«

»

Carmen Dominte – teatru


Fănele, tu mă minţi

Personajele
Fănel
Lucica
Început de toamnă într-un sat românesc. Curtea lui Fănel şi a Lucicăi este aranjată cu mult dichis. Fănel intră vorbind la telefonul mobil. Poartă cizme largi, de cauciuc.
FĂNEL (vorbeşte la telefon): E bine, aşa rămâne, la şapte. Păi, la găini am dat, de udat grădina am udat-o, Gabriela e în grajd. Da, am timp. Îmi iau blugii şi am plecat. Să nu-mi iau blugii… Da’ Lucica zice că ăştia-s cei mai buni pantaloni ai mei. Care? Dar mă cam strâng. Bine, dacă zici tu… Bine, bine… La şapte, la Mac-Mac-ul din centru.
Fănel închide telefonul mobil şi-l pune în buzunarul pantalonului. Îşi toarnă apă într-o cană şi bea pe nerăsuflate. Lucica intră încărcată de plase. Le pune în mijlocul curţii şi se uită încruntată la Fănel. Acesta îşi toarnă din nou apă în cană. Lucica îi smulge cana din mână şi bea repede.
LUCICA: E, ştii că ai tupeu, frate!
FĂNEL: Oi fi având, că-mi era tare sete.
LUCICA: Şi la mine nu te gândeşti, poate mi-o fi şi mie sete, că am cărat plasele alea de la minimarket până aici.
FĂNEL: Tu n-ai destul tupeu.
LUCICA: Ia, mai toarnă-mi o cană.
Fănel îi toarnă apă în cană. Lucica pune cana pe masă şi se aşază pe unul din scaune.
FĂNEL: Ce faci? Nu bei?
LUCICA: Să mă odihnesc mai întâi.
FĂNEL: Atunci, dă să beau eu.
LUCICA: Lasă, că tu ai băut toată ziua.
FĂNEL: Care băut toată ziua? C-am fost la izlaz cu Gabriela.
LUCICA: Măcar acum ai împiedicat-o, să nu mai intre-n porumbu’ lu’ nea Petre?
FĂNEL: Şi atunci o împiedicasem, da’ nu ştiu cum s-a dezlegat.
LUCICA: Tot n-ai făcut mare lucru.
FĂNEL: Păi, stai atunci să-ţi spun: am udat toată grădina cu găleata, că hidroforu’ s-a dus, ba am hrănit şi găinile.
Lucica bea şi a doua cană cu apă, apoi începe să scoată din sacoşe cumpărăturile. În câteva clipe masa se umple de tot felul de cutii, conserve şi pacheţele.
LUCICA: Fănele, azi am găsit fitofag. Nu te bucuri?
FĂNEL: Iar fitofag?
LUCICA: Nu ţi-am mai făcut de marţea trecută. Ştiam că-ţi place.
FĂNEL: Da’ nu în fiecare zi.
LUCICA: Care fiecare zi? O dată pe săptămână.
FĂNEL: Tot aia e.
Fănel iese şi se întoarce cu două cuţite, pe care începe să le ascută tacticos.
LUCICA: La marketul ăsta au cel mai bun fitofag… e ieftin.
FĂNEL: Mai bine mergeam eu la pescuit. Îţi aduceam un caras… gratis.
LUCICA: Dacă avem acu’ în sat market, de, trebuie să cumpărăm d’acolo.
FĂNEL: Până te-oi plictisi să tot cari plasele astea. Vezi că trebuie să plec.
LUCICA: Şi eu ce fac?
FĂNEL: Ce faci în fiecare seară. Ieşi la poartă cu Ana lu’ Chiru şi bârfiţi pe toată lumea care trece.
LUCICA: Nu e bârfă, e spirit de observare. Şi cu fitofagul ce să fac?
FĂNEL: Pune-l în congelator.
LUCICA: Nu vrei să-ţi fac o tocăniţă?
FĂNEL: Nu, nu… gata cu tocăniţa. De azi vreau să mănânc hamburgeri.
LUCICA: Dar ce-ţi veni, nu-ţi mai place cum gătesc?
FĂNEL: Nu e asta. Hai, că n-am timp acum!
Fănel intră în casă, de unde se întoarce fără cele două cuţite.
LUCICA: Ba trebuie să-mi spui. Am pus prea mult ulei ori prea multă sare?
FĂNEL: Vorbim când mă întorc.
LUCICA: Înainte ziceai că numai eu fac cea mai gustoasă tocăniţă de pui…
FĂNEL: Păi, aşa e. Da’ acu’ vreau altceva.
LUCICA: Vrei să-ţi fac tocăniţă de vită?
FĂNEL: Nu de tocăniţă e vorba, vreau chestii d’alea noi, de la Mac-Mac. Hai, că mă grăbesc!
Fănel iese, iar Lucica iese după el. Se întorc amândoi. El poartă o pereche de blugi. Se piaptănă şi îşi dă cu parfum.
LUCICA: Gata, ştiu! Vrei să încerci gusturi noi, americane, de la oraş.
FĂNEL: Dacă avem în sat Mac, atunci trebuie să mâncăm d’acolo.
Lucica îşi scoate puloverul şi începe să strângă cumpărăturile de pe masă. Le duce pe rând în casă. Fănel se aşază pe scaun şi bea o cană cu apă. Apoi se ridică şi dă să plece.
LUCICA: Fănele, tu crezi că FishMac se poate face şi cu fitofag?
FĂNEL: Nu ştiu. Te pup.
LUCICA: Stai, unde pleci?
FĂNEL: Să schimb un racord la cineva.
LUCICA: Duminica?
FĂNEL: Păi dacă tocmai azi li s-a stricat oamenilor racordul…
LUCICA: Sunt creştini?
FĂNEL: De unde vrei să ştiu asta?
LUCICA: Creştinii nu lucrează duminica.
FĂNEL: Poate sunt adventişti.
