«

»

Mănăstirea „Nașterea Maicii Domnului” Giurgeni

Satul Giurgeni este situat în partea de sud-est a judeţului Neamţ, pe şoseaua Negreşti-Valea Ursului, ce merge de-a lungul şi pe partea stângă a râului Bârlad, ce are izvoarele aici, în comuna Valea Ursului. Se consideră că un boier, pe nume Giurgiu, a fost întemeietorul satului Giurgeni, drept pentru care îi poartă şi numele.

Mănăstirea Giurgeni, a fost la început schit de călugări, înfiinţat în sec. al XVIII-lea, ca metoc al Episcopiei Romanului.
Boierul Giurgiu, care era un om cu dare de mână şi foarte credincios, a dăruit o bucată din livada sa unor călugări spre a construi un mic schit .
Călugării au construit mai întâi o mică bisericuţă din lemn şi câteva chilii. Fiind foarte milostiv, boierul Giurgiu lasă argaţii săi să ajute şi călugării din schit la muncile lor agricole. Unii dintre argaţi chiar s-au stabilit în jurul schitului şi şi-au făcut case. Aşa au apărut Giurgenii Boireşti şi mai apoi Giurgenii Mănăstireşti .
In anul 1809 se atestă existenţa schitului Giurgeni, care făcea parte din ţinutul Romanului, alături de alte schituri ale Episcopiei. Către jumătatea sec. XIX-lea, schitul a fost transformat în schit de maici şi apoi în mănăstire de maici.
In 1928, mănăstirea a fost reparată, sub conducerea maicii Xenia Sion, iar în 1936 avea statut de mănăstire.
Biserica actuală a fost construită în 1833 din caramidă, pe temelie de piatră, în formă de cruce şi are ziduri groase. Altarul este luminat la est de o fereastră, naosul are abside puţin adânci dar foarte largi, delimitat de pronaos cu doi stâlpi puternici marginali, pe ei sprijinindu-se arcada bolţii.
Catapeteasma este din lemn de stejar şi tei, sculptată în atelierele Institutului Biblic al Bisericii Ortodoxe Române, din Bucureşti, în anul 1955, având o valoare artistică deosebită, ca şi pictura tot din acelaşi an.
Printre obiectele de valoare se pot enumera: un epitaf din 1903 aprilie 21, donat de Domnul Mharzili – consilier al ţarului Rusiei din acea vreme, diferite icoane praznicale şi unele obiecte de cult (potire, cădelniţe, crucifixe).
Decretul 410 din 1959 a forţat pe cei de aici să plece la alte mănăstiri sau să se retragă în lume, casele maicilor rămânând în paragină. In 1965 biserica a devenit filie a parohiei Linseşti, comuna Oniceni .
In luna aprilie 1993, un grup de credincioşi a înaintat către Episcopia Romanului o cerere de redeschidere a Mănăstirii Giurgeni.
La 1 iulie 1995, a fost trimis aici ca preot slujitor părintele Antonie Jeflea (fost secretar al mănăstirii Cetăţuia – Iaşi), numit apoi stareţ cu data de 1 noiembrie 2000.
Astăzi mănăstirea are un numar de 10 vieţuitori.
Din anul 1995 s-au început lucrările de restaurare şi reconstrucţie a mănăstirii. S-a făcut un proiect de construire a unei noi biserici şi a unui nou complex mănăstiresc pe platoul deja pregătit în vecinătatea actualei biserici.                                     http://www.epr.ro/

Mănastirea Giurgeni adaposteste nu numai suflu de adânca credinta, ci si o icoana de o valoare inestimabila atât prin înfatisarea ei, cât si prin miracolele pe care le înfaptuieste. În fata altarului troneaza o icoana unicat, care o înfatiseaza pe Preasfânta Maica a Domnului având trei ochi si doua guri. „Cel de-al treilea ochi este cel cu care vegheaza cu mila si nesfârsita bunatate asupra lumii, iar cele doua guri, una închisa si cealalta întredeschisa, simbolizeaza tacerea si vorbirea cu rost si întru dreapta credinta”, explica parintele staret Antonie. Se spune ca cel de-al treilea ochi si cea de a doua gura au aparut peste noapte, prin voie dumnezeiasca, pe icoana deja pictata. Icoana, îmbracata în argint curat si daruita manastirii în ziua de 6 august 1831, s-a dovedit a fi facatoare de minuni înca de la început. Nenumarate sunt povestirile ramase din strabuni, care adeveresc înfaptuirea de miracole dumnezeiesti asupra celor care s-au rugat cu credinta în fata Preasfintei. Parintele Antonie a fost martor al minunii divine chiar din anul venirii sale ca staret, în 1995. „Era un copil de vreo sase ani, din Vaslui, mut din nastere. L-au adus parintii la manastire si, la un moment dat, dupa sfânta slujba de maslu pe care am oficiat-o, copilul a rostit limpede primele cuvinte din viata lui, cerându-i mamei sale sa-l ia în brate si sa-l ridice pâna la icoana, ca s-o poata saruta. Zeci de credinciosi prezenti atunci în manastire au ramas înmarmuriti, dupa cum am rîmas si eu, în fata puterii nemasurate a Nascatoarei de Dumnezeu”, a povestit parintele staret. O data la doua saptamâni, în noaptea de joi spre vineri, la MânastireaGiurgeni se fac slujbe speciale, de sfânt maslu – culegere de rugaciuni menite a alina sufletele celor care, napastuiti de boli ale trupului si sufletului, nadajduiesc a se pricopsi de la Dumnezeu. La slujbe vin alaiuri de credinciosi, niciodata mai putin de cinci sute si deseori mai mult de o mie. Oamenii au simtit harul lui Dumnezeu si milostenia Maicii Sfinte pogorându-se asupra lor. De-a lungul anilor, minunile înfaptuite în biserica manastirii s-au înlantuit si au adus la smerita închinaciune mii de credinciosi care si-au vazut boli tamaduite si necazuri lumesti rezolvate. Cel mai recent caz de vindecare prin rugaciunea la icoana Maicii Domnului de la Giurgeni, a fost cel al unui tânar din Roman, pe nume Corneliu Artenie. Baiatul fusese lovit grav de o masina, iar medicii nu-i mai dadeau nici o sansa de supravietuire. Parintii sai si-au pus singura nadejde în ajutorul lui Hristos si al Maicii Sale, au adus la manastire câteva haine ale fiului lor si le-au atins, plângând cu durere, de icoana Preasfintei. Astazi, la doar câteva luni de la accident, baiatul care era deja considerat mort de catre medici, a început sa umble pe picioarele lui si se îndreapta vizibil spre viata normala pe care a dus-o înainte de tragedie. Astfel de minuni se petrec la MânastireaGiurgeni. Minuni pe care le povestesc gospodarii locului, pe care le-au simtit oameni din toata tara si care au avut darul sa aduca la rugaciune si credinta mii de suflete crestinesti, ce au cautat cu nadejde alinare si sprijin în fata icoanei si sub acoperamântul întotdeauna primitor si datator de speranta al Preasfintei Nascatoare de Dumnezeu.

