«

»

Raluca Andreea Nantu – aniversare

            se numeşte

„Zile prea mari pentru mine…

  Se face moarte…

  Mă mai strâng asupra lanurilor de oameni,

  Despletindu-mă din urme…

  Rădăcini în palme…

 Rădăcini în ochi…

 În tălpi, în cruci şi în semne…

 Se termină pomana …

  Teme-te! N-o să te ucid încă!…

 Aşteptându-mi dălţile,

 Muşcându-mi vrerile,

 Atât de râncedă şi totuşi măiastră…

 În lume nu se mai moare iar..

 În lume nu se mai moare…

 În lume…

Lume albă…

Lume neagră…“

 

EMINESCU

 

„E visul iubirii florii albastre.

  E liniştea nopţii în codru de tei,

  visul când lună şi brad se cunună,

  iubiri nebune pe pleoape de gheaţa,

  al  florii cu suflet albastru şi-arome

 albastre ca gânduri de spumă de mare.

 E visul iubirii florii albastre.

                         *

E visul iubirii florii albastre.

E pleoapa unei pene de albatros,

visul stelei de miere în noaptea de mai,

 iubiri candide pe pânză abstractă,

 şi florii cu parfum argintiu de gânduri

  albastre ca norii spânzuraţi pe bolta.

  E visul iubirii florii albastre.“  

*

Ziua de naştere în 10 martie 1985, localitatea Roman. Este absolventă a Colegiului Naţional „Roman Vodă“ profil Istorie-Ştiinţe sociale, în 2004.

 

APRECIERI: „Din toamna anului 2001, când a izbucnit în literatură, debutând publicistic şi în volum, Ralu Nantu, eminentă elevă romaşcană, aflată acum în pragul maturităţii, a marcat un sensibil progres în sensul conturării unui univers propriu, vestit încă din cartea anterioară. În oceanul postmodernist în care ne scăldăm azi, poeziile Ralucăi Nantu sunt atoli romantici, născuţi din trupurile calcarificate ale unor idei abisale şi sentimente adânci care, filtrând hula apelor ce le izbeşte continuu trezesc sentimentul terenului stabil şi al unui loc de refugiu, meditaţie şi regăsire. Un limbaj elevat prin intelectualizare şi simbolistică, dar mereu pus în serviciul decodării celor mai complexe stări afective şi celor mai contorsionate gânduri, asigură multor poeme ale volumului precum: Test de mistificare, De noi amândoi, Procentualică, Mit cu înec, Lapte şi sînge, intensitatea , gravitatea, faconda unor adevărate bijuterii lirice. Volumul Macii zăpezii sugerează ideea că albii îngeri chiar de sângerează, nu mor niciodată şi că roşul macilor devine mai viu şi provocator în contact cu albeaţa şi algiditatea zăpezii în care sunt aruncaţi..

                                                                                                      Prof.dr. Tudor OPRIŞ

 

SCRIERI: Macii zăpezii, Ed. Pro-Transilvania, Bucureşti, feb. 2003; Locul unde cântă lebedele, Ed.Pro-Transilvania, Bucureşti, nov. 2001.

Lasă un răspuns