«

»

Calistrat Hogaş – biografie

Se naşte la 19 Aprilie 1848 la Tecuci. Fiul protopopului Gh. Dimitriu si al Marioarei ( născută Stanciu ). Studii la Iaşi ( Academia Mihaileană, Liceul Naţional , Facultatea de Litere ). Profesor de limbă şi literatură română la Piatra-Neamţ, Tecuci, Alexandria, iar ultimul deceniu din viaţă a aparţinut oraşului muşatin ca director al Gimnaziului Roman – Vodă din Roman

 Calistrat Hogas a facut parte din generatia lui A.D. Xenopol, Vasile Conta, Gheorghe Panu si a altor personalitati deosebite cu care a legat stranse prietenii, mai ales in timpul cursurilor dintre 1860-1869 pe care le-a urmat la Academia Mihaileana. Absolvent al Facultatii de filosofie si litere, in anul în care a terminat Academia, în urma unui concurs a fost numit profesor de “partea literară” la gimnaziul comunal din Piatra Neamț și, la foarte scurt timp, director. In 1871 se casatoreste cu fiica preotului Costache Gheorghiu din Piatra Neamt, Elena sau Elencu, asa cum i se adresa cunoscutul scriitor.  In 1878, Calistrat Hogas s-a mutat la gimnaziul din Tecuci, pentru o perioada de doi ani, si un an la scoala normala “Vasile Lupu” din Iasi, in urma unor conflicte de amploare cu patronii gimnaziului din Piatra Neamt. A revenit în 1881 ca director și profesor la Piatra Neamț și a devenit un apropiat “amic” al lui I.L. Caragiale, aflat în perioada octombrie 1881 – martie 1882 în județul Neamț, ca revizor școlar.

Debutul literar al lui Calistrat Hogas are loc in 1874, cu poezia Legenda lacramioarei, in nr. 5 al cotidianului local Corespondentia provinciala. La 3 iulie 1882 C. Hogaş debutează ca prozator în revista locală Asachi, cu fragmente din ciclul Amintiri din o călătorie.

 In 1912, la editura Viaţa Românească se începe tipărirea primei ediţii a volumului Pe drumuri de munte de C. Hogaş. Tentativa nu se finalizează din cauza numeroaselor greşeli de tipar care trec neobservate corectorului, C. Hogaş însuşi.

 In 1921 apare postmortem prima ediţie pentru public a cărţii Pe drumuri de munte, în două volume. Cel de-al doilea, În Munţii Neamţului, este prefaţat de Mihail Sadoveanu. Lui Calistrat Hogaş, căruia în 1915 îi fusese refuzat premiul Academiei de 5000 lei, “Adamachi”, i se conferă postum, in 1922, cel dintâi premiu iniţiat de Societatea Scriitorilor Români, în baza raportului alcătuit de Liviu Rebreanu.

Profesorul Calistrat Hogaș s-a apropiat de casă, stabilindu-se la Roman în 1891, unde s-a mutat și Sidonia, fiica sa cea mai mica. În Roman, Calistrat Hogaș locuiește într-o vilă aflată în apropierea Liceului Roman-Vodă. În 1899, întreaga familie, cu excepția fiului Aetiu, care studia la București, s-au mutat la Iași. Calistrat Hogaș a ieșit la pensie, dar a continuat să predea până la 40 de ore pe săptămână. In 1915 scriitorul se mută la Piatra Neamț unde locuiau deja soția și fiica Cecilia.

 Pe 28 august 1917, Calistrat Hogaș se stinge din viață la Roman,  iar la împlinirea a 42 de zile, la 8 octombrie, este reînhumat la Piatra Neamț. Mormantul sau se afla la cimitirul Borzogheanu.

