«

»

D. M. Gaftoneanu – Cu aplauze eterne… Recviem Giussepe Verdi

Motto: “Adevăratele poezii încep acolo unde se sfârşesc pe hârtie.” (Octavian Goga)
Parodie-pamflet, prozopoem satiric din grupajul “Trilogia siderală”, in memoriam Giuseppe Fortunino Francesco Verdi (n. 10 octombrie 1813, Le Roncole – d. 27 ianuarie 1901, Milano), compozitor italian de operă.
“Muzica este liniștea dintre notele muzicale.” (Claude Debussy)

…Drumul soarelui răsare către tainicul apus…
…Îmbarcaţi pe un Titanic cu bilet doar pentru dus,

 Ce grăbit ne poartă timpul spre un Hades cu tenebre…

Pasageri suntem cu toţii printre amintiri celebre,

Traiectorii sinuoase, unduiri contradictorii

Dintr-un Panteon de stele, astre cu parfum de glorii…

Mă opresc numai la una, cu profil total aparte,

Într-un număr de magie… Călător ajuns departe.

…Il signor Giussepe Verdi, un titan, legendă vie.

Muzicii de calitate, eminenţă cenuşie.

Un gigant, colos din Rhodos, cine l-ar putea cuprinde

Într-o pagină de carte? Nimeni n-ar putea pretinde…

…Motivaţii sau imbolduri? Sincer, nu vă pot răspunde!

…Legături comune, oare? Nu l-am cunoscut… de unde?

Sunt nepotrivit, se ştie, însă, totuşi, o voi face…

Prefăcându-mă cuminte… poate sunt lăsat în pace (!)

Mă disimulez în rolul… spectatorului discret,

Creionându-i “universul” şi crochiul de portret…

 

 

 

 

 

Ca să fiu în ton cu titlul, arborez o mină tristă…

«Opera», în scurte rânduri, o voi trece în revistă.

Rigoletto”… “Trubadurul”… “Traviata”ritualuri

De prin suduri însorite cu Sicilia în valuri,

„Trilogia populară” şi o… toacă de vecernii,

“Cele patru piese sacre”, cap… afiş în pragul iernii!

„O zi… lipsă!… de domnie”. Critic punct de carieră.

“Messa”, recviem artistic… un concert în premieră.

…Scena Scalei din MilanoContele Oberto, “sfântul”…

…Un destin cu mână forte ţine… sub papuc, pământul!

(De mirare cum ne rabdă… la ce facem pe planetă!

Stup… spectacol, lumea noastră, …vodevil şi operetă!)

…Imperatorul Nabucco, un corsar, nişte tâlhari…

…O Ioanna, un Ernani, un Atilla… nume mari!

…Mai apoi IerusalimulLongobarzii, cruciada,

Dirijori, tenori, soprane… îmi continui escapada”.

…Carlos (don!)… Luisa Miller… Foscari, Macbeth, Alzira,

…Coruri mii ce ţin isonul cântăreţilor cu lira,

…Vin Stiffelio, Aroldo – îi cunosc… cunoscătorii!

Bătălia din Legnano, personaje din istorii,

…O Aidă, un Otello cu un dans bizar cu măşti,

Te vor duce la extreme… îi iubeşti sau îi urăşti!

FalstaffSimon Boccanegra… un cvartet în Mi minor,

…Ritmuri, game, tonuri, note… ape limpezi de izvor!

…Un “respins”… motivul, vârsta!… un însingurat de soartă,

O cometă rătăcită şi-a găsit… locul pe hartă!

Printr-o muncă susţinută, un pârâu… înghite fluviul,

Dintr-o jalnică spinetă… iată, a erupt Vezuviul!

……………………………………………………………….…

…Ca mai ieri, elev de şcoală, astăzi, tânăr, nu mai sunt,

Drept dovadă… cât mai este!… îmi stă părul meu cărunt!

Cititori, îmi cer iertare dacă depăşesc măsura,

Dar mai am ceva pe suflet… şi mă ia la vale gura!

…Mai apar valori, desigur… chiar mai mult, de greu calibru,

Anonime, curg talente cum vin apele pe Tibru

Îi privim cu nepăsare… luptători tenaci în ringuri…

La ce bun să-i recunoaştem?… Se vor descurca şi singuri!

…Ne-a cuprins indiferenţa, boală grea, nevindecată,

Mai puţin proeminentă? Cine ştie, altădată…

 

 

 

Cu tentacule de hidră, se întinde precum ciuma,

Între două generaţii, văd cum se îngroaşă gluma.

…Prea puţini mai văd un mâine pentru ziua cea de ieri…

Ascultând cetăţii vocea, furnicarul de păreri- 

Răutăţi, noroi, invidii, invective şi sudalme-

Nu cunosc vreunul care să fi fost ţinut pe palme!

…Peste vorbele “scăpate”, cu acide conotaţii,

Unele interpretate ca… banale peroraţii (!),

Îmi voi încheia satira cu buchete de omagii

Şi păşesc pe teritoriul nedoritelor sufragii!

…………………………………………………………………………

…După toate cele spuse, grav discurs… după ureche

(Nu e una muzicală!)… într-un stil de modă veche,

Îi pun capăt defilării cu fanfară şi onor-

O paradă… de cuvinte marelui compozitor.

…Genial. Orfeu. Renume. Cu accente de simbol.

Marş. Triumf. Maestrul Verdi îi dă globului ocol…

Peste tot pe unde trece, cu respect i se aşterne

Un covor de flori şi inimi… Cu aplauze eterne!

 

…“Ador arta… când sunt singur cu notele mele muzicale, inima imi tresare și ochii îmi lăcrimează și emoțiile și bucuriile pe care le trăiesc sunt prea mult de îndurat.”  (Giuseppe Verdi)

 

 

Lasă un răspuns