«

»

Constantin Enianu – O fereastră spre sa(i)tul universal Bill Gates


Ne propunem în acest articol să deschidem ferestre (windows) spre a ne lumina prin ceea ce a reprezentat şi reprezintă în continuare un geniu al ferestrelor de pe monitoarele computerelor cu sistemul de operare Microsoft Windows. Numele acestui geniu: William (Bill) Henry Gates al III-lea.

Bill Gates, la început era un adolescent timid, obsedat de computere, care a ajuns datorită pasiunii sale cel mai bogat om din lume. El nu a adoptat însă niciodată stilul de viaţă al celor bogaţi şi celebri, iar cine îl cunoaşte îndeaproape, are sentimentul că banii chiar îl deranjează. De aceea, în diferitele sale deplasări, rămân hotelierii şi ospătarii dezamăgiți că nu primesc bacşişuri de la un miliardar, care nu are bani în buzunar.
Bill Gates a construit un imperiu, gândind dincolo de limite. Nimeni nu se îndoieşte că peste un secol se va vorbi despre el aşa cum se vorbeşte despre Rockfeller, Carnegie sau Ford, oameni care au transformat o epocă. După ce a condus revoluţia digitală şi s-a confruntat cu mai multe bătălii guvernamentale antitrust, Bill Gates este un alt om faţă de acum câţiva ani. E un tată devotat şi un pasionat jucător de golf, care se întâmplă să aibă un portofoliu în valoare de 50 miliarde de dolari. S-ar putea culca pe laurii gloriei, dar ăsta nu e stilul lui Bill Gates. El reuşeşte să fie atât de competitiv, întrucât pentru el totul constituie o plăcere. Pentru el totul e un joc interesant, asemenea jocurilor din copilărie. Este iubit şi respectat, dar, în acelaşi timp, urât şi insultat. Dar ceea ce nici susţinătorii săi, nici cei împotriva sa nu pot nega e impactul cu bătaie lungă pe care Gates l-a avut asupra epocii noastre.
Valorile prin care Bill Gates a devenit unul dintre titanii afacerilor secolului 20 vin de departe, din obârşiile sale în zona de nord-vest a SUA. Străbunicul lui Bill, J.W. Maxwell, a fondat prima Bancă Naţională din Seattle. Familia Maxwell s-a bucurat de privilegii şi statut social, dar nu s-a lăudat niciodată cu bogăţia. Fiul lor, Willard, şi el bancher, şi soţia sa, Adele, care avea o pasiune pentru jocul de cărţi, se numără printre liderii societăţii civile din Seattle. Unica lor fiică, Mary, o fetiţă plină de viaţă şi isteaţă, s-a remarcat ca studentă la Universitatea din Washington. Atletică şi deschisă, lui Mary Maxwell i se mai spunea şi „Zâmbărici“. Toţi cei pe care-i întâlnea se molipseau de forţa şi energia ei. Ea nu era afectată, era sinceră, fermecătoare, dar foarte hotărâtă. La universitate, Mary Maxwell a cunoscut şi s-a îndrăgostit de un tânăr liniștiți şi studios, Bill Gates Jr., care va deveni unul dintre cei mai buni avocaţi din Seattle. Când Bill şi Mary s-au căsătorit, în 1951, ea s-a hotărât să renunţe la cariera de profesoară, pentru a se dedica familiei şi activităţilor caritabile. Primul dintre cei 3 copii ai soţilor Gates a fost Christy, născută în 1953. I-a urmat Bill Gates III, născut la 28 octombrie 1955, poreclit „Tre“, datorită faptului că era William H. Gates III, iar jucătorii de cărţi din familie spun „tre“ la orice este cu trei. Încă de la început Bill a fost foarte apropiat de mama sa. Îl lua cu ea când preda voluntar în şcolile din Seattle. Nu a trecut mult şi fiul ei precoce citea enciclopedia lumii de la A la Z. Familia Gates punea mare preţ pe concurenţă, iar tânărului Bill îi plăcea să se întreacă în sporturi în sală şi în aer liber. Jocurile lui preferate erau „RISK, The World Conquest Game“, în care ţelul e dominarea lumii, cât şi popularul „MONOPOLY“, la care, cu noroc, oricine poate deveni un magnat. Era competitiv la jocul de cărţi cu sora lui, făceau concurs cine construia mai repede un puzzle, se întreceau la schi, la navigaţie, la orice. În fiecare vară, familia Gates mergea la casa din Hood Canal, Cheerio. Bill, sora lui mai mică Libby şi restul familiei au organizat acolo propriile lor Jocuri Olimpice.
