E Ora Astrală
cu misterioase irizări
Acum îţi poţi strecura gândul
prin aura altei dimensiuni
cu orizontul întors
ca o scoică
în străfundul spiralat
Acum te poţi contempla,
regăsindu-te
sub o altă formă
sub cerul altui fel de Timp,
în mreaja altei zodii.
E ora mov – astrală
La poarta dintre cer şi pământ.
sfincşii aşteaptă
Încifrate mesaje,
dar Sirius
şi-a închis deja pleoapele.
Sânziene astrale dansează –
misterioase irizări de magie şi vis.
*
Instantanee cosmice
Hipnotic ochi galactic pulsează depărtărilor.
In negru – violet privirea-i vibrează.
Suflete
de trecute planete pe pleoapă îi cad.
Nimeni nu poate să treacă de irisul lui spiralat.
în alt orizont, o stea străvezie, doar ea,
are cheia translării şi poarta vibrării deschide.
Trec idei
şi pierdute cuvinte; din sori destrămaţi văluresc somnambule aduceri – aminte.
Neguroase planete vămuiesc ursitele atâtor lumi năuce.
Doar în jurul pământului veghează
entităţi binevoitoare,
anume trimise
din aura
Carului Mare
Doar în jurul pământului.
*
Pasaj pentru realitate
Ascult tăcerea cum trece prin mine… Ea nu are gări şi nici păreri de rău.
E tăcerea cea mare de dincolo de stele.
Cu ea curg toate gândurile
sorilor galactici
şi ale undelor…
şi ale oamenilor,
căci gândurile-s vechi dintotdeauna
şi dintotdeauna gândite.
De oameni – doar repetate
Ascult tăcerea cum trece prin mine…
Gânduri de dincolo de circumferinţa cercurilor,
efluvii
de energie
trec
imperturbabile
prin foamea de manifestare a materiei,
prin destinul meu,
prin visul planetelor,
ca prin nişte oglinzi de fum, iluzorii.
Iluzie de iluzie îşi trece timpul
din mână în mână –
Iluzie de iluzie îşi trece crâmpeiul de gând
din ochi orb în ochi orb.
– Căci totul e doar o iluzie, îmi spune umbra tăcerii.
– Doar durerea-i reală,
doar durerea-i reală-i răspund.
Ascult, dar nu mai aud
tăcerea cum trece prin mine. *
Particule zeieşti
S-au spulberat constelaţii
s-au sfărâmat timpuri.
Sufletele buimace ale stelelor
îşi caută zadarnic razele ofilite.
Aici au dispărut atâtea ceruri
Şi-atâtea rugi…
Se va împrimăvăra însă
cu muguri de timp.
Particule zeieşti
ce străbat veşnic tot universul
vor chema, poate, spre manifestare,
Tripla conştienţă
se va răsfrânge măcar odată
Crochiu
Ani solari,
ani tereştri, ani de constelaţie,
diferiţi ca mărime,
născuţi din mişcare,
se rotesc halucinant,
în aura Timpului Mare.
Aceeaşi goană de ere astrale
– aceleaşi frunze de toamnă
pe cărări galactice.
*
Gh. A. M. Ciobanu
Interludiu
A te afla în universul creator al Violetei Lăcătuşu înseamnă a te găsi la frontiera de la care „Ineditul în artă” devine „Arta ineditului”, iar hamletica meditaţie de „a fi, sau a nu fi”, îşi răspunde acum, profetic: „a fi sau altfel în a fi”. Plasticiana, prozatoarea, poeta şi, acum, „grafi-poeta” noastră dăruieşte secolului, abia început, un volum de „neopoeme” cosmo-filosofice, pe coperta căruia ar trebui să figureze acea gravură medievală în care este redată o fiinţă umană, ce a trecut, numai cu capul, dincolo de „cupola” cerului şi acum priveşte, cu uimire, imensitatea spaţiului cosmic şi infinitatea constelaţiilor acestuia. Un volum care parcurgându-i-se bitextura literaro-grafică a tabletelor sale duale, sădeşte în cititor impresia stranie a unei metempsihoze, în urma căreia acesta revine la o nouă fiinţare şi într-un secol, până acum, doar anticipat, cu cariatide întrupate în toate arhitecturile din jur.
„Grafo-lirica” autoarei ne poartă „pe aripile… energiilor”, într-un spaţiu desprins, spontan, dintr-un infinit astral, lipsit de orice contur cartezian sau simetric şi creionat numai curbo-spiralic, probabilistic şi neomogen. Undeva, singuratic şi astrofil, încătuşat încă de oaza cosmică a teluricului, omul se contopeşte, doar vizualic, cu hăurile, fără contur, ale universului, în profunzimile căruia se reflectă singulară sau multiplă, imaginea nealterată a ochiului său, măruntă, atentă şi saturată de infinit. Şi „strofa grafică” şi „grafia strofică”, împreună şi succesiv, surprind şi ordonează neordinea lumii după geometriile repetabile ale limbajului omenesc, încât acum, prin uriaşa expansiune a existenţei, se răspândeşte, o viteză mai mare decât acea a luminii, existentul antropomorfic, pornit, prin autoare, de pe pământ.
Universul surprins fractalic de către „grafi-poeme” se proiectează în fiinţa noastră, când monadic, prin grafia literară, când triadic, prin acea plastică, în ipostaza ultimă retina adâncindu-şi scrutarea, de la linearismul mai pronunţat al primului plan şi până la creionările imponderabile de puncte, ale hăului adânc. Sunt suprapuneri de perspective, supuse la o multitudine de centre atractive, puternice dar egale între ele, încât, fărâmele de cer, aflate între noi şi infinit, plutesc în nemişcare. Plutesc, dar se şi supun, universalic, unor altor fluxuri de energii uriaşe, neutre pentru retina noastră, care aparţin şi forţelor magice, ca şi durerii.
O poezie a simbiozei şi o simbioză astrală a dimensiunilor, a unor existenţe în alcătuirea cărora spaţiul ajunge esenţă, iar timpul, devenire, aşa cum şi în „poeto-grafia” acestui volum, nesfârşitul se schimbă în gând gândul, în drumeţia unor linii.
*
Născută la data de 02.02.1944, în Asău, jud. Bacău Domiciliu: str. Albinelor, nr. 1, Roman, jud. Neamt, cod 611070 Debut publicistic: Mitul orfic în poezia lui Lucian Blaga, eseu, revista Cronica, 20 septembrie 1985 Debut editorial: Simurgul, roman, Ed. Junimea, Iasi, 1999 Volume publicate – Simurgul, roman, Ed. Junimea, Iasi, 1999– Initiere astrală, volum de grafi-poeme, Ed. Crigarux, Piatra-Neamt, 2003
– Imprevizibilul este săgeata destinului, roman, Ed. Crigarux, Piatra-Neamt, 2004
– Să crezi în imposibil, roman, Ed. Crigarux, Piatra-Neamt, 2008 Colaborări:
– proză scurtă si eseuri publicate în revistele: „Cronica”, „Antiteze”, „Ateneu”, analele Universitătii „Al. I. Cuza”- Iasi s.a.; Premii si distinctii: 1. distinctii acordate de Primăria Municipiului Roman, în anii 2002,2004,2008 2. diplomă de excelentă la Gala Culturii Romascane, martie 2009