-am legănat dulce amețitor în mantia neagră a misterioasei Doamne ce mă ținea strâns în brațe să adorm, legănându-mă pe o adiere de fior. M-a dus încetișor peste brazdele lumii păcătoase, peste prăpastiile lumii pământene și mă legăna, și îmi sufla pe gene să adorm în neant și să mă prefac în negură. Da, nu eram singură, eram cu ea, cu misterioasa Doamnă care mă ținea strâns în brațe, mă legăna duios ca pe un fluture ce adie în noapte pe o frunză de castan. Mă ridică-n sus, tot mai sus și mă coboră vertiginos într-un vals tulburător, amețitor. M-a legănat, mi-a îngăimat un cântecel de dor, dor de nopți, dor de mine, dor de tine. Mă clătinam în brațele-i difuze, mă zbăteam, voind să cad, să cad adânc, tot mai adânc, în neant, să nu mai văd, să nu mai aud. Să dorm în veșnicie, să uit de tine, să uit de mine, să uit de păcatele lumii mele. Read the rest of this entry »

Galina MARTEA : Cine să dezvolte cultura națională?

Galina Martea

Referindu-ne la termenul cultură, subînțelegem că este vorba de existența umană prin intermediul căreia se prezintă manifestările și activitatea cotidiană a individului. Moștenită din strămoșii noștri, cultura are la bază obiceiuri și tradiții, moduri de comunicare, forme specifice scrisului și vorbirii, valori naționale, etc., respectivele, toate încadrându-se în disciplina sau definiția culturii. Cu rădăcini universale, cultura, în esență, cuprinde totalitatea valorilor materiale și spirituale necesare omului, necesare unui popor în existența de zi cu zi. Lucruri foarte prețioase care trebuiesc menținute și apreciate la justa valoare de către individ, dar, în același timp, dezvoltate continuu în pas cu lumea modernă civilizată. Astfel, prin procesul de dezvoltare a omului se modifică evolutiv cultura acestuia, concomitent presupunând în sine și nivelul de civilizație al propriei societăți. În acest caz, prin nivelul de dezvoltare a propriei societăți individul este satisfăcut din punct de vedere material, iar cultura îi este acel pilon care îi oferă multă siguranță în obținerea Read the rest of this entry »

MIRELA-IOANA DORCESCU: GHEORGHE ZAMFIR ȘI MIRACOLUL ROMÂNESC

Mirela_dorcescu_

Soţului meu EUGEN DORCESCU
 Preliminarii

Pentru a înţelege şi a aprecia, în amploarea şi în profunzimea sa, geniul lui Gheorghe Zamfir, trebuie să pricepem, mai întâi, în ce constă excelența, recunoscută pe mapamond, a muzicii sale. Și, pentru a înțelege genialitatea acesteia, trebuie să identificăm, înainte de orice altceva, ce anume a generat-o: atașamentul existențial și artistic față de tot ceea ce este străvechi și cu adevărat românesc. Naiul său aduce la lumină, trimite spre toate zările, geniul sufletului românesc, inclusiv acel genius loci, în care duhul și sufletul poporului român, precum și existența sa întru imanență au fost rânduite a sălășlui și a dăinui. Gheorghe Zamfir este artistul patriot, care, în sfera muzicii instrumentale, a dus „sentimentul românesc al ființei” (Constantin Noica) pe marile scene ale lumii, ridicându-l la înălțimile incalculabile, inefabile, ale fascinației și ale beatitudinii estetice. Read the rest of this entry »

George PETROVAI: Morala biblică – morala tradițională – morala modernă sau unicitatea moralei în tripla ei ipostază

În pofida precizării din dicționar că „Etica este teoria filosofică a moralei”, prin aceasta punându-se cu prea multă ușurință semnul de egalitate dintre etică și morală, rămân la părerea că cele două concepte sunt neidentice în intensiune și extensiune (conținut și sferă), fapt care m-a îndemnat să optez pentru următoarea definiție/distincție în cartea Cuvinte-ncumințite (Editura Echim, Sighetu Marmației, 2014): „Etica este evanghelia socială pentru viața de-aici, morala este evanghelia spirituală pentru viața de-apoi”.
Și iată de ce: etica este șansa ca umanul să devină atotuman, morala este garanția îndumnezeirii atotumanului; scopul eticii este să-i facă pe oameni virtuoși, iar al moralei să-i facă nemuritori pe virtuoși; legăturile stabilite de etică sunt de tipul om-om, pe când ale moralei sunt de tipul om-Transcendent; eticitatea are vocația sincroniei, moralitatea pe cea a diacroniei; dacă etica poate fi considerată anticamera sublimării omului, atunci morala este camera de taină a transfigurării și religiozității sale (cu necesara mențiune că nu toți oamenii morali sunt efectiv religioși, dar că toți oamenii religioși trebuie să aibă o trainică bază morală); posibil ca etica să fie conjunctural-constrângătoare (a nu se uita cu totul „Codul eticii și echității socialiste”), însă oriunde și oricând principiile morale au avut un rol fundamental-tămăduitor (bunăoară, decăderea Imperiului Roman în timpul iulianilor și maxima lui înflorire din vremea antoninilor, sau – mai aproape de noi – extinsa moralitate creștină a Evului Mediu și dramatica ei decădere în statele moderne). Read the rest of this entry »

