«

»

Petruș Andrei: Virgil Răzeșu – „Mai multă lumină!”

Izbânda literară anterioară a chirurgului, scriitorului și editorului Virgil Răzeșu: ,,Mic tratat de deflorare”(Editura ,,Răzeșu”, Piatra Neamț, 2011) mi-a dat ghes să citesc recentele sale apariții editoriale: Antologia ,,Scriitori din Neamț”, volumul de schițe, cronici, recenzii, tablete, interviuri și amintiri intitulat galant ,,Ce ne facem, doamnelor?” și romanul ,,Inelul pierdut”, toate apărute la Editura ,,Răzeșu”,Piatra Neamț, 2012.

       Despre ,,Micul tratat” făceam în cronica intitulată ,,Breviarul amorului”(Lectură simpatetică) următoarele considerații: ,,După prima parte, beletristică, stilul fiind unul expresiv, clar, corect, în care se face auzit mai mult glasul scriitorului virgil Răzeșu, urmează o a doua, științifică, stilul fiind unul obiectiv, concis, precis, în care medicul Virgil Răzeșu trece în prim-plan(…) Operă polifonică, îmbinând componența erotică și sexuală cu cea științifică ,,Mic tratat de deflorare” ne introduce în universul tainic al erosului, partea necenzurată, pe drumul dinspre iad spre rai și de la agonie la extaz sau invers”.

 

       Antologia ,,Scriitori din Neamț” are două certificate de noblețe semnate de eminenți oameni de litere: Liviu Antonesei (,,Precuvântare”) și Cristian Livescu (,,Un tablou de familie al creatorilor de literatură nemțeni”)

       Precedată de alte două antologii meritorii, Laurian Ante din Roman cu  ,,O Antologie a literaturii nemțene” (2006) și Emil Bucureșteanu cu ,,Poeți nemțeni”(2008), prima incluzând 200 de scriitori și a doua 150 de poeți, prezenta antologie merită să stea în primul raft al Bibliotecii Naționale.

        În format academic, într-o grafie și o hârtie de cea mai bună calitate, lucrarea cuprinde 69 de autori de profesii și vârste diferite, nemțeni de baștină sau deveniți prin adopție dar scriitori în toată puterea cuvântului, autori de proze, de poezii sau de piese de teatru și critică literară, scriitori care locuiesc deja în Cetatea muzelor de pe Muntele Olimp.

        Am intitulat această cronică ,,Mai multă lumină” (,,Mehr Licht!”) cu celebrele cuvinte rostite de Goethe înaintea morții, pentru că ele reprezintă pentru coordonatorul și editorul antologiei un ideal de viață. Domnia sa aduce astfel ,,Mai multă lumină” în labirintul anonimatului în care vor să ne țină autorii de istorii literare dâmbovițene.

        Am scris despre opera unor scriitori incluși în această frumoasă antologie (Gheorghe Țigău, Emila Țuțuianu Dospinescu, Virgil Răzeșu, Eugen Cojocaru dar și despre tânăra poetă Gabriela Tudoran, frumoasa și talentata actriță dispărută, din nefericire, în floarea vârstei, într-un tragic accident de mașină și despre Raluca Pupăză, scriitoarea româno-americană care , prin umor, prin dragoste de viață și prin ,,amintiri” poate fi considerată ,,nepoată” a genialului humuleștean.

        Pentru mine și pentru toți cei dedicați scrisului, antologia ,,Scriitori din Neamț” reprezintă  o adevărată ,,Carte de învățătură”: ,,Fiecine cum i-e vrerea, despre ,,carte samă deie-și ”, îngăduiască-ni-se o parafrază după unicul Eminescu, eu unul însă, ca nemțean ce mă știu, nu am decât cuvinte de laudă pentru coordonatorul și editorul acestei antologii, chirurgul-scriitor Virgil Răzeșu.

