«

»

Miniştri din Roman

De-a lungul istoriei, Romanul a dat cel putin zece ministri la conducerea tarii. Tot mai des si tot mai multi folosesc pe strada expresia „Romanul e un oras mort”. La o prima vedere, ar putea fi indreptatiti sa creada acest lucru. Cu o industrie la pamint si prea putine evenimente culturale, Romanul are putine de oferit. Cu toate acestea, de-a lungul istoriei, Romanul s-a dovedit un un teren fertil pentru personalitati importante pentru viata politica si culturala romaneasca. Daca in ultima suta de ani Romanul si comunele limitrofe au trimis cel putin zece ministri in Guvernul Romaniei, in perioada postrevolutionara alti sase romascani au facut cunoscut numele orasului prin participarea la guvernare.

Istoria consemneaza ministri care au contribuit la dezvoltarea Romaniei moderne, nascuti la Roman sau in comunele limitrofe.

Ion Ionescu de la Brad (n. 24 iunie 1818, Roman – d. 17/31 decembrie 1891, Brad – Filipeni) s-a nascut cu numele de Ion Isacescu, fiind fiu de preot. A fost un revolutionar, iar in cursul vietii a activat ca agronom, economist, savant si scriitor; a fost membru de onoare al Academiei Romane. Printre personalitatile secolului al XIX-lea care au militat cu energie si devotament patriotic pentru propasirea poporului roman, numele lui Ion Ionescu de la Brad se afla la loc de cinste. A studiat in tara, la Academia Mihaileana din Iasi, apoi a urmat in Franta agronomia, stiitele naturii si stiintele economice. Reintors in patrie, el a fost primul profesor de stiinte agricole din tara noastra la Academia Mihaileana din Iasi (1842-1848).

In timpul revolutiei de la 1848, din initiativa lui Nicolae Balcescu, guvernul revolutionar l-a chemat pe Ion Ionescu de la Brad la Bucuresti, unde, in calitate de vicepresedinte, a condus Comisia proprietatii, alcatuita din deputati, tarani si boieri. Dupa intoarcerea din exil (1857), Ion Ionescu de la Brad a fost primul director al statisticii din Moldova, apoi profesor de contabilitate, economie politica si financiara la Iasi. Pentru sustinerea drepturilor taranimii, el a infiitat patru gazete, cea mai cunoscuta fiind „Teranul roman” (1861-1863). Bun cunoscator al problemelor rurale, Ion Ionescu de la Brad a fost consultat de Alexandru Ioan Cuza la alcatuirea legii pentru reforma agrara. El a fost numit inspector general al agriculturii pentru toata tara (1864-1869), functie in care a indrumat aplicarea reformei agrare. O buna parte a vietii sale, timp de 22 de ani, el a condus ferma-scoala de la Brad, unde a practicat o agricultura model, aplicind metode dintre cele mai avansate pentru acele timpuri. Ca deputat al taranilor, Ion Ionescu de la Brad a militat cu energie pentru cauza celor multi si nevoiasi. Cu competenta si autoritatea sa recunoscuta, el a reprezentat tara la congrese internationale, expozitii in strainatate. Ca recompensa pentru creatia lui stiintifica, a fost ales membru corespondent si apoi membru de onoare al Academiei Romane, membru al Societatii de statistica din Londra.

Ion Strat – ministru de Finante (1865, 1870 -1876), profesor universitar, economist, publicist – este considerat intre cei mai de seama reprezentanti ai gindirii economice din Romania celei de a doua jumatati a secolului al XIX-lea. A fost absolvent al Universitatii din Berlin, a fost membru al Consiliului de Stat in 1864, ministru al Cultelor intre 1866-1867, agent diