«

»

Petruș Andrei: Virgil Răzeșu – O carte de învățătură

,,Ce ne facem, doamnelor?” (Editura ,, Răzeșu”, Piatra Neamț, 2012) este un caleidoscop dar și ,,O carte de învățătură” în același timp, pentru toate vârstele. Maniera de creație a scriitorului Virgil Răzeșu este asemănătoare celei folosite de poeți în fabulă, ,,un sistem de fapte în ordinea lor temporală și cauzală, folosit ca material de scriitor într-un text narativ ( în raport cu trama sau ordinea artificial- artistică în care acestea sunt prezentate)” ( DEX, Editura ,,Arc Gunivas”,2007) Motto-ul și cu partea finală a fiecărei scrieri ar constitui morala pe care trebuie să o aibă fiecare operă de artă. Spre exemplificare ne poate servi chiar prima scriere intitulată ,,Clipa de grație”, atât de invocată de poeți. Motto-ul sună astfel: ,,Oricât ne-am frământa, lucrurile se petrec doar când le vine vremea.” Fabula sau povestirea este în legătură cu distincția ce i s-a oferit autorului de către Fundația ,,Drept credinciosului Voievod Ștefan cel Mare și Sfânt” din Piatra Neamț și, în concluzie, scurtă pledoarie  în favoarea trăirii bucuriilor simple și a clipelor ,,pline de demnitate și frumusețe.”

          O succintă trecere în revistă a conținutului volumului de față ni se pare absolut necesară. Unele schițe, tablete, momente sunt inspirate din îndelungata sa experiență de chirurg (,,De-ale  medicinii”, ,,Portret de chirurg”, ,,Primul pacient”, ,,Piatra Neamț – Chișinău, o altfel de punte”); ,,Toto este o lumânare nestinsă la mormântul tuturor copiilor lumii; ,,Ștefan cel Mare inedit” este o brodare cu fir de aur pe canavaua istoriei noastre din timpuri de glorie. Punctul de plecare îl constituie o scrisoare inedită, ,,fatih name”, trimisă de Ștefan cel Mare ,,Preaînălțatului și Nebiruitului Padișah” în urma strălucitei biruințe din 10 ianuarie 1975 de la Podul Înalt – Vaslui. Scrisoarea a fost publicată de jurnalistul Radu Părpăuță  în ,,Ziarul de Iași” din 3 septembrie 2009. Virgil Răzeșu comentează această scrisoare ,,ca moldovean bucuros că poate avea sub privire un asemenea document și își poate exprima prețuirea față de măritul Domn”. Izbânda de la Vaslui este cea mai autentică pagină de aur din istoria Moldovei, la fel de strălucită ca aceea de la Rovine care l-a inspirat pe genialul Eminescu în capodopera sa ,,Scrisoarea III”.

           În schița ,,Comisia de împăciuire” autorul înfățișează cu umor o situație hazlie dintr-un trecut nu prea îndepărtat. Astfel de ,,comisii” și-au avut rolul lor și încă l-ar mai putea avea pentru a descongestiona tribunalele noastre prea aglomerate din pricini mărunte.

          Un laureat al premiului Nobel pentru Medicină pe anul 1993 a tras un semnal de alarmă cu privire la ,,medicamentele false” aruncate pe piață cu scopul de aduce unora profit iar nu pentru sănătatea celor aflați în suferință. Medicul Virgil Răzeșu face cunoscută opinia laureatului și face, cum e și firesc, front comun cu acesta.(,,Cine le mai descurcă?!”)

          În altă scriere, Virgil Răzeșu condamnă superficialitatea pregătirii preuniversitare și chiar a celei universitare și lipsa de etică a conducătorilor de doctorate, câtă frunză, câtă iarbă în zilele noastre… Îi dau dreptate  medicului –scriitor  Virgil Răzeșu atunci când susține că suntem ,,mai bogați ” sufletește decât alte seminții dar, din păcate, sărăcim și aici pe zi ce merge.

