«

»

Constantin Enianu – poezie

           acord divin

dacă iubeşti nu înşeli nicicând

chiar dacă o pedeapsă perfidă

în cale se arată cu grabă rupând

firul încins de simţire candidă

de aceea tu fii alături de mine

să-nvingem pe rău aici şi acum

căci ei nu poate decât prin venine

ca să-şi păstreze inima de fum

şi Cerul cu noi va fi totdeauna

acordul cu sârg să susţină

iubirea de toate-i unită în una

că cine iubeşte nimic nu dezbină

aşa păcatul la toţi şi la toate apune

în vraja hrănită cu pisc şi genune


 

Insulele lui Langerhans

 

Plecase trist spre Ea-n amurg…
Era supărat din vina furnicilor
din bucătărie şi a diabetului

Se întoarse acasă
cu amarul neîntâlnirii

A ucis câteva furnici
că mancau zahărul de pe masă
Si-a amintit de Bert şi Banting
care au luat Nobel 
pentru separarea insulinei 
din pancreas
şi de Păulescu
fără Nobel în domeniu…

Culcat, în visul dulce
a apărut Ea pe o insulă

Simtea ca nu trebuie
să se mai trezească 
din acea realitate…

 

 

 

Nostalgie

 

Jena c-ai minţit blândeţea
Lasă în ochi foarte uşor
Scena feţei cu supleţea
Visului ce-şi vrea decor

Şi vezi cum trupul a trecut
De proba dragostei furate
Din mersul fin prin nor lăut
De-albastrul cerului pe spate

Dar ce folos, când nu mai eşti
La fel ca ieri când te primeam
Ca un copil cărţi de poveşti
Acum eşti formă de balsam

În sufletul îngemănat
Cu Adevărul iconat…

 

 

 

 

 

Fabrica de vise

Gândind la A. Malraux
E tutelară mintea în lumină
Semănând c-o fabrică de visuri
Ea în miezul lumii se alină
Cu forme, farmec şi abisuri

Prin afirmări, negări ce curg
Consult un presupus sublim –
Profet, vizionar sau demiurg
Sfidez eternul anonim

Cinstea combinată în silă 
Cu nedreptatea trust de bani
Va împleti pe-o rece grilă
Când lacrimi se adună-n ani

Condiţia umană spre a plămădi
Din minte bună şi din ce-o mai fi.

 

 

 

Dezlegare de Anteu

Nu sta sub suveranii de provincie
Căci lumea de aici are forţa ei
Uşorul rost cu scopuri de o uncie
Să-l laude naivi jertfiţi ca miei

Din amestec de sorţi în osanale

Viaţa îşi alege cale de mistere

Conceptul şi Obiectul ca banale

Sfârşindu-se în semne efemere

Aprobă în creare doar supusul viu
Pe care îl loveşte-n tâmplă sporul
Luminii care-i umple ochi pustiu
În deznădejde proslăvindu-şi dorul

Vei triumfa astfel purtând ca scut
Forţa spiritului peste-ntregul lut

1 comment

  1. Constantin Enianu

    Erorile gramaticale sunt inerente creierului meu nelimpezit în actul corecturii, nu din vina unei lacune cognitive…

Lasă un răspuns pentru Constantin Enianu Anulează răspunsul