«

»

Scriitori din județul Roman– fişe de dicţionar: literele D / E (autor: Constantin Tomşa)


● Demetrescu Romulus ● Donici Panaite ● Dosoftei ●

● Eftimie ● Enianu Constantin ● Epure Alexandru ●

 

DEMETRESCU Romulus(10. 12. 1892, Roman -24. 12. 1972, Bucureşti)

 S-a născut în familia lui Gheorghe Em. Demetrescu, funcţionar la Fabrica de Zahăr, Mărăşeşti. A urmat cursurile şcolii primare în oraşul natal, apoi pe cele ale Liceului Naţional din Iaşi (1913), ale Seminarul Pedagogic Universitar, cu examene de capacitate pentru limba română şi filozofie. Doctor în filozofie (1925). Debutează publicistic din anii de liceu, în Activitatea tinerimii, Ploieşti (1910), cu note şi recenzii. Între cele două războaie, fiind cadru didactic la Cluj (Liceul Gheorghe Bariţiu, la Universitate şi la Seminarul Pedagogic), va colabora, cu  recenzii, cronici şi cu articole dedicate actualităţii literare, la revistele transilvane. Demersul său critic se înscrie în descendenţa maioresciană. Editorial a aebutat, în 1922, cu manualul de liceu, Elemente de logică şi metodologie, lucrare urmată de mai multe cărţi didactice. După 1944, conforma prefeţei la Tratatul elementar de logică (1947), lucra la un mare «Tratat de logică». OPERA: ■ În volum: * Însemnări critice, îngr. şi pref. Nae Antonescu şi Dimitrie Danciu, 1979. REFERINŢE ■ În periodice: ST.:* 3/1980; TR.: * 41/1980; În volum: * Antonescu, Scriitori; * Dicţ. scriit. rom., II; * Dicţ. general; * Prangati, Oameni din Neamţ

 NOTE CRITICE

 Cronicile, majoritatea analize  extinse, construite cu echilibrul şi metoda logicianului, aduc, alături de o netăgăduită adâncime a observaţiei, argumentele unui spirit critic pe cât de ascuţit, pe atât de ponderat, de lucid. Interesul comentatorului este îndreptat mai ales spre scriitorii din Transilvania, cu atenţie fiind privită şi literatura din celelalte provincii româneşti. (Remus Zăstroiu) ■

 

                                                                *

 DONICI Panaite (1825-13. 07. 1905, Burueneşti, Roman)

 A urmat cursurile Academiei Mihăilene din Iaşi, a continuat studiile la Paris, fiind primul român care obţine, în capitala Franţei, diploma de inginer. Revenit în ţară, a ocupat postul de conducere a Ministerului Lucrărilor Publice din Moldova. Este ctitor al bisericilor din Giurgeni şi Elisabeta (azi, Horia), din Judeţul Neamţ. OPERA: ■ În volum: * Calendarul bisericii din Răsărit în stil vechi şi stil nou, Cv., 1898 (ed. I şi a II-a, 1902; trad. în franceză, B., 1899; trad. în germană, B., 1903); * Etude sur la concordance des épates avec le ciel, Iş., 1900 * Cuvântul defunctului Panaite Donici, la sfinţirea Bisericii făcută de el în Comuna «Elisabeta», Judeţul Roman (azi, Horia, Judeţul Neamţ, n. n.), Roman, 1905; REFERINŢE: * Prangati, Dicţ. oamenilor din Neamţ.                           

