«

»

Mariana Cristescu – Glasul pământului românesc!

Motto: „Căci nu este nimic ascuns care nu va fi descoperit, şi nimic tăinuit care nu va ieşi la lumină. Dacă are cineva urechi de auzit, să audă:” (Marcu 4:22-23)
 Noi dovezi despre vechimea şi genialitatea străbunilor noştri ies la iveală din pământul românesc, la fiece zgârietură de târnăcop întru zidire! După ce nici bine nu s-a uscat cerneala tipografă a publicaţiilor  anunţându-ne descoperirile transilvane, arheologul Mihai Gabriel Vasilencu a găsit, şi el, pe plaiuri moldovene, la Hândreşti, comuna Oţeleni, mai multe tăbliţe de piatră cu inscripţii misterioase, asemănătoare celor de la Tărtăria (vechi de peste 5.500 de ani),  relevând scrierea geţilor. Profesorul speră ca rezultatele de laborator să demonstreze că aceste tăbliţe sunt primele forme de scriere din istoria lumii. Specialiştii au început deja să le analizeze, pentru a stabili vechimea şi alfabetul folosit. Tot acolo se aflau şi unelte din silex, de provenienţă străină. Lucru normal, deoarece, potrivit istoricilor, în zona Hândreşti exista, în urmă cu mii de ani, un important drum comercial, ce lega Moldova de Ucraina şi Polonia.

De fapt, secolul XXI a fost marcat, încă de la început, de descoperirea unei întinse reţele de tuneluri subterane, posibil interconectate la nivel mondial. Fapt care a facilitat, desigur, isteria transformării multora dintre acestea în refugii de lux – pentru cei mai „egali” dintre cetăţenii mapamondului – în aşteptarea …Apocalipsei. Nimic nou sub soare! Oamenii de ştiinţă confirmă că, pe lângă grote şi peşteri create de natură, peste tot în lume, s-au descoperit diverse canale şi tuneluri subterane construite de civilizaţiile antice; spaţii, adesea gigantice, ai căror pereţi au fost trataţi pentru conservare prin metode şi tehnologii necunoscute în ziua de azi.

În zona Europei Centrale, pe teritoriile Cehiei, Poloniei şi Slovaciei, se întind Carpatii Beskizi. La graniţa dintre Polonia şi Slovacia se află cea mai înaltă culme, Babia (Babia Gora), cu o altitudine de 1.725 m. În folclorul celor două popoare există multe legende legate de acest vârf. Se spune că locuitorii zonei păstrează secretă existenţa unui tunel sub munte. În urmă cu câţiva ani, într-un ziar local polonez a apărut relatarea unuia dintre locuitorii satului Zawoja, Stanislaw Poniatowski. Acesta a povestit că, în anii ’60, tatăl său i-a dezvăluit taina munţilor. Au plecat împreuna din sat către «regina Babia», şi, ajungând la o înălţime de aproximativ 600 de metri, tatăl lui s-a oprit şi i-a spus că acolo va vedea o alta lume, va afla un secret care este transmis din generaţie în generaţie. Cu un efort imens, au dat la o parte o stâncă şi, dedesubtul ei, Stanislaw a văzut un puţ cu o deschidere largă, ce ducea către miezul pământului. «Pereţii erau netezi şi lucioşi de parcă ar fi fost acoperiţi cu sticlă. Tata a aruncat o frânghie şi am început coborârea. În interior, în mod straniu, aerul era uscat. Am coborât câţiva metri, până am dat de un tunel. Apoi, ne-am continuat călătoria prin tunelul uşor înclinat către interiorul pământului, până la o sală spaţioasă, cu o formă ovală. De acolo plecau mai multe tuneluri, în toate direcţiile. Tata mi-a spus că, urmând traseul lor, de aici se poate ajunge în alte ţări şi chiar pe alte continente. Tunelurile din stânga duc în Germania şi mai departe, în Anglia, până în America, iar cele din dreapta se întind, prin Rusia şi apoi prin China şi Japonia, tot până în America, unde se înnoadă iarăşi cu tunelul din stânga»”. „«Multe dintre ele s-au prăbuşit, altele nici măcar nu au fost descoperite, de aceea este foarte grea munca de dovedire a acestei ipoteze. Acum lucrăm la o hartă prin care să reprezentăm reţeaua. Însă, deocamdată, totul este aproximativ, deoarece nu avem informaţii complete şi nu au fost studiate Africa, India şi Australia» – declara P. Mirosnicenko, unul dintre cercetătorii LSP. Potrivit afirmaţiilor sale, se crede că aceste tuneluri au fost create de civilizaţii străvechi sau de alte civilizaţii, necunoscute, pentru a se putea refugia îăn caz de catastrofe naturale. În mod ciclic, planeta noastră este lovită de fel de fel de calamităţi naturale, cum ar fi cutremure, tsunami, erupţii vulcanice, ciocnirea cu asteroizi, aşa cum s-a întâmplat acum aproximativ 65 de milioane de ani, când, în urma impactului cu un asteroid, au dispărut dinozaurii şi majoritatea vieţuitoarelor planetei.”

