«

»

Emilia Ţuţuianu – Casa Riegler din Roman.. între adevăr şi legendă

 Înainte de Al Doilea Război Mondial, casa dr. Riegler a fost o vilă particulară somptuoasă,  aparţinând medicului Maurizio Riegler, o somitate medicală a Romanului de atunci, alături de medicii Calfaiani, Fălcoianu, Bellort, Leizer şi Leiba. Maurizio Riegler decedat în 1927 a fost şi primar al urbei Romanului, cea mai importantă funcţie avută fiind cea de deputat. În perioada interbelică această casă a fost cumpărată de  către cofetarul numărul unu al oraşului, Mitică Savin (numărul doi era cofetarul Sfernati), de la văduva lui Maurizio Riegler.

[flickr_set id="72157665758924862"]

În anul 1947, în această casă, într-o frumoasă seară de vară avea loc nunta fiicei proprietarului – Mimy Savin cu Victor Lozinschi, fiul profesorului de biologie Ştefan Lozinschi, de la Liceul Roman VodăA fost evenimentul oraşului. Casa, în interior, era foarte bogat mobilată iar din punct de vedere arhitectural, avea trei aripi, în formă de „U”, cu un balcon deosebit în faţa căruia tronau patru coloane. Casa este poziţionată pe terasa  înaltă a râului Moldova, iar în trecut priveliştea de la balcoane era deosebită înspre zona de sud. 

După Naţionalizarea din  1948, această casă a  fost trecută în patrimoniul „Spitalului Mare”, aici instalându-se Serviciul administrativ.

Pe parcurs, o aripă i-a fost demolată, din motive de urbanism. A rămas în formă de „L”, aşa cum se prezintă până azi. Mai târziu, în această casă aveau loc simpozioanele „Societăţii de Istoria Medicinei şi Farmaciei”, aici fiind multă vreme şi sediul Societăţii mai sus amintite, avându-l coordonator pe dr. O. Clocotici.

Tangent cu această clădire, amintim un alt eveniment de excepţie şi anume, înfiinţarea, în cadrul Spitalului din oraş,  a „Muzeului de Medicină şi Farmacie” din Roman, unicat, se pare, la nivelul ţării. În anii noştri, acest Muzeu – creaţie absolută a medicului Epifanie Cozărescu, a avut un destin tragic, fiind devastat de vreo patru ori. Ceea ce a mai rămas, s-a constituit, de curând în mini – „Muzeul Cozărescu” – găzduit de Muzeul de Istorie al oraşului – „Casa dr. Fălcoianu”.

O triadă arhitectonică de seamă şi valoroasă, locală – „Spitalul Vechi, „Casa Riegler şi „Casa Schwartz – odinioară cinematograf – toate trei, acum aflate, din păcate, în stare de degradare.

)



 

5 comments

Skip to comment form

  1. Vox populi

    mai stiu autorităţile locale câte clădiri vechi din Roman au fost distruse prin ignoranţă indiferenţă prostie se va spune proprietarii fac ce doresc cu ele ca nu sunt bani ca e criza ca sunt alte probleme prioritare suntem foarte moderni nu-i aşa ok si ne uitam trecutul obarsiile ne uitam pe noi de unde venim si cine suntem saracim sufleteste cu fiece zi ce vine adevarul doare in perioada de glorie a Romanului culturala economica sa nu uitam ca aici traiau evrei armeni greci catolici pentru care traditiile stramosesti erau litera de lege poate nu e prea tarziu sa invăţăm ceva şi de la alţii

  2. Melidonium

    Amintiri preţioase domnmule Ciobanu care prin nararea lor de către un povestitor innăscut ca dvs. le face pagini de cronică ale vremilor..pe când un volum de „Amintiri romaşcane„?
    Ar fi poate chiar o obligaţie cum spunea şi Doamna Adamek..

  3. Reteanu Toma-Tudor

    Frumos articol, splendide şi mult aşteptate amintiri (la cât mai multe dacă se poate).
    Familia Riegler a avut două ramuri: romaşcană reprezentată de Dr. Paul Riegler [n.1867,Roman- d.1937] şi cea băcauană reprezentată de fraţii gemeni Mauriciu şi Paul Riegler, născuţi la 5.XI.1854 in comuna băcauană Grozeşti, primul: renumit doctor [supranumit in epocă ”medic al săracilor”,având cabinetul în casa menţionată de articol],splendid profesor romaşcan şi primar al urbei noastre între anii 1905-1907, promotor al unor ample lucrări edilitare privind pavarea străzilor, instalaţiile de apă şi canalizare şi proiectarea viitoarei [pe atunci] Uzine de curent electric , decedat in 1927. Celălalt frate, fost elev al Seminarului inferior romaşcan, în timp devenind academician-profesor universitar ieşean,se stinge în Iaşi la 30 .VIII.1929.Deşi sunt propuneri vechi, nici o stradă nu le poarta numele …PĂCĂT.
    ..De la balconul casei era o privelişte frumoasă ce cuprindea spre stânga ”Mahalaua Râiosul” cu vechea moară Tăutu iar in dreapta ”Mahalaua Mohorani”, cu vechile mari sinagogi de pe strada Regală, tot de acolo se distingea clar, in zilele senine, masivul Ceahlău. Într-o zonă apropiată casei, pe vechea straduţă ”Episcop Melchisedec”a locuit romancierul D.I.Atanasiu în casa cu o mare curte-livadă descrisă in romanul Nyusu, zonă pe care astazi se afla rezervorul de apă de lângă fostul parc zoo şi fosta Şcoală de Cântareţi Bisericeşti..

    1. WP

      Doua întrebari, domnule Reteanu:
      1. reprezentantii celor doua ramuri, cum le numiti, Paul Riegler si cei doi gemeni, nu sunt cumva frati?
      2. cei doi gemeni nu sunt Mauriciu (primar al romanului) si Emanoil (profesor la Iasi)? Probabil „lapsus calami” !?

      1. reteanu toma tudor

        Desigur…”lapsus calami ”..
        .”mea culpa ”..

Lasă un răspuns