LUCICA: Cu atât mai bine, o să înţeleagă mai repede. Dă-mi mobilu’ să-i sun.
FĂNEL: Nu ştiu numărul.
LUCICA: Da’ măcar îi cunoşti?
FĂNEL: Sunt ăia care s-au mutat în casa lu’ tanti Mina.
LUCICA: Ăia cu mulţi copii?
FĂNEL: Şi cu doi câini. La ce le-or fi trebuit nu ştiu…
LUCICA: Atunci vin cu tine, că ţie ţi-e frică de câini.
FĂNEL: Bine, da’ tu trebuie să faci fitofagu’.
LUCICA: Lasă, că o să mâncăm la Mac. Au acolo tone de FishMac.
Fănel se îndreaptă spre ieşire, dar se opreşte. Lucica se ia după el.
FĂNEL: Mă, da’ nu se poate să vii.
LUCICA: Să nu spui că nu ştii unde stau!
FĂNEL: De fapt, ei m-au chemat să-l ajut pe fiul lor la matematică.
LUCICA: Care matematică, Fănele, că tu eşti instalator?!
FĂNEL: Aia de a noua, geometria.
LUCICA: Care geometrie, că-n a noua nu se face aşa ceva. Fii-tu studia trigonometria.
FĂNEL: Asta spuneam şi eu… trigonometrie.
LUCICA: Atunci zi-mi şi mie ceva din trigonometrie!
FĂNEL: E ceva tare complicat.
LUCICA: Adică cum?
FĂNEL: E o chestie aşa… cu multe sinusuri.
LUCICA: Cam câte să fie?
FĂNEL: Enorm de multe… imposibil de numărat.
LUCICA: Fănele, tu mă minţi!
FĂNEL: Niciodată, Lucica!
LUCICA: Atunci spune drept unde te duci!
FĂNEL: La Internet Cafe.
LUCICA: La noi în sat?
FĂNEL: A deschis ăla a lu’ Petecuţ.
LUCICA: Cu ce bani, mă? Că ăla n-are decât haine peticite, de unde bani de internet?
FĂNEL: Aşa se poartă acu’.
LUCICA: Eu l-am văzut cu pantalonii rupţi în genunchi.
FĂNEL: Tu nu poţi să-nţelegi moda asta de la oraş, n-ai tupeu ca ăia.
LUCICA: Că a lu’ Petecuţ are!
FĂNEL: Are, că cere bilet de intrare.
LUCICA: Adică stă unu’ la poartă şi vă cere bani?
FĂNEL: Ce e rău în asta?
LUCICA: Nimic, dacă vă dă şi chitanţă.
FĂNEL: Nu ştiu, că acu’i prima oară.
LUCICA: Şi cin’ te-a învăţat să butonezi pe computer?
FĂNEL: Îmi arată Dorel. Vreau să-mi fac şi eu un profil pe facebook.
LUCICA: Nu ştiam că tu ai facebook. Nu vrei să-mi faci şi mie unul?
FĂNEL: Tu nu ştii să navighezi pe internet.
LUCICA: Mă învăţă Dorel şi pe mine. Ce zici, mergem?
Lucica îşi ia puloverul şi se îndreaptă spre poartă. Fănel se aşază bosumflat pe scaun.
FĂNEL: N-o să-ţi placă acolo… e prea mult fum.
LUCICA: Aşa, ca la birt?
FĂNEL: Da, e ca la birt… hărmălaie, fum şi-njurături.
LUCICA: Da’ ce e, dragă, restaurant?
FĂNEL: Lasă, mai bine stai acasă! Eu mă duc repede, ca să mă întorc repede.
LUCICA: Atunci n-ar fi mai bine să nu mai pleci?
FĂNEL: Adică să stau acasă…
LUCICA: Da, Fănele, să stai cu mine.
FĂNEL: Cu tine stau în fiecare zi.
LUCICA: Întocmai… Să stai cu mine, ca să ai o imagine curată în faţa vecinilor.
FĂNEL: Ce treabă au vecinii?
LUCICA: Nimeni din satu’ nostru nu are profil d’ăla pă facebook.
FĂNEL: Da’ voiai şi tu pe facebook!
LUCICA: M-am răzgândit. Nu vreau să râdă satu’ de mine.
FĂNEL: Ca să râdă de mine…
LUCICA: Vezi că e mai bine să stai acasă?
FĂNEL: Da’ o să pierd contactu’ cu lumea.
LUCICA: Care lume, Fănele? Că lumea ta e aci’.
FĂNEL: Puteam să cunosc şi eu un englez, un neamţ, un japonez…
LUCICA: Ştii tu să vorbeşti cu ăia!…
FĂNEL: Ziceam şi eu ceva în engleză.
LUCICA: Cu engleza ta din filme ştii numa’ să-njuri.
FĂNEL: Da’n limbi străine.
LUCICA: Acum, hai să cureţi cartofii, să facem o tocăniţă.
Lucica iese şi se întoarce cu un castron plin cu cartofi.
FĂNEL: Trebuie să-l sun pe Dorel, să-i spun că nu mai vin.
Fănel se trage într-un colţ şi formează numărul lui Dorel la telefon. Lucica pune castronul pe masă şi ia telefonul din mâna lui Fănel.
LUCICA: Lasă, c-o să-l suni mai târziu.
Fănel se apucă de curăţat cartofi.
FĂNEL: Mă, Lucico, ştii că eu nu voiam profil d’ăla pe facebook. Eu doream să mă vadă satu’ cu blugii ăştia noi.
LUCICA: Păi, nu la internet trebuie să te duci. Numa’ la club se face parada modei.
FĂNEL: Ce zici? Mergem după ce termin cu cartofii?
LUCICA: Acolo se deschide după zece seara. Ş-apoi blugii tăi sunt învechiţi, că doar i-am cumpărat în optzeci şi trei.
FĂNEL: D’aia mă cam strâng…
LUCICA: Lasă, Fănele, că stăm acasă, mâncăm tocăniţă şi zicem că suntem la Mac.
FĂNEL: Şi apoi ieşim la poartă şi bârfim pe toţi care trec.
LUCICA: Vezi, Fănele, ce moderni suntem noi?! Să mai zică Dorel ceva…
Fănel o îmbrăţişează pe Lucica.

