«

»

Scriitori din județul Roman– fişe de dicţionar: litera C

  ● Cazimir Otilia ● Ciobanu Gheorghe A. M. ● Ciortan Georgel ● Clipa Gherasim ● Codreanu-Niculescu Ana ● Costea Puiu ● Costin Miron ● Cristoveanu Nicolae C.

 

CAZIMIR Otilia (pseud. Alexandrei Gavrilescu; 12. 02. 1894, Cotu Vameş -8. 06. 1967, Iaşi)

 S-a născut în familia învăţătorilor Ecaterina (n. Petrovici) şi Gheorghe Gavrilescu. Alte pseudonime: Dona Sol, Magda, Ofelia, Alexandra Casian, după numele bunicului, preotul Casian. Pseudonimul O. C. i-a fost ales de Garabet Ibrăileanu şi Mihail Sadoveanu, cu ocazia debutului cu versuri la Viaţa Românească. (1912). Din 1898, se mută la Iaşi, unde va urma toate treptele de şcolarizare, inclusiv Facultatea de Litere şi Filozofie, fără licenţă. Din 1929, este membră a Societăţii Scriitorilor Români. Între 1937 şi 1947, a deţinut funcţia de inspector în Direcţia Generală a Teatrelor, iar din 1946, va colabora permanent cu Editura Cartea Rusă, stilizând traduceri din literaturile rusă şi sovietică. Debutează cu proză (1919) în Însemnări ieşene şi în volum cu Lumini şi umbre – poezii (1923). A mai scris: literatură pentru copii, memorialistică (Ibrăileanu, Topârceanu, Panait Istrati, Mihai Codreanu), traduceri (Maupassant, Giraudoux), colaborări cu versuri la: Adevărul literar şi artistic, la Spectator (din Cernăuţi). Distinsă cu: Premiul Academiei Române, Premiul Femina-Vie Heureuse (1927), Premiul Naţional pentru Poezie (1937), Premiu SSR (1942). De-a lungul anilor, diverşi exegeţi ai operei O. C. s-au pronunţat asupra componentelor stilului său din care reţinem şi noi: nota tradiţionalistă în sensul larg al termenului, apartenenţa la literatura moldoveană (nostalgia traiului patriarhal, contemplarea anotimpurilor şi a vieţuitoarelor, profunzimea trăirilor), umorul gentil, feminitatea, cu note distincte, numai ale ei în poezia de dragoste şi poezia pentru copii. Toată creaţia sa poetică, cu excepţia textelor incluse în volumul de poezii Partidului de ziua lui (1961) – o cedare a O. C. în faţa ideologiei comuniste –, a fost inclusă în manualele şcolare şi reţinute de multe generaţii de elevi, numele poetei fiind reţinut în timp. Şcoala din satul natal al O. C. îi poartă numele şi, la iniţiativa cadrelor didactice, s-a constituit, în 2010, Asociaţia Otilia Cazimir.

OPERA: ■ În volum: * Lumini şi umbre, Iş., 1923; * Unchiul din America, Iş., 1924; * Fluturi de noapte, B., 1926; * Din întuneric. Fapte şi întâmplări adevărate (Din carnetul unei doctorese), B., 1928; * Grădina cu amintiri şi alte schiţe, B., 1929; * Licurici. Cronici fanteziste şi umoristice, B., 1930; * Cântec de comoară, 1931; * Jucării B., 1938; * Poezii, B., 1939; * În târguşorul dintre vii…, B., 1939; * A murit Luchi…, B., 1942; * Catinca şi Catiuşa, două fete din vecini, B., 1947 (colab. Th. Kiriacoff-Suruceanu); * Alb şi negru, B., 1949 (colab. Th. Kiriacoff-Suruceanu); * Baba iarna intră-n sat, B., 1954;  * Albumul cu poze, I-II, B., 1957-1967; * Versuri, B., 1957 (pref. Const. Ciopraga); * Poezii, B. 1959; * Prietenii mei scriitori…, B., 1960; * Partidului de ziua lui, B., 1961; * Poezii (1923-1963), B., 1964 (pref. Const. Ciopraga); * Cele mai frumoase poezii, B., 1965 (pref. Const. Ciopraga); *  Scrieri în proză, I-II, Iş., (intr. Const. Ciopraga); *  Inscripţii pe marginea anilor‚ Iş., 1973 (îngr. şi pref. George Sanda); * Scrieri despre teatru, Iş., 1978 (îngr. şi pref. George Sanda); * Ariciul împărat, B., 1985. ■ Traduceri: v. Dicţ. general. ■ În antologii: * Ante, O antologie; * Bucureşteanu, Poeţi nemţeni; În periodice (selectiv): Adevărul literar şi artistic: * 28. 11. 1920-25. 05. 1939; Ateneu: * 7/1965; Lumea: * 41/1925; * 47/1925;

