«

»

Florentina Niță – „Poezii dintr-un ierbar”

 

Aroma florilor uscate

Aroma florilor uscate
Pe pagini albe de ierbar,
Crâmpee de luciri furate
Pe-al nefiinţelor hotar.

Din anotimpuri răsfirate
Ca adieri de vânt apar.
Aroma florilor uscate
Pe pagini albe de ierbar

Cu străluciri din alte ere,
Culori pe pagini presărate,
Contururi şterse efemere,
De lujere îmbălsămate –
Aroma florilor uscate.

 

 

Târziu

 

 

E târziu, ce păcat,

Ochiul trist mi te cearcă.

Nu mai eşti, ai plecat

De o mie de ani parcă.

 

Mă aplec să adun

Dintre cioburi amintirea prelinsă,

În ierbar să compun

Din petale corola ei stinsă.

 


 Joc de păpărude

 

 

Ploaie bună, ploaie deasă,

Pune-ţi brâul de mătasă,

Vaduri umerii-şi unească

Ramuri în tării să crească.

 

Ploaie deasă, ploaie albă,

Creşte-mă-ntr-un fir de nalbă,

Să-mi urzesc veştmânt de rouă

Peste lunci zidire nouă.

 

Ploaie albă, ploaie înaltă,

Dintr-o lacrimă sculptată,

Coborând din cer lăptos

Peste lăstăriş umbros.

 

Ploaie înaltă, ploaie rece,

Ochiul lunii se petrece,

Cade-o geană tremurândă

Prin pădure să se ascundă.

 

Ploaie rece, ploaie crudă,

Tâmpla norilor asudă,

Rădăcină de uitare

Pasc în cer căluţi de mare.

 

 

 

 

Ploaie crudă, ploaie grea,

Pune pod de-argint pe stea,

Fir ţesut întins pe zare

Văl  de fum s-o împresoare.

 

Ploaie grea, ploaie străină,

Strecurată în lumină,

La vămile ferecate

Fulgere desperecheate.

 

               *

     *                    *

Curge lent la rădăcină

Ploaie grea, ploaie străină.

 

Şuieră-n tulpini când trece

Ploaie crudă, ploaie rece.

 

Frunza-n unduiri tresaltă

Ploaie albă, ploaie înaltă.

 

Şi în mugure se-adună

Ploaie deasă, ploaie bună.

 


 

De primăvară

 

 

Din când în când ne trebuie o schimbare

Să ştim că încă n-am murit.

Lumina primăverii când ne-apasă

Cu fiecare atom

Şi gândul ne doare,

Când totul pare sfârşit

Iar puterile ne lasă,

Ne trebuie un semn în plus

De om.

 


 

Lasă un răspuns