«

»

Scriitori din județul Roman– fişe de dicţionar: litera B

Revista Melidonium  publică fişele de dicţionar ale câtorva scriitori născuţi/trăitori în localităţi din istoricul Judeţ Roman, abuziv desfiinţat de administraţia comunistă după Al Doilea Război Mondial. Prezentele fişe se vor regăsi într-un dicţionar alcătuit de noi şi care, probabil, va fi publicat până la sfârşitul anului 2015. Dacă cititorii au şi alte date referitoare la iniţiativa noastră, îi rugăm să ni le facă cunoscute, iar noi ne obligăm să le folosim în forma finală a dicţionarului nostru şi să menţionăm numele colaboratorilor. (autor: Constantin Tomşa)

B

 

● Balint Mihael ● Băcăuanul Ioachim ÎPS ● Bălan Ioanichie ● Bârjoveanu Constantin ● Botez-Rareş George-Emil ● Braiesku Constantin C.  ● Bratu Florin-Vasile ● Bratu Savin ● Brunea-Fox F. ●

 

 

*

 

BALINT Mihael (19. 09. 1966, Săbăoani, Neamţ)

 

S-a născut în familia lui Năzărel, laminorist la Fabrica de Ţevi din Roman, şi a Veronicăi (n. Cobzaru,), casnică. După ce a absolvit, în satul natal, cursurile Şcolii Generale (1981), a urmat Liceul Roman-Vodă din Roman (în prezent, Colegiul Naţional), promoţia 1985, apoi Facultatea de Mecanică, Secţia tehnologia construcţiilor de maşini din cadrul Institutului Politehnic din Iaşi (azi, Universitatea Tehnică), promoţia 1993. Deşi specializat ca inginer, a îndeplinit mai multe munci, dar nu în profesie: director al Căminului Cultural din Săbăoani (1993-1994), tehnoredactor la Maart’s Co S. R. L. Piatra-Neamţ (1994-1995), tehnoredactor şi lector de carte la Editura Panteon, Piatra-Neamţ (1995-1996), secretar general de redacţie la cotidianului Monitorul de Neamţ (1996- 2006; iniţiator al suplimentului Monitorul literar-artistic), corespondent al cotidianului România liberă pentru Judeţul Neamţ (2006-2009), redactor la Adevărul şi Adevărul de seară, din aprilie 2009 până în august 2011. De la 1 septembrie 2011, a devenit redactor-şef al publicaţiei Neamţ Invest, care a apărut numai pe internet şi care acum se află în reconsiderare. Concomitent, a fost şi realizator al emisiunii Ora lui Balint,la Tele’M & Prima TV Piatra-Neamţ (2007-2009). A debutat publicistic în Anuarul Institutului Politehnic Iaşi (1988), cu eseul Constantin Noica şi Şcoala de la Păltiniş. Nu de puţine ori, mai ales în perioada de la Monitorul, Mihael Balint a semnat cu pseudonim (Irisofescu), intenţionând să pună la punct unele porniri ale intelectualilor români care, cu fineţe, […] dincolo de câteva fraze cu aparenţă de prezentare obiectivă a indivizilor vizaţi, care dau perdeaua de fum necesară, stau bine pitite silogismele, făcute a desfiinţa prin ridicol. (Sofisme via Nadler, cu pseudo-nume. De la Immanuel la Gigi, de S. Irisofescu), nu de puţine ori devenind, pentru mulţi, incomod. A debutat în volum cu traducerea din limba franceză a cărţiiEseu despre legenda lui Buddha de Émile Senart, apărută la Iaşi în anul 1993, urmată, în 2009, de volumul Contraforturi de-o zi.

 

        *

 

BĂCĂUANUL Ioachim ÎPS (numele de mirean, Giosanu)(29. 03. 1954, Stăniţa, Neamţ)

 

