«

»

Există o viață muzicală și dincolo de Prut…

Cultura muzicală de la est de Prut, alături de cea din întreg teritoriul românesc, reprezintă întreaga varietate a vieţii poporului băștinaș. În ea se reflectă sufletul fiecărui basarabean și tot ea înseamnă profunzime muzicală, temperament, omagiu adus strămoşilor, libertatea gândirii muzicale, cântec de leagăn al mamei, şi nu în ultimul rând un șlagăr, care poate deveni cunoscut pe parcursul a câteva zile din istoria neamului.

Arta muzicală basarabeană se prezintă ca una cu rădăcini adânci milenare care a evoluat de-a lungul veacurilor odată cu trecerea timpului istoric, încadrându-se în unele sisteme culturale majore, cum ar fi Imperiul Otoman, Imperiul Țarist sau URSS. Cele mai vechi creaţii muzicale autohtone sunt cântecele de muncă şi cele ritualice: colindele, cântecele de pahar, bocetele de nuntă, bocetele de înmormântare, etc. Baladele au ajuns până astăzi din timpuri străvechi. Acestea reflectă lupta poporului contra cotropitorilor străini şi boierilor feudali. Un loc important în cultura tradiţională basarabeană îl ocupă cântecele lirice şi cele cu caracter de protest social, printre care se află doina, apărută în perioada feudalismului timpuriu, dar şi colindele – cântece ritualice, înrudite oarecum și cu „koliada” popoarelor slave.

Cultura muzicală profesională a apărut în Principatul Moldovei în Evul Mediu, iar aproximativ în anul 1500 la mănăstirea Putna a fost creată o şcoală de cantori. După mai bine de un secol, în 1653, domnitorul Vasile Lupu a fondat o şcoală de cantori  la Iaşi pe lângă biserica Trei Ierarhi.

Deși expusă pe parcursul secolelor istorice influenţei culturii altor popoare mai mult sau mai puțin vecine, cultura muzicală basarabeană, se conturează ca una originală. De fapt, reliefarea în sine este paralelă cu cea a altor teritorii istorice românești. Faptul că Principatul Moldovei s-a aflat într-o dependență politică de aproximativ 200 de ani față de Imperiul Otoman n-a putut să nu influenţeze dezvoltarea culturii sale muzicale, lăsând o amprentă simţitoare asupra ei. Astfel, în secolul XVII la serbările de la curte participau fanfarele – meterhanalele sau tubulhanii, dar şi tarafurile – orchestre de instrumente populare moldoveneşti, toate menționate și de însuși Dimitrie Cantemir. Nici influenţele slavone străvechi nu sunt străine artei culturii muzicale locale, inclusiv folclorului, dacă ar fi săse facă referire aici la perioada istorică de după 1812. Însă, cu toate acestea, arta muzicală basarabeană s-a format ca una integrală şi originală, cu trăsături specifice, reușind să îmbine și influenţe diferite, uneori contradictorii, bazându-se pe fundamentul cultural solid al strămoşilor.

Dacă în Evul Mediu muzica Principatului Moldovei se dezvolta pe baza tradiţiei orale, în secolul  XIX începe dejaa prinde contur trecerea la tradiţia scrisă. În perioada respectivă apar noi genuri laice în creaţia compozitorilor, inclusiv romanța orășenească. Activitatea muzicală  şi concertistică se concentrează în casele marilor boieri și ale întregii clase elitare. Primele spectacole teatral-muzicale publice au avut loc la Chişinău, în 1818 iar anul 1836 este marcat prin crearea primei instituţii de învăţământ muzical, și anume a Conservatorului Filarmonic Dramatic.

Începând cu a doua jumătate a secolului XIX au fost consolidate legăturile culturale ale Basarabiei incluse în Rusia Țaristă atât cu țările estice, cât şi cu unele occidentale. În regiunea basarabeană,  întreprind turnee trupe de operă, interpreţi, instrumentişti și compozitori renumiţi, printre care celebrităţi ca Ferencz  Liszt  sau Robert Schumann.

Spre sfârşitul secolului XIX– începutul secolului XX Chişinăul devine unul dintre cele mai mari centre culturale din sudul Imperiului Rus. În oraş concertează vestiții interpreţi ai acelor timpuri precum: Serghei Rahmaninov, Alexander Skriabin, Leonid  Sobinov, Jascha Heifetz, Feodor Şaliapin, Leopold Auer, Josef Hofmann, Alexander Sziloti ş.a.

