«

»

„Am făcut cel mai lung drum din viaţa mea: de acasă – acasă”…

„A venit toamna, acoperă-mi inima cu ceva, cu umbra unui copac sau mai bine cu umbra ta.”  (Nichita Stănescu, „Emoţie de toamnă”)

  Privesc o fotografie datată 7 aprilie 2006, reprezentând bustul cu „inima de aur”, de la Chişinău, al Poetului care spunea că „limba română e frumoasă ca o duminică”. Un comentariu adiacent marchează întru neuitare: „Scriitorii şi oamenii de cultură din Basarabia consideră că mişcarea anticomunistă şi de eliberare naţională din Basarabia a fost declanşată de vizita lui Nichita Stănescu la Chişinău, în 1976, când a îngenunchiat la gara Chişinău şi a spus: «Am făcut cel mai lung drum din viaţa mea: de acasă – acasă»”… . Aşa să fie? Şi dacă da, îşi mai aminteşte cineva?

 
„Mă tem că n-am să te mai văd, uneori,/ că or    să-mi crească aripi ascuţite până la nori,/ că ai să te ascunzi într-un ochi străin,/ şi el o să se-nchidă cu-o frunză de pelin.// Şi-atunci mă apropii de pietre şi tac,/ iau cuvintele şi le-nec în mare./ Şuier luna şi o răsar şi o prefac într-o dragoste mare.”

  Să ne reamintim! 

„Pe 27 august 1991, în urma puciului eşuat de la Moscova, organizat de un grup de demnitari comunişti radicali, Parlamentul de la Chişinău votează Declaraţia de independenţă a Republicii Moldova, care prevedea, între altele, detaşarea de Uniunea Sovietică, repunerea în drepturi a limbii române, condamnarea Pactului Ribbentrop-Molotov între URSS şi Germania nazistă, în urma căruia Basarabia a fost ocupată, în 1940, de Moscova. Declaraţia a fost adoptată iniţial de către Marea Adunare Naţională, care a avut loc în centrul Chişinăului, şi la care au participat, potrivit unor estimări, până la 200.000 de persoane.” 

             Guvernul de la Bucureşti şi Parlamentul României au salutat evenimentul cu o grabă demnă de cauze mai nobile. Singurul parlamentar român care, atunci, în acel moment, a ridicat glasul, curajos, împotriva acestui demers, ce anihila, din start, până şi gândul unirii celor două state româneşti, a fost scriitorul Claudiu Iordache. Aşa a fost ratată, prima dată, Unirea, toţi am văzut, există şi filmări, pe vremea aceea se transmitea tot ce se petrecea în Dealul Mitropoliei. De atunci, an de an, Ziua Independenţei Molodovei este marcată prin programe festive în cele două capitale ale celor două state româneşti.

