«

»

Doina Enea – Ecouri ale Unirii Principatelor în literatură


Istoriei românilor i-a fost dat să cunoască răscruci care i-au marcat și determinat schimbarea cursului în câteva mari momente. Unirea Principatelor la 24 ianuarie 1859 este unul dintre ele și astăzi ne apare ca o treaptă urcată pe drumul desăvârșirii unității statale românești.

Actul pentru care au  luat atitudine și au militat numeroși oameni de știință, scriitori, publiciști ai vremii respective cât și figura centrală a evenimentului – domnitorul Al. I. Cuza – au inspirat și creatori anonimi care au lăsat generațiilor viitoare numeroase cântece, legende, doine și balade. Luminoasa figură de domnitor a devenit un fel de permanență în conștiința scriitorilor Ion Creangă ( Moș Ion Roată ), I .L. Caragiale ( Peste cincizeci de ani ), M. Sadoveanu ( Cuza Vodă ), Dimitrie Anghel, Șt. O. Iosif și alții.

        Paginile rămase de la cronicari, tomurile scrise de fruntașii  „Școlii Ardelene” ca și scrierile celor dintâi poeți ne arată limpede și cu putere existența unui filon literar valoros al creațiilor inspirate de dorința de libertate și unire. Ion Ghica spunea în 1865 : Istoria românilor ne arată că unirea a fost totdeauna țelul cel mai dorit al lor… Ea este efectul luptei seculare în contra cotropitorilor, lupta prin care ne-am putut conserva naționalitatea.

        În veacul revoluției lui Tudor Vladimirescu un vânt înnoitor începe să adie peste întreaga țară, deschizând calea unor mari elanuri revoluționare și patriotice. În presa, în literatura din Principatele Române încep să se audă glasurile celor care cer noi reforme pe plan social, deschidere politică și culturală către împlinirea idealurilor seculare. Este epoca premergătoare Revoluției de la 1848 și a Unirii Principatelor.

        Nicolae Bălcescu, unul din revoluționarii pașoptiști, prin Istoria românilor supt Mihai Voievod Viteazul ni-l readuce în memorie pe cel care a unit pentru o clipă Transilvania cu Moldova și Țara Românească. Unitatea națională fu visarea iubită a voievozilor noștri cei viteji, a tuturor bărbaților noștri cei mari… Mircea cel Bătrân, Ștefan cel Mare, Mihai cel Viteaz…

        Mobilizatoare și cu puternic ecou în rândul maselor au fost și ziarele și revistele vremii prin care marile personalități literare ale vremii – M . Kogălniceanu, V. Alecsandri , Ion Ghica, C. A. Rosetti, D. Bolintineanu – au militat cu mijloace și în maniere proprii pentru înfăptuirea idealului de unitate națională. Poeții vremii au încercat, la rândul lor, să surprindă clocotul simțirii naționale, dându-i straie lirice și virtutea de a rezista timpului. Poezia  Un răsunet de Andrei Mureșan – pusă pe muzică de Anton Pann, care a devenit marș al revoluționarilor transilvăneni la 1848, cutremurându-i deopotrivă pe contemporani și pe urmașii celor ce aveau să înfăptuiască Unirea de la 1859 și mai târziu Marea Unire a românilor de la 1918- a înfiorat inimile românilor de atunci și de astăzi. Pe aceeași linie Vasile Alecsandri scrie Deșteptarea României și Hora Unirii, Grigore Alexandrescu, Dimitrie Bolintineanu, George Sion și alții publică înflăcărate poeme patriotice prin care cheamă la unire pe toți românii.

        Iar când la 24 ianuarie 1859 Alexandru Ioan Cuza este ales domnitor al Principatelor Unite și visul secular al românilor devine realitate, aceeași poeți și publiciști publică în reviste versuri de sinceră simțire patriotică – mărturie a adeziunii de inimă și conștiință la marele, istoricul act înfăptuit după veacuri de așteptare și speranță.

Bibliotecar Doina Enea – Biblioteca „George Radu Melidon” Roman

1 comment

  1. Mioara Popa

    Foarte frumos!..Iata un exemplu de patriotism local! Bravo scumpa doamna bibliotecara!
    Scrieti foarte bine…putin romascani mai simt si traiesc in spiritul patriotic al romanilor!

Lasă un răspuns