Când s-a deschis Târgul Mondial din Seattle, în 1962, familia Gates s-a grăbit să vadă minunile prezise pentru secolul XX, inclusiv computerele. Bill se întorcea adesea să revadă realizările high-tech din expoziţie. Deja era evident talentul său nativ pentru matematică şi ştiinţă, dar a început să devină şi cam singuratic, dând semne de rebeliune adolescentină, care i-au tensionat relaţia cu mama sa. La şcoală nu se simţea în largul său. Nu ştia cum să-şi petreacă timpul. Era cam pierdut. Deşi credeau în sistemul de educaţie public, părinţii lui Bill au simţit că va găsi o direcţie mai bună şi mai multă disciplină la Lakeside, cea mai bună şcoală primară privată din Seattle. La Lakeside, Bill a înflorit. Era un elev excelent la matematică, era foarte bun şi la literatură.
Când Bill a început liceul, în 1969, programul spaţial american era în plină vervă. Nava „Apollo 11“ a dus oameni pe Lună în luna iulie. Dar computerele care au făcut totul posibil erau încă nişte giganţi electronici, care costau milioane de dolari şi necesitau o armată de oameni care să le opereze. Pe atunci, majoritatea şcolilor nu îşi imaginau să cumpere un computer mare. Dar Lakeside a făcut o afacere extraordinară, care îi va pecetlui destinul lui Bill Gates. O companie din Seattle a oferit şcolii acces la computerul său, printr-o tele-legătură. Tânărul Gates a fost captivat de posibilităţile maşinăriei primitive şi a început să-şi petreacă tot timpul liber în sala computerului. Adeseori, se furişa noaptea din dormitor şi mergea la computer, iar familia nici nu ştia. Bill împărtăşea această dependenţă cu colegul său mai mare Paul Allen, care era total diferit de Gates. Nu doar că era cu doi ani mai mare, dar era şi mult mai solid. În timp ce Allen avea o fire liniştită şi contemplativă, Bill era profund şi combativ. Totuşi, acest cuplu ciudat avea să scrie istorie împreună. Ei s-au împrietenit scriind coduri software împreună, iar în acelaşi timp erau în competiţie. Din când în când, se mai certau. La un moment dat, Paul l-a eliminat pe Bill din grupul lor de softişti, dar apoi şi-a dat seama că avea nevoie de Gates, fiindcă nu se descurca fără el. Gates a spus: „Mă întorc bucuros, dar de data asta eu voi fi şeful.“
În 1970, când Bill avea doar 15 ani, împreună cu Paul Allen s-au apucat de afaceri. Cei doi au încasat 20 000 de dolari pentru „Traf-O-Data“, un program computerizat pe care l-au creat pentru a măsura fluxul de trafic din zona Seattle. Deşi Bill avea o situaţie financiară bună în familie, era hotărât încă de la început să-şi facă propria avere. În vara lui 1972, la 17 ani, Bill a plecat la Washington, să lucreze ca funcţionar în Senat. Această întâlnire cu politica şi administraţia îi va folosi mai târziu. Întors acasă, în toamnă, s-a învoit de la şcoală când el şi Paul Allen au primit primele slujbe serioase la o companie de computere. Au început să se gândească să îşi deschidă propria companie, dar soţii Gates au insistat ca fiul lor să-şi termine întâi liceul şi să meargă la facultate. Mama sa îşi făcea griji că Bill era cam ciudat, social vorbind. Poate că aşa era, dar el avea alte gânduri şi nu era deloc nepoliticos sau necioplit. Doar se îndrepta spre o altă direcţie, conform genialităţii sale.
În 1973, Bill Gates a absolvit Lakeside, iar părinţii s-au mândrit că a fost acceptat la Universitatea Harvard. A plecat din Seattle, îndreptându-se spre est, în Cambridge, Massachusetts. În primul an la Harvard s-a gândit să aleagă o carieră în Drept, dar nici un curs nu i-a stârnit imaginaţia, precum computerele. Bill era mereu foarte hotărât să facă exact ceea ce-l interesa. Nu excela în viaţa socială, deşi a legat multe prietenii, iar în compania femeilor nu prea se descurca. El excela la matematică, iar când a descoperit că nu era cel mai bun student la matematică de la Harvard, s-a hotărât să nu devină matematician. Avea mai multe alternative academice, dar a deprins ceva abilităţi şi în afara cursurilor. Îşi petrecea mult timp cu jocuri video, pinball şi mai ales cu poker-ul.