ILDIKO GABOS FOARȚĂ, UN ROMAN AUTOANALITIC: „CELESTA” DE MIRELA-IOANA BORCHIN-DORCESCU

În general se spune despre mine că sunt o fiinţă pozitivă şi bucuroasă. Iar astăzi, motivul meu de bucurie este că, din nou, se adevereşte principiul „nimic nu-i întâmplător”, că între lucruri, oameni şi evenimente există dintotdeauna conexiuni ascunse, neştiute, care uneori, în mod neaşteptat, ies la iveală, părând de-a dreptul miraculoase.

Pe la sfârşitul anilor 70, pe când eram încă studentă, mă întâlneam aproape zilnic, la lift sau pe stradă, cu o fetiţă frumoasă din vecini, cu ochi mari, adânci şi curioşi, care-mi spunea „sărumâna”, acceptând cu greu să mă tutuiască până la urmă, deşi diferenţa de vârstă dintre noi nu era prea mare. Şi tatăl meu o iubea foarte mult, mereu mi-o lăuda, iar mamele noastre stăteau des de vorbă. Apoi eu am plecat la repartiţie, ea a crescut, a terminat facultatea, şi-a întemeiat o familie, eu m-am mutat de la părinţi… Multă vreme nu ne-am văzut. Niciodată n-aş fi crezut că peste ani şi ani vom fi din nou vecine, că soţii noştri vor fi ambii scriitori celebri şi vechi prieteni, iar eu voi vorbi despre o carte a ei care spune o poveste izbitor de asemănătoare cu propria-mi poveste… Read the rest of this entry »

Emilia Țuțuianu: Lansare de carte Editura Muşatinia la Bruxelles – scriitoarea Veronica Balaj

43542716_2173996422860367_5765443989389967360_o

Editura Muşatinia a fost invitată la Casa de Cultură Belgo-Română din capitala Uniunii Europene, la prezentarea cărții scriitoarei și jurnalistei Veronica Balaj, Stampe imaginare. Au participat doamna Miu Mihaela Cosmina, Ministru Consilier a României la UE Bruxelles, doamna europarlamentar Maria Grapini şi doamna director al Casei de Cultură Belgo-română, Carmen Drăghici Hopârtean, în prezența unor iubitori de carte românească. Un eveniment cultural printre multe alte remarcabile activități pe care le desfășoară această instituţie în plan cultural şi educațional.
Felicitările mele din inimă pentru această instituţie care realizează o remarcabilă punte de legătură culturală dintre Belgia și România!
Printre autorii de marcă ai cărților apărute la Editura Mușatinia din Roman, se numără și distinsa scriitoare Veronica Balaj, volumul Stampe imaginare / Stampes Imaginaire, fiind a patra carte sub semnătura doamnei Veronica Balaj, apărută la Editura Mușatinia, precedată de volumele: Coordonate Critice, Solilocvii și Poezii / Poemas. Read the rest of this entry »

Vavila Popovici – Mentalitatea

Citat-Thomas-Jefferson

Mentalitatea, conform dicționarului, este modul propriu în care gândește un individ sau o colectivitate să-și ducă viața. În anul 1985, un fost agent dezertor fugit din Uniunea Sovietică în America a oferit un interviu privind subversiunea ideologică, adevărata „armă” prin care se poate distruge psihic un popor, schimbându-i mentalitatea. El afirma în interviu că serviciile secrete folosesc doar 15% din timp, bani și forța de muncă pentru spionajul propriu zis, în timp ce restul de 85% sunt folosiți pentru această subversiune ideologică sau război psihologic. Și explica că ea, subversiunea, consta într-un proces lent de spălare a creierului, existând pași pentru schimbarea gândirii și comportamentului unei întregi națiuni; subversiunea și propaganda își pierd însă din eficiență, când persoanele vizate conștientizează situația în care se află fiindcă „poți manipula toți oamenii o perioadă de timp și o parte a oamenilor mereu, dar nu poți manipula toți oamenii mereu”. Read the rest of this entry »