S-a născut în familia Anicăi şi a lui Neculai Giosanu, fiind al treilea copil, din cei opt, şi purtând numele de botezIlie. După absolvirea Şcolii Generale, a intrat ca frate la Mănăstirea Sihăstria (1970-1971). A absolvit Seminarul Teologic Veniamin Costachi de la Mănăstirea Neamţ (1975), iar în 1980, Facultatea de Teologie Ortodoxă Justinian Patriarhul, Bucureşti, când a fost tuns în monahism, pe seama Mănăstirii Bistriţa, Neamţ, primind numele de Ioachim. Aici a lucrat cinci ani în activităţile de restaurare, alături de stareţul Ciprian Zaharia. Parcurge mai multe trepte ale ierarhiei bisericeşti şi, în 1985, este transferat la Centrul Eparhial de la Iaşi, unde a avut mai multe funcţii: prim-arhidiacon al Catedralei Mitropolitane din localitate, secretar al IPS Teoctist, corector la Revista Mitropolia Moldovei şi Sucevei şi econom mitropolitan. În anul 1990, este numit secretarul noului mitropolit al Moldovei, IPS Daniel Ciobotea. A rămas în această funcţie patru luni, după care, ÎPS Daniel l-a îndrumat să facă studii în străinătate. La 7 ianuarie 1991, a plecat la studii în Franţa (Institutul Saint Sèrge din Paris). Era primul călugăr român trimis la studii după 1989. A încheiat studiile cu teza de doctorat La déification de l’homme d’après la pensèe du Père Dumitru Stăniloae (26. 10. 1994), apoi a fost promovat în ierarhie: arhimandrit (1994), hirotesit arhimandrit (1998), ales arhiereu vicar al Episcopiei Romanului (1998), ridicat la rangul de episcop vicar (iunie 2009), hirotonit Arhiereu al Episcopiei Romanului (1. 05. 2000), calitate în care a îndeplinit mai multe activităţi pastoral-misionare, social-filantropice, administrativ-gospodăreşti, didactice şi a reînfiinţat revista Cronica Romanului; participă la şedinţele Sfântului Sinod, făcând parte din Comisia Doctrină, viaţă monahală şi socială. În Franţa, a desfăşurat o bogată activitatea misionar-pastorală: a înfiinţat prima mănăstire românească din Occident, cu hramul „Bunavestire” (l’Annonciation), la Rosiers; a adaptat pentru prima oară, textul Liturghiei Sf. Ioan Gură de Aur în limba franceză, pe muzică bizantină; a publicat, în reviste de specialitate, articole cu caracter ecumenic; a coordonat, timp de un an, editarea unui periodic de limbă franceză Réjoui-toi! (Bucură-te!). A colaborat la periodicele SOP şi Contact; s-a ocupat de reorganizarea Arhiepiscopiei Române din Europa Occidentală şi Meridională, cu sediul la Paris; a adus osemintele Mitropolitului  Visarion Puiu din exil, mort într-un sat din Bretania, şi le-a re-înhumat în Cimitirul Montparnasse; a ţinut, la Sorbona, cinci conferinţe de cunoaştere a Ortodoxiei, sub genericul L’Eglise face à la modernité, point de vu orthodoxe. Pentru activitatea desfăşurată, a fost răsplătit cu diverse titluri şi distincţii: Cetăţean de onoare (Comăneşti, Târgu-Ocna), Membru de onoare al Universităţii George Bacovia, Bacău (2003), Diploma de onoare pentru cultură (2002) şi Omul anului 2004, din partea Primăriei Roman; Diploma de excelenţă din partea Inspectoratului Şcolar Judeţean Bacău (2004). Diploma de onoare şi titlul de Prieten al Artelor din partea Direcţiei pentru Cultură Neamţ (2004) ş. a.

OPERA: ■ În volum: * La déification de l’homme d’après la pensée du Père Dumitru Stăniloae, Iş., 2003; * Slujba Sfântului Mucenic Emilian de la Durostorum, Roman, 2007; ■ În antologii: * Prinos de recunoştinţă, Roman, 2004; * Părintele Ioanichie Bălan,cuviosul cronicar al sfinţilor,Sihăstria, 2008; * Episcopia Romanului – 600, de pr. Scarlat Porcescu, Roman, 2008;Părintele Arhidiacon Ioan Ivan, Comoara de sub tâmpla Mănăstirii Neamţ, de prof. univ. dr. Vasile Nechita, Iş., 2009; ■ În periodice:Cronica Romanului: * 1-6/2001; * 1-9; * 11-12/2002; * 1-9; * 11-12/2003; * 1-4; * 7-12/2004; * 1-2; * 4-5; * 8-9/2005; * 11/2007; * 3-6/2008; * 1-4/2009; Candela Moldovei: * 3/2001; Teologie şi viaţă: * 1-6; * 7-12/2000; * 1-6/2006; Sarea pământului:  * 1; * 3; * 4/2005; * 1; * 3(7)/2006; * 1(9); * 2(10)/2007; Făclia Bisericii: * 11/2006; * 12/2007; Mitropolia Moldovei şi Sucevei: * 1-3; * 4-6; * 10-12/1985; * 1-2; * 3-4; * 6/1986; * 4; * 6/1987; * 1; * 3-6; * 3/1989; Ziarul de Bacău:.* 302 (1673)/2007;  Ziarul Lumina: * 26. 11. 2007; * 4. 01.2008;

Referinţe: ■ În periodice: ATZ.: * 14-15/2003; BOR.: * 7-12/1994; * 1-6/1998; Candela Moldovei: * 3-4/2005; Teologie şi Viaţă: * 1-6/2000; ZR.: * 166, 28. 10. 2002; În volum: *Petru David, Dicţionarul Teologilor Romani;* Scrisori pariziene, Râmnicu-Vâlcea, 2000;

 

APRECIERE

 Părintele Ioachim Giosanu este capătul de osie al unei axe pe răbojul căreia sunt încrustate cu litere de aur mai multe nume de părinţi români ce-au dat strălucire creştinismului în Franţa. Însuşi monahismul în Occident a fost întemeiat de un român. El se numeşte Ioan Cassian, era dobrogean, şi a trăit în zorii creştinismului, între anii 365-435. (Ion Andreiţă) ■

                       

*

 

BĂLAN Ioanichie (10.. 02. 1930, Stăniţa Neamţ-22. 11. 2007, Mănăstirea Sihăstria, Neamţ)

 