Până în ajunul celui de-al doilea Război Mondial, compozitorii locali lucrau, în primul rând, asupra cântecelor cu caracter de masă (de fapt, cântecul de masă a fost genul muzical reprezentativ pentru perioadele în care Imperiul Rus și mai târziu URSS se angajau în războaie, având rolul de a înveseli pe cei ce erau sortiți să meargă pe  front dar și pe cei rămași acasă nesiguri de propriul viitor), apoi a  pieselor instrumentale de dimensiuni mici. Prin intermediul acestora, muzicienii erau într-o oarecare măsură obligați să încurajeze mulțimea la viață, să le inspire acel frumos și luminos trai oferit de binefăcătorii conducători ai Imperiului Rus și apoi de cei ai odioasei URSS. Abia mai târziu a început crearea unor lucrări de dimensiuni și durate mai extinse, majoritatea cu program în spirit sovietic. Și până astăzi se mai păstrează partituri ale diferitor creații în diverse genuri dedicate Patriei URSS, conducătorilor Lenin, Stalin, partidului și, în general, vieții îndestulate care era oferită pe tavă, inclusiv în timpul Foametei și Deportărilor. Cazurile compozitorilor care ar fi refuzat să scrie vreo simfonie sau vreun oratoriu de genul „Patria mea – Soarele meu” sfârșeau urât, de aceea majoritatea se conforma cerințelor partidului, care știa mult mai bine cum se face muzică. Tot în spirit sovietic au fost deschise în Chișinău următoarele instituţii muzicale: Școala Medie Muzicală,Conservatorul de Stat, Teatrul Muzical–Dramatic și Filarmonica Națională, în componenţa căreia activau orchestra simfonică, Capela Corală Academică „Doina” şi un grup de artişti de estradă.

În timpul Marelui Război pentru controversata Apărarea Patriei creaţia muzicală se baza pe elogierea eroilor şi reflectarea acţiunilor de luptă. Un rol important în acest sens îl aveau orchestrele militare. Una din ele era vestita orchestră de sub conducerea lui Şico Aranov, care a concertat pe la unităţile militare şi spitale cu rolul de a înfrumuseța viața năpăstuiților și nenorociților de pe urma frontului. Anii de război au fost rodnici în măsuri sovietice pentru creaţia multor compozitori atât autohtoni cât și aduși forțat în Basarabia de prin alte țări-surori din cadrul URSS. Desigur, printre cei care creau, după cum am menționat anterior, diverse lucrări la comanda partidului, unii de teamă, alții de mare plăcere și satisfacere, au existat și nume de adevărați patrioți care au luptat cu tot armamentul posibil împotriva înăbușirii în totalitate a viței basarabene de origine românească. Printre puținele  nume de valoare în acest sens a supraviețuit cel al cunoscutului compozitor și promotor al muzicii neamului românesc Ştefan Neaga, apoi al fiului său Gheorghe Neaga – ambii deportați în inima „Patriei-Mumă” pentru favorizarea și propagarea chiaburismului și românismului în muzică. Tot în aceasta perioadă s-a dezvoltat şi genul cântecului patriotic (patria fiind URSS), unii dintre cei mai marcanţi reprezentanţi fiind David Gershfeld şi Solomon Shapiro.

După ce războiul a luat sfârşit, în Republica Sovietică Socialistă Moldovenească au fost organizate formațiuni noi numite în limbajul acelor decenii colective: Orchestra de instrumente populare moldoveneşti (1949, numită din 1957 „Fluieraş”), Ansamblul de cântece populare „Mugurel” (1967),Teatrul muzical-dramatic din Bălţi, Orchestra „Lăutarii” ş.a. Mai mult, funcţionează deja şi 3 şcoli muzicale în Chișinău, şcoala-internat specială muzicală medie „Eugen Coca” și alte circa 50 de şcoli muzicale pentru copii în toate raioanele. În anul 1957şi-a început activitatea Teatrul Moldovenesc de Operă şi Balet, mai târziu numit Teatrul Național de Operă şi Balet, cel care poartă astăzi numele artistei cu renume mondial Maria Bieșu.

Către sfârșitul anilor ʼ50, evident încă în anii de „înflorire” a perioadei sovietice,compozitorii locali creează numeroase cântece, rapsodii, suite, balade, romanţe, muzică pentru copii, cântece populare moldoveneşti adaptate, etc.. Tot atunci devin populare ansamblurile „Mărţişor”, „Codru”, „Ciobănaş”, „Ciocârlia”, dar şi soliştii Margareta Pâslaru, Valentina Cojocaru, Nicolae Sulac, Nicolae Glib, Tamara Ceban.