                                                                 2

        Pe ,,Doamna Zoe” sau sora Benedicta am întâlnit-o în câteva rânduri la Văratic, acolo unde merg și eu vara pentru a fi, măcar pentru câteva zile în an, mai aproape de Dumnezeu. Fac aici mărturisirea că nu am avut niciodată îndrăzneala s-o deranjez nici măcar ca să-i ofer o carte de poezii. Maica Benedicta avea, ca și Hyperion, nevoie de ,,repaos” și nu mi-am permis să i-l tulbur în nici un fel.

         Pe la noi, când vin ,,Ploile”, scot din sărite albiile râurilor și cu ele și pe noi, pentru că guvernanții noștri sunt prea bine plătiți ca să nu facă nimic. Nimeni nu este tras la răspundere niciodată și chiar uriașele delapidări și crimele se prescriu. ,,Așa e cădită lumea asta de când e ea. N-o mai putem schimba din temelii”, notează cu scepticism autorul.

         Schița ,,Ce ne facem , doamnelor?”, care dă și titlul volumului, pune în dezbatere problema spinoasă a infidelității conjugale și pe aceea a paternității, ambele probleme fiind ,,ale noastre, ale tuturor, mult prea serioase pentru a fi tratate superficial și fără înțelegere”, așa că , până căpătăm un răspuns, ,,Ce ne facem, doamnelor?”

         Expresia ,,Al naibii de român”, devenită laitmotivul exemplelor relatate, ajunge, în final, ,,Ai naibii de români”, constatare mai mult caustică decât encomiastică…

         Uneori, după o viață de muncă, recompensele, premiile, recunoașterile, la noi, în condițiile date, vin destul de târziu dar ,,Mai bine mai tîrziu …”decât niciodată. La Congresul Național de Chirurgie din 2008 de la Eforie, chirurgului Virgil Răzeșu i s-a acordat Diploma de Excelență ,,Opera Omnia Chirurgica”, recunoscându-se astfel că ,,Opera sa este impresionantă și apreciată în mediile academice (…) dincolo de standardele nivelului de profesor universitar.” Din 2009, reuniunile chirurgilor din Moldova poartă denumirea ,,Iacomi – Răzeșu” ,,sursă de îndreptățită bucurie și deplină satisfacție ” pentru autor.

          Militând pentru pacea lumii (,,Război și pace”, ,,Arme de când lumea”) sau pentru pastila miraculoasă ,,Red Heart”(inimă roșie), corectând greșelile  strecurate în cartea unui franțuz pe nume Alex Decotte cu titlul ,,România insolită – de la Dracula la Ceaușescu”, elogiind geniul muzical al lui Beethoven și Enescu dar condamnând inerția Ministerului Culturii din urmă cu cu câțiva ani (,,De la Beethoven la Enescu”) sau urzicând pe confrații poeți postmoderni din cărțile cărora ,,n-am putut stoarce nici un dram de poezie, nici măcar o singură floare, o metaforă sau o figură de stil care să justifice noțiunile de poezie și poet și, cu atât mai puțin, nimbul lor de strălucire”, Virgil Răzeșu face dovada că trăiește ,,în miezul unui ev aprins”(Nicolae Labiș), că este un scriitor-cetățean cu o înaltă conștiință; domnia sa scoate la iveală, cu bisturiul criticii constructive, părțile maligne din caracterele contemporane, cele mai multe lipsite de caracter….

        Citind povestea unui congres eșuat(,,Țeapă sau tun?!”), îmi vin în minte câteva versuri din poezia lui B.P. Hasdeu, ,,Muntele și valea” din volumul ,,Sarcasm și ideal”: ,,Nu sus, nu sus la cei avuți/ În norii fumului pierduți/ Se nasc fecundele virtuți.” Are dreptate savantul poet. Să-ți tragă țeapă tocmai președintele Asociației Băncilor din România când este vorba despre sponsorizarea unui Congres al chirurgilor este de neconceput. Pe bună dreptate, stupefiat și indignat , medicul-scriitor Virgil Răzeșu se întreabă odată cu noi: ,,de fapt, am fost victima unei țepe sau a unui tun?”