Părintele Ioanichie (Ioan din botez), după absolvirea Liceului Comercial din Roman (1949), a mers la Mănăstirea Sihăstria, unde a fost tuns în monahism de către IPS Sebastian Rusan (14. 04. 1953), apoi hirotonit diacon, (15. 04. 1953) şi a îndeplinit ascultările de casier, contabil, secretar şi ghid (1949-1971). Din 1955, se face remarcat ca un bun predicator şi, mai ales, ca scriitor. În perioada 1971-1990, ierodiaconul Ioanichie Bălan a fost transferat la Mănăstirea Bistriţa, din Neamţ. Urmează cursurile Institutului Teologic Universitar din Bucureşti, absolvent (1975) cu lucrarea de licenţă Chipuri de călugări îmbunătăţiţi din mănăstirile nemţene. A fost hirotonit ieromonah (2. 02. 1979), de către IPS Teoctist, protosinghel (1984) şi arhimandrit (1992). Revine la Sihăstria (1990), unde va continua activitatea de propovăduire a credinţei. Ca un adevărat conducător al rezistenţei creştin-ortodoxe, Ioanichie Bălan a avut de înfruntat momente dificile şi timpuri greu de înţeles pentru tinerii de azi. În chilia sa mică, garnisită cu ceasloave şi icoane, alături de laviţa pe care dormea şi o masă solidă de lemn, la care lucra neîncetat, a petrecut şi ca bolnav de alzheimer, precum şi ca om de cultură, fiind un duhovnic plin de har, al cărui cuvânt avea rezonanţă deosebită în sufletele ucenicilor, dar bine cântărit şi aşezat în opera sa scrisă şi nescrisă. Ca om de cultură, s-a remarcat prin publicarea diverselor studii, care rămân importante contribuţii în domeniul ortodoxiei. Amintim: Patericul românesc şi Vetre de sihăstrie românească. Despre prima carte, Dumitru Stăniloae spunea că autorul a scos din uitare şi a îmbogăţit conţinutul memorial al istoriei şi vieţii noastre duhovniceşti cu sute de cuvioşi părinţi, iar în a doua, a adunat […] un material impresionant de ştiri despre cele mai vechi sihăstrii din ţara noastră. La acestea, adăugăm: Convorbiri duhovniceşti, Convorbiri cu teologi ortodocşi străini. A reeditat Vieţile Sfinţilor în 12 volume, după ediţia mitropolitului Grigorie Dascălul (1834-1836). Tot el este cel care, pe lângă Acatiste sau Condace, compuse pentru cărţile şi slujba de cult, a scris poeme religioase, dovedind har duhovnicesc, dar şi talent artistic. O mostră este poemul Călugărul, a cărei rimă este cea folosită în acatistele athonite.

OPERA:■ În volum: Pliantele: * Sihăstria (1967); * Mănăstirea Sihăstria, B., 1971; * Bistriţa (1977); * Patericul românesc, B., 1980, (trad. în gr., 1984; fr., 1986; eng., 1994; ed. 2001, pref. Dumitru Stăniloae); * Vetre de sihăstrie românească, B., 1982; * Mărturii româneşti la Locurile Sfinte, Roman, 1986 (ed. a II-a sub titlul Pelerinaj la Locurile Sfinte, 1992); * Convorbiri duhovniceşti. (trad. gr., it., 1991, eng., 1994); [ed. 1990, Mănăstirea Sihăstria; vol. I-II, 1992-1993, Episcopia Romanului şi Huşilor, pref. Dumitru Stăniloae]; * Călăuza ortodoxă în biserică, pref. Daniel, Mănăstirea Sihăstria, 1991, * Istorioare duhovniceşti, Mănăstirea Sihăstria, 1992; * Călăuza ortodoxă în familie şi societate, Iş., 1993; * Ne vorbeşte părintele Dumitru Stăniloae. Nouă convorbiri, 1993; * Rânduiala Sfintei Spovedanii şi a Sfintei împărtăşanii, Iş., 1993; * Puterea Sfântului Maslu: Câteva mărturisiri din zilele noastre, Iş., 1993; * Părintele Paisie duhovnicul, Iş. 1993; Trei mari duhovnici din mănăstirile nemţene, Sihăstria, 1994; * Părintele Cleopa duhovnicul, Iş., 1994; * Pelerinaj la Mormântul Domnului, Roman, 1994; * Convorbiri cu teologi ortodocşi străini, Iş., 1994; * Vieţile Sfinţilor (reedit. 12 vol.); * Viaţa şi nevoinţele arhimandritului Cleopa Ilie, Iş. 1999.

REFERINŢE:■ În periodice: Atitudini: * 9/2010; CL.: * 8/2002; ■ În volum: * Constantin Prangati, Dicţionarul oamenilor de seamă din Judeţul Neamţ, Editura Crigarux, Piatra-Neamţ, 1999.