Anii 60-80 se înscriu în perioada de glorie a muzicii ușoare din Republica Sovietică Socialistă Moldovenească. Lumea muzicală devine conștientă de existența unor soliști și formații autohtone precum: „Noroc”, „Plai”, „Orizont”, Sofia Rotaru, Ion Suruceanu, Ștefan Petrache, Iurie Sadovnic, Maria Codreanu, Anastasia Lazariuc, Ion și Doina Aldea-Teodorovici, Nadejda Cepraga, Nina Crulicovschi, Olga Ciolacu, Alexandru Lozanciuc, activitatea cărora a fost continuată în următoarele decenii, inclusiv de după obținerea Independenței Republicii Moldova, de noile generații: „Zdob și Zdub”, „Cuibul”, „Millenium”, „Gândul Mîței”,„Catharsis”, „Trigon”, „O-Zone”, Nelly Ciobanu, Aura, Radu Dolgan, Vitalie Dani, Anişoara Puică, Geta Burlacu,Valy Boghean, Natalia Gordienco, Natalia Barbu, Adrian Ursu, Olia Tira, Cătălin Josan și mulți alții. Și, pentru a rămâne tot în domeniul muzicii ușoare, se poate menționa că începând cu anul 2005 Republica Moldova participă la Eurovision, reprezentată în debut de „Zdob şi Zdub”.

În domeniul muzicii academice, este cu neputință a evita menționarea lui Gavriil Muzicescu – unul dintre primii compozitori locali de muzică clasică. Meritul său deosebit constă în întemeierea muzicii academice autohtone, totodată fiind unul dintre primii care a adaptat  muzica etnică pentru interpretarea corală. Urmează Eugen Coca – compozitorul care a scris muzica pentru prima comedie muzicală moldovenească «Марийкино счастье», îmbogăţind repertoriul muzical clasic basarabean сu opere, muzică simfonică, muzică corală şi muzică pentru pian. Ștefan Neaga este unul dintre fondatorii Uniunii Compozitorilor din Moldova, care a făcut cadou muzicii clasice mondiale creaţii precum „Poemul Nistrului”, cantatele „Ştefan cel Mare” şi „Basarabenii” şi mai este cel care a scris în 1945 muzica pentru imnul Republicii Sovietice Socialiste Moldoveneşti. Nu putem lăsa fără atenţie nici arta muzicală din filme, mai ales creaţia lui Eugen Doga. Acest compozitor a creat muzică pentru mai mult de 200 de filme, printre care pot fi numite „Jamila”, „Lăutarii”, „O şatră urcă spre cer”, „Dulcea şi tandra mea fiară” şi multe altele. Aceste melodii sînt cunoscute şi adorate de un număr mare de persoane nu numai în plan național, ci şi internațional. Maria Cebotari și Maria Bieșu sunt primadonele muzicii vocale academice moldovenești, cunoscute și în plan mondial, și bineînțeles Mihail Munteanu – prim solist al operei naționale. Leonid Gurov, Solomon Lobel, Eduard Lazarev, Alexei Stârcea și Vasile Zagorschi sunt nume cunoscute în lumea întreagă, iar moştenirea lor muzicală este o mîndrie a arhivei naţionale şi ocupă un loc de cinste în inimile oamenilor diferitor generaţii, cu preferinţe muzicale diverse.

Începând cu anii 60-70 o întreagă pleiadă de compozitori autohtoni se încadrează în „perioada de aur” a componisticii autohtone. Pot fi menționate numele Serafim Buzilă, Teodor Zgureanu, Tudor Chiriac, Cuzmina Galina, Fiodorova Anfisa, urmate în deceniile premergătoare secolului XXI de Zlata Tkaci, Constantin Rusnac, Marian Stârcea, Pavel Rivilis, Vladimir Rotaru, OlegPalymski, Snejana Pâslari, Oleg Negruța, Gheorghe Neaga, Gheorghe Mustea, Laurențiu Gondiu, Boris Dubosarschi, Valentin Doni, Eugen Doga, Vladimir și Nicolaie Ciolac, Ghenadie Ciobanu, Vlad Burlea, Vladimir Beleaev, Mihail Afanasiev și mulți alții, dintre care majoritatea activează și astăzi.