                                                                3

La un alt congres, de data aceasta al Academiei oamenilor de știință, desfășurat la Constanța, subiectul dezbaterilor a fost: ,,Apa – un miracol”, un miracol

pentru că a scos la iveală pe poetul Virgil Răzeșu care croșetează pe motivul apei fel de fel de mileuri și goblenuri care de care mai inspirate, epuizând aproape toate sintagmele care conțin cuvântul ,,apă”. ,,Rumegatul la români” şi „Cozorocul” satirizează şi ridiculizează ,,invazia unor obiceiuri străine de tradiţia locului şi ale pământului cu care nu avem nimic comun.”(pp.185-193)

       E ,,Dureros…Dramatic?!” faptul că rămânem fără medici şi fără specialişti în multe domenii de activitate iar, mai târziu, va fi de-a dreptul tragic pentru România. Introducerea dotării tehnice în chirurgie este necesară pentru că asta ,,înseamnă esenţă, progres, eficienţă” dar important este să o folosim cum trebuie şi în nici un caz pentru ,,a înlocui simţul clinic”.(,,Rămânem tot la…simţul clinic?”)

         Despre ,,Codul lui da Vinci”, ,,thriller”, ,,best-seller”, ,,capodoperă”, recenzentul afirmă cu sinceritate că ,,împăratul e gol-puşcă”; sunt ochi care nu mint: ai copilăriei şi ai adevărului: ,,Cartea nu mi-a plăcut nici nu m-a convins”. Pentru că undeva , cineva a pus să sape  pe frontispiciul unui templu: ,,Moralitate în artă, adevăr în ştiinţă.” Suntem şi noi, şi ca noi mulţi alţii, de acord cu autorul acestei persuasive şi documentate recenzii plină de adevăr şi bun simţ artistic.

         Din nefericire, ,,Odraslele” îmbogăţiţilor şi parveniţilor din zilele noastre ne sfidează acum din maşinile luxoase cu care vin la şcoală şi o vor face şi în viitor, pentru că din rândul lor se vor alege conducătorii…

         Privind cu luciditatea omului de ştiinţă tarele societăţii româneşti contemporane, Virgil Răzeşu se declară medicul-scriitor împotriva violenţelor de

orice fel şi mai  ales ale crimei. Cei îndrituiţi însă ar trebui să facă mult mai mult pentru a preveni şi a stopa escaladarea conflictelor familiale, sociale şi politice.  Nu e bine ca ,,Povestea poveştilor” să cadă în mâinile copiilor. Există o vârstă a candorii care nu trebuie maculată. Ca întreprinzător, Virgil Răzeşu îi avertizează pe cititori, argumentând cu propria-i experienţă, că sunt în preajma noastră, din păcate, ,,afacerişti-escroci de duzină” care, profitând de fisurile sistemului, pot produce investitorului de bună credinţă pagube incomensurabile. Ca editor, ni se confesează autorul, ,,singura mângâiere fiind că tot ce am oferit publicului a fost de valoare şi în condiţii editoriale din cele mai reuşite.” ,,Exegi monumentum…aere perennius”( Horaţiu)

       Medicului român Adrian Lobonţiu, ,,român pentru francezi şi francez pentru americani”, scriitorul Virgil Răzeşu îi face un ,,Portret de chirurg” extrem de reuşit. Specialist în chirurgie generală în ,,Serviciul de Chirurgie Cardio- Toracică şi Vasculară al Spitalului Mondor din Paris”, Adrian Lobonţiu patentează şi promovează chirurgia transorificială şi pe cea robotică în S.U.A., Franţa, Italia, Anglia, Belgia, Olanda, Elveţia, „Ţările Scandinave şi România, încât poţi spune cu mândrie, asemenea cronicarului, că nasc şi în ţara noastră oameni, oameni extraordinari, desigur.

