«

»

Gh. A. M. Ciobanu – Dumitru D. Botez „O baghetă de neuitat”

Personalitate complexă a culturii noastre contemporane – erudit dirijor, compozitor, pedagog şi estetician – muzicianul Dumitru D. Botez aparţine întrutotul oraşului Roman, oraş în care a văzut pentru prima oară cerul patriei, în care şi-a petrecut cei dintâi paşi în lumea cunoaşterii şi a frumosului artistic, în care şi-a desfăşurat creator zborul unor mâini zămislitoare de minune sonoră. Având ca profesori pe un alt mare romaşcan – Al. Zirra – ca şi pe Antonin Ciolan sau Gavril Galinescu,

artistul de mai târziu va dezvolta pe mai departe conţinutul profund uman şi setea de măiestrie a creaţiei muzicale naţionale.

Între vibraţia sonoră şi cea cromatică

Dirijorul Botez a trecut prin vraja baghetei sale peste 1500 de lucrări din literatura corală universală şi autohtonă, conferindu-le veşmântul de cristal al perfecţiunii, ca şi şoptirea caldă a sensurilor. Interpretările sale care se detaşează ca unicitate şi valoare, cuprind în ele o pendulare subtilă între vibraţia sonoră şi acea cromatică, autorul realizând un echilibru senin, un loc geometric între tendinţa culorilor de a se contopi concentric în rezultante şi aceea a sunetelor de a se desface independent spre spaţii deschise.

În cele peste 100 de lucrări ale sale, maestrul Botez dăltuieşte, într-o arhitectură firească şi proprie, universuri de gândire poetică şi respiraţie naţională. Creaţia sa însumează unitar specificul artistic al tuturor zonelor româneşti, reuşind, astfel, să strângă, aidoma unui Mihai Viteazul al claviaturii, sub stindardul său artistic, meditaţia mioritică a Moldovei, îndârjirea manolică a Munteniei şi severitatea de orgă a Transilvaniei. In aceste lucrări materia sonoră se separă discret în două planuri diferite, unul din ele detaşându-se şi revenind repetat la catifelajul dominant al celuilalt şi realizându-se astfel, efectul inedit al unui basorelief sonor.

Estetică şi stil

Piscul final al împlinirilor sale de pedagog al baghetei îl constituie însă, monumentalul Tratat de cânt şi dirijat coral, lucrare enciclopedică de mari proporţii, în care specialitatea se îmbină stelar cu orizonturile largi ale culturii, iar rigoarea suportului ştiinţific se îmbracă firesc în haina exemplificărilor practice. Niciodată, parcă, autorul nu a avut de dirijat o partitură atât de complexă ca pe aceasta de acum, în care vocile înalte ale subtilităţilor trebuiau să se armonizeze cu experienţa autoritară a celor grave şi să se împletească polifonic cu temele secundare din interior, scrise în tonalitatea minoră a amintirilor. Ancorarea repetată şi plină de entuziasm la creaţia spirituală a poporului nostru conferă tratatului şi o dimensiune patriotică, devenind, astfel, o vibrantă Artă poetică a doinirii noastre dintotdeauna.

Raportarea continuă la estetic reprezintă una din modalităţile curente de lucra ale autorului. Pornind de la problematica, mereu deschisă, asupra categoriei de stil, considerată nu numai ca o rezultantă reprezentativă a unei perioade istorice ci, mai ales, ca un produs viu, sensibil şi dinamic al spiritului uman, autorul se opreşte îndelung la una din marile dispute culturologice ale lumii contemporane, aceea cu privire la raportul dintre tradiţie şi inovaţie, aruncând aici punţi temerare spre tărâmurile artei viitorului. Intr-o măsură egală este preocupat de acel spaţiu sensibil şi vulnerabil care există între realizarea artistică şi receptarea subiectivă, spaţiu care depinde variabil de încărcătura spirituală a acestor doi poli.

Prin bogata sa formaţie culturală dar, mai ales, prin firescul cu care dăruia tuturor impresionanta sa zestre de erudiţie, maestrul Botez a rămas în amintirea secolului său ca o autoritate spirituală de excepţie, dublată de o neegalată deschidere confesivă şi dragoste de oameni.

A fost să fie ca oraşul de la confluenţa Moldovei cu Siretul să dăruiască muzicii naţionale şi universale doi mari bijutieri ai sublimului sonor: unul al catedralelor orchestrale – Sergiu Celibidache – şi celălalt al respiraţiei omeneşti – Dumitru D. Botez.


Dumitru D. Botez (10 martie 1904 Roman-1988 Bucuresti) este un cunoscut prof. univ. compozitor, dirijor, pedagog, membru al Academiei Române.
Studii: şcoala Primară nr. 1 şi Liceul „Roman Vodă” din Roman, după care se înscrie la Conservatorul din Bucureşti. Elev al muzicienilor Antonin Ciolan, Al. Zirra şi Gavril Galinescu, îşi înscrie numele în rândul marilor personalităţi ale culturii noastre artistice.A lăsat în urmă o valoroasă operă, concretizată în peste 100 de lucrări corale, zeci de lucrări didactice şi de estetică muzicală, dar şi amintirea unui prestigios dirijor de muzică corală, de sub bagheta sa prinzând contur sonor peste 1300 lucrări din literatura melodică românescă şi internaţională. Culmea experienţei şi talentului său o reprezintă Tratatul de cânt şi dirijat coral, lucrare considerată de obligatorie referinţă pentru cine se consacră pupitrului dirijoral. Mare admirator al lui George Enescu şi prieten cu Alberto Cirillo şi Gh. Dimitriev, profesori din Piatra Neamţ. În anii 60.70 a încurajat, cu prezenţa sa, mişcarea corală de amatori din judeţul Neamţ.

Lasă un răspuns