REFERINŢE: ■ În periodice: * ATN.: * 7/1965; * 6/1967; * 2/1978; * 50/1993; * 3/1994; * ASC.: * 39/1993; * 50/1993; C.: 25. 01. 2010; LCF.: * 19/1967; ■ În volume: * Barbu, Sine ira; * Bălan, Artă; *  Călinescu, Ist. lit. (1941); * Cândroveanu, Lit. Rom;  * Ciopraga, Portrete; * Constantinescu, Scrieri; * Crohmălniceanu, Literatura, II;  * Dicţ. general; * Dicţ. presei; * Dicţ. scriit. Rom; * Donea, Ateneu 40; * Lenuţa Drăgan, Otilia Cazimir. Bibliografie, Iş., 1972; * Ibrăileanu, Opere III; * Lovinescu, Ist. lit. rom. cont; * Martin, Poeţi; * Perpessicius, Menţiuni; * Prangati, Dicţ. oamenilor din Neamţ; * Raicu, Descoperirea; * George Sandală, Otilia Cazimir, B., 1964; * Scarlat, Ist. poeziei IV; * Streinu, Pagini; * Ciobanu A. M.  Locul şi spiritul;* Tomşa, Revista «Apostolul».* Tomşa, Revista «Asachi». [Prescurtările titlurilor de reviste şi ale lucrărilor sunt conforme cu Dicţionarul general al literaturii române, C/D, 2004.

NOTE CRITICE

 S-a subliniat prea mult influenţa lui G. Topârceanu asupra Otiliei Cazimir (Alexandra Gavrilescu). Abia pe alocuri dăm de maniera animistă şi dramatică [citat]. Încolo însă veleitatea parnasiană e părăsită cu totul în folosul celui mai nesilit lirism, în care se vădesc afinităţi cu Demostene Botez, în sensul sentimentalismului şi provincialismului şi cu Ion Pillat în direcţia voluptăţii de arome. Atâta doar că poeta nu face tradiţionalism adică nu caută să se lege ostentativ de sol. […]. Deopotrivă de remarcabilă este Otilia Cazimir şi-n schiţele în proză, mici instantanee, drame în miniatură, în acelaşi spirit puternic evocativ şi discret umanitar ce străbate toată proza moldovenească între Sadoveanu, Hogaş şi Ionel Teodoreanu. (George Călinescu) ■

                                               

*


CIOBANU Gheorghe A. M.
(n. 25.03.1925, Roman)

