«

»

Mihai Merticaru – poezie

 Valuri

pe malul unei întâmplări

spaima veghează somnul

pietrelor

din ugerul norilor picură

şoapte de mister

de la începutul începuturilor

muţi câteva piese

pe tabla de şah şi

ordinea lumii se schimbă

din temelii

clipe după clipe

evuri după evuri

crâmpeie de ziduri

imperii în ruină

numai firul de iarbă sfidează veşnicia

punctele cardinale îşi schimbă poziţia

după gândul tulburat al drumeţului

prin pustiu

constantă e doar erezia

care se lipeşte de om ca o cămaşă de rană..

RÂURI

râuri de transpiraţie

imagini lichefiate ale reveriei

se întretaie în palmele tale

care îţi susţin fruntea grea de gânduri

să nu se lovească de osia carului mare

palme bătute de atâta frământat

lutul verde al cuvintelor

sălbăticite în jungla umbrelor

carnivore

în bulboanele haosului

de sub pojghiţa uitării

beţie demenţială această

pretutindenizare a îndoielii

ai plonjat în valurile străvezii

ale verbelor afolate convins că

te afli în paza nereidelor

dar ai alunecat dincolo de graniţa

anamorfozată a oglinzii

printre sânii albi ai iluziei

în abisul dintre vocale

ca să fii învins de nesăţioasa

entelehie….

IRIZAŢII

şcoli celebre pe malurile râului

 lui heraclit

şuşoteşti cu umbrele evanescente

şi te trezeşti în centrul labirintului

culegând buchete de imagini şterse

din constelaţia de finitudini

urci coborând pe spirala

abisalităţii

pentru a descoperi singurătatea

schelălăind

lumina deschide mormântul sfânt

magnificând minunea

scoica singurătăţii măsoară

adâncimea fiecărei clipe

când tristeţea mătură stelele de pe cer

învaţă alfabetul limbii primordiale

ca să poţi comunica direct

cu Dumnezeu…

PRIMĂVARĂ

fiecare zi vine în întâmpinarea ta

cu o coroană de soare

pe frunte

şi scânteieri de foc în priviri

îmblânzitorul de himere

hălăduieşte prin codrii de miresme

nu-ţi fie teamă de fantome

că ar putea fi o pasăre măiastră

cu colier de majolică

petele de veşnicie se lăţesc

acoperind hotarele prohibitive

cu lumină azurie

dincolo de apele albastre

flăcări violete incendiază zarea

un anotimp în altă verde ninsoare

raze de lună

ramuri înmugurite de extaz prin livezi

grădina arde în flăcări colorate…

Lasă un răspuns