 

NOTE CRITICE

 După cum bine ştiţi, viaţa părintelui Ioanichie a fost mult dedicată studiului şi literaturii. Era neobosit. Se ajuta mult şi cu poetul creştin Ioan Alexandru, căruia îi era duhovnic. Ioan Alexandru, care venea adesea pe la Mănăstirea Bistriţa şi stătea câte două-trei zile, uneori venea cu doi-trei copii, alteori venea singur, foarte modest, cu căruciorul de bagaje după el. Se-ntreţinea cu părintele Ioanichie lucrau împreună la «Patericul românesc», la «Convorbirile duhovniceşti», la relatarea călătoriilor făcute cu părintele Cleopa sau cu părintele Victorin în Occident, pe la sfintele locuri pe Athon… (Arhimandrit Justin Pârvu) ■

 

                                        *

 

BÂRJOVEANU Constantin (26. 03. 1934, Roman-18. 03. 2000 Roman)

 

S-a născut în familia lui Constantin Bârjoveanu şi a Mariei (n. Pricop). A urmat Şcoala Medie de Arte Plastice din Iaşi (1952), apoi Şcoala Populară de Artă din Bacău (1962), sub îndrumarea a două personalităţi: Corneliu Baba şi Dan Hatmanu. De-a lungul anilor, prin efort propriu, şi-a alcătuit profilul artistic, în trei direcţii: ca ziarist, ca scriitor şi ca artist plastic. A fost un colaborator al periodicilor apărute în roman după 1989. Numai în Gazeta de Roman (rubrica Cronica pisălogului, ce a dat şi numele unui volum publicat postum) a semnat peste trei sute de tablete. A debutat (1971), cu poezii de esenţă socială, la Cenaclul Panait Muşoiu din Roman. A lucrat ca pictor decorator la O. C. L., la Fabrica de Ţevi, la UMARO. S-a căsătorit (1960) cu Profira Dascălu şi din această căsătorie s-au născut două fete: Irina (n.1962) şi Ileana (n.1970). A expus colaje în ulei, grafică, acuarelă în: Roman, Iaşi, Bacău, Piatra-Neamţ. Postum (2003 şi 2005), soţia, cu sprijinul Editurii Muşatinia, a editat în trei volume întreaga sa operă. Tematica tabletelor adunate în volumul Cronica pisălogului, este diversă: de la înfăţişarea vieţii comunitare cu toate aspectele ei negative, de la viaţa politică internă şi internaţională, nimic nescăpând ochiului atent al autorului, totul fiind surprins şi concentrat în pilule cu rol curativ, izvorâte dintr-un crez neexprimat direct, dar care se citeşte printre rânduri: tableta ca şi picătura chinezească… Ca stil, Constantin Bârjoveanu este un condeier care foloseşte o paletă variată: de la tonul constatativ, însoţit de un avertisment, la vedere sau nu, până la ironie, în toată gama pe care aceasta o poate avea, culminând cu tonul sentenţios, necruţător, sarcastic, nu de puţine ori, făcând haz de necaz sau adoptând o atitudine de compătimire sinceră, întotdeauna, pentru cei năpăstuiţi de soartă.

OPERA: ■ În volum: * Constantin Bârjoveanu, Album omagial(pictură); * Pegasul dă cu copita, 2003 * Cronica pisălogului, Roman, 2005; REFERINŢE CRITICE ■ În periodice: ASC.: * 199/2005; ■ În volum: * Gheorghe A. M. Ciobanu, Scrieri (II. – Litera), Editura Fundaţiei Ştiinţă şi Tehnică, B., 2004; * Constantin Tomşa, Împătimit de lectură. Cărţi şi autori, III, Editura Crigarux, Piatra-Neamţ, 2006.

 

NOTE CRITICE

 Talent, spirit de observaţie, receptivitate spre cunoaştere, excepţională putere de munca, toate au format un conglomerat de «roci şlefuite» în manieră artistică, care alcătuiesc testamentul lăsat de Constantin Bârjoveanu romaşcanilor.(Emilia Ţuţuianu) ■

 

                                                *

 

BOTEZ-RAREŞ George-Emil (20. 04. 1877, Roman-16. 09. 1935, Bucureşti)

 

Este, probabil, fiul natural al Anei Botez. Din raţiuni financiare, impuse de obligaţia de a-şi întreţine familia, efectuează traduceri şi semnează, mai ales în periodice, Botez-Rareş cu numele real în mai multe variante (George Emil Botez, Gh. Em. Botez, Gh. Em Botez-Galaţi, G. E. B., E. Em. B., G. e. b., Geb), şi cu pseudonimele G. Răzvan, C. Adrian şi, probabil, Ion Costin. Primele povestiri publicate în Revista Ovidiu din Constanţa (1904) şi două dintre cărţile sale sunt semnate cu numele Gheorghe Emilian. A debutat în volum cu o traducere: Frida, de André Theuriet (1910). În 1913, la Galaţi, a editat bimensualul Zburătorul, publicaţie literară, artistică, socială, în care va susţine rubrica de critică literară. În 1932, la Bucureşti, a editat Flori de crâng. Între anii 1914-1916, semnează anchete sociale, reportaje, articole pe teme economice şi, uneori, cronici teatrale, în Ziarul Minerva. În 1919, pune bazele Colecţiei Biblioteca scriitorilor zluştri, în care vor fi publicate traduceri, ale sale şi ale altora. În ceea ce priveşte literatura propriu-zisă, Botez-Rareş publică, la începuturile carierei de scriitor, povestiri sentimentale, alegorice (Rampa, Viitorul, Credinţa, Izbânda ş. a.). Va publica şi poezii originale sau traduceri (în Miraj şi în Raza literară). După război, semnează biografii de haiduci sau prelucrări modeste despre Păcală şi Tândală sau basme după mari creatori. Nereuşite sunt şi versurile despre Gruia cel viteaz şi tatăl său Novac (peste şapte mii de versuri). Destul de voluminoasă, modestă ca realizare, dar tipărită în tiraje colosale, este categoria traducerilor din multe literaturi.