 S-a născut în familia lui Alexandru  (zidar) şi a Mariei Ciobanu (casnică). După absolvirea, în 1944, a Liceului Roman-Vodă din oraşul natal, a susţinut bacalaureatul, în refugiu, la Sighişoara, a reuşit la mai multe facultăţi, dar, din lipsa banilor, nu a urmat nici una. A intrat în învăţământ, ca suplinitor, a lucrat la 34 de unităţi şcolare şi a predat 60 de obiecte de învăţământ, până în 2002. (Absolvent al Facultăţii de Drept din Iaşi, f.  f., 1949). În 1954, s-a căsătorit cu prof. Elena Dascălu din Fălticeni. A început, pe la 10 – 11 ani, să scrie versuri, pe la 14 – 15 ani, să scrie proză, preocupat de Problema biologică pe Marte (un mic studiu, la 17 ani), a elaborat planuri pentru lucrări ştiinţifice: Noţiuni de Astrofilosofie, Structura fundamentală a Universului ş. a. La sfârşitul cărţii Primii fiori (2004), aflăm o listă despre încercări ale acelor ani (1936–1948), unele terminate (Egmont şi drama Valea Uitaţilor, ambele din 1946, eseu poematic Cristal nocturn), altele începute (romanul Lucia de Sandolore, 1943, şi nuvela Puntea Diavolului, 1948) sau numai proiectate: poezii (peste 100), nuvele, schiţe (peste 30), romane (peste 35), teatru (peste 15), scenarii de film, în limba română (5), în italiană (5), reviste scrise de mâna ca de tipar (peste 15), ştiinţă (peste 50), patente (peste 15), muzicologie, compoziţii muzicale (10 terminate). În cartea Primii fiori, descoperim începuturile firave ale liniilor de forţă proprii scrisului său de mai târziu: talentul narativ, de alcătuitor al dialogului şi al portretului, de mânuitor priceput al tropilor ş. a., toate devenite peste ani permanenţe în scrierile de maturitate. Încurajat de maeştrii Antonin Ciolan, George Pascu şi Achim Stoia, a abordat compoziţia muzicală, realizând câteva lucrări (prin 1956) şi un sistem unitar modal, alcătuit din două sute nouăzeci şi patru de moduri (v. cap. Opera). Tot în 2004, publică Scrieri, ce se impune prin: masivitate, cinci volume (I. –  Muzica; II. – Litera; III-IV – Plastica, I-II; V. – Varia), prin ţinută grafică, dar, mai ales, prin valoarea ideatică intrinsecă a celor peste cinci sute de eseuri din cuprins, scrise între 1964-2004 şi publicate de-a lungul anilor în diverse ziare şi reviste. Semnalăm aria tematică întinsă şi diversitatea subiectelor abordate. «Mioriţa – mit triadic» (2007), un prim volum dintr-o trilogie, este un studiu insolit, realizat într-o manieră personală despre această capodoperă a mitologiei noastre, pe care autorul o consideră […] a fi unul dintre miturile fundamentale ale lumii []. Atât în partea esenţială a acesteia (cele trei Trio-triade: «Fluieraş» genezic – Plăsmuire mioritică; «Fluieraş» pancosmic – Nemărginire mioritică; «Fluieraş» dramatic – Universalitate mioritică), cât şi în Postludiu – Constelaţie mioritică (partea finală) analiza mitului mioritic este realizată în comparaţie cu alte mituri («Soarele şi Luna», «Meşterul Manole»), insistând pe asemănări, dar, mai ales, pe deosebirile care le individualizează, iar trimiterile la creaţia populară, pun balada în relaţie cu unele creaţii fundamentale din cultura română («Luceafărul») şi universală (referiri la binomul shakespearian a fi sau a nu fi; precizarea că «Mioriţa» […] cu dimensiunile ei de «hayku popular», ascunde în ea o uriaşă «Mahabharata» a lui «a fi»), ajungându-se la concluzia că ne aflăm în faţa unuia din marile mituri ale omenirii. A fost membru în colective de redacţie şi colaborator la 65 de publicaţii – peste 1200 de articole – , a compus 12 creaţii muzicale, a clasificat artele după 101 criterii, a participat la sesiuni de comunicări şi congrese (de estetică, B., 1972; Calitatea vieţii, 1978), a susţinut stagiuni de audiţii muzicale (Iaşi, Roman, Piatra-Neamţ, Târgu-Neamţ, Bicaz, Predeal, Bacău, Fălticeni, Bârlad ş. a.), a susţinut conferinţe pe diverse teme (Filiala Iaşi a Academiei, Tv. Iaşi, Radio Bucureşti, Roman), a salvat biblioteca-arhivă a Seminarului Franciscan din Hălăuceşti, trecută mai târziu în patrimoniul Fundaţiei din Iaşi. A donat Bibliotecii Municipale, Muzeului de Artă al Liceului Roman Vodă şi Muzeului de Istorie din Roman, precum şi Muzeului Ion Irimescu din Fălticeni, prin notariat, întreaga bibliotecă personală (peste 10.000 de volume), discoteca (peste 1.6000 discuri, magnetoteca, casetoteca, aparatura electronică de uz muzical. Deţine peste 100  de mape şi peste 120 de plicuri cu notări ale unor idei; corespondenţă vastă. Este membru în Liga Scriitorilor (2008). De-a lungul anilor, Gheorghe A. M. Ciobanu a frecventat mai multe cenacluri literare, s-a bucurat de aprecierea colegilor, a concetăţenilor şi a tuturor celor care l-au cunoscut şi i-au citit cărţile sau l-au ascultat în cadrul nenumăratelor manifestări culturale pe care le-a susţinut. Aprecieri: Medalia Muncii (1965), Ordinul Muncii (1966), Titlul de Cetăţean de Onoare al Municipiului Roman (1997), Medalia Jubiliară Eminescu (2000), Titlul de Excelenţăacordat de Primăria din Roman (2004 şi 2009), Preşedinte de onoare al Grupului Înţelepţii Romanului (2009) Membru Honoris Causa în Senatul Facultăţii de Muzică din Piatra-Neamţ şi Preşedinte Honoris Causa al Festivalului de Muzică  Bagheta de Cristal din Roman, peste 60 de diplome (în 2009, acordată de SSNţ. pentru Omnia Opera). Numelui Domniei Sale a fost atribuit Centrului Cultural organizat în cadrul unui liceu din Roman (2007). Un portret al distinsului profesor a realizat Liviu Dănceanu, fost elev, într-o scrisoare deschisă, publicată în România literară: Ani de zile v-am citit cronicile şi eseurile împrăştiate cu generozitate prin varii reviste moldave. […]. Articolele Dvs. despre fenomenul muzical deconspirau, înainte de toate, o candidă curiozitate. […] simţeam că aceste articole adăpostesc o erudiţie ca o bancnotă ce nu poate fi folosită decât acolo unde ea are valoare. […]. V-am citit, concomitent, opiniile în legătură cu artele plastice, cu literatura, filosofia, estetica, ştiinţa. Când v-am întâlnit prima oară, acum câţiva ani, în Romanul copilăriei mele, am avut imaginea bruscă a intelectualului-savant plasat mult mai aproape de fericire decât orice ambiţios fecund în resurse şi sigur pe mijloacele sale, […]