Paul Allen, fostul coleg de şcoală şi partener de afaceri al lui Bill, a fost cel care i-a furnizat şansa cea mare. Allen se mutase din Seattle, la Boston, pentru o slujbă. În decembrie 1974, a cumpărat o revistă în Harvard Square. Pe coperta „Popular Electronics“ se anunţa sosirea primului mini-computer din lume, modelul ALTAIR 8800. S-a grăbit să-i arate lui Bill. Allen şi Gates au ştiut imediat că sosise vremea computerelor personale. Şi-au dat astfel seama că vor fi o mare forţă, o dinamică incredibilă în societate. Modelul ALTAIR era fabricat de o companie mică din Albuquerque, New Mexico, nu departe de zona de teste atomice Alamogordo. Ed Roberts, preşedintele companiei, căuta pe cineva care să creeze software-ul pentru micul său computer. Gates şi Allen l-au convins că erau aceia. Au lucrat zi şi noapte în centrul Harvard, timp de două luni. În februarie 1975, Paul Allen a plecat în Albuquerque să testeze programul pe care el şi Gates îl terminaseră. Când a instalat pe ALTAIR programul pe care Gates îl intitulase „cel mai tare cod pe care l-am scris vreodată“, a funcţionat. Importanţa acelui moment avea să schimbe pentru totdeauna şi pe Bill Gates, şi industria software.
În vara anului 1975, Bill Gates, de 19 ani, şi partenerul său, Paul Allen, înfiinţau compania Microsoft. Munca pentru compania de computere ALTAIR a lui Ed Roberts devenise atât de intensă, încât Bill a renunţat la Harvard, chiar înaintea ultimului an, şi s-a mutata în Albuquerque. Mary Gates a fost foarte dezamăgită de decizia fiului ei. Bill însă era sigur că luase o hotărâre bună, deşi succesul în industria software nu se arăta a veni uşor. Pe atunci scena computerelor personale era populată de utilizatori dornici să împărtăşească noi informaţii şi software, fără să plătească pentru ele. Această practică l-a dus pe Bill în conflict cu colegii săi. Erau o mulţime de puşti de liceu şi facultate, care făceau ceva anormal. Bill nu era popular deloc, fiindcă nu le permitea să fure, ei făcuseră programele, ei erau proprietarii lor. El era omul de afaceri în masa de hackeri tocilari. Gates a adresat o scrisoare deschisă pasionaţilor de computere, criticându-i pentru copierea programului Microsoft: „Cum probabil majoritatea pasionaţilor ştiu, cei mai mulţi dintre voi fură software-urile. Pentru hardware trebuie să plătiţi, dar software-ul îl împărţiţi. Cui îi pasă dacă oamenii care au muncit la el sunt plătiţi sau nu ? Dar e cinstit ? Până la urmă tot cei care au fost denunţaţi vor avea de pierdut.“ Bill era considerat un renegat, deoarece pe atunci predomina o altă etică: nu putea fi crezut că industria software ar fi evoluat la fel, dacă nu ar fi existat cineva care să aibă curajul să spună aceste lucruri. Bill s-a luptat şi cu Ed Roberts, care-l considera răsfăţat şi enervant. Cei doi nu erau de acord în aproape nicio privinţă, iar Roberts era un adversar redutabil. Ultima confruntare cu masivul Roberts a fost în 1977, când acesta şi-a vândut afacerea, iar Gates a trebuit să intenteze proces, pentru a păstra software-ul pe care el şi Paul Allen îl creaseră pentru companie. Gates a câştigat.
