«

»

Mihai Niculiţă – poezie

Revolta apei
Revolta apei e puhoiul
Obrazul planetei e noroiul
Zâmbetul apei pe pământ e viaţă
 Uimirea ei în iarbă este gheaţă
 Plutirea cerului pe apă este malul
Iar pleoapa-nlăcrimată este pocalul
 Trăirea ei în frunze e pelinul
Iar visul care curge este vinul
 
 
 
 
ROUA DIN LIVADĂ
 
Am în amintire lacrima ochilor tăi căprui,
Durere de care n-am vorbit niciodată,
Despre acest lucru n-am spus nimănui,
Clipa aceasta a rămas în mine încuiată.
Totul se duce spre liziera aceea subțire
Care desparte lumea în două,
Cea mai îndepărtată amintire cu tine
E mersul tău ezitant prin livada cu rouă.
 
 
CAFENEA LITERARĂ
 
O cafenea de cartier, cu clientelă boemă,
Poeţi rataţi în căutare de temă.
Literatură la modă, discuţii, lecturi,
Pereţi acoperiţi cu abstracte picturi.
Loc frecventat din dorinţa de singurătate,
Refugiu al celor refuzaţi de realitate.
Chipuri prelungi, emaciate, inteligenţe resemnate,
Personaje ţinute de viaţă, deoparte.
Oameni profund răniţi de existenţă,
Condamnaţi la marginalizare şi indiferenţă.
Visau fericiri mereu uitării sortite,
Pe care viaţa din jur nicicând nu le permite.
Rescriu după puterile lor, fiecare carte citită,
Din când în când câte un entuziast, recită.
Discută şoptit despre adevăruri nedemonstrate,
Despre ficţiunea din vers care creează realitate.
Un spaţiu cuprins de linişte şi resemnare,
Marcat de tristeţi, obsesii şi pudoare.
Un spaţiu care pare inactiv şi şters,
Această pasivitate, însă, naşte vers.
 
 
TURME CELESTE
 
Mă persecută şi acum privirea tragicilor miei,
Duşi spre tăiere, se uită cu speranţă-n ochii mei.
Ascunde-i Doamne, în ieslea cea cu paie,
Să nu-i găsească ucigaşii, să îi taie.
Du-i Doamne, la păscut prin cerul nesfârşit,
şi scapă pe vecie, fragila turmă, de cuţit.
Hristoase, smulge-le din mâini cuţitul, fă minune!
şi turmele de miei, tăiate, să se întoarcă pe păşune.
şi pentru că mieii nu ştiu să spere în Înviere,
Opreşte Doamne, mieii cei duşi la înjunghiere.
 
 
Data naşterii: 8 noiembrie 1951. Localitatea: comuna Borca, judeţul. Neamţ.
Debut literar în revista Liceului Borca, apoi în revista Asachi, 2003. Cărţi publicate: Consolidarea clădirilor de patrimoniu, Editura Societăţii Academice ”Matei-Teiu Botez”, Iaşi, 2007; Fereastra zidită, poezii, Editura Conta, Piatra Neamţ, 2009; Cerul fluid, poezii, Editura Crigarux, Piatra Neamț, 2010, Pomul din curte, poezii, Editura Crigarux, Piatra Neamţ, 2011.
Nostalgia după locul natal, înstrăinarea de matricea satului,de vatra casei părinteşti reprezintă constanţa tematică a poeziei lui Mihai Niculiţă, autor ajuns la a treia carte, cu o vizibilă dorinţă a destăinuirii, a comunicării. Registrul elegiac dă satisfacţie acestei regresiuni imaginare, spre o lume pe care memoria o conservă precar şi tot ea o revarsă spre poezie. Poemele au fluiditate şi plăcerea rostirii de imagini molcome, tihnite, abia murmurate… Pomul din curte atestă împlinirea unei voci venite din depărtarea unui meleag montan, ascuns între nori şi fumul melancoliei…
 
 
 „O surpriză plăcută ne-a produs lectura poemelor semnate de Mihai Niculiţă: versurile sale vădesc sensibilitate, au acurateţe şi sinceritate…”
Cristian Livescu
 
 
„Într-o mare de doruri de copilărie, de satul natal, îmbrăcată în haine diferite, când liniștită, când plină de valuri, răbufnește din adâncuri revolta prezentului, a ceea ce suntem, prezent ce nu prevesteşte nimic bun.
Trebuie să-l cunoşti pe Mihai Niculiţă pentru a-i înţelege poezia, croită într-o exprimare simplă, inteligibilă la prima vedere, dar care ascunde profunzimi filosofice.”
Emil Bucureşteanu

Lasă un răspuns