«

»

Felicia Dumbravă ar fi împlinit astăzi 51 de ani..


Un Om, o prietenă.. Felicia Dumbravă (13 aprilie 1961-24 decembrie 2011). 

A mai căzut o stea. A plecat un Om  – şi acest om a stat lângă noi, a zâmbit vieţii, a suportat dureri, înfrângeri…dar a mers mai departe împrăștiind lumina sa celor din jur. 13 aprilie anul 1961; în orăşelul moldav Vaslui,  familia lui Chiriţă  şi Silvia Gurău trăia o mare bucurie: se năştea al doilea copil, pe nume      Felicia..

gânduri pentru Felicia..


Felicia a avut o copilărie frumoasă şi fericită la Hârlău, fiind ocrotită şi crescută într-o casă, unde rugăciunea mamei Silvica se înălţa în fiecare clipă către Dumnezeu.

Studiile primare le-a urmat la Hîrlău, urmează apoi liceul Costache Negruzzi din Iaşi şi pete ani.. în anul 1985 este  absolventă a  Institutului Politehnic “Gh. Asachi” Iaşi, Facultatea de electrotehnică, licenţiată în profil automatizări şi roboţi industriali.

După absolvirea facultăţii  a fost repartizată la Petrotub Roman, azi Mittal Steel, unde a profesat ca inginer automatizări şi calculatoare.

Rezultatele profesionale au recomandat-o pentru Institutul de cercetare şi proiectare a aparatelor tip ARL din Laussane – Elveţia, unde a urmat, timp de un an  un curs de  specializare.

Anul 1985 este un an foarte important pentru viaţa ei:  este anul când îl cunoaşte pe Costel Dumbravă şi o  frumoasă poveste de iubire se va concretiza printr-o căsătorie. Din această căsătorie, rodul iubirii lor sunt Robert şi Cosmin..

A profesat la Petrotub Roman până în anul  1992, când s-a alăturat soţului său, Costel Dumbravă, la Societatea Dumaco SA din Roman.

Fire sensibilă – deosebit de sensibilă –  a ştiut să se bucure de orice dar venit de sus şi să se încreadă în Dumnezeu în orice încercare.

Autodidactă  în dobandirea de noi cunostinţe necesare dezvoltării personale şi profesionale,  preocupată de  a fi permanent informată cu noutăţile din domeniu a lucrat alături de alesul vieţiil ei până ce timpul a întors clepsidra vieţii mult prea devreme: “pasărea civilizaţiei” i-a strivit soţul. A plâns purtând-şi demnă singurătatea, având în suflet doar iubire şi purtare de grijă pentru cei doi copii: Robert  şi Cosmin, care au fost lumina ochilor ei.

Iubea fericirea…dar nu a avut parte de ea!

Ea era Felicia draga de ea, CocaŢuculica, cum o alintam.. a cărui nume de botez avea rezonanţa fericirii…a urărilor de bine, rostite din suflet, aşternute pe hârtie şi transmise celor din jurul ei.

Ea era Felicia – bună, curată, zămislită din nobleţe şi demnitate, încrezătoare în sinceritatea şi puritatea  sufletelor din jurul său, care nu de puţine ori au dezamăgit-o. Oare nu de asta clepsidra vieţii ei s-a golit mult prea devreme, neaşteptat de repede?

Felicia a plecat din această lume bulversată, dezorientată .. a plecat în noaptea Sfântă de Crăciun. Ce stea a călăuzit-o? ce îngeri  au însoţit-o în drumul spre liniştea eternă, după ce fierul nemilos a lovit-o din plin? Nu ştim! Dar un lucru e sigur. Nu a vrut să plece  dintre noi până nu a văzut Lumina lui Iisus, aducătoare de bucurie şi mângâiere pentru toţi oamenii.

Lumina care i-a călăuzit viaţa, pentru că Felicia era foarte devotată lui Dumnezeu, bisericii creştine şi învăţăturilor sale.

Fiinţa ei degaja bunătate, blândețe, puritate sufletească şi o imensă Dragoste – foarte multă dragoste şi dăruire pentru oamenii din jurul său.

Tăcută şi discretă s-a alăturat colectivului Editurii Muşatinia, în anul 2002 când s-a înfiinţat această editură, fiind alături de noi la toate cele 90 de apariţii editoriale, în calitate de redactor.

Plecarea ei, a prietenei mele Felicia – lasă un imens gol în sufletul meu, în sufletelor celor care au iubit-o şi respectat-o, Felicia fiind, pentru cei care au cunoscut-o, un etalon al blândeţii, al vorbelor calde, al dăruirii de sine pentru cei aflaţi în necazuri, calităţi sufleteşti greu de atins în societatea timpurilor noastre.

Dumnezeu pune însă în noi o nădejde mai bună – nădejdea revederii! Atunci vom întâlni o altă Felicia, căreia Dumnezeu i-a şters orice durere, orice mâhnire.

…Nici până azi, la aproape patru luni de la decesul Feliciei, în democrația noastră, proorocită „originală”, nu s-a definitivat dosarul circumstanțelor morții, un stat și un sistem care își bate joc de cetățenii lui…

Dumnezeu să o odihnească!

Lasă un răspuns