Microsoft s-a extins spre noi limbaje de programare, iar Gates şi Allen au început să vândă şi altor companii de computere. La sfârşitul anului 1978, când vânzările se apropiau de pragul de un milion de dolari, Microsoft s-a mutat din Albuqerque în Seattle. Bill era bucuros să fie din nou acasă şi a accelerat promovarea companiei din oraşul său natal. „Noi proiectăm întotdeauna gândindu-ne la viitor. Cercetătorii noştri, în pasul cu noile tehnologii hardware şi software.“, se putea auzi vocea lui Bill Gates în publicitate la televizor. El era geniul din spatele marketingului companiei Microsoft. La început, Bill a fost cel care mergea pe teren şi îşi vindea compania şi software-urile, iar adesea o lua şi pe mama sa cu el. Mama lui Bill, foarte respectată şi cunoscută, avea să joace un rol esenţial la începutul carierei sale. Ea făcea parte din consiliile mai multor corporaţii, inclusiv al Universităţii din Washington. Prin mama sa, Bill a ajuns să-l cunoască pe preşedintele IBM.
În noiembrie 1980, IBM bătea la poarta novicei companii Microsoft. Cel mai mare producător de computere din lume voia să negocieze cu Gates şi Allen crearea unui sistem de operare pentru noua lor linie de computere personale. Încă de la prima întâlnire, IBM i-au subestimat pe cei doi. Bill arăta ca un copil. Era slab, cu părul zburlit, foarte insignifiant. Oamenii nu-l luau în serios ca om de afaceri. Dar IBM avea să descopere curând că Gates nu era un amator. I-a convins rapid că Microsoft putea să le livreze noul software. Mai întâi, a cumpărat un sistem de operare existent, pe care apoi l-au adoptat pentru computerele personale IBM, denumindu-l MS-DOS. Bill Gates a fost întotdeauna un om de afaceri abil. A ştiut de unde să găsească un sistem de operare, a ieşit în stradă şi l-a cumpărat cu 50.000 de dolari. Dar partea spectaculoasă a fost că atunci când a dezvoltat sistemul de operare pentru IBM, IBM a vrut să cumpere codul sursă, care le-ar fi oferit control asupra discului sistemului de operare, cunoscut sub numele de DOS. Fiindcă nu deţinea drepturile asupra sistemului de operare, IBM era obligat să plătească o taxă de licenţă către Microsoft pentru fiecare exemplar DOS instalat pentru un computer IBM. IBM era pe punctul să piardă marele avans în vânzarea de computere. În timp ce alte companii începuseră să lanseze computere personale mai ieftine decât modelele IBM, Microsoft le putea vinde tuturor acelaşi sistem de operare. În vremea aceea, se produceau tot felul de computere şi nu se ştia cine va învinge în industria hardware, însă Microsoft avea mari şanse să câştige în industria software. Înte 1978 şi 1981, Microsoft a cunoscut o creştere uluitoare. Personalul a crescut de la 13 angajaţi la 128, iar veniturile au crescut de la 4 la 16 milioane de dolari. În 1983, 30% din computerele personale din lume funcţionau cu software Microsoft. Totuşi Bill Gates nu şi-a schimbat niciodată stilul de viaţă simplu. Nu a zburat niciodată cu clasa întâi, decât dacă era absolut necesar. Adesea stătea la clasa economic, cu o pătură în cap, să poată dormi. Iar, după cum mărturisesc biografii săi, părinţii l-au educat bine –l-au învăţat valoarea banului şi munca serioasă. Acestea s-au văzut mai târziu, în viaţa sa, nu doar în viaţa personală, dar şi în cum conducea compania Microsoft.
Începutul anilor ’80, era o perioadă interesantă pentru industria condusă aproape exclusiv de oameni sub 30 de ani. Microsoft a început să creeze software pentru companii inovatoare precum Apple şi gurul său, Steve Jobs. Computerul lor Macintosh şi software-ul său erau considerate de mulţi ca fiind cele mai ingenioase din industrie, fiind calea viitorului. „Pentru a crea un nou standard, e nevoie de ceva cu adevărat novator, care să stimuleze imaginaţia oamenilor. Computerul Macintosh, dintre toate maşinăriile pe care le-am văzut, e singurul care se ridică la acest standard“, declara Bill Gates publicităţii. Dar curând Microsoft şi Apple aveau să intre într-o luptă acerbă pe drepturile asupra viitoarei generaţii de software, iar Bill Gates avea să primească veşti ce vor zgudui Microsoft din temelii.