***

carmen-dominte

 

Carmen Dominte

Studii: 1987-1991: Liceul Teoretic Iulia Hasdeu, profilul Filologie-Istorie; 1991-1995: Facultatea de Litere, Universitatea Bucureşti ,

profilul Filologie, specializarea Limba şi literatura română – limba şi literatura engleză; 1995-1996: Facultatea de Litere, Universitatea Bucureşti – masterat, specializarea Teoria literaturii şi literatură comparată; 1999-2010: Facultatea de Litere, Universitatea Bucureşti – doctorat, specializarea Teoria literaturii, profesor coordonator Mircea Martin, titlul lucrării Absurdul ca aventură existenţială; tipologia personajului absurd; 2009-2011: Facultatea de Arte Hyperion, masterîn  Dramaturgie cinematografică, scenaristică de film şi televiziune.

Publicaţii: suplimentul literar Tineretul liber, 1991, 1992 – poezii; pagina de literatură a ziarului Azi, 2 aprilie 1992 – poezii; revista britanică Dial 174… Issue 13, 1992 – poezii;  revista literară Luceafărul, 2005, Viaţa Românească, 2007.

Volumul Tu cu viaţa ta pe bancheta din faţă, Eu cu moartea mea pe bancheta din spate, poezie de scurtmetraj, Editura Vinea, Bucureşti, 2007.

