«

»

Ioan Miclău – Cartea şi valoarea ei

Ioan_Miclau Motto:   “Arta ca raspanditoare a bunului gust, nu se poate cobori in noroi, ci are sa ridice la sine pe toti cei ce vin sub steagurile sale. Ridicarea aceasta se face prin propagarea eternului frumos, a carui temelie este adevarul”. Iosif Vulcan
 
   Trebuie sa recunosc aci un anume adevar, adica, initial aveam in minte a numi acest eseu “Cartea si valorile acesteea”, dar mi se parea o prea largire a spatiului de investigatie. Mai ales ca in ideea mea urmaream o ancorare in acea valoare a cartii in sine, ca mijloc de expresie si comunicare! Ca apoi, de aici sa se desprinda acea universala valoare a carti in lunga si zbuciumata evolutie a fiintei umane!
Cand omul a fost apt asi gandi simbolurile in litere si a inceput a scrie, se nastea si Cartea. Desigur din dorinta de expresie si comunicare, cartea devenea pentru om o a doua fiinta! Fie chiar prin acele tablite de lut ars sau papirus, se dorea o notare a istoriei acelor vremi, a activitatilor de tot felul, adica a lasa urme despre timpul si spatiul existentei lor! Trecutul, prezentul si viitorul in carte putea
fi oglindit. Azi, aceasta a devenit atat de importanta, de necesara, incat ar  fi imposibil a se desprinde din viata de zi cu zi a societatilor omenesti! Si nu numai atat, dar practic omul s-ar salbatici din nou, luandu-i-se cartea. Odata cu genialele realizari in ale stiintei si tehologiilor moderne, cartea a devenit un bun indispensabil, izvor de informatie universala, de educatie, de deservire a tot ceea ce se cheama realizare umana. Cartea este la indemana fiecaruia spre a fi citita, asigura pregatirea profesionala si intelectuala generatiilor in sir. Lectura este placuta si necostisitoare, iar odata ce avem cartea intr-o boblioteca, pe fila acesteea sta pentru multe secole  acumulata experienta fiecarui domeniu al artelor, fara pierderea ce bunaoara ar surveni la un “internet”, printr-o simpla lipsa de sursa electrica. Cartea si omul  stau intr-o interdependenta incat scriitorul  o defineste deseori metaforic foarte sugestiv: “Cartea este viata unui om, iar omul este o carte in scriere”. La drept vorbind, cartea si-a castigat multe definitii, incat s-ar putea scrie inca o carte numai daca cineva s-ar apuca a aduna definirile facute acesteea de catre ganditori, scriitori si poeti, pedagogi si invatatori, popor si folclor, s.a.m.d. Vom vedea ca asa cum fiecare Neam creat de Dumnezeu isi are o identitate a sa, la fel si Cartea isi are o identitate a ei, cu care se inregistreaza, un certificat de nastere cu locul si data, pentru a avea si ea o recunoastere! Sa fiu direct, nu vreau sa se creada ca scriu fictiune, dimpotriva, doresc sa arat ceva foarte real si folositor atunci cand se ia o carte in mana. Mai ales in acest “univers al cartilor”, cand bibliotecile lumii sunt incarcate de carti, incat am ajuns si la “biblioteci asezate in ceruri(virtuale)”, si de unde a identifica o carte e nevoie deci de un anumit cod, de un digital in care sa se regaseasca.
       Este vorba despre cele patru litere majuscule ISBN, urmate de 10 numere,(digitale), aranjate in patru grupe separate de cratime(liniute), ori o simpla distanta intre grupe. ISBN( International Standard Book Number) urmat de cele patru grupe digitale, formeaza asadar identitatea cartii. Interesant de stiut ca, fiecare grup digital din cod are insemnatatea sa specifica, si care nu este un secret, ci dimpotriva, recunoasterea unei carti aparute in circuitul sau universal. Un exemplu ar fi concludent: ISBN 0-9588413-0-6. Primul grup reprezinta tara unde s-a editat cartea, al doilea grup prefixul editurii care a publicat cartea, al treilea grup reprezinta numarul de titlu,  ultimul grup digital este unul de control general. Pe alte carti vom gasi si ISSN, adica(International Standard Serial Number). La bibliotecile mari se gasesc dictionare intregi, in care se gasesc chiar in ordine alfabetica tarile din toata lumea cu digitalul lor specific si unic.