În 1983, viitorul era cât se poate de promiţător pentru Bill Gates, de 28 de ani, şi Microsoft. Industria computerelor personale înflorea, iar cererea de software era tot mai mare. Bill Gates şi Paul Allen erau regii epocii computerelor personale. În toiul ascensiunii companiei lor, erau loviţi de veşti teribile. Paul Allen, prietenul şi partenerul lui Bill încă din liceu, a fost diagnosticat cu boala Hodgkin, o formă de cancer. Biografii au mărturisit, în acest sens, că lui Bill i s-a oferit o perspectivă nouă. Întotdeauna muncise foarte mult şi aşteptase foarte mult din partea celorlalţi. Acest lucru l-a ajutat să înţeleagă mai bine suferinţele altora. Un an mai târziu, boala lui Allen s-a retras, dar el nu s-a mai implicat niciodată pe deplin în afacerile Microsoft. Pentru cei doi bărbaţi în deceniul trei al vârstei lor, care creaseră o companie de talie globală şi câştigaseră milioane de dolari, era sfârşitul unei epoci. Urmărind dinamismul lor, biografii au menţionat că pot fi asociaţi cu John Lennon şi Paul McCartney, piesele pe care le-au scris împreună fiind cele pe care ni le amintim cel mai bine şi pe care le ascultăm tot mereu.
În 1984, Bill Gates a rămas singur în spatele Microsoft, în luna aprilie revista „Time“ îl numea reprezentantul noii specii de oameni de afaceri care se pricepea şi la partea tehnică şi la strategia corporatistă. Când cineva îşi propunea să lucreze cu Bill, în orice întâlnire sau discuţie, i se prezenta imediat toate scenariile tehnice posibile. Adesea, se făcea referire la Microsoft ca la o tabără de matematică în care stilul solicitant de management al lui Gates menţinea viu procesul creativ, iar uneori stârnea confruntări aprinse. El găsea ca necesară testarea constantă a ideilor, pentru a rămâne în vârf într-o industrie în continuă schimbare, de aceea s-a înconjurat de o echipă care-i împărtăşea o deontologie neîndurătoare de muncă. Astfel, Miriam Lovou, asistenta lui Bill, a povestit că, fiind nouă în compania lui Bill, a venit într-o dimineaţă şi n-a ştiut dacă să cheme poliţia sau nu, văzând un tip care dormea sub un birou. Tipul era Bill.
În 1985, Microsoft a avut vânzări de peste 140 milioane de dolari. În 1986, Gates a introdus programul Microsoft Windows. Avea să devină programul simbol al companiei. Criticii au observat imediat că modul de folosire a mouse-ului şi iconiţelor seamănă foarte mult cu sistemul de operare Apple Macintosh, considerat cel mai prietenos pentru utilizator. Apple îi acordase lui Gates acces deplin la tehnologia sa, pe când lucra la un nou software pentru computerul Macintosh. Gates i-a sfătuit pe cei de la Apple să-şi înregistreze software-ul, dar sugestia i-a fost ignorată. Din nou, Gates a profitat din plin de şansa ce i-a fost oferită. „În această industrie, suntem în acelaşi timp concurenţi şi colaboratori“, îi plăcea lui Gates să spună. Totuşi, Apple nu voia să-l lase pe Gates să pună mâna pe o parte din afacerea lor şi a hotărât să-l dea în judecată pentru Windows. Gates, la rândul său, controla software-ul Microsoft pe care Apple avea nevoie disperată pentru computerele sale. Până la urmă, Microsoft a învins Apple, în tribunal. Microsoft a câştigat, dovedind că, deşi existau asemănări în modul de operare al celor două computere, fiecare funcţie individuală a Windows era diferită de fiecare funcţie individuală a Macintosh. Deşi prima versiune Windows era departe de a fi perfectă, a oferit Microsoft o nouă bază financiară şi creativă.
În 1986, Bill Gates şi-a cotat compania la bursă. Controla 45% din acţiuni, devenind miliardar la 31 de ani. Însă, el nu s-a simţit niciodată sigur pe statutul companiei. Nu voia să dea greş. Când exista o astfel de temere, că cineva ar putea distruge cândva Microsoft, pur şi simplu îl consuma. Aceasta l-a motivat cu intensitate unică să fie cel mai competitiv om din industria computerelor personale. De aici şi dobândirea reputaţiei de om lipsit de scrupule, forţe puternice începând să se ralieze împotriva lui. Computerele personale progresau, iar IBM încerca să îşi creeze propriul sistem de operare, să înlocuiască DOS, care avea licenţă Microsoft. Programul a fost numit OS2. Era astfel o îngrijorare dacă se putea ţine piept unei furtuni IBM, o companie foarte puternică, mulţi softişti, mulţi bani, multă hotărâre de a scoate Microsoft de pe piaţa sistemelor de operare. În mod ironic, Microsoft a fost implicat în dezvoltarea programului OS2, dar Bill Gates nu se gândea să îşi abandoneze propriul software. A hotărât să arunce în joc viitorul companiei şi propria reputaţie, pentru programul Windows, pe care echipa sa continua să îl actualizeze. Chiar dacă însemna pierderea IBM, cel mai mare client al său.