         Duminică, 26 august 2012, preşedintele basarabean Nicolae Timofti le-a adresat fraţilor de dincolo de Prut un mesaj, de la Palatul Naţional din Chişinău, afirmând printre altele: „De ce este important să acordăm atenţia ce i se cuvine acelui eveniment istoric, de la 27 august 1991?  Mai întâi, pentru că, în acea zi, am putut face dovada faptului că ne putem mobiliza în momente decisive pentru a ne croi o altă soartă decât cea pe care ne-o hărăziseră alţii. Am ales să fim liberi, deşi este adevărat că, în anumite etape ale istoriei noastre de după 1991, am fi putut să ne folosim libertatea cu mai multă chibzuinţă. În rândul al doilea, avem obligaţia morală să apreciem astăzi patriotismul şi spiritul de sacrificiu al celor care, ghidaţi de puternice sentimente naţionale şi umane, au purtat lupte până în 1991, şi în anii care au urmat, în numele libertăţii şi al independenţei noastre. Unii dintre acei patrioţi nu mai sunt printre noi, dar suntem mândri că am fost contemporanii lor. Să ne amintim cu plecăciune de Ion Vatamanu, Lidia Istrati, Gheorghe Ghimpu, Grigore Vieru, Leonida Lari, Nicolae Costin, Doina şi Ion Aldea-Teodorovici, şi mulţi alţii. Dar, alături de aceşti tribuni,  s-au aflat alte sute de mii de concetăţeni cu aceleaşi sentimente patriotice. Suntem datori să ducem mai departe idealurile pe care le-au avut aceşti mari înaintaşi ai noştri. Transmitem respectul nostru tuturor semnatarilor Declaraţiei de Independenţă, precum şi celor care au luptat ulterior pentru integritatea ţării.  Astăzi, după 21 de ani, suntem mai aproape şi mai determinaţi ca oricând să îndreptăm Republica Moldova către Europa, un spaţiu de care aparţinem din punct de vedere geografic şi de care ne leagă acelaşi spirit şi aceeaşi istorie. Perioadele de ezitare şi de confuzie au rămas în urmă. Ne-a luat poate prea mult timp pentru a ne determina cu fermitate cursul de integrare europeană al ţării noastre. Dar ne-am maturizat în acest răstimp. Am luat cunoştinţă, în mod direct sau indirect, de valorile civilizaţiei moderne şi am constatat că acestea nu ne sunt străine şi că ne sunt proprii şi nouă. (…) Avem multe lucruri de făcut, dar n-am găsit printre ele obstacole de netrecut. Cel mai important lucru este, în opinia mea, să trăim după regulile scrise pe care ni le stabilim noi înşine, dar nu după înţelegeri obscure, ilegale, care generează corupţie, incertitudine şi chiar haos. Un sistem de legi funcţionează doar atunci când acesta este asumat de toţi: politicieni, funcţionari, oameni de afaceri şi simpli cetăţeni. (…) Pentru a pune în practică aceste deziderate, ţara noastră are nevoie de stabilitate şi linişte. Numai într-o atmosferă socială calmă putem să ne dezvoltăm. Discordia pe care au încercat să o semene în ultimele luni unele grupări politice nu îşi are locul într-o ţară cu oameni paşnici, cum este Republica Moldova. Cetăţenii şi instituţiile care veghează asupra ordinii constituţionale nu vor permite ca ţara să fie întoarsă din drumul său spre Uniunea Europeană. Nu vom admite ca ţara să revină într-un cadru incert şi imprevizibil. Ne-am învăţat lecţia din greşelile şi zbaterile pe care le-am avut în ultimele două decenii. (…) Poporul Republicii Moldova este unul care cuprinde şi populaţia din stânga Nistrului. Am un mesaj şi pentru cetăţenii noştri care locuiesc în acest spaţiu, care nu este controlat de autorităţile constituţionale: Ţara Dumneavoastră este Republica Moldova. V-aţi putut convinge, de-a lungul anilor, că acel conflict iscat la începutul anilor ’90 a fost unul pe temeiuri artificiale. Şi că nu există motive de dezbinare şi ostilitate între oamenii de pe cele două maluri ale râului Nistru. Vreau să vă transmit că puteţi beneficia de toate drepturile pe care le are oricare cetăţean al Republicii Moldova şi vă veţi putea folosi şi de beneficiile pe care le vom obţine, în viitorul apropiat, din partea Uniunii Europene, între care dreptul de a călători fără vize în spaţiul comunitar. Tot ce realizează Republica Moldova vă aparţine, în egală măsură, şi Dvs. Am încredere că veţi şti să cântăriţi corect viitorul Dvs. şi al copiilor Dvs. (…) Republica Moldova este o ţară mică, dar noi putem să-i facem un viitor mare. Să ne amintim de strămoşii noştri dârji şi neînfricaţi, atunci când în gândurile noastre îşi face loc îndoiala. Să ne aducem aminte de vorbele noastre înţelepte, una dintre care spune că „unirea face puterea”. (s.n.) Dumnezeu să ne ajute!”

      „Ziua Independendenţei Republicii Moldova faţă de URSS, devenită Ziua Naţională a Republicii Moldova, a fost marcată, duminică, la Bucureşti într-un mod inedit. Peste 30 de bucureşteni, îmbrăcaţi în ţinută elegantă şi în costume populare, au sărbătorit cu şampanie şi fursecuri data de 27 august, în faţa Ambasadei Republicii Moldova – scrie infoprut.ro.. Organizatorii, membri ai Platformei Civice „Acţiunea 2012” şi ai grupului „România Vie”, au precizat că evenimentul este menit a atrage atenţia asupra realei semnificaţii a actului de obţinere a independenţei Republicii Moldova faţă de URSS.. „La 27 august 1991, Republica Moldova privea cu speranţă la idealul devenirii sale naţionale, acela al unificării cu România” (s.n.) – a declarat unul dintre participanţii la flash-mob-ul din faţa ambasadei. Toţi cei prezenţi la eveniment au semnat o petiţie pentru declararea zilei de 27 august  sărbătoare oficială şi în România. Petiţia a fost depusă la Parlament, luni, 27 august 2012.

     Cu acelaşi prilej, preşedintele american  Barack Obama le-a transmis cetăţenilor Republicii Moldova că vor beneficia, în continuare, de sprijinul Statelor Unite în problema Transnistriei, în final, cetăţenii Republicii fiind felicitaţi pentru aniversarea a 21 de ani de la proclamarea independenţei ţării lor faţă de fosta Uniune Sovietică, în 27 august 1991.

fragment din volumul Pământul care doare – Cealaltă Românie,  de  Mariana Cristescu

 

Lasă un răspuns