OPERA: ■ În volum: * Monografia Liceului «Roman-Vodă» II, Roman, 1972; * Locul şi Spiritul – Valori artistice din Roman, 1998; * Irimescu. Statornicie şi zbor, P.-Nţ., 2000; * Scrieri I-V, B., 2004; Primii fiori (scrieri din adolescenţă), Roman, 2005; * Mileniul Trei pe portativ I (Ontifonismul. Constelaţii), Roman, 2006; * Modelarea Normativului Juridic, B., 2007; * «Mioriţa» – mit triadic, Roman, 2007. ■ În periodice (selectiv): Acţiunea: * 653/2001; Antiteze: * 1-2; * 3-4; * 5-6-7: * 8-9-10; * 11-12/2000;* 1-2-3; * 4-5-6; * 7-8-9/2001;* 10; * 11(4-5-6); * 12(7-8-9)/2002; * 13(10-11-12); * 14-15; * 16-17/2003; * 18; * 19-20; 21/2004; 21/2007;. Apostolul: * 20/2000, * 55/2003; * 66/2004. Asachi: * 124; * 125; * 127; 129/1999; * 131; * 135; * 136; * 137; * 139; * 141; 142/2000;* 143 – 146; * 148; * 151 – 154/2001; * 155 – 157/2002;  * 159; * 160; * 163 – 166/2002;  * 167 – 173; * 175 – 178/2003; * 179; * 190/2004; *193; * 195; * 196; * 200; * 201/2005; 1(237); * 2; * 4(240); 5(241); * 6; * 7; * 8/2009; * 9; * 10; * 11/2010; * 12; * 13; * 14: * 15/2011: Ateneu: * 3/1981; * 7; * 12/1985; * 4;  * 10; * 14/1986;* 9/1987; * 5; 8/1988; * 7/1989; * 4; * 5/2000; * 2/2001 * 11 – 12/2003; Ceahlăul: * 15. 03. 1968; * 21. 02; * 11. 03; * 10.; * 20. 05. * 13. 11. 1969; * 21. 04. 1973; * 16. 02. 1980; * 25. 04. 1981; * 14. 06. 1986. Convorbiri literare: * 4; * 11/1999; * 2; * 3/2000; Cronica: * 23; * 31; * 48/1969; * 2/1970.  Gazeta de Roman:* 229; * 269; * 282; * 287; * 305; * 319/1997; * 326; * 331; * 333; * 335 – 337; * 344/1998. ■ În antologii:* Ante, O antologie; * Bucureşteanu, Poeţi nemţeni; * Răzeşu, AntologieMonitorul de Neamţ: * 26. 09/2007.

REFERINŢE: În periodice:  AP.: * 45/2003; * 70/2005; ASC.: 119/1999; * 196/2005; * 3(239)/2008; * 4(240)/2008; * 12/2011; ATN.: * 11-12/2005; ATZ.: * 3; * 4/2008; C.: * 14. 05. 2008; RL.: * 30/2005; În volume: * Ioan Chelaru, Prefaţă la vol. Modelarea Normativului Juridic, Ed. pentru Ştiinţă S. I. T., 2007; * Donea, Ateneu 40, I; *  Tudor Ghideanu, «Mioriţa» sau ziua a 8-a a Creaţiei, prefaţă la vol. Mioriţa – mit triadic, Roman, 2007; * Ion Irimescu, Cuvânt înainte, la vol. Gheorghe A. M. Ciobanu, Irimescu. Statornicie şi zbor, P.-Nţ., 2000; * Ion Irimescu, Cuvânt înainte, la vol. Scrieri I, Muzica, B., 2004; * Enciclopedism şi Creaţie, prefaţă la vol. Primii fiori, Roman, 2005; * Prangati, Dicţ. oamenilor din Neamţ; * Tomşa, Împătimit…, III, IV; * Who’swho;