Sidonia Hogas, dupa moartea tatalui sau, a activat ca muzeograf la Casa Memoriala “Calistrat Hogas” din Piatra Neamt, casa pe care aceasta a donat-o statului in 1967 pentru a fi restaurata si tranformata in muzeu. Casa este înscrisă pe lista monumentelor de arhitectură din Patrimoniul Cultural Naţional.  Tot Sidonia a oferit  Muzeului Judetean de Istorie obiecte si manuscrisele familiei Hogas pentru a intregi expozitia memoriala. Sidonia Hogas s-a stins din viata la Piatra Neamt, la varsta de 94 de ani, pe 19 aprilie 1976, chiar de ziua de nastere a tatalui sau, Calistrat. 

[flickr_set id="72157665406443970"]

Alături de Ion Negre si Mihai Stamatin este unul din întemeietorii Colegiului Naţional Petru – Rareş din Piatra – Neamţ. Întemeiază la Piatra – Neamţ săptămânalul Situaţiunea (1878 ), colaborează la revista Asachi (1881-1885 ) unde apar primele “Amintiri din o călătorie“ (1883-1884). Între 1893si 1902 odată cu apariţia Vieţii Româneşti se împrieteneşte cu Garabet Ibrăileanu care are un rol decisiv în cariera scriitorului. Între 1907-1912 revista îi publică În munţii Neamţului  ( cu o prefaţa de Mihail Sadoveanu ).

Hogaş este un povestitor plin de farmec, „explorator“ al munţilor din Moldova pe care i-a prezentat sub semnul „colosului“. Proza sa este marcată de reminescenţe livreşti pe care le integrează unei viziuni „parodice şi umanistice“(Al. Călinescu ). Şerban Cioculescu îl defineşte pe Hogaş ca pe un „clasicist baroc“ , scriitorul (care are o mentalitate de Robinson în dialogul pe care îl angajează cu natura) ar fi o sinteză  între retorism şi vitalism între temperamentul „barochist şi înclinaţia către parodie“. Viziunea filozofică a lui Hogaş e aceea a unui expansionist, năzuind spre o contopire cu „întregul“ şi cu nefiinţa veşniciei. Atomul – scrie el – devine imensitate. Te cauţi şi nu te găseşti nicăieri, sau te cauţi şi te găseşti pretutindeni .                                    

În timpul directoratului de la Gimnaziul din Roman  este răsplatit pentru meritele sale, de Regele României. Reproducem textul:

„Carol I prin graţia lui Dumnezeu rege al României , la toţi de faţă şi viitori sănătate . Voind a da o probă a Noastra de bunavoinţă Domnului Calistrat Hogaş pentru serviciile aduse învăţământului, Noi îi conferim medalia Răsplată muncii pentru învăţâmânt, clasa I brevet subscris de Noi şi investit cu regescul nostru  sigiliu. Dat în Bucureşti la 20 Decembrie 1913 . “  


Scrieri
: Părintele Ghermănuţă, Singur, La Tazlău, Cuconu Ioniţă Hrisanti, Cucoana Marieta, Gheorghe Panu, La Pângăraţi, Spre Nechit, Din veacul trecut ş.a. (1907 – 1912). Pe drumuri de munte, apărut în Editura Viaţa românească, 1912, din cauza greşelilor de tipar n-a putut fi pusă în vânzare. În 1921, sub titlul Pe drumuri de munte, Editura Viaţa românească publică scrierile sale, în două volume, ultimul cu o prefaţă semnată de Mihail Sadoveanu. Povestitor plin de farmec şi înclinat spre consemnarea gesturilor largi, teatrale. Considerat „exploratorul“ clasic al Munţilor Neamţului, pe care i-a prezentat sub semnul mitologicului şi „colosalului“, îmbinând livrescul cu pitorescul, viziunea parodică şi umorul.

I s-a acordat postum Premiul Societăţii Scriitorilor Români (1922), iar în 1995, a fost desemnat Cetăţean de Onoare  al municipiului Piatra Neamţ.

Lasă un răspuns