        Ca nemțean, de origine, și vasluian , de adopție, nu pot spune decât că volumul meu de debut, ,,Descântece de inimă rea” a apărut la Piatra Neamț, Editura ,,Panteon”, 1995, cu o prefață premonitorie semnată de editorul Daniel Corbu iar al doilea volum de poezii, ,,Floarea de jar”(1996) a apărut tot aici. Într-una din poezii, vorbind despre ,,încărcatul bateriilor”, vedeam venirea mea la Piatra Neamț, la sfârșit de săptămână sau în vacanțe ca pe o sărbătoare a inimii , de aceea spuneam și spun: ,,Fac punți/ până la munți/ să-mi iau de la izvor / puțină azimă de dor/ să-mi fac merinde pentru drum/ pe calea dintre rău sau bun.”( ,,Antaeus”)

        La sfatul bunului meu prieten Gheorghe Țigău, distins profesor de limbă și literatură română, de o temeinică pregătire, scriitor, om de o mare cultură, am scris o poezie despre Piatra Neamț; e drept că tot eu am scris și ,,Imnul Bârladului” (în vol. ,,Mierea din trestii de cuvânt”, Editura ,,Sfera”, Bârlad, 2005, p.16).

        Poezia, mai mult cu valoare sentimentală decât estetică, am intitulat-o 

                                                   ,,Orașul din Inimă”:

             


 
În Moldova de sub munte
Domnii mi te-au ctitorit
Și, din vremurile crunte,
Nimeni nu te-a cucerit.
 
Ștefan ți-a făcut biserici –
Între domni arhiereu –
Azi în ele laici, clerici
Preamăresc pe Dumnezeu.
 
În vechime, Petrodava
Pomenit de Ptolomeu,
Strălucești în toată slava
Pe Cuejdi și-n gândul meu.
 
Bistrița la tine vine
Să-ți aducă la liman,
Scânteind în ape line:
Păstrăv, știucă și lipan.
 
Apele se zbat în spume
Strâns legate-n pat de stânci,
Lostrițe pândesc anume
În bulboanele adânci.
 
Stânci înșiruite-n salbe
Stau pe pieptul unui schit
Cu o turmă de oi albe
Pe podiș descoperit.
 
Pajiștile înflorite
În miresme dulci plutesc
Iar câmpiile-nverzite
De Apus se rumenesc.
 
Dochia-n picioare goale
Se-nfășoară în veșmânt
Ca să n-o prindă de poale
Jnepenii bătuți de vânt.
 
Pe-nsorite serpentine
Înspre Chei, Suhart, Surduc
Înfloresc sus, pe coline,
Orhidee și schinduc.
 
De pe culme se văd sate
Pe drumeag cu cotituri,
Jos, sub neguri, așezate
Ca o oaste de panduri.
 
,,De treci codri de aramă”,
Dai de ceilalți de-argint,
La Văratic ei te cheamă
Să pătrunzi în labirint.
 
Pe-așternut de flori de cimbru
Vezi aievea, ca-ntr-un vis,
Răsărind un pui de zimbru
Pe-un crâmpei de Paradis.
 
Când și când, mă sui pe munte
Ca priveliști să admir,
Să sărut cerul pe frunte
Și-n sfârșit, ca să respir.
 
Și-aș zbura din nalte creste,
Aripi de-aș avea, nu mâini,
În ținutul de poveste,
C olo-n vale la Români.
 
Piatra Neamț – oraș istoric,
Piatra Neamț – oraș iubit,
Stil corintic, ionic, doric
Cel modern au întâlnit.
 
Ești în gândurile mele,
Tot la fel ca și-n trecut,
Loc al zborului spre stele
Și al primului sărut.
 
Locuri, oameni, zări senine –
Al tristeții antidot –
Tare v-aș lua cu mine
Dar cu Piatra Neamț cu tot!

 

    Revenind, după acest intermezzo liric, la antologia ,,Scriitori din Neamț”, apreciem la scriitorul chirurg și editor Virgil Răzeșu discernământul, spiritul critic și analitic, talentul, imparțialitatea, obiectivitatea, talentul, răbdarea, acribia și, mai cu seamă, marea sa dragoste pentru limba și literatura română contemporană.

     Acestea sunt doar câteva motive pentru care îl felicităm din toată inima pe coordonatorul și editorul Virgil Răzeșu și-i dorim ani mulți și spornici de viață pentru alte asemenea reușite.

 
 
 
 
 

 


Lasă un răspuns