 

NOTE CRITICE

 Descoperim, în eseurile din volumul «Scrieri», adevărate bijuterii literare, care contribuie la alcătuirea portretului ce aparţine, în egală măsură, specialistului, bun cunoscător al celor şapte arte – creator şi analist subtil în aceste domenii, la fel de instruit şi cunoscător în domeniul ştiinţific, dar şi ale scriitorului, mânuitor priceput şi plin de har al condeiului, posesor al instrumentelor necesare şi potrivite pentru turnarea discursului mintal în forme, în structuri adecvate, fără a adăuga nimic în plus, cu acea ştiinţă a echilibrului de a fi mereu median între austeritate şi preaplin, strecurând la momentul potrivit elementele ce ţin de picanterie, totul îmbrăcat într-o impecabilă limbă română, ale cărei cuvinte sunt obligate să se ordoneze în asocieri inedite născătoare de tropi surprinzători, mai ales când este vorba despre metaforă. (Constantin Tomşa) ■

 

                                                                                *

 

CIORTAN Georgel (11. 06. 1934, Roman, Neamţ)

 S-a născut în familia Mariei (n. Juncu), casnică, şi a lui Iancu Ciortan, muncitor la o băcănie din Roman. După clasele primare (Şcoala Nr. 1 de Băieţi din oraşul natal), când l-a avut învăţător pe Gheorghe Năsturaş, cel care semna poezii cu pseudonimul Volbură Poiană, Ciortan Georgel a frecventat Şcoala Profesională de Pielărie şi Încălţăminte din Bacău (1948-1951), apoi cursurile serale ale Liceului Nr. 2 din Roman (1963-1968). Din 1958, a lucrat la Fabrica de Ţevi (azi, Mital Stil), ca muncitor, iar din 1971, până la pensionare (1990), ca tehnician la Serviciul organizare-normare-salarizare. Este autorul unei singure cărţi publicate: Umbrele trecutului (2003). A fost membru în formaţia de teatru a Cercului Militar din localitate, activitate răsplătită cu un premiu la Sărbătoarea Culturii Romaşcane (iunie 2007).Gheorghe A. M. Ciobanu, îşi încheia cronica literară Trecutul ca „umbr㔺i vers (Ziarul de Roman, 13. 09. 2004), referitoare la cartea lui Ciortan Georgel cu aprecierea: Un volum liric, o răsfoire sinceră şi cuminte a unui „Album de familie”, o reîntâlnire spontană cu un „trecut” estompat, de acum, în „umbră” şi o creaţie „muzicală polifonică”, scrisă pentru „trei voci”: iubire, societate şi viaţă.

                                                                            *

CLIPA Gherasim (? 1760, Vicovul de Sus, Suceava – 1826, Roman)

 Fiu de preot, Clipa Gherasim îşi începe învăţătura la şcoala de la Mănăstirea Putna, unde era călugăr. De aici, după anexarea Bucovinei la Imperiul Habsburgic, vine la Mănăstirea Slatina, ca econom, apoi la Episcopia din Roman şi la Mitropolia din Iaşi, unde va ajunge arhidiacon (1787), arhimandrit (1792). Este trimis de mitropolitul Leon Gheuca la studii la Leipzig. Face parte din mişcarea iluministă din Moldova, alături de alţi cărturari cu tendinţe antifanariote, sprijiniţi de loja francmasonică. Ajunge episcop de Huşi (1796-1803) şi de Roman (1803-1826). Bun cunoscător al limbilor franceză, germană, greacă, va realiza multe traduceri. S-au păstrat manuscrise: din 1787, Taina francmasonilor tr. din Gabriel Perau, cu scopul, precizat în prefaţă, de a reabilita francmasoneria pe bază de informaţii; din 1792, Istoria craiului Sfeziei, Carol XII, după Voltaire, ediţia princeps din 1731 (manuscris descoperit la Putna în 1939); din 1793, într-un manuscris incomplet, se află prima traducere românească a unui roman picaresc, Viaţa domnului Heruvin de la Ronda, după Bacalaureatul de Salamanca, de Lesage. Clipa Gherasim se dovedeşte un bun cunoscător al limbii franceze şi posesor al  unui simţ deosebit al limbii în folosirea termenilor străini veniţi prin filieră franceză, astfel, particularităţile lingvistice ale textelor sale individualizându-l ca traducător. Traduce, după un exemplar grecesc, Istoria Americăi (prin 1795). Se face cunoscut prin traducerile împreună cu alţi cărturari şi prin sprijinul acordat altor traducători. OPERA: ■ În volum: Tr.: * Baltasar Graciàn y Morales, Critil şi Andronius, Iş., 1794; Ms.: * Gabriel Perau, Taina francmasonilor (1787); * Voltaire, Istoria craiului Sfeziei, Carol XII, (1792); * Lesage, Viaţa domnului Heruvin de la Ronda, (1793); Istoria Americăi (1795); * Baltasar Graciàn y Morales, Critil şi Andronius (1927). ■În periodice: AAR.: * T. VIII, 1927-1928; ALN.: * 45-63, 11/1946; CEL.: * I/1934; CRC.: * 14/1975; JML.: * 1-12/1939; LR.: * 4/1974; RITL.: *  2/1973; SCR.: * I, 8/1943; REFERINŢE: ■ În volum: * Melchisedec, Crhonica Huşilor; * Melchisedec, Crhonica Romanului II; * Erbiceanu, Istoria Mitropoliei; * Popovici, Studii I, * Ariadna Camariano, Spiritul revoluţionar francez şi Voltaire în limba greacă şi română, B., 1946; * Rosetti – Cazacu – Onu, Ist. lib. Lit. I; * Duţu, Coordonate; * Ist. filoz. rom. I; * Dicţ. lit. 1900.