 *             

DOSOFTEI (26. 10. 1624-13. 12. 1693)

 Istoriile, dicţionarele, exegezele literare conţin tot felul de presupuneri în ce priveşte originea cărturarului, dar în toate se precizează că acesta, pe numele de mirean Dimitrie, este fiul Mariei (zisă şi Misira) şi al lui Leontie Barila, neam de mazili de prin părţile Sucevei. Se ştie cu certitudine că, pe la 1649, era ieromonah la Probota, în 1658, era episcop de Huşi şi, peste un an, conducea Episcopia de Roman (1359). Înainte de a ajunge mitropolit al Moldovei (1671), va începe să versifice psaltirea, la care, după propriile mărturisiri, a lucrat vreo cinci ani foarte cu osârdie. O copie manuscris a textului, se află la Biblioteca Academiei şi poartă semnătura lui Dosoftei ca mitropolit. Cum se ştie, va fi tipărită în Polonia, la Uniev (1673), unde se va refugia (ianuarie 1674), împreună cu domnitorul Ştefan Petriceicu, pe care l-a sprijinit în politica anti turcească. La începutul anului viitor, după o detenţie de câteva luni, va fi reinstalat în scaunul de mitropolit. De acum, până la sfârşitul vieţii, avatarurile mitropolitului sunt prezentate în toate exegezele cu lux de amănunte, toate păstrând aproape identice consemnările lui Nicolae Cartojan, inclusiv în cea mai recentă lucrare, Dicţionarul general al literaturii române, vol. C/D, 2004. De altfel, în privinţa prestanţei cărturarului, Nicolae Cartojan îl va cita pe Ion Neculce, după ce va preciza că acesta era copil pe vremea când Dosoftei se afla în fruntea bisericii din Moldova: Acest Dosofteiu mitropolitul nu era om prost [neam de jos] de felul lui; era neam de mazil prea învăţat; multe limbi ştia: elineşte, latineşte, slavoneşte şi altele. Adânc din cărţi grăia şi deplin călugăr şi blând ca un miel; în ţara noastră pre aceste vremi nu se afla om ca acela. Am găsit şi o menţiune,potrivit căreia Dosoftei a fost ales episcop de Roman, direct de la Tazlău, unde era retras, fără a mai trece prin scaunul de la Huşi sau cel de la Rădăuţi.

OPERA: ■ În volum: * Stihuri la luminatul herb a Ţărâii Moldovei, în Psaltire a svântului proroc David, Uniev, 1673; reed. în Dumnezăiasca liturghie, Iş. 1679; în Psaltirea de-nţăles, Iş., 1680; în Molităvnic de-nţeles, Iş., 1681; reed. (Stihuri pre herghia Moldovei) în Viaţa şi petrecerea svinţilor, Iş. 1682; în Parimiile preste an, Iş. 1683, reed. în Psaltirea în versuri, îngr. Ion Bianu, B., 1887, reed. în Psaltirea în versuri, îngr. N. A. Ursu, I., 1974; * [Epigrama la psalmul 132], în Psaltire a svântului proroc David, Uniev, 1673, reed. în Psaltirea în versuri, îngr. Ion Bianu, B., 1887, reed. în Psaltirea în versuri, îngr. N. A. Ursu, I., 1974; * Apostrof, în Psaltire a sfântului proroc David, Uniev, 1673; reed. în Psaltirea în versuri, îngr. Ion Bianu, B., 1887, reed. în Psaltirea în versuri, îngr. N. A. Ursu, I., 1974; * [Domnii Ţării Moldovei] în Molităvnic de-nţeles, Iş., 1681; reed. în Parimiile preste an, Iş. 1683, reed. în Cronicele României sau Letopiseţele Moldovei şi Valahiei, III, publ. Mihail Kogălniceanu, B., 1874; * Opere I, îngr. N. A. Ursu, introd. Al. Andriescu, B., 1978; Traduceri: * Psaltire a svântului proroc David, pref. trad., Uniev, 1673; * Preacinstitul acatist şi paraclis al Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, Uniev, 1673; * Dumnezăiasca liturghie, Iş., 1679; * Psaltirea de-nţăles, Iş., 1680; * Molităvnic de-nţeles, Iş., 1681; * Viaţa şi petrecerea svinţilor, I-IV,  Iş. 1682-1686; * Parimiile preste an, Iş. 1683;