La 22 mai 1990, Microsoft lansa Windows 3.0. Această versiune nouă şi îmbunătăţită a devenit un „best-seller“. Programul OS2 a eşuat pe piaţă, Microsoft deţinând monopol pe piaţa sistemelor de operare pentru PC-uri. Comisia Federală a Comerţului a început anchetarea unor acuzaţi, cum că Gates se folosea de această dominare pe piaţa sistemelor de operare pentru a îndepărta concurenţa, micşorând preţurile produselor Microsoft. Preşedintele moderat al Microsoft îşi crease o imagine de distrugător. Bill Gates nu e un tip brutal. Dorinţa sa este doar de a câştiga, într-un mod graţios sau nu, victoria fiind victorie, după cum au declarat analiştii media din preajma sa.
Politica de dumping al preţurilor nu era singura acuzaţie împotriva Microsoft. În 1993, Ministerul Justiţiei iniţia o nouă anchetă. Gates avea să îşi înfrunte un adversar de mare teamă, guvernul S.U.A. Erau anchetate plângeri cum că Microsoft solicita producătorilor de computere o taxă de licenţă în funcţie de numărul de computere vândute, inclusiv cele care nu utilizau software Microsoft. Aceasta ducea la împiedicarea concurenţilor să intre pe piaţă. În iulie 1994, Microsoft a acceptat să oprească perceperea acelor taxe, iar Ministerul de Justiţie a închis cazul. Gates nu a recunoscut niciodată că Microsoft ar fi deţinut monopolul, susţinând că doar oferea programe mai bune, la preţuri mai mici. „Nu sunt asemenea unui aligator, nu devorăm pe nimeni. Noi scoatem pe piaţă aceste mini-cutii, aceste frumoase pachete de programe pe care le instalaţi în computer şi fie vă distraţi folosindu-le şi vă ajută să vă rezolvaţi problemele, fie nu“, a declarat Gates în mass-media. Dar pentru investitori nu era atât de simplu. Disputele cu guvernul şi luptele cu IBM şi Apple au făcut ca valoarea acţiunilor Microsoft să scadă. Presiunea era mai mare ca oricând să lanseze noua versiune Windows. Gates a găsit soluţii inventive pentru a slăbi tensiunea: apărea în reclamele companiei sale alături de şeful de la Microsoft, Steve Ballmer. Apoi, îşi făcea intrări dramatice promovându-şi compania la convenţii pe teme de software. Odată a apărut costumat în Mr. Spock, din filmul serial Star Trek. A iniţiat, de asemenea, şi concursul „Microgames“, o competiţie între micro-softişti, foarte asemănătoare cu jocurile din copilăria sa, din Hood Canal.
Pe 1 ianuarie 1994, Bill Gates se căsătoreşte, în Hawaii, cu Melinda, în care a găsit un partener ce îi oferea fericirea personală căutată. Ea, fiindcă lucra în acelaşi domeniu cu Bill, înţelegea şi solicitările profesionale ale afacerii. Însă, la doar câteva luni după căsătorie, bucuria pe care Bill o împărtăşea alături de familie avea să se transforme în suferinţă. Mama sa, Mary, cel mai devotat aliat, a murit de cancer la sân pe 10 iunie 1994. În anii următori, Bill a dus mai departe acţiunile începute de mama lui. A creat o fundaţie filantropică care realiza proiecte de sănătate şi educaţie. Totuşi, toată bogăţia şi puterea nu-l puteau proteja de criza prin care el şi Microsoft urmau să treacă.
În 1995, Bill Gates, de 39 ani, îşi ducea viaţa de bărbat căsătorit. Acelaşi an a fost şi anul de cotitură pentru Microsoft: a fost lansat cu mare tam-tam Windows ’95.