                                                                            *

CODREANU-NICULESCU Ana (1880, Bitolia, Macedonia -1936, Roman)

    Absolventă a Şcolii Normale de Fete din Iaşi, va funcţiona ca institutoare la Roman, iar după ce va lua licenţa în litere şi filozofie, cu magna cum laude, la Universitatea Bucureşti (1908), va preda limbile română şi franceză la  Liceul Roman-Vodă. A efectuat călătorii de studii în Germania, Franţa, Suedia, Marea Britanie, Norvegia. A tradus Antigona de Sofocle, (Casa Şcoalelor, 1924), precum şi din Haiene, Shakespeare, Baudelaire, Tolstoi, Münzer. La fel ca soţul ei, C. Niculescu-Novaci, va desfăşura o bogată activitate publicistică (Ramuri, Floarea darurilor, FătFrumos, Universul literar Adevărul literar, Semănătorul, Scena şi în redacţiile revistelor Lumea copiilor şi Revista copiilor şi tinerimii). OPERA: ■ În volum: * Suflete de copii, proză; * Floarea paştelui,proză; * Poveşti de sărbători,schiţe şi amintiri (editată la Roman)); * Cel mai frumos dar (teatru), 1931;  REFERINŢE: ■În periodice: ASC.: * 37/1993; ■ În volum: * Ciobanu A. M.  Locul şi spiritul;  *Prangati, Oameni din Neamţ; * Ante, O antologie.

NOTE CRITICE

 Prin creaţia sa, Ana Codreanu-Niculescu se alătură discret şi pedagogic acelei literaturi feminine, ante şi postbelice româneşti, prin care se revelau unei lumi cuprinse de utilitarism şi cochetărie fie adâncurile insondabile ale iubirii, fie visele, uneori contradictorii, ale copilăriei. (Gheorghe A. M Ciobanu) ■

                                                                            *

COSTEA Puiu (25. 04. 1947, Roman -13. 09. 2011, Roman)

 S-a născut în familia Mariei (n. Munteanu), funcţionară, şi a lui Gheorghe Costea, ofiţer. A urmat, în Piatra-Neamţ, cursurile primare la Şcoala Medie, pe cele gimnaziale, la Şcoala Nr. 2, iar pe cele liceale la Petru-Rareş (1966). A absolvit: Şcoala Postliceală Carol Davila din Roman (1969), Facultatea de Educaţie Fizică şi Sport, Secţia Kinetoterapie (1973), apoi Secţia de Ziaristică  a Universităţii Dimitrie Cantemir (1996). A colaborat cu poezie şi publicistică la: Ateneu, Ceahlăul, Cronica, Gazeta de Roman, Luceafărul, bucurându-se de aprecierile unor nume de prestigiu din literatura română: Geo Bogza, Cristian Livescu, Grigore Vieru, Gheorghe A. M. Ciobanu, Constantin Paiu. REFERINŢE: ■În periodice: ASC.: * 163/2002

 

NOTE CRITICE

 […] Puiu Costea¸ un alt «amânat» greu explicabil în materie de debut, dar prezenţă activă. (Cristian Livescu).