REFERINŢE: ■ În periodice: Columna lui Traian: * 10-12; * 44; * 45; * * 49; * 50; * 54; * 58; * 61/1870; ■ În volume: * Ştefan Dinulescu, Viaţa şi scrierile lui Dositei, Mitropolitul Moldovei, Cernăuţi, 1885; * Alexandru Apostol,Viaţa şi activitatea lui Dositei, Mitropolitul Moldovei, Bt., 1897; * Ovid Densusianu, Istoria literaturii române, B., 1898; * Iorga: Ist. lit.relig.; * Ist. lit.; * Ştefan Ciobanu, Dosoftei, mitropolitul Moldovei şi activitatea lui literară, tr. Ştefan Berechet, Iş., 1918; * Călinescu, Ist. lit. (1941); * Piru, Ist. lit. I; * Rosetti- Cazacu- Onu, Ist. lb. lit. I; * Dan Zamfirescu, Literatură şi cultură, B., 1975; * Negrici, Expresivitatea; * Dicţ. lit. 1900; * Manolescu, Istoria I; * Păcurariu, Dicţ. teolog.; * N. A. Ursu, Contribuţii la istoria culturii româneşti în secolul al XVII-lea, Iş., 2003; * Ciobanu A. M.  Locul şi spiritul; * Ciobanu A. M., Scrieri II; * Dicţ. analitic, IV; * Dicţ. general, C/D.

 NOTE CRITICE

 Munca luiDosoftei, atât cât o avem, reprezintă în istoria culturii noastre vechi un mare pas înainte. El, cel dintâi dintre vlădicii Principatelor, a deschis drumul limbii româneşti, către altarul bisericii. Strădaniile lui vor fi continuate, mai târziu, în Ţara Românească, de mitropolitul Antim Ivireanul. Prin traducerea «Psaltirii în versuri», Dosoftei a aşezat temeliile versificaţiei în literatura noastră cultă, iar prin  «Vieţile sfinţilor» a dăruit sufletului românesc din secolul al XVII-lea o bogată literatură de imaginaţie, împletită cu elemente miraculoase, plină de pietate şi uneori înviorată de graţie naivă. (Nicolae Cartojan) ■

 *

EFTIMIE(9. 11. 1914, Schitul, Hangu, Neamţ)

Arhiepiscop al Arhiepiscopiei Romanului şi Bacăului

 

S-a născut în familia lui Dimitrie şi a Elenei Luca, fiind educat în crezul dragostei faţă de muncă precum şi în respectul faţă de comorile pe care istoria le-a plantat pe aceste locuri strămoşeşti şi binecuvântate. După cursurile primare, urmate în satul natal, a frecventat Şcoala de Cântăreţi Bisericeşti din Iaşi (1930-1933). În 1934, este închinoviat la Mănăstirea Slatina. Urmează cursurile Seminarului Teologic Monahal de la Mănăstirea Cernica (1934-1941). În 1941, este tuns în monahism la Mănăstirea Ciolanu şi hirotonit ierodiacon. Se înscrie laFacultatea de Teologie de la Suceava (1945), pentru cursuri universitare pe care avea să le termine la Institutul Teologic din Bucureşti (1949), cu calificativul magna cum laude. În 1947, este hirotonit ieromonah. La 1 aprilie 1949, i s-a încredinţat stăreţia Mănăstirii Bistriţa-Neamţ, pe care avea să o conducă cu iscusită măiestrie până în 1966. Între anii 1951-1960, concomitent, a îndeplinit funcţia de exarh al mănăstirilor din Eparhia Romanului şi a Huşilor, ocupându-se de reorganizarea vieţii monahale. În anul 1966, este înălţat la rangul de arhimandrit şi numit stareţ la Mănăstirea Sfântul Ioan cel Nou de la Suceava, unde iniţiază lucrări de restaurare la catedrala Sfântul Gheorghe, la stăreţia şi chiliile din incinta mănăstirii alături de grija deosebită pentru viaţa monahală. La 30 ianuarie 1972, Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române i-a acordat demnitatea de Arhiereu-Vicar al Eparhiei Romanului şi Huşilor. La 23 aprilie 1978, a fost ales şi instalat ca Episcop titular al Eparhiei Romanului şi Huşilor. Din anul 1994, cele două Eparhii s-au separat, Preasfinţia Sa, rămânând Episcop titular al Eparhiei Romanului. În urma ridicării Episcopiei Romanului la rangul de Arhiepiscopie cu titulatura nouă de Arhiepiscopia Romanului şi Bacăului, în şedinţa Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române, desfăşurată în zilele de 18-19 iunie 2009, la Reşedinţa Patriarhală, sub preşedinţia Preafericitului Părinte Patriarh Daniel, Preasfinţitul Părinte Eftimie a fost ridicat la rangul de Arhiepiscop. ■