În timp ce viaţa personală a lui Bill Gates era tot mai plină, având şi o fetiţă pe nume Jennifer, viaţa sa profesională era tot mai frustrantă. În 1997, a descoperit că rămăsese în urma exploziei pieţei Internetului. O companie numită Netscape domina vânzările de programe de navigare pe Internet, necesare pentru a accesa diferitele site-uri. Gates a încercat să restrângă decalajul, introducând Internet Explorer, soft-ul său de navigare, la fiecare exemplar Microsoft Windows. Acest fapt a fost considerat de mulţi o manevră necinstită, o încercare de a-şi elimina principalul rival. În acest caz, eliminarea competitorului însemna nelăsarea consumatorului să aleagă cinstit, rezultatul in extremis fiind funcţionarea ineficientă a pieţei. În 1998, Gates a fost chemat în Senat, unde fusese cândva funcţionar, şi acuzat de deţinerea unui monopol ilegal. Ministerul de Justiţie al preşedintelui Bill Clinton, alături de 19 state, au intentat un proces antitrust împotriva Microsoft. Era cel mai amplu proces de acest gen din istoria industriei computerelor. În 2000, un judecător federal a decis că Microsoft trebuia împărţită în două. După două decenii de nestăvilit, aceasta era o lovitură uriaşă pentru Bill Gates. Procesul antitrust, care a ţinut patru ani şi a costat Microsoft milioane de dolari pentru taxe juridice, l-a afectat foarte mult pe Gates. În cele din urmă, în 2002, Ministerul Justiţiei condus de preşedintele George Bush a decis în favoarea Microsoft. A fost un moment frustrant, de data aceasta pentru criticii Microsoft, dar un triumf pentru Bill Gates şi compania sa. În toiul procesului Bill Gates s-a retras din poziţia de preşedinte executiv al Microsoft, numindu-se preşedinte şi proiectant şef de software. Postul de preşedinte executiv i-a revenit prietenului său de la Harvard, Steve Ballmer. Bill Gates a vrut să fie de această dată doar omul cu idei. În ultimul deceniu, Bill Gates a pornit o adevărată misiune, de a-şi împărtăşi bogăţia. În 2000, a înfiinţat Fundaţia Bill şi Melinda Gates, care investeşte anual sute de milioane de dolari în computere, vaccinuri şi medicamente pentru cei care au cea mai mare nevoie de ele. A declarat public că nu îşi va lăsa imensa avere copiilor, ci 90% din ea va fi donată. Bill Gates a devenit un simbol global. Cartea sa, „Afaceri cu viteza gândului“, a fost publicată în 25 de limbi şi e disponibilă în peste 60 de state. În martie 2005, Bill Gates a primit titlul de Cavaler al Imperiului Britanic, de la regina Elisabeta a II-a pentru contribuţia lui remarcabilă în ţările Commonwealth-ului. Câteva luni mai târziu, Bill şi-a continuat campania pentru ajutorarea săracilor din lumea întreagă, gestul său fiind înţeles ca necesitate de ajutor interuman şi ca anulare a mentalităţii că sărăcia din lume e un subiect închis.
Privind spre viitor, vizionarul Bill Gates investeşte multă energie în extinderea pieţei Microsoft spre teritorii precum Orientul Mijlociu şi China. Misiunea principală a lui, este de a accelera şi întări dezvoltarea şi implementarea tehnologiei Microsoft în aceste zone. Gates şi compania lui se confruntă mereu cu competitori. De la Apple, la Google, Microsoft pariază pe următoarea versiune a sistemului de operare Windows: Longhorn, redenumit apoi Windows Vista. Apariţia cestuia, după câteva amânări, reprezintă un pas înainte de la Windows ’95 încoace. Vista se vrea o bază pe care industria să lanseze o nouă tehnologie. Între timp, Bill Gates şi Microsoft încearcă să îşi îmbunătăţească programele, să le protejeze împotriva viruşilor şi a mesajelor spam. Indiferent dacă va rămâne în memoria oamenilor drept un baron jecmănitor, un filantrop sau un tip care pur şi simplu a construit un mixer de bucătărie mai performant, nimeni nu va putea nega vreodată că Bill Gates şi compania lui nu vor avea succes şi în secolul 21.

 

Lasă un răspuns