OPERA: ■  În volum: * Zece zile prin Ardeal, B., 1919; * Călina fiica codrilor, căpitan de haiduci, B., 1924; * Grue haiducul, B., 1924; * Fraţi de cruce, B., 1930; * Viaţa, năzdrăvăniile şi păţaniile lui Păcală, B., 1930; * Haiducul Miereanu, B., 1934; * Bujor haiducul, B., 1934; ■ Traduceri: * A. S. Puşkin, Fata căpitanului, B., 1912; * H. Ibsen, Raţa sălbatică, B., 1913; * I. S. Turgheniev, Părinţi şi copii, B., 1914; * Fr. Nietzsche, Aşa grăit-a Zarathustra, B., 1916; * Emile Zola, Prăbuşirea, B., 1917; * Anatole France, Cartea prietenului meu, B., f. a.; * L. Tolstoi: * Război şi pace, B., 1918-1922; * Sonata Kreutzer. Diavolul. Părintele Sergiu, (pref. Eugen Lovinescu), B., 1923; * Învierea, B., 1926; * Anna Karenina, I-II, B., 1933; * Alphonse Daudet, Sapho, B., 1918; * F. M. Dostoievski, Fraţii Karamazov, B., 1921; * Prosper Mérimée, Noaptea de urgie şi măcel!, B., 1920; * Guy de Maupassant, Mont-Oriol, B., 1920; * Honoré de Balzac, Grădina cu rodii, B., 1921; REFERINŢE CRITICE: ■ În periodice: Calendarul:* 316/1933;Adevărul: * 15851/1935; Literatorul: * 1/1918; Raza literară: * 12/1934; * 25/1935; Universul: * 234/1933; ■ În volum: * Dicţionarul general al literaturii române, A/B,Editura Univers Enciclopedic, B., 2004-2007; * Ion Pas, Carte despre vremuri multe, B., 1963; * Mihail Straje, Dicţionar de  pseudonime, alonime, anagrame, asteronime, criptonime, ale scriitorilor şi publiciştilor români, B., 1973.

 

NOTE CRITICE

 Inconsistentă este literatura propriu-zisă a lui Botez-Rareş reprezentată la început de povestiri alegorice şi sentimentale («Credinţa», «Minerva», «Izbânda» «Rampa», «Tribuna liberală», «Viitorul», «Zburătorul»). În «Miraj» şi «Raza literară», se încearcă şi ca poet, fie cu versuri originale, fie cu tălmăciri din Charles Baudelaire şi Paul Verlaine. Din 1920, se profilează pe literatură de colportaj fabricând în serie senzaţionale biografii de haiduci sau reluând în prelucrări prolixe păţaniile lui Păcală şi Tândală, diferite poveşti şi basme ale căror surse sunt străvezii (Charles Perrault, Fraţii Grimm, Petre Ispirescu ş. a.). Şi mai puţin inspirate se dovedesc cele 7. 000 de versuri din «Gruia cel viteaz şi tatăl său Novac». Cu posibilităţi literare modeste, BotezRareş a realizat foarte multe traduceri – din majoritatea literaturilor de circulaţie. (Gheorghe Hrimiuc-Toporaş) ■

 

                                    *

 

BRAIESKU Constantin C. (2. 08. 1878, Roman-8. 11. 1951, Nicolae Bălcescu, Bacău)

                  Născut în familia colonelului Constantin Brăescu, aghiotant al domnitorului Alexandru Ioan Cuza, frecventează cursurile Institutelor Unite din Iaşi, îşi ia bacalaureatul (1897) şi urmează Facultatea de Drept din Bucureşti, absolvită în 1900. Tot atunci, termină şi Conservatorul de Muzică şi Declamaţie (clasa C. I. Nottara). După ce câţiva ani, a fost secretar literar la Teatrul Naţional, îşi susţine doctoratul în drept, la Paris, şi se angajează în viaţa politică, devenind de mai multe ori deputat şi senator, iar din 1938, primar general al Capitalei. A debutat literar, în Revista Lumea veche (1896) cu o epigramă, sub pseudonimul Costache Aristol. Colaborări cu poezie, proză, cronici, note de călătorie, publicistică, semnând şi cu pseudonime, în publicaţiile: Propaganda, Moş Teacă, Evenimentul, România jună, Dreptatea, Adevărul, Belgia Orientului, Litere şi arte, Moftul român, Zeflemeaua ş. a. Personal, va scoate Revista Zig-Zag (1901-1902) şi va conduce Ziarul Semnalul (Râmnicu-Sărat, 1909-1911). Tipăreşte broşura Arta şi şcoala dramatică (1901) şi, apoi, i se vor juca piesele: Între studenţi (1901, scrisă cu C. Xeni), Din surprizele gazetăriei, Ultimul sacrificiu (1902), Îndrăgostiţii (1903). Editorial a debutat în 1913, cu placheta Epigrame. Prin marea majoritate a scrierilor sale, modeste din toate punctele de vedere, Constantin C. Braiesku se înscrie în categoria umoriştilor descendenţi din mantaua lui I. L. Caragiale şi a lui Anton Bacalbaşa, dar cu vizibile carenţe în ceea ce priveşte versificaţia. Creaţiile sale sunt seci, iar uneori pline de expresii licenţioase. Piesele de teatru, deşi unele au oarece tensiune (Îndrăgostiţii), cea intitulată Ultimul sacrificiu, ca intenţie, ce se voia a fi desprinsă din viaţă, are aspect de dramă bulevardieră. Mircea, poem dramatic, o evocare a morţii fiului Reginei Maria şi a refugiului în Moldova, este doar o versificaţie.