Dezvoltarea muzicii în actuala Republică Moldova constituie o prioritate. De-a lungul ultimelor decenii, inclusiv cele de după obținerea Independenței Republicii Moldova, activează cu succes major o serie de instituții culturale, au apărut mai multe instituţii de învățământ muzicale, se organizează diferite festivaluri, diverse concursuri şi proiecte de creaţie, care prezintă un mare interes pentru tinerele talente. În prima categorie sunt incluse Uniunea Compozitorilor și Muzicologilor, Teleradio Moldova, Palatul Național, Filarmonica Națională „Serghei Lunchevici”, Sala cu Orgă, Teatrul Național de Operă și Balet „Maria Bieșu” și alte teatre urbane sau rurale de pe ale căror scene nu lipsesc muzica și muzicienii. Printre instituțiile de învățământ muzical pot fi menționate cele circa 100 de instituţii cu profil muzical, categorie din care fac parte şcolile muzicale răspândite uniform pe întreg teritoriul basarabean, atât la orașe cât și la sate. Cu o treaptă mai sus se află liceele, cele mai prestigioase fiind „C. Porumbescu” și „S. Rahmaninov” din Chișinău. Nu lipsesc nici colegiile, printre care se evidențiază unul elitar -„Șt. Neaga”, din Chișinău. Acesta este urmat în rang de colegiile muzical – pedagogice din Cahul, Bălți, Soroca, Călărași și Taraclia. Printre universitățile din Chișinău, Bălți și Taraclia, în structura cărora se găsesc și facultăți muzicale, principala instituţie în domeniul artelor din Republica Moldova este Academia de Muzică, Teatru şi Arte Plastice. Menirea acesteia este instruirea profesioniştilor muzicieni veritabili, transmiţându-le moştenirea culturală şi educarea capacităţii lor de autorealizare în realitatea culturală, mereu în schimbare. Absolvenții instituțiilor enumerate mai sus se angajează apoi ca pedagogi și interpreți în cadrul instituțiilor culturale și de învățământ enumerate mai sus iar o parte din ei – în multele și diferitele formații muzicale academice, de muzică ușoară și jazz, și nu în ultimul rând de muzică populară. Printre cele mai prestigioase sunt orchestrele simfonice și ansamblurile instrumentale ale Filarmonicii, Sălii cu Orgă, Teatrului de Operă și Balet și de pe lângă Teleradio Moldova. O importanță majoră o are Chișinău Youth Orchestra, constituită din elevi și studenți ai instituțiilor muzicale, sub conducerea tânărului dirijor Adriano Marian. În domeniul muzicii populare, un vădit prestigiu îl au orchestrele „Lăutarii”, „Frații Advahov”, „Frații Ștefăneț”, „Fluieraș”, „Mugurel”, „Folclor”, „Mărțișor”, orchestra Ansamblului de dansuri „Joc” și multe altele din întreg teritoriul Republicii Moldova, care și-au dobândit o faimă internațională. Printre veritabilele formații de muzică ușoară și jazz, care intră în istoria muzicii locale și nu se lasă purtate de valurile minimaliste și DJ-iste în vogă astăzi, sunt „Noroc”, „Trigon”, „Transbalcanika”, „Alex Calancea band” iar câteva voci superbe în acest sens sunt cele din formația de jazz „Univox”, Geta Burlacu, Dorel Burlacu, Mark Oselschii, Petru Haruța, Olia Tira, Valy Boghean și mulți, mulți alții. În domeniul muzicii academice s-au făcut cunoscute în plan mondial numele sopranelor Valentina Naforniță și Olga Busuioc, basului Oleg Țâbulico, tenorului Igor Țurcanu, violonistului Ilian Gârneț, clarinetistului și saxofonistului Sergiu Mușat, flautistului Ion Negură, țambalagiului Alexandru Șura, acordeoniștilor ansamblului „Concertino” de sub conducerea lui Eugen Negruță, pianiștii Anatolie Lapicus și Iurie Mahovici, etc., etc., etc.

Compozitorii, interpreții, formațiile și orchestrele  enumerate până aici, au multiple ocazii de a se  afirma atât pe scenele muzicale naționale, cât și pe cele internaționale. Existența unui interminabil șir de concerte, festivaluri, concursuri și proiecte cu multiple obiective, oferă artiștilor undă verde la recunoaștere, faimă, carieră și împlinire sufletească de artist. „Invită Maria Bieșu”, „Regina Vioara”, „Bach Festival”, „Zilele Muzicii Noi”, „Ștefan Neaga”, „Mărțișor”, „Ethno-jazz”, „Drum day”, „Sax Story”, „Steaua  Chișinăului”, „Faces of Friends”, „Steaua Elatului”, „Două inimi gemene”,„Nufărul Alb” sunt doar câteva titluri de evenimente culturale naționale și internaționale prin intermediul cărora talentele seculare ale neamului românesc din Basarabia au posibilitatea dar și obligativitatea de a duce departe faima existenței unei bucăți de pământ între Prut și Nistru.

Natalia CHICIUC,

muzicolog, masterandă a Academiei

de Muzică, Teatru și Arte Plastice din Chișinău no14plusminus.ro

1 comment

  1. Marian Ţaicu

    Foarte interesant articolul şi foarte frumos scris! Felicitări autoarei!

Lasă un răspuns