«

»

Virgil Răzeșu – Între ghiveci și… veleitari (dreptul la replică)


În numărul din 25 mai 2012, ziarul „Ceahlăul” publică, sub semnătura lui N. Sava, co­men­tariul „Antologia Răzeşu- un ghiveci”, caracterizând-o ca un eşec previzibil al unei idei nobile.  (postare Melidonium scriitori-din-neamt)

Ca autor al eşecului şi al ghiveciului, ce să fac ?, mă mulţumesc şi cu postura de deţi­nă­tor al ideii nobile pe care mi-o atribuie, totuşi, autorul. Că, altfel, … mare este penuria de asemenea idei ! Mai ales din direcţia celor care ar avea datoria să le emită. Eşec ? Posibil ! Dar, aşa cum grăia Seneca, audietur et altera pars (pentru cei care n-au făcut latina prin şcoli să ascultăm şi cealaltă parte), îi fac plăcerea dlui Sava, şi-i transcriu nu răspunsul meu (subiectiv, altfel cum ?!), ci comentariul la articolul în discuţie, gata făcut şi integral, al lui Ionuţ Caragea, poet şi coleg de-al dlui Sava de USR, şi nu un veleitar precum majoritatea celor din Antologia mea.

„Eu cred că refuzul unor distinşi scriitori de a face parte dintr-o antologie de judeţ, care pune accentul pe ideea de familie, după cum menţionează la începutul cărţii Cristian Livescu, poate duce la îngroparea unui proiect ambiţios sau, dacă acest lucru nu reuşeşte, la scăderea valorii literare a cărţii. Dar, dacă tot vorbim despre valoare, am fost plăcut surprins să descopăr creaţii interesante aparţinând unor autori necunoscuţi pe plan naţional, iar dl. Virgil Răzeşu poate fi felicitat pentru promovarea lor. Cred că este mai bine să lăsăm cititorii să facă diferenţa de valoare (întrucât cititorilor le lipseşte interesul de altă natură când apreciază un text) şi să apreciem efortul unor oameni care îşi sacrifică banii şi timpul pentru binele celor mulţi. Din experienţa mea, ca emigrant sau scriitor proaspăt întors în ţară, am descoperit un lucru trist: românii sunt un popor dezbinat, fiecare punând interesul personal pe primul loc. Ne lipseşte unitatea în vederea realizării unor lucruri importante şi preferăm să distrugem ceea ce alţi fac sau încearcă să facă. Nu ducem lipsă de intenţii pozitive, dar nu ducem lipsă nici de veşnicii nemulţumiţi, veşnicii viteji care se arată „după război” şi îşi asumă valoarea prin neparticipare … În spatele gestului lor nu se ascund bunătatea, înţelegerea, harul, înţelepciunea. Mai degrabă ies în evidenţă ura faţă de frumos şi înfumurarea. Nimeni nu le fură celebritatea. Sic tranzit …”

Mai vreţi ? Poftiţi, aveţi părerea unui alt membru al USR, Eugen Cojocaru:

Păcat că se ajunge la asemenea divergenţe care otrăvesc atmosfera culturală a unui oraş. Nu cunosc bine relaţiile umane şi de breaslă din Neamţ, şi nu pot să mă implic. Dar dacă voiau altceva aceşti domni, care au dreptate în unele privinţe, trebuiau să se implice dinainte cu texte, colaborând cu dvs. şi venind cu idei, sfaturi etc. Nu au făcut-o, însă sunt gata cu criticile, după ce au stat deoparte; nici asta nu e corect şi bine”.

Dispunem şi de alte asemenea comentarii, dar riscul refuzului de la publicare a unui drept la replică prea lung trebuie luat în seamă.      

Nu pot spune că apreciez faptul că distinsul autor, consacrat, con­firmat şi cu vechi state în mânuirea con­deiului, a recurs – pentru cronica sa – la cartea de bucate. Bună şi ea ! La urma urmei, toată viaţa noastră nu este decât un ghiveci, însă depinde de condimentele cu care îl înnobilăm în fiecare zi. Dar nu-mi pot reprima o întrebare: oare să nu mai fi dibuit autorul, prin raniţa sa de poet recunoscut, o metaforă mai apropiată de cuvântul scris, de care limba noastră nu duce lipsă ?

Cum nu-mi amintesc să-i fi oferit un exem­plar din volumul cu pricina, nici să-l fi nu­mărat prin­­­tre par­ti­ci­pan­ţii la lan­sa­rea cărţii, cred că mai degrabă a devenit portavoce pen­tru alţii şi – „inde­pen­­dent” ca şi ziarul pe care îl slujeşte – s-a lăsat sedus de păreri mai partizane.

Poate că n-ar fi fost lipsit de interes ca autorul notei critice să afle, de la scriitorii adevăraţi, pre­zenţi la lansarea din 10 mai şi inte­ro­gaţi de autor, afirmaţiile mai mult decât grave ale distinsului profesor Gh. Bunghez care, în inter­venţia sa, de­plângea – dureros şi fără echivoc – faptul că urbea noastră a decăzut din lista „ora­şe­lor culturale”, în fa­voa­rea altora susţinute de bugete şi rea­lizări valoroase. Cine oare ar trebui să se simtă cu musca pe căciulă pentru această tristă realitate ? Cei numiţi vele­i­tari de autor şi de intervievaţii domniei sale, sau profesioniştii scrisului şi ai culturii noastre  ? 

Îmi cer iertare (în locul autorului) faţă de cei categorisiţi veleitari. Veleitari sunt cei care aspiră la titluri, onoruri sau dorinţe nejustificate. Oare este aplicabil atributul şi Iuliei Hălă­ucescu (fie iertată !) care făcea parte, totuşi, din Academia Oame­ni­lor de Ştiinţă, ca şi unui confrate de condei acceptat de curând în acelaşi for ? E nedemn ca – indiferent cine – să atri­buie acest calificativ unor oameni care, în loc să pună mâna pe pahar ori pe undiţă sau pe puşcă, o pun – totuşi – pe condei. Şi îl folosesc. Pentru sufletul lor şi al celor din jur. Şi pentru asta nu trebuie blamaţi şi descurajaţi. Are grijă viitorul să facă selecţiile şi departajările cuvenite, fără a nedreptăţi pe nimeni.

Îmi pare rău pentru dl.  Sava şi pentru alţii, dar rămân cu credinţa că alcătu­irea pe care am adus-o la lumină, departe de a fi o „în­cro­pire” doar de dragul lelei, acoperă un gol re­sim­ţit în realitatea spa­ţiu­lui nos­tru geografic, îşi împlineşte menirea ca instrument de lucru pen­tru cei interesaţi şi se bucură de aprecierea mult mai multor cititori.

Mai departe … nimeni nu are dreptul să hotărască dacă se poate ieşi sau nu, cu ea, în lume. 

De fapt … a şi ieşit ! Şi dacă ar fi fost o simplă pală de vânt, n-ar fi „tulburat apele pe care unii le vor încremenite”, cum spunea un alt comentator al antologiei.

Virgil Răzeşu

Coordonator al Antologiei „Scriitori din Neamţ”

[flickr_set id="72157666008901555"]

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

1 comment

  1. Razesu

    Multumesc publicatiei Melidonium pentru transcrierea „dreptului la replica” la articolul lui Nicolae Sava. Nu, nu va faceti nici un fel de grija, nici dupa doua saptamani de la expediere, ziarul mai mult decat independent Ceahlaul, nu a dat publicitatii replica subsemnatului.
    Probabil ca o va include in suplimentul numerelor de Craciun.
    Bine si atunci !

Lasă un răspuns