„În ultimii ani, în zona Bucegilor s-au efectuat măsurători energetice care au constatat existenţa unor câmpuri de forţă extraordinară şi a unor treceri subterane ce traversează munţii dintr-o parte în alta.Mai mult, aceste măsurători au arătat existenţa a două treceri subterane, care merg din zona Bucegilor până în apropiere de Peştera Urşilor din Carpaţii Occidentali, acestea fiind întretăiate din când în când de diverse tunele mai mici sau mai lungi. Ceea ce este uimitor este altceva. Privite de sus (ipotetic), aceste tunele nu străbat haotic munţii, ci sub forma unor linii care figurează imaginea unui lup imens, având gura deschisă, ca atunci când se aruncă asupra prăzii. Capul lupului este în Munţii Apuseni, iar coada coboară până în apropiere de Pietroşiţa, judeţul Dâmboviţa.Întrebarea logică este dacă aceste tuneluri subterane au fost făcute de mâna oamenilor sau dacă au fost doar descoperite şi folosite de oameni? Este o întrebare la care, deocamdată, nu are cine să răspundă. Poate doar misticii, care au avut curajul să afirme că totul a fost construit de Zamolxis atunci când Marele Zeu a decis să apere acest pământ sfânt şi pe cei care-l locuiesc”.  

Light Detection and Ranging (LIDAR) este o tehnică activă de teledetecţie cu ajutorul căreia se pot obţine date de o acurateţe ridicată despre topografia terenului, vegetaţie ori diverse structuri şi construcţii. Potrivit specialiştilor, această tehnologie foloseşte trei sisteme de bază – scanarea laser care măsoară distanţele cu precizie, plus sistemul de poziţionare global (GPS) şi Inertial Measurement Unit (IMU) pentru înregistrarea orientării. Tehnologia presupune folosirea de calculatoare cu capacitate ridicată de stocare şi calcul. Folosită în arheologie, tehnologia LIDAR arată exact mărimea sitului, limitele lui şi construcţiile în terase.

       În 1993, România demara o amplă campanie de punere în valoare a cetăţilor dacice de la Grădiştea. Un studiu multidisciplinar efectuat la faţa locului a pus în evidenţă faptul că sub ceea ce este acum decopertat există un uriaş ansamblu arhitectonic, un ansamblu militaro – civil compact, cu mai multe nuclee, întins pe o suprafaţă de peste 200 de kilometri pătraţi. „Acest oraş îngropat este predacic şi e foarte bogat în aur. Specialiştii români au întocmit nişte planuri de detaliu cu siturile subterane nedecopertate, pe care le-au strâns într-un dosar trimis Ministerului Culturii şi Cultelor. O copie a planurilor a ajuns, însă, şi la căutătorii clandestini de comori, care au relaţii puternice în zona clasei politice. Hoţii ştiu acum cu exactitate unde să caute.”

       Ceea ce spuneau anticii s-a confirmat. Fortificaţiile sunt deosebit de complexe şi sunt suprapuse, în multe locuri, pe aşezări mai vechi.

Arheologii români au spus demult că doar 3 la sută din vestigiile vechii capitale a Daciei au fost până acum scoase la lumină, restul rămânând ascunse sub pământ.

BBC lucrează încă de anul trecut la un proiect despre Imperiul Roman şi despre cum tehnologia prin satelit îi ajută pe arheologi să descopere noi situri arheologice romane. Filmările la documentar au început în martie şi, vreme de cinci săptămâni, echipa BBC s-a plimbat de-a lungul fostului imperiu şi a filmat în Italia, Tunisia, Iordania, iar, la final, a poposit în Munţii Orăştiei, la Sarmizegetusa Regia, fosta capitală a dacilor, cucerită de romani în urma a două războaie grele.