 

                                    *

      ENIANU Constantin (pseud. lui Eni, 3. 02. 1953, Roman)

    S-a născut în familia Elenei (n. Solomon, la Gâdinţi, Neamţ, casnică) şi a lui  Mihalache Ene (n. la Urecheşti, Bacău, ospătar) cu alţi doi copii: Ioan (n. 1935) şi Rodica (n. 1937). După gimnaziu, a urmat şcoala profesională (frezor, rabotor, mortezor, broşator), absolvită în 1971, apoi Colegiul Roman-Vodă (seral), absolvit în 1978. Din 1971 a lucrat la întreprinderea UMARO ca frezor, câteva luni, apoi ca inspector de calitate, până în 1995, când pleacă benevol în urma unei disponibilizări de personal. Căsătorit (1977) cu Maria, de profesie jurist (n. Vieru), au împreună o fiică, Laura-Raluca, economist. A debutat, în adolescenţă, cu poezie în Revista Cronica din Iaşi, iar editorial cu volumul de versuri  Complexul lui Anteu (1995). În perioada 1995-2000, a fost redactor la ziarele Cronica romaşcană şi Gazeta de Roman, având rubrică proprie Flautul lui Pan. Colaborează cu publicistică, eseuri şi poezii la revistele: 13 Plus (Bacău), Curierul vârstelor, Melidonium şi Clepsydra (Roman). Din 2005, este membru al site-ului www.agonia.net, unde figurează ca autor columnist, publicând poezii, eseuri şi articole. OPERA: ■ În volum: * Complexul lui Anteu, Bc., 1995; ■ Antologii: * Ante, O antologie.

 

                *

 EPURE Alexandru(1888, Bacău-1951, Roman)

 A absolvit Liceul Ferdinand I din oraşul natal şi Facultatea de Litere şi Filozofie a Universităţii din Iaşi. A predat la mai multe licee din ţară, ultimul fiind Liceul RomanVodă din Roman, oraş în care s-a stabilit definitiv. Fiind un om de o cultură deosebită, s-a bucurat de aprecierile marilor scriitori interbelici. OPERA: ■ În volume: * Influenţa fabulistului rus Krylov asupra fabuliştilor noştri A. Donici şi C. Stamati, 1913; * Calistrat Hogaş, 1935; * Însemnări critice (Din cuprins: Poezia lui Duiliu Zamfirescu; Cronica lui Grigore Ureche; Garabet Ibrăileanu; Contribuţii la cunoaşterea vieţii şi începuturilor literare ale marelui critic Garabet Ibrăileanu), 1936; * Câteva însuşiri ale poporului român, aşa cum reiese din poezia populară, f. a. REFERINŢE: ■ În volume: Prangati, Dicţ. oamenilor din Neamţ.

*

 Fişele de dicţionar ale câtorva scriitori născuţi/trăitori în localităţi din istoricul Judeţ Roman, abuziv desfiinţat de administraţia comunistă după Al Doilea Război Mondial. Prezentele fişe se vor regăsi într-un dicţionar alcătuit de noi şi care, probabil, va fi publicat până la sfârşitul anului 2015. Dacă cititorii au şi alte date referitoare la iniţiativa noastră, îi rugăm să ni le facă cunoscute, iar noi ne obligăm să le folosim în forma finală a dicţionarului nostru şi să menţionăm numele colaboratorilor. ( Constantin Tomşa)

Lasă un răspuns