                                                *

COSTIN Miron(1633, Iaşi . 1691, Roman)

             Cronicarul, poetul şi traducătorul M. C., al doilea fiu din cei 11 ai hatmanului Ion (Iancu) Costin şi al Saftei Scoarţeş, nepoată a domnitorului Barnovschi şi rudă cu vechile familii boiereşti Balica şi Movilă. Împreună cu tatăl şi alţi doi fraţi ai săi, s-a refugiat în Polonia şi au primit titlul de nobil. Viitorul cronicar urmează cursurile Colegiului Iezuit din Bar, studii umaniste în limba latină, finalizate în 1652. Revine în ţară (1653) şi, ca dregător în Divanul Domnesc, va urca în rang, de la pârcălab de Hotin, mare comis, mare vornic până la mare logofăt. Desfăşoară o bogată activitate diplomatică în solii cu turcii, ungurii, polonezii şi italienii. Între 1683-1686, se refugiază în Polonia, unde îşi va scrie ultimele lucrări. Intrând în dizgraţia lui Constantin Cantemir, acesta va porunci decapitarea sa şi a fratelui său Velicico, care se va executa la Roman (decembrie 1691). Activitatea sa cărturărească confirmă spiritul său enciclopedic şi trăsăturile de adevărat uomo universale, concepţia sa filozofică şi talentul narativ se vor manifesta cu plenitudine în opera sa istorico-literară, remarcabilă nu prin proporţii, ci prin valoarea ideilor promovate ocupând, astfel, un loc aparte în umanismul românesc. El este primul cărturar român care scrie, într-o limbă străină (polona), două cărţi despre români şi despre originea lor: De neamul moldovenilor, din ce ţară au ieşit strămoşii lor şi Cartea pentru descălecatul dintâi a Ţării Moldovii şi neamului moldovenesc. Întreaga sa operă pune în evidenţă erudiţia autorului şi concepţia sa în domenii diferite(originea latină a românilor, comunitatea de sânge şi de limbă a acestora, indiferent de limitele statale în care vieţuiesc, rolul educativ al istoriei şi necesitatea cunoaşterii temeinice a trecutului propriului popor constituie adevăratele linii de forţă ale operei lui M. C.). Program său istorico-literar este câte se poate de clar exprimat în predoslovia lucrării De neamul moldovenilor.

OPERA: ■ În volum: * De neamul moldovenilor, din ce ţară au ieşit strămoşii lor, publ. M. Kogălniceanu (Cartea pentru descălecatul dintâi a Ţării Moldovii şi neamului moldovenesc) în Letopisiţile Ţărei Moldovii, I, Iş., 1845;* Letopisiţul Ţării Moldovii de la Aron-Vodă de unde este părăsit de Urechi vornicul de Ţeara de Gios, în Letopisiţile Ţării Moldovii, I, Iş., 1845; * Descrierea Moldovei şi a Ţărei Româneşti în trei cânturi, în versuri polone (tr. şi publ. B. P. Hasdeu), Arhiva istorică a României, I, 1865, partea I; * Despre poporul Moldovei şi al Ţerei Româneşti (tr. B. P. Hasdeu, publ. M. Kogălniceanu), în Cronicile României sau Letopisiţele şi Valahiei, III,  B., 1874; * Opere complete, I-II, îngr. V. A. Urechiă, glosar, I. Şăineanu, B., 1886-1888; ■ În periodice: Satyrul: * 10/1866; REFERINŢE: ■ În periodice: ASC.: * 1/1991; * 40; * 50/1993; CP.: * 16/1874; RL.: * 39/1972; * 12/2001; ■ În volum: * V. A. Urechiă, Miron Costin, Cv., 1894; * Aron Desusianu, Istoria limbii şi literaturii române, ed. a II-a, Iş., 1894; * Iorga, Ist. lit. XVIII, II; * Giorge Pascu, Miron Costin, Iş., 1921; * Iorga, Ist. lit. I; * P. P. Panaitescu, Influenţa polonă în opera şi personalitatea cronicarilor Grigore Ureche ţi Miron Costin, B., 1925; * Puşcariu, Ist. lit.; * Ioan Lipaş, Miron Costin şi concepţia lui filozofică-religioasă asupra istoriei, Sb., 1934; * Giorge Pascu, Cronicarii moldoveni Gligorie Ureche şi Miron Costin, Iş., 1936; * Lucian Predescu, Doi cronicarii moldoveni Grigorie Ureche şi Miron Costin, B., 1939;  * Dumitru Almaş, Miron Costin, I-II, B.,  1939; * Călinescu, Ist. lit. (1941); * I. Nistor, Miron Costin, Viaţa şi opera, B., 1942; * Cartojan, Ist. lit. II; * Leca Morariu, Miron Costin, Cernăuţi, 1942; * Eugeniusz Zdrojewski, Miron Costin, B., 1943; * Lăudat, Ist. lit. I; * Ivaşcu, Ist. lit. I; * Piru, Ist. lit. I; * Eugen Negrici, Naraţiunea în cronicile lui Gligorie Ureche şi Miron Costin, B., 1972;  * Rotaru, Valori; * Scarlat, Ist. poeziei; * Manolescu, Istoria I; * Elvira Sorohan, Miron Costin. Permanenţe ale mentalităţii româneşti, Iş., 1995; * Dicţ. esenţial; * Dicţ. lit. 1900; * Dicţ. general C/D; * Ciobanu A. M.  Locul şi spiritul; * Ciobanu, Scrieri II, V; * Prangati, Dicţionarul oamenilor din Neamţ.