OPERA: ■  În volum: * Arta şi şcoala dramatică, B., 1901; * Epigrame, pref. dr. V. A. Urechiă, 1913; * Mircea, Iş., 1918. REFERINŢE CRITICE: ■  În volum: * Viaţa şi opera unui om, f. l. [1928]; * Lucian Predescu, Enciclopedia „Cugetarea”, B., 1940; * Alexandru Ciorănescu, Teatrul românesc în versuri şi izvoarele lui, B., 1943; * Constantin Prangati, Dicţionarul oamenilor de seamă din Judeţul Neamţ, Editura Crigarux, Piatra-Neamţ, 1999. ■

         

                             *       

BRATU Florin-Vasile (23. 03. 1942, Roman)

 

S-a născut în familia Elene (casnică) şi a preotului Constantin Bratu. După ciclului primar (Şcoala Vasile Alecsandri) şi clasele V-XI (Liceul Nr. 1) din Roman a absolvit Facultatea de Finanţe, Credit şi Contabilitate (A. S. E.) Bucureşti (1960-1965) şi Drept Comercial Internaţional, studii postuniversitare (1968-1969). Potrivit studiilor, a îndeplinit funcţiile: economist, preşedinte-director general la S. C. Industrial Export S. A. Bucureşti; vicepreşedinte al Asociaţiei Naţionale a Exportatorilor şi Importatorilor din România, Este căsătorit din 1962 cu Nicoleta Oncescu, farmacistă. A publicat, cu intermitenţă, fabule şi cugetări în Revista Urzica (1968-1978) şi scheciuri pentru emisiuni de Radio şi TV (1969-1978). A debutat, în volum, cu romanul O legătură ciudată (1982).

OPERA: ■  În volum: * O legătură ciudată (roman), Iş., 1982; * Un manuscris de ocazie, Iş. 1982; * A murit un popor. Versuri amare, B., 2010.■ În antologii:* Răzeşu, Antologie; REFERINŢE CRITICE: ■  În periodice: * CL.: 9/2011.

 

    NOTE CRITICE

 Cum declară în deschiderea unuia dintre opuri, autorul crede în forţa cuvântului, în lirismul funciar; e adeptul unei poezii deschise, manifeste, care să spună apăsat ce trebuie spus despre adevărul lumii de azi, fără înflorituri sau ascunzişuri metaforice: „Poezia e liberă ca pasărea cerului, care se sprijină, totuşi, pe o creangă aleasă. Poezia care se limitează numai la inspiraţia metaforică, fără o creangă de sprijin, altfel spus, fără un concept, este numai un exerciţiu artistic, o amăgire, ca un scâncet de durere al unui prunc, fără să ştii ce îl provoacă. Poezia nu e ceva neînţeles, care diriguieşte lucrurile omeneşti pentru că ea nu poate respira într-un cerc închis, definit de Neagu Djuvara ca o societate secretă de admiraţie reciprocă. O asemenea poezie nu veţi găsi în cartea de faţă. Poezia este liberă, pentru că este proprietatea tuturor…                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                

 

                                            *

 

BRATU Savin (15. 05. 1925, Roman-14. 03. 1977, Bucureşti)

       