 „Cea mai importantă descoperire din Munţii Orăştiei o reprezintă incintele subterane. În zona numită Vârtoape, pe o suprafaţă de aproximativ patru kilometri pătraţi exista 75 de gropi conice, de diferite dimensiuni, unele cu diametre de până la 70 de metri. Aparatele au detectat foarte multe incinte paralelipipedice care comunică între ele precum camerele unei locuinţe. Este vorba de incinte naturale modificate de mâna omului. Multe dintre ele comunică cu platoul de deasupra prin drumuri antice. De la aceste incinte pleacă mai multe tuneluri către munţii din apropiere, unele parţial prăbuşite. Unul merge chiar către sanctuarele din Sarmisegetuza Regia, unde, de asemenea, au fost detectate câteva incinte subterane. În urma măsurătorilor a rezultat că, în zona Vârtoape şi în imediata apropiere se află vestigiile cele mai impresionante ale complexului, inclusiv sanctuare, construcţii cu o vechime mult mai mare decât cele de la Sarmisegetuza. Conform studiului întocmit, acest oraş subteran şi construcţiile de la suprafaţă, mult mai numeroase decât cele de la Sarmisegetuza Regia, au constituit centrul fortificaţiilor, cu alte cuvinte centrul mega-oraşului regilor daci, sau al cui va fi fost mai înainte.

BBC şi Discovery scanează Sarmizegetusa ascunsă. Ea este numită şi „zona crepusculară a Europei”, din cauza unor fenomene ciudate care au loc în zona respectivă. În sanctuarul dacic dela Racoş s-au găsit cuie dacice de fier care nu ruginesc!Testate cu raze X, s-a descoperit că, într-adevăr, cuiele au 2.000 de ani. În componenţa lor intră fier pur (99, 97%), magnetită, oxid de fier şi alumino-silicaţi. Cuiul nu rugineşte. În lume mai sunt două exemple de astfel de fier inoxidabile: stâlpul de fier de la Delhi şi discul din Mongolia, cercetate de NASA. S-au mai găsit şi nişte calupuri de fier dacic de peste 40 de kg. La acea vreme, romanii nu puteau să topească în cuptoarele lor bucăţi mai mari de 25 kg”…

Recentele săpături la Autostrada Sibiu-Deva au scos la iveală trei aşezări antice, la Şibot, Turdaş şi Cristian. Prima a fost construită în perioada ocupaţiei romane, a doua este datată cu mai bine de 2.000 de ani înaintea piramidelor din Egipt, iar a treia este din perioada neolitică –informează Pro TV.

La Şibot, judeţul Alba, arheologii au descoperit o întinsă aşezare romană de secol II, unde nivelul de trai al locuitorilor era foarte ridicat, cu un ansamblu de locuit şi clădiri cu caracter public. Acestea aveau un sistem de podele suspendate, pe sub care circula aerul cald, iar accesul în încăperi se făcea pe trepte. Oraşul avea edificii somptuoase şi un sistem de fortificaţii, şi este considerat cel mai vechi din Transilvania. Arheologii inclină să creadă că locuitorii acestei aşezări erau meşteşugari, dat fiind numărul mare de cuptoare în care se ardeau lutul şi artefactele descoperite în zonă.

          O echipă formată din reprezentanţi ai Muzeului Naţional Brukental din Sibiu şi din reprezentanţi ai Universităţii „Lucian Blaga” a realizat o serie de cercetări la Turdaş, în Hunedoara (la 20 de kilometri de Şibot), unde au descoperit un alt oraş fortificat, construit în anul 4.200 înainte de Hristos, adică mai vechi decât piramidele din Egipt.