 

 

Asezata intre unduiri molcome de dealuri, in pacea naturii harazita de Dumnezeu spre deplina liniste sufleteasca si trupeasca, Manastirea Giurgeni sta de aproape trei veacuri drept straja si pastratoare a credintei crestine. O data la doua saptamani, in noaptea de joi spre vineri, acolo se fac slujbe de maslu la care participa sute de oameni, veniti sa ceara ajutorul dumnezeiesc pentru vindecarea neputintelor si pentru stavilirea nevoilor lor lumesti. Toti si-au gasit de-a lungul vremii alinarea si au simtit pogorarea puterii sfinte in viata lor. Fiindca s-au rugat cu dreapta credinta, fiindca Dumnezeu s-a indurat in marea Lui milostenie sa dea ascultare rugaciunilor si slujbelor facute, dar mai ales fiindca Manastirea adaposteste o icoana facatoare de minuni, absolut unica prin infatisarea ei: icoana Maicii Domnului care are trei ochi si doua guri.

Cuza Voda a trecut pe plaiul Giurgenilor

In anul Domnului 1724, pe dealurile imbelsugate de la marginea dinspre rasarit a tinutului Romanului de atunci, avea mosii intinse un boier, Giurgiu ii spunea, om cu dare de mana si cu aplecari crestinesti spre cele sfinte. Acolo a poftit boierul sa-si dureze conac si, mai departe, sa-si intemeieze asezare cu suflete de romani. In acelasi an, in Giurgenii purtand numele celui ce stapanea pamanturile, fecioarele care-si inchinasera trairea lumeasca intru Hristos au ridicat, cu osteneala locuitorilor si cu galbenii dati de boier, lemn de sfanta manastire. Avand hramul in binecuvantata zi a nasterii Maicii Domnului, Manastireade maici la Giurgeni obladuia la vreme aceea zeci de inchinatoare la cele sfinte si a avut darul de a imparti, la un moment dat, asezarea in doua zone distincte: Giurgenii boieresti, cuprinzandu-i pe cei care lucrau pe mosia stapanului si Giurgenii manastiresti, pe care-si cladisera trainice gospodarii crestinii care purtau de grija sfantului locas si pamanturilor acestuia. Manastirea a avut, sute de ani la rand, temeinica gospodarire si vrednica carmuire. Legenda spune ca insusi Cuza Voda a trecut pe plaiul Giurgenilor si si-a lasat calul sa pasca in voie pe campul cu grane al manastirii. Manioasa, stareta de atunci i-a confiscat cu strasnicie animalul si, fara sa se lase impresionata de fireturile aurite ale vesmintelor domnesti, nu l-a inapoiat decat dupa ce Cuza s-a rugat de iertare si a facut canonul dat. Mai apoi, pe la 1900, stareta a asezamantului manastiresc era Xenia Sion, singura monahie care, prin vrednicia si credinta sa in Domnul, a fost numita de Sfantul Sinod drept arhimandrit -rang bisericesc acordat, dupa regulile crestin-ortodoxe, doar slujitorilor de parte barbateasca ai lui Hristos. Stareta Xenia si-a castigat un asemenea renume in rindul crestinatatii ortodoxe a vremii, incat a primit, in semn de aleasa cinstire, o tapiserie epitaf pentru slujba de prohod a Mantuitorului, chiar de la tarul Nicolae al II-lea al Rusiei. Manastireas-a bucurat de libertatea si de frumusetea existentei crestinesti timp de doua secole si jumatate. Apoi, in 1959, au venit stapanitori pagani care, in numele ateismului comunist, au pus lacate grele pe portile manastirii. Maicile au fost scoase de zbiri in toiul noptii, doar in camasile in care se aflau, pentru a fi imbarcate in camioane militare si duse intr-un exil din care numai bunul Dumnezeu mai stie daca au supravietuit sau nu. Dupa ce a zacut zeci de ani in paragina Manastirea Giurgeni a fost redeschisa si redata inchinaciunii abia dupa schimbarea de regim din 1989, de data aceasta, insa, ca manastire de calugari.

.

Lasă un răspuns