S-a născut în familia lui Perla şi al lui Filip Baraş, slujbaşi la Teatrul Naţional din Iaşi. Savin Bratu (Raul, la naştere) a urmat Liceul Naţional din Iaşi şi, tot aici, începe Facultatea de Litere, absolvită la Bucureşti (1950), unde va deveni cadru didactic. A debutat publicistic în Moldova liberă din Iaşi (1945), apoi a colaborat la revistele: Naţiunea, Revista literară, Gazeta literară, Tânărul scriitor, Viaţa românească, Contemporanul. În 1949, a debutat editorial cu o broşură: Cum participă tineretul sovietic la întrecerile socialiste, urmată, în acelaşi an, de Vasile Roaită. De la începutul carierei sale critice, Savin Bratu se înscrie tranşant pe linia proletcultismului (Eroul timpurilor noastre în proza din ultimii ani, 1955), răspunzând tuturor comandamentelor partinice, care solicitau artei să devină un mijloc de propagandă a ideologiei comuniste. Iată care este părerea sa în această direcţie: E evident că, fără să creăm la un înalt nivel artistic chipul luminos al omului de partid, nu putem respecta adevărul istoric, adevărul societăţii noastre actuale, în care rolul de frunte al partidului în întreaga luptă a poporului chezăşuieşte dezvoltarea socială. Odată cu Moştenirea lui Ibrăileanu (1955) şi Cronici, I-II (1957-1958), contribuţia lui Savin Bratu la cunoaşterea unor personalităţi devine mai deosebită, deşi schematismul nu dispare complet. În spiritul vremii şi a ideologiei comuniste, Titu Maiorescu şi Junimea, sunt catalogaţi promotori de concepţii reacţionare, în timp ce lui Constantin Dobrogeanu-Gherea, lui Ibrăileanu şi colaboratorilor Revistei Contemporanul le sunt recunoscute numai ideile progresiste (Contemporanul şi vremea sa, în colab. cu Zoe Dumitrescu; Ibrăileanu, omul, 1959). Au urmat: Mihail Sadoveanu. O biografie a operei (1963), lucrare premiată de Academie, şi monografia Ion Creangă (1969), ultima realizată pe baza unei bibliografii impresionante, parcă scrisă în stilul biografiei realizate anterior de George Călinescu. În finalul lucrării, sunt avansate idei interesante precum cele referitoare la faptul că Junimea nu l-a înţeles pe humuleştean, iar Maiorescu l-a apreciat abia după ce a fost publicată opera Amintiri din copilărie. În ultimii ani, înainte de 1977, Savin Bratu abordează probleme de teorie literară: Ambiguitatea revelatoare a parfumului, prefaţă la volumul de traduceri din Sinte-Beuve, Portrete literare (1967), Lingvistica structurală şi critica literară, capitol din lucrarea colectivă Analiză şi interpretare (1972). Lucrarea cea mai valoroasă, deşi nu a apucat să publice decât primul volum (De la Saint-Beuve la noua critică, 1974) rămâne Fundamentele criticii literare. A fost una din victimele din Bucureşti ale cutremurului din 1977.

OPERA: ■ În volum: * Eroul timpurilor noastre în proza  din ultimii ani; * Moştenirea lui Ibrăileanu, B., 1955; * Cronici, I-II, B., 1957-1958; * Ibrăileanu, omul; * Contemporanul şi vremea sa (în colab. cu Zoe Dumitrescu), B., 1959; * Mihail Sadoveanu. O biografie a operei, B., 1963; * Ion Creangă, 1969; * Ipoteze şi ipostaze, B., 1973; * Fundamentele criticii literare, vol. I: De la Saint-Beuve la noua critică, B., 1974. De la Saint-Beuve la noua critică, 1974. ■ Ediţii: * G. Ibrăileanu, Studii literare, pref.. edit., B., 1957; * Raicu Ionescu-Rion, Datoria artei, pref., edit., B., 1959; * Mihail Sadoveanu, Corespondenţa debutului,  pref.. edit., B., 1977; ■ Traduceri: Cervantes, Iscusitul hidalgo, Quijote de la Mancia (prelucrare de José Gonzales, B., 1949 (în colab. cu Ion Frunzetti); * Albert Thibaudet, Fiziologia criticii, introd., trad., B., 1966; * André Gide, Jurnal. Pagini alese, pref., trad., B., 1970.

REFERINŢE CRITICE: ■ În periodice: *Contemporanul: *31/1963; GL.: 33/1963; Luceafărul: * 18/1969; România literară: 8/1974; ■  În volum: * Paul Georgescu, Păreri literare, B., 1964; * Constantin Stănescu. Poeţi şi critici, B., 1972; * Lucian Raicu, Practica scrisului şi experienţa lecturii, B., 1978; * Florin Mihăilescu, Conceptul de critică literară în România, I-II, B., 1976-1979;  * Al. Mirodan, Dicţionar neconvenţional al scriitorilor evrei de limbă română, I, Tel Aviv, 1986-1997; * Dicţionarul scriitorilor români, I, coord. M. Zaciu, Marian Papahagi, A. Sasu, B., 1995-2002; * Popa, Ist. lit., I. * Dicţionarul general al literaturii române, A/B,Editura Univers Enciclopedic, B., 2004-2007; * Constantin Prangati, Dicţionarul oamenilor de seamă din Judeţul Neamţ, Editura Crigarux, Piatra-Neamţ, 1999; * Ante Laurian, O antologie a literaturii nemţene, cu o pref. de Ion Rotaru,Editura Muşatinia, Roman, 2006.■

 

                                            *

 

BRUNEA-FOX Filip (18. 01. 1898, Roman-12. 06. 1977, Bucureşti.)

 

Brunea-Fox (pseudonim al lui Filip Brauner) s-a născut în familia Leiei şi al lui Simcha Brauner. Anii copilăriei îi petrece la Iaşi şi tot aici este elev al Liceului Naţional, în a cărei revistă (Zări senine) semnează traduceri din Baudelaire, realizate împreună cu Beno Wechsler (B. Fundoianu). În 1915, debutează cu versuri, în Versuri şi proză, semnate Pan, precum şi în gazetărie (Arena). Este atras de arta de avangardă şi, între 1925-1928, va semna texte în 75 H. P., Punct, Puntea de fildeş, unu, Integral, Contimporanul. Este atras de jurnalism, tinde spre performanţa super-reporterului, devine un profesionist recunoscut în redacţiile de la Dimineaţa (1925-1937) şi de la Adevărul (1932-1937). A colaborat, sub semnătura F. Brunea-Fox, pseudonime: Fox, Mac, Pan, Potomac sau cu F. Br., F. Br. Fx., fx, ş. a., la: Absolutio, Adam, Clopotul, Contemporanul, Curierul israelit, Cuvântul liber, Flacăra, Jurnalul, Jurnalul de dimineaţă, La Roumanie d’aujourd’hui, Luceafărul, Mântuirea, Magazin, Presa noastră, Reporter, România liberă, România literară, Stânga, Viaţa românească, Zodiac ş. a. Deşi şi-a început cariera cu experimente avangardiste, succesul îl va cunoaşte ca vedetă în activitatea gazetărească, unde îşi va împlini vocaţia, înscriindu-şi numele alături de marii consacraţi ai genului, marii jurnalişti moderni de la noi sau de pe alte meridiane.

