«

»

Melania Boţocan – Mediţatiile lui “Azi”…la muzica unui „Mâine”

 

Omnifonismul

„Am citit, nu de, mult, cel de al doilea volum al lucrării eseistului romaşcan, Gheorghe A. M. Ciobanu: „Mileniul trei pe portativ”, apărut la Editura Muşatinia din acest oraş.

Ea mi s-a părut extrem de densă ca idei, foarte neobişnuită în privinţa conţinutului şi deosebit de sistematizată în privinţa elaborării şi desfăşurării tematice. Multe felicitări!

M-am gândit să aştern câteva din gândurile mele, în legătură cu acest volum.

Am parcurs, cu viu interes, noua lucrare din trilogia: „Mileniul trei pe portativ”, ce are darul de a ne incita gândirea, prin ineditele faţete expuse, în legătură cu artele viitorului, în general şi a muzicii, în special.. Tot acest demers este privit prin prisma expoziţiei spectaculoase a artelor din zilele noastre, care ar trebui să tindă tot mai mult spre un conţinut elevat.

Cunoscând, îndeaproape, evoluţia accentuată a civilizaţiei contemporane, „filosoful” romaşcan se lasă purtat de cugetări de mare profunzime ştiinţifică, eseistică şi muzicologică, încât realizează o suită de eseuri despre nelimitata deschidere artistică a creatorului din timpurile viitoare. în ipoteza sa de demiurg, acesta va putea oglindi în operele sale, nu numai existenţa semenilor, ci şi pe cei de dincolo de ei.

Nicidecum, autorul nu intenţionează să impună un nou stil şi teorie, ci conceptul său artistic, izvorât din lumea apropiată, ţinteşte să cuprindă existenţa infinită a cosmosului.

Pentru a închega noul „sistem filosofico- estetic”, renunţa la cel tradiţional geocentric, şi se lasă purtat de zborurile minţii spre depărtata lume cosmică. Dacă în volumul anterior s-a ocupat de dominanta tonală, cu pluralitatea sa major-minoră şi de cea modală cu ramificaţii astrale, acum, dornic de a depăşi exprimările limitate ale pământenilor, prefigurează bogatele aspecte ale universului cosmic. Sunt precizate ineditele estetice, graţie cărora omul creator poate depăşi spaţiul şi timpul apropiat şi se înalţă spre sferele de dincolo de realitatea imediată.

În conceptul său include trei originale spaţii concentrice: Ortofonismul tonal, prin care creatorul surprinde lumea apropiată; Ontifonismul, ce înlesneşte întrezărirea universului de dincolo de noi, ambele pregătind Omnifonismul, cu nelimitate modalităţi de configurare a lumii cosmice.

Autorul ne convinge că prin noile spaţii imaginate, creatorul poate străbate o infinitate de universuri.

Dacă evenimentele lumii noastre efemere pot fi oglindite prin sistemul tonal, iar prin cel modal, cotidianul nostru se întrevede ca un complex cosmic, în volumul de faţa ne invită părtaşi, nebănuitelor deschideri ale Omnifonismului poate modela şi transforma viaţa, de zi cu zi, în una cosmii Sunt analizate îndeaproape multiplele aspecl Omnifonismului, scriitura, sintaxa, cele 15 categori forme, autorul asigurându-ne că ne putem desprinde de  efemerul teluric, dacă apelăm la multiplele forme ale Omnifonismului.

Prin ineditul său concept estetic, muzicologul romaşcan conferă artei sonore nebănuite perspective în viitor, în stare să redea fenomenele de dincolo de lumescul trecător şi nu de cele din carapacea umană. Căci prin Omnifonism, orice creator poate accede la intuirea infinitului cosmic şi poate făuri lucrări care su bogatele aspecte ale lumii externe. Profund cunoscător al imperiului sonor cu imponderabilele sale revărsări sufleteşti, autorul ne oferă un complex de formulări estetice, care ne ajută să cunoaştem cosmosul infinit.

Originală este şi viziunea cu privire la actul Receptării mesajului artistic, care va cunoaşte o transformare şi anume, beneficiarul artei va avea rol egal cu creatorul şi interpretul, căci receptarea artistică va produce, nu numai o bucurie estetică, ci şi o stare de creativitate. În locul aplauzelor tradiţionale se sugerează derularea unui adevărat act ritualic, de cinstire a creatorului şi a artiştilor interpreţi, prin ridicarea publicului în picioare, cu mâinile îndreptate spre cer.

Totodată, scriitura operelor viitoare va da frâu liber receptări creative, cu posibilitatea unor noi geneze artistice. Toate aceste viziuni originale prefigurează o nouă etapă din istoria artelor, prin crearea unor opere cosmice ideale, pogorâte, parcă din sfera cerească. Ele vor putea elimina vibraţia discontinuă din comunicarea«umană şi dedigur; lucrările omnofonice vor înlesni aspiraţia omului creator, de a se ridica de la teluric, la cosmic.

Creatorii de mâine se vor putea îndrepta tot mai mult spre conceperea unor opere celeste înălţătoare căci, dintotdeauna, noi oamenii, coexistăm cu infinitul spaţial, ne luptăm spiritual cu acesta şi ne vom contopi cu el.

Lasă un răspuns