       ,,Şarlatania la români”, ,,Kitsch – arhitectura”, ,,Am putea fi…dacă”; multe dintre opiniile exprimate de Virgil Răzeşu în această carte le-am poetizat şi eu în satirele,

                                                                4

pamfletele, fabulele, caracterele şi parodiile mele risipite prin diferite publicaţii, unele dintre ele fiind incluse în recentul meu volum ,,Fântâna şi izvorul” (Editura ,,Sfera”, Bârlad, 2012)

,,Am putea fi…dacă” spune Virgil Răzeşu iar eu, ca un ecou, îl susţin: ,,Săracă ţară bogată,/ Rău ai mai fost guvernată/ Dar tu n-ai mai fi săracă/ Dacă, dacă şi iar dacă:/ Dacă tu ai prinde hoţii/ Şi-ai închide mafioţii/ Ca în puşcării să zacă/ Dacă, dacă şi iar dacă ş.a.m.d.

         ,,Un interviu cu Peter Gluck” ne oferă fericitul prilej de a intra în laboratorul de creaţie al scriitorului-chirurg Virgil Răzeşu.

         Om de o rară modestie, autorul a două romane (,,Prin vămile vieţii” şi ,,Inelul pierdut”), a unui volum care aparţine atât beletristicii cât şi ştiinţe ( ,,Mic tratat…”) precum şi a unui volum de proză (,,Ce ne facem, doamnelor?) nu se consideră încă scriitor: ,,În cel mai bun caz mă pot socoti o persoană care are de comunicat ceva oamenilor.”(p.261) Virgil Răzeşu, având modele celebre ca doctorul Albert Schweitzer şi Maica Tereza, şi-a dedicat întreaga viaţă vindecării durerii semenilor dar şi educaţiei lor. Rădăcinile aparţin unei familii simple de români moldoveni care l-au educat ,,în spiritul limbii române pe care ,,o preţuiesc şi o iubesc fără limite.”  ,,Păcate sau… păcat?” se întreabă la un moment dat autorul, argumentând că sunt o sumedenie de păcate în toată viaţa omului şi…numai opt fericiri (într-una singură).

             Când este vorba despre ,,Mândria de a fi român”, ea trebuie mărturisită şi autorul Virgil Răzeşu o face însă plăteşte scump ,,din greu, amarnic şi dureros, această mândrie” Ca noi toţi, de altfel… ,,O lacrimă pentru Pessy” şi o lumânare veşnic aprinsă pentru pomenirea, cu gratitudine, a doctorului Alexandru  Pesamosca, model din punct de vedere etic şi profesional pentru multe generaţii de medici. Cartea ,,Mozart, sunt eu” de Max Geneve, scrisă cu prilejul aniversării, în 2006, a 250 de ani de la naşterea marelui compozitor , carte apărută, în traducere, la editura sa beneficiază de o recenzie cu un final căruia îi subscriem şi noi: ,,Îi mulţumim lui Mozart că ne-a dat muzica lui şi lui Dumnezeu că ni l-a dat pe Mozart”   ,,Piatra Neamţ – Chişinău, o altfel de punte”, adică o punte de lumină, ca între fraţi. Sfatul unionistului Virgil Răzeşu este acesta: să privim spre viitor cu nădejde şi spre trecut cu evlavie.

             Virgil Răzeşu, un medic valoros şi un scriitor polifonic, este mai ales un caracter şi o conştiinţă. La flacăra conştiinţei sale el se priveşte în oglinda adevărului (şi ne priveşte) şi, întocmai ca la ecograf, observă malformaţiile contemporanilor făcându-le anamneza, stabilind diagnosticul şi medicamentaţia necesară  pentru înlăturarea acestora şi aducând astfel ,,Mai multă lumină” în sufletele noastre. Când este nevoie, taie în carne vie pentru că este chirurg al trupului, al inimii şi al minţii omeneşti. Cartea sa este polemică iar observaţiile domniei sale sunt făcute ,,sine ira et studio” pentru că vrea îndreptarea păcătosului iar nu autopsierea lui.

               Limba scrierilor sale este una plină de eleganţă fără vulgarităţi, expresii indecente sau pornografice, la modă de la o vreme. Stilul său este unul colocvial, morala sa este una sănătoasă izvorâtă din cei şapte ani de-acasă şi dintr-o viaţă pusă-n slujba omenirii.

               Îl felicităm şi de această dată şi-i dorim, în continuare, ani rodnici, cu spor de idei şi spor în condei.

                                                                                             Petruş ANDREI    

Lasă un răspuns