Premii: Premiul Revistei Viaţa Românească la concursul Porni Luceafărul…, Botoşani, 2007, pentru volumul de poezii Tu cu viaţa ta pe bancheta din faţă, Eu cu moartea mea pe bancheta din spate – poezie de scurtmetraj (o selecţie de poezii a fost publicată în antologia concursului şi în revista Viaţa Românească, numărul din iunie 2007); Premiul al III-lea la Concursul naţional de proză Liviu Rebreanu, Bistriţa, ediţia 2007, secţiunea Proză în Manuscris; Premiul special la Concursul naţional de proză Alexandru Odobescu, ediţia XXVII, 2007, Călăraşi;  Premiul II la Concursul de dramaturgie pentru copii 100, 1000, un milion de poveşti, Teatrul Ion Creangă, Bucureşti, ediţia II, octombrie 2008, pentru piesa de teatru Omul de nisip, spectacol-lectură în festival;  Premiul Concursului naţional de dramaturgie românească în cadrul Festivalului Dramaturgiei Româneşti, Timişoara, ediţia XIV, 2008, pentru piesa de teatru Bye-Bye America, spectacol-lectură în festival, spectacol al Teatrului Naţional din Timişoara, stagiunea 2008-2009; Premiul Radio Târgu-Mureş, în cadrul Festivalului Dramfest, Târgu-Mureş, 2008, pentru piesa de teatru Bye-Bye America, spectacol-lectură în cadrul festivalului; Premiul revistei Hyperion, în cadrul Concursului naţional de creaţie a piesei de teatru într-un act Mihail Sorbu, ediţia VI, Botoşani, noiembrie 2008, pentru piesa de teatru într-un act Graffiti; Premiul II la Concursul naţional de poezie La porţile visului, Reghin, octombrie, 2008, pentru grupajul de poezii Camera lui Edi; Premiul revistei Dacia literară la Concursul naţional de creaţie literară Ion Creangă, secţiunea Poveşti, ediţia XVI, Iaşi, aprilie 2009, pentru povestea Cât de mult a iubit un sultan rozmarinul; nominalizare la Premiile Euridice, secţiunea Poezie, pentru volumul Tu cu viaţa ta pe bancheta din faţă, Eu cu moartea mea pe bancheta din spate, iunie, 2009; Marele Premiu pentru Debut literar  Bibliofagia/UniCredit, secţiunea Proză scurtă, pentru volumul Soarele răsare din televizor, iunie 2009, volum editat la Editura Humanitas, noiembrie 2009; Premiul III la Concursul de dramaturgie pentru copii 100, 1000, un milon de poveşti, Teatrul Ion Creangă, Bucureşti, ediţia III, octombrie 2009, pentru piesa de teatru Tărâmul vrăjit, primă audiţie radiofonică 28 iunie 2010; Premiul naţional la concursul Moştenirea Văcăreştilor, la secţiunea Teatru scurt, Târgovişte, noiembrie, 2009; Spectacol-lectură la Clubul dramaturgilor – Uniunea Scriitorilor, cu piesa Felix nu mai visează, 25 ianuarie 2010; Premiul III la Concursul de dramaturgie pentru copii 100, 1000, un milion de poveşti, Teatrul Ion Creangă, Bucureşti, ediţia IV, 2010, pentru piesa de teatru Noapte bună, domnule Marţi, spectacol-lectură în cadrul Festivalului de teatru pentru copii, octombrie, 2010;  Premiul II la Concursul naţional Moştenirea Văcăreştilor, la secţiunea Teatru scurt, Târgovişte, octombrie, 2010; Marele premiu la concursul de literatură Agatha Grigorescu Bacovia, ediţia IV, Mizil, octombrie 2010;  Premiul II la Concursul Dramaturgie în doi, în cadrul Festivalul teatrelor dunărene, Giurgiu, noiembrie 2010, pentru piesa Eu sunt din România; Menţiune în cadrul Concursului naţional de creaţie a piesei de teatru într-un act Mihail Sorbu, ediţia VII, Botoşani, noiembrie 2010, pentru piesa de teatru într-un act Adam şi Eva; Premiul Editurii Porţile Orientului la Concursul naţional de creaţie literară Ion Creangă, secţiunea Poveşti, ediţia XVIII, Iaşi, aprilie 2011, pentru povestea Prinţesa de zahăr.

Activitate literară: membru al grupului participant la Atelierul de artă dramatică susţinut de UNITER, Teatrul Naţional I.L. Caragiale, Royal Court Theatre şi British Council desfăşurat în perioada 30 octombrie-5 noiembrie 2006, la Festivalul de teatru I.L. Caragiale, cu piesa Graffiti; a doua selecţie la Atelierul de artă dramatică susţinut de UNITER, Teatrul Naţional I.L. Caragiale, Royal Court Theatre şi British Council, desfăşurat în perioada 8-14 noiembrie 2007, la Festivalul de teatru I.L. Caragiale, cu piesa Bye-Bye America; script writer to hire – Media ProPictures.

Activitate: din 2000 până în prezent – Universitatea Hyperion, Facultatea de Litere şi limbi străine, lector universitar.

1 comment

  1. starchim01

    Reblogged this on startachim blog and commented:
    A naibii instalator..

Lasă un răspuns