«

»

Criticul literar Ion Rotaru

Între oamenii de seamă ai judeţului Neamţ din domeniul literar, criticul şi istoricul literar Ion Rotaru ocupă un loc important. Deşi comuna în care s-a născut (la 11 septembrie 1924), Valea lui Ion, face acum parte din judeţul Bacău, dom’ profesor se considera nemţean. Cîndva, Valea lui Ion era în judeţul Neamţ.

Viitorul universitar urmează Şcoala Normală din Bacău (1936-1944) şi, concomitent, cursul superior al Liceului “Principele Ferdinand” din aceeaşi localitate, luîndu-şi bacalaureatul în anul 1947. Este învăţător în şcolile din Cîndeşti şi Vădurele din judeţul Neamţ, între anii 1946-1848. Îşi continuă studiile la Facultatea de filologie a universităţii bucureştene (1948-1952). În paralel cu pregătirea doctoratului devine colaborator extern la Istitutul de Lingvistică al Academiei. Îşi susţine doctoratul în 1964 cu teza “Eminescu şi poezia populară”, lucrare care a fost tipărită în anul următor. Este cooptat în anul 1953 la catedra de literatură română a facultăţii de filologie a Universităţii din Bucureşti, trecînd prin toate gradele didactice, pînă la cea de profesor. Se pensionează în anul 2001. Între anii 1968 şi 1971 este lector la Facultatea de litere a Universităţii din Lyon şi la suscursale acesteia din Saint Etienne (Franţa), iar după anul 1995 este profesor la instituţii de învăţămînt superior particular precum Universitatea “Spirul Haret”, Colegiul de Birotică (unde predă un curs de stilistică birotică), Institutul de Istorie a Diplomaţiei “Emil Racoviţă”, Academia pentru Studiul Comparat al Religiilor şi Culturilor universale ş.a.

Ion Rotaru a debutat ca lingvist cu un studiu referitor la depalatizarea labialelor în graiul de pe valea Bistriţiei, sub titlul “Cum vorbim”, apărut în 1952, iar editorial cu o biografie comentată despre Ion Creangă (în anul 1959). Prima sa carte de critică “Eminescu şi poezia populară” urmăreşte prezenţa şi asimilarea elementului folcloric în creaţia poetului naţional. În colaborare cu Sorin Alexandrescu, publică “Analize literare şi stilistice (1967), aplicate unor creaţii de poezie, proză şi dramaturgie românească, foarte utile pentru elevi, carte apărută în mai multe ediţii.

Opera sa principală “O istorie a literaturii române” (trei volume), apărută în perioada 1971-1987, constituie una din puţinele încercări postbelice de abordare integrală a evoluţiei istorice a literaturii române. A doua ediţie, revizuită, în şase volume, apărută în perioada 1994-2001, se extinde mult, atît în timp – de la Ovidiu şi autorii scrierilor patristice din epoca străromână pînă în anul 2000 – cît şi în spaţiu, înglobînd şi literatura română din Basarabia, Bucovina, Banatul Sîrbesc, Israel şi diaspora românească de pretutindeni. Un al şaptelea volum ar fi urmat să cuprindă critica, teoria şi istoriografia literară din a doua jumătatea a secolului al XX-lea. Scopul, în mare măsură atins, a fost acela de a oferi o lucrare de sinteză accesibilă pentru publicul larg dar şi funcţională pentru cei din domeniu. Modest, autorul nu îşi ascunde, totuşi, “mica ambiţie de a suplini, pînă la apariţia altora mai bune şi mai complete” realizarea unei asemenea scrieri de anvergură. De reţinut faptul că Ion Rotaru este cel dintîi critic literar român care a inclus în “Istoria…” sa fişele scriitorilor tineri din Neamţ, de la Aurel Dumitraşcu pînă la Constantin Acozmei.

Aceeaşi perspectivă evolutivă, cu insistenţă analitică asupra momentelor importante ale afirmării conceptului, relevă lucrări precum “Forme ale clasicismului în poezia românească pînă la Vasile Alecsandri”, apărută în 1979, cursul universitar “Literatura română veche” (1981) şi “Valori expresive în literatura română veche”, două volume, apărute în anii 1976 şi 1983. Ion Rotaru a contribuit la alcătuirea capitolului “Literatura istorică în a doua jumătate a secolului al XVIII-lea, inclus în primul volum al tratatului academic “O Istorie a literaturii române”. A îngrjit sau prefaţat scrieri importante semnate de Dimitrie Cantemir, Ion Neculce, Constantin Stamati, Vasile Alecsandri, Nicolae Filimon, Mihai Eminescu, Ion Creangă, George Coşbuc, Nicolae Iorga şi alţii. Este autorul a altor numeroase cărţi de critică sau istorie literară.

Ion Rotaru se stinge din viaţă la Bucureşti, în ziua de 18 decembrie a anului 2006, în vîrstă de 82 de ani.

 

 

ziarulceahlaul.ro

Lasă un răspuns