Emilia Ţuţuianu: Azi pentru mâine / Today for Tomorrow

Emilia Tutuianu

Am din ce în ce mai des strania senzație că navigăm într-o mare de lume cu oameni pustii. Pustiiți parcă de valorile umane: respectul, integritatea, înțelepciunea, iubirea, bunătatea, generozitatea, încrederea, prietenia… Unde greșim? Unde și când le-am rătăcit și ne-am rătăcit? De ce privim în gol, plini de lehamitea molozului din care vrem să răzbim și din care încercăm să mai salvăm, cât putem și cum putem, lucruri, amintiri, valori, identitatea noastră ca popor? Multe din câte se-ntâmplă azi nu ne reprezintă, dar câți dintre noi mai iau atitudine, cine mai încearcă să transmită prin puterea exemplului și cu ajutorul gesturilor nobile, altruiste, lipsite de orice așteptare a vreunei recompense, cinstea, bunătatea, empatia, compasiunea și generozitatea? Unde ne-am pierdut și când ne vom regăsi pe noi înșine? Ne trebuie răbdare și trudă, introspecție a propriei persoane și multă sinceritate să redevenim oamenii ce-am fost. Să încercăm să ne întoarcem la rădăcini și să le cinstim cum se cuvine și mai ales să transmitem celor ce vin cultul valorilor adevărate. Altfel, ne stingem, încetul cu încetul, măcinați de sentimente mici într-un mare pustiu în care să n-avem un fir de ceva de care să ne ținem, tăcuți, mărunți… și neancorați într-o mare secătuită de abuzuri, minciună și nonvaloare. Read the rest of this entry »

Dr Ileana Costea: La Aniversarea Centenarului Marii Uniri – Congres ARA 42, Iaşi

Ileana Costea

Nici că ar fi putut fi un loc mai potrivit unui congres al Academiei Româno-Americane de Arte şi Ştiinţe (ARA 42, 26-29 august 2018, http://ara42congress.tuiasi.ro/) la aniversarea centenarului Marii Uniri decât „dulcele târg al Ieşilor”, loc atât de important pentru istoria şi cultura românească. Şi spaţiile unde s-a ţinut congresul sunt la fel de marcate de tradiţie şi semnificaţie: frumoasa sală istorică Aula Magna, bijuterie de arhitectură tradiţională, aparţinând instituţiei gazdă a congresului, Universitatea Tehnică „Gh. Asachi”; Sala Paşilor Pierduţi (unde participanţii s-au întâlnit în pauze înconjuraţi de muralele-tablouri de Sabin Bălaşa, şi unde au
fost prezentate expoziţiile de carte, artă şi arhitectură); impresionanta sală „Vasile Pogor” a Palatului Roznovanu, azi Primăria Iaşi (unde au avut loc recepţia de deschidere, duminică 26, şi banchetul, luni 27, în prezenţa primarului oraşului Iaşi, Mihai Chirică şi a fostului primar, prof dr. Constantin Simirad), şi complexul muzeal Eminescu de la Ipoteşti, loc de pelerinaj de suflet şi cultură pentru noi românii. Read the rest of this entry »

Emilia Ţuţuianu: Poesis

Emilia Tutuianu.

Salcia

Pletoasă, gânditoare , cu pleoapele închise
şi vântul dezmierdându-i faldurile grele,
pe malul solitar al unui râu rămase
o salcie pletoasă, sub cerul plin de stele.

Era sublim sub lună, când briza ne cuprinse
cu braţele ei grele de frunze şi-nfloriri…
Ne-nfiora tainic de amintiri apuse
şi-n oglinda apei se-apleacă murmurând:
Tu la izvor, Eu la vărsare
ne legănăm cu vise şi iubiri
… cuprinşi de neuitare! Read the rest of this entry »

Mariana Gurza: Poesis

Mariana Gurza

Eu, tu şi marea

Eu, tu şi marea
nu vom mai fi decât amintirea
nisipului fierbinte,
a urmelor lăsate de paşii noştri.
Pe valul albastru,
doar tu şi eu
vom şti
unde am ascuns
scoica tinereţii noastre
muşcată de alge,
de rechini
şi de peşti răpitori. Read the rest of this entry »

Luca Cipolla – versuri

Luca Cipolla

Il disegno

Una doccia fredda
di elementi mi pervade
e quanto sono sporco
ora sino a che il fuoco
pulirà quelle stigmate,
un folle che vagola
sperso – barcolla
e beve latte di cavalla;
all’una i fuochi s’acquietarono Read the rest of this entry »

Irina Lucia Mihalca – poesis

Irina Lucia Mihalca

Simboluri efemere

În această dimineață,
ceva s-a pierdut pe drum,
vântu-mi șoptește nerăbdător cuvinte solitare,
o trecere fugară ce-și poartă pașii într-un timp topit în cerul albastru,
o pasăre nedumerită se-agață de-o ramură subțire,
ca o mână ce coboară ușor, molatic,
pe strunele tăcute. Read the rest of this entry »

Pagina 1 din 33812345...102030...Ultima »