Suprafaţa cercetată de la arheologii sibieni, în perioada mai-noiembrie 2011, a fost de aproximativ 11 hectare, „o cercetare arheologică imensă, peste orice standard în Europa”. „De ce spun că e primul oraş din Transilvania, ca să nu spun cel puţin din sud-estul Europei: pentru că am descoperit un sistem de fortificaţie, de împrejmuire, compus din 11 palisade şi şanţuri succesive, pe o profuzime de 200 de metri. Am descoperit două porţi de intrare în sistemul de fortificaţie, cu turnuri, totul din lemn. Acest sistem, de o aşa de mare dimensiune, nu s-a putut cerceta în Europa, fiindcă costă foarte mult. Am surprins aceste palisade, şanţuri, turnuri, care ocroteau un nucleu care, din punctul meu de vedere, în stadiul iniţial avea cam 100 de hectare de împrejmuit”, a declarat Sabin Luca, directorul Muzeului Brukenthal din Sibiu, în cadrul unei conferinţe de presă. „Trebuie să ne gândim la un mare centru regional al acelui moment. (…) Am găsit explicaţia asupra numărului mare de vase şi statuete de lut descoperite aici. Am găsit 60 de cuptoare pentru arderea obiectelor de mici dimensiuni şi singura concluzie care se poate trage este că aici se făcea plastica de statuete, idolii, pentru o ţară. Şi această mare aşezare sacră cu caracter urban livra aceste piese, consacrate deja, spre comunităţi. E singura aşezare din toate cele cercetate până acum din Europa neolitică care are un număr aşa mare de cuptoare. (…) Putem argumenta ideea că suntem în faţa unei aşezări protourbane aidoma marilor aşezări din Orient, o aşezare care avea sigur regi, datorită statuilor pe tron”, a explicat Sabin Luca. În situl de la Turdaş au fost descoperite şase orizonturi diferite, datate în neoliticul timpuriu, eneoliticul timpuriu şi dezvoltat, perioada dacică şi cea medievală, în jurul secolului XII. Arheologii români vor să realizeze o reconstituirea acestui  oraş în cadrul unui parc arheologic, în apropiere autostrăzii Sibiu Nădlac, după model ungurilor, care au construit deja unul, şi al oraşelor occidentale. De fapt, aşezarea ce datează „de dinainte de piramide” era cunoscută de arheologi încă de la jumătatea secolului XIX, inclusiv Sabin Luca conducând, din 1992, vreme de opt ani, cercetări arheologice în zonă, însă acestea au fost de mici dimensiuni –  scrie ronduldesibiu.ro.

Încă o aşezare neolitică unică în Europa a fost scoasă la lumină pe tronsonul patru al Autotrăzii Sibiu-Orăştie, la Cristian. Situl a fost denumit Tărtăria 1, iar piesele descoperite aici tot în timpul realizării lucrărilor de construcţie pe şantierul autostrăzii datează din perioada epocii fierului. Printre acestea se numărat mai multe obiecte din bronz şi din fier, dar şi unele vase din ceramică.”

Pe timpul dacilor, tunelurile şi trecerile subterane, strategice, din munţi erau cunoscute doar de sacerdoţi şi de câţiva nobili. Secretele preoţilor daci au fost preluate de preoţii creştini, retransmise mai departe numai călugărilor virtuali. „Munţii Bucegi ascund o parte din secretul nostru existenţial. Totul a început pe vremea primului domnitor din dinastia Basarabilor, când platoul Bucegilor a fost interzis pentru oamenii de rând. Acolo se antrena cavaleria domnitorului , acei oşteni «roşii» (denumire dată de îmbrăcămintea pe care o purtau), care formau unităţile de elită ale armatei domnitorului din Ţara Românească, folosite doar în caz de mare primejdie. Şi mai puţini cunosc de ce a fost ales platoul Bucegilor. Deoarece, în vremurile de primejdie, tezaurul Ţării era ascuns în tunelurile subterane din zonă şi păzit de oştenii «roşii». Legendele locale vorbesc şi despre existenţa unor tezaure deosebit de valoroase, acumulat de-a lungul a zeci de generaţii de conducători şi păstrat în zonă. Este un tezaur sfânt pe care fiecare domnitor era obligat să-l sporească pe timpul domniei sale. Dar nu avea voie să folosească nimic din acest tezaur. Cei care nu ţineau seama de aceasta erau crunt loviţi. Se spune că blestemul i-a lovit şi urmărit pe cei din ramura Drăculeştilor şi din cea a Dăneştilor. Pentru că au încercat să folosească tezaurul Ţării în scop personal, ei şi familiile lor au fost asasinaţi.” Aviz amatorilor!

Asupra subiectului vom reveni.

 

Mariana Cristescu

 

Lasă un răspuns