OPERA: ■ În volum: * Cinci zile printre leproşi, pref. D-rul Ygrec, B., 1929; * Oraşul măcelului, (Jurnalul rebeliunilor şi crimelor legionare)pref. A. L. Zissu, B., 1944; * Hârca piratului. Peisaje dunărene, B. 1957 [proză şi versuri]; * Reportajele mele. 1927-1938, îngr. şi postf. Lisette Daniel-Brunea, B., 1979; * Memoria reportajului, îngr. Lisette Daniel-Brunea, pref. Dan C. Mihăilescu, B., 1985; ■ Traduceri (selectiv): * Lion Feuchtwanger, Războiul evreilor, B., 1945; * R. L. Stevenson, Comoara din insulă, B., 1954; * Paul-Louis Courier, Pamflete, pref., trad., B., 1960; * Pablo de la Torriente-Brau, Aventurile eroului necunoscut cuban, B., 1961 (colab. Oana Busuioceanu); * O. J. Cardosa, Povestiri cubane, B., 1963 (în colab. cu Al. Popescu-Telega); * Gabriel Chevalier, Clochemerle, B., 1964; * Gaston Berger, Omul modern şi educaţia sa, B., 1973 (colab. Lisette Daniel-Brunea); ■ În Antologii:* Saşa Pană, Antologia literaturii române de avangardă, pref. Matei Călinescu, B., 1969;* Teatru francez contemporan, B., 1964; * Ante Laurian, O antologie a literaturii nemţene, cu o pref. de Ion Rotaru, Editura Muşatinia, Roman, 2006.

REFRINŢE CRITICE: ■ În periodice: Adevărul: * 13.888/1929; Bilete de Papagal: * 162/1928; Era socialistă: * 6/1979; * 12/1982; Luceafărul: * 25/1977; Răspântia: * 5/1945; Revista Cultului Mozaic: * 594/1986; * 625/1987; România literară: * 24/1977; * 15/1979; Torţa: * 7/1945; Viaţa românească: * 3/1958; Vremea: * 342/1934; ■ În volum:* E. Lovinescu, Istoria literaturii române contemporane, I-VI, B., 1926-1929; Istoria literaturii romîne contemporane. 1900-1937. B., 1937; *Ilarie Voronca, Act de prezenţă, îngr. şi intr. Ion Pop, Cj., 1972; * Saşa Pană, Născu în ’02, B., 1973; * Geo Bogza, Paznic de far, B., 1974; * Sânziana Pop, Propuneri pentru paradis, Iş., 1975; * George Macovescu, Farmecul pământului, Cj., 1977; * Ştefan Roll, Ospăţul de aur, îngr. şi intr. Ion Pop, B., 1986; * Aurel Leon, Umbre, I-VI, Iş., 1970-1991; * Mihai Zamfir, Poemul românesc în proză, B., 1981; * Z. Ornea, Interpretări, B., 1988; Al. Mirodan, Dicţionar neconvenţional al scriitorilor evrei de limbă română, I, Tel Aviv, 1986-1997; Ion Pop, Avangarda în literatura română, B., 1990 ; Dicţionarul scriitorilor români, I, coord. M. Zaciu, Marian Papahagi, A. Sasu, B., 1995-2002; * De ce scrieţi ? Anchete literare din anii ’30, îngr.Gheorghe Hrimiuc-Toporaş şi Victor Durnea, pref.

Victor Durnea, Iş., 1999; * Ov. S. Crohmălniceanu, Evreii în mişcarea de avangardă românească, B., 2001; * Constantin Prangati, Dicţionarul oamenilor de seamă din Judeţul Neamţ, Editura Crigarux, Piatra-Neamţ, 1999; * Dicţionarul general al literaturii române, A/B,EdituraUnivers Enciclopedic, B., 2004-2007; * Gheorghe A. M. Ciobanu, Locul şi spiritul. Valori artistice din Roman, Editura Crigarux, Piatra-Neanţ, 1998.

NOTE CRITICE

 Scrisul pe care l-a desfăşurat peste o jumătate de veac acest «trăpaş al condeiului» (Şt. Roll) îl poartă de la experimentele estetice ale avangardei, care vor patrona permanent libertatea frondeurului şi imagistica iconoclastă percutantă, la militantismul gazetarului şi la succesele unei vedete în presa de mare tiraj. (Leon Volovici) ■

                                                *

autor: Constantin TOMŞA

 

Lasă un răspuns