 

NOTE CRITICE

 Darul de scriitor al lui Miron Costin nu se mai nutreşte din concreteţea individuală a cuvintelor. Aceleaşi vechimi în lexic, puse în slujba unei mari stilistici, se sting. M. observă sistematic, compune şi ceea ce iese de sub pana lui, mult mai puţin spontan, este rodul unei arte. El are lunga respiraţie epică, simţul sublim al destinului u,am, meşteşugul patetic de a se opri din când în când să răsufle de greutatea faptelor şi să le contemple de sus. (George Călinescu)

                                                                                *

CRISTOVEANU Nicolae C. (3. 09. 1908 – 12. 01. 1993, Bucureşti)

 Prozatorul, memorialistul, traducătorul Nicolae C. Cristoveanu s-a născut şi a copilărit la Roman, în casa bunicului matern Neculai Kapri, ca fiu al lui Criste Cristoveanu (1884-1938), jurist, în două rânduri prefect de Bacău, şi al Ioanei-Janeta. A urmat cursurile ciclului primar la Şcoala Nr. 2 de Băieţi din Bacău. După studii liceale absolvite cu cea mai mare medie la bacalaureat, a urmat Facultatea de Drept de la Universitatea din Bucureşti (1933) şi a obţinut diploma de doctor în drept la Paris. Concomitent, a frecventat cursurile Şcolii. de Studii Politice, secţia diplomatică. Aproape două decenii a fost referent şi consilier juridic al Băncii Naţionale. După 1945, până la pensie, a fost muncitor necalificat, planificator, fotograf, economist. Este pasionat de vânătoare şi scrie cărţi în domeniu, de fotografie (în 1957, membru al Asociaţiei Artiştilor Fotografi din România), organizează  57 de expoziţii naţionale şi 33 internaţionale, obţinând 28 de premii şi menţiuni. Scrie cu predilecţie, dând dovadă de har narativ, literatură cu tematică cinegetică, înscriindu-se în descendenţa sadoveniană, în ceea ce priveşte schema  întâmplărilor narate: secvenţe iniţiale în care face uz de informaţia documentară despre istoria vânătorii sau de ordin cultural-literar, tangente cu naraţiunea propriu-zisă, insolită, captivantă, coţcărească. Trădează calităţi de în fiziologia  animalieră, conturând adevărate fişe morale animalelor vânate, precum şi de portretist talentat în evocările tovarăşilor de vânătoare. Memorialistica sa conţine preţioase date documentare, referitoare la formarea sa ca elev şi student, apoi la epoca de privaţiuni morale, dar şi imagini inedite despre Bacău. Ca poet, cultivă pastelul dar trădează şi o înclinaţie aparte pentru lirica argheziană în Cuvântul: Cuvântul aibe miezul nesfârşit / Şi marginile fără de hotar, / Înviorat în foc necontenit / Şi-l bea flămânzii şi sătenii iar… A fost membru al Asociaţiei Scriitorilor din Bucureşti.

OPERA: ■ În volum: * Veche patimă, vânătoarea…, B., 1980; * Alte întâmplări de vânătoare..., B., 1983; * Freamătul pădurii (Amintiri de vânătoare). B., 1989; REFERINŢE: ■În periodice: ATN.: * 3/1992; * 30/993; * 5/1994; * 220/1995; FB.: * 3/1992; * 5/1994; Sinteze: * 30/ian. 1993; Ultima oră (Bc.): 220/1 apr., 1995.■În volume: * Victor Mitocaru, Viaţa lui Criste Cristoveanu, Bc., 1998; * Budău, Bacăul. * Cornel Galben, Personalităţi băcăuane, vol. I, Editura Corgal Pres, Bacău, 2000. ■

 

*

(autor: Constantin Tomşa)

Lasă un răspuns