      Din exemplul dat mai sus, primul grup digital 0, este pentru cartile publicate in Australia si UK. Franta are numarul 2, Italia 88, Germania 3, Spania 84, Portugalia 972, Romania 973, etc. Unele dictionare cum este  “Publisher International Directory with ISBN Index” K.G.Saur, publica si Editurile din tarile respective. Cu modestie, verticala insa, pot spune ca, acel prim ISBN dat ca exemplu mai sus, este cuprins in acest Dictionar, si este certificatul de identitate a cartii mele “The Romanian Life”, un fel de antologie literara publicata in Limba Romana. Deci, oarecum eram interesat sa am acest dictionar in doua volume, la biblioteca mea, “Mihai Eminescu”, privata dar de interes public!
   Apoi stim bine, asa cum se gasesc la oameni fapte bune si fapte mai putin bune, la fel si cartile pot fi  bune sau mai putin bune! Lecturarea unei carti bune,  intr-un domeniu al educatiei etice bunaoara, aduce inobilarea caracterului si deci a personalitatii cititorului. La fel al unei carti de istorie si filosofie, de arta si literatura, de stiinte, de scrieri confesionale, s.a.m.d. Pentru a intelege valoarea
unei carti, cat si binefacerile lecturii acesteea, aduc aci sfatul Hristosului nostru Mihai Eminescu, sau “Aminul” cum il numeste vrednicul bucovinean Adrian Botez, sfat ajuns azi proverbial: “Citeste, Citind mereu, creierul tau va deveni un laborator de idei si imagini, din care vei intocmi intelesul si filozofia vietii”. (Coloana Infinitului – din gandirea romana moderna- vol.II, Ed.”Cuget Romanesc, 2009, pag.287)
P.Ispirescu, povestitorul nostru care a adus mare folos folclorului romanesc, afirma Vasile Alecsandri, si ne-a lasat asadar acea poveste minunata,“Fat frumos nascut cu cartea in mana”, ne-a mai lasat si acest proverb: “Cine n-are placere a citi, n-are semne de a se face mai bun”.
Si acum un revers al monedei, zugravit de Liviu Rebreanu: “Nu exista pedeapsa mai grea ca obligatia de a citi carti moarte”.(ibidem)
Mai mult, I.Vinea intr-un aforism spunea ca, “Sunt carti care nu merita sa fi fost scrise”, in acest caz va trebuii luat aminte la vorbele lui N.Iorga care  spunea: “Cetitorul sa zica la mantuirea cartii tale, nu: am cetit o carte, ci am cunoscut un om”. Ca atare, intr-o astfel de situatie revenim la notiunea de cultura. Omului in primul rand cultura ii trebuieste fiindca aceasta slefuieste fiinta omeneasca. Rolul  scolii si al bibliotecilor, al artelor, scriitorilor si preotimilor tocmai acesta  este, a lumina sufletele. Cartea care este si va fi intotdeauna mijlocul cel mai eficace prin care se desfasoara procesul de educatie, trebuie sa poarte pecetea adevarului si a iubirii intre oameni. Aceasta este cultura cu adevarat vie, care pune in miscare sentimentul gandirii, intelectul si celula creerului, care sa nu leneveasca! Aici este zona oarecum negativa a internetului in raport cu cartea, si ma refer la tinerii copii intrati noi pe portile scolii. Direct la calculator, invata tehnologia rece, nesentimentala, bunaoara la o simpla inmultire de numere, repede scoate copilul calculatorul  sa-ti spuna ca 5×4=20, dar acel calculator natural al copilului, creerul, nu a facut nici un effort  sa inteleaga dece e 20 si nu 25 spre exemplu! El probabil nu va prinde, si nici nu-l va interesa acel joc logic, cum adunand pe cinci de patru ori, sau pe patru de cinci ori, ne da acel rezultat al inmultirii de 20. Asta in cele ale matematicii, dar cand pentru a lectura o carte
scrisa pe virtual(aier), cititorul, daca o avea computer, va fi satisfacut cu toate cate il pot intrerupe din lectura, iclusiv permanenta cheltuire de bani, ramane de vazut! Pe o carte investesti o data si o pot avea si stranepotii cititorului. Valorile cartii sunt inestimabile, formeaza caractere sanatoase, odihnesc mintea, dau  posibilitatea reflectarii asupra binelui si raului, asupra stiintelor si economiilor, asupra istoriei si, intr-un fel cartea a devenit parte a fiintei umane. iar lipsa ei ar fi de neinchipuit, o mutilare a insasi fizicului omenesc! Iar acele stiinte care strivesc sufletul omenesc, nu trebuiesc proliferate, ci tinute si evoluate desigur in industriile tehnologiilor producatoare de bunuri materiale necesare vietii. Atat. Fara a forta biologia si metafizica fiintei umane care apartin Creatiei Divine Naturale, si nu experimentelor cu care deja am siluit mediul ecologic, sa nu ne siluim pe noi insine. CARTEA ESTE CUVANTUL LUI DUMNEZEU IN CARE
LIRICA DUHULUI NOSTRU POATE FI PREZENTATA IN INTREGIME!
 
IOAN MICLAU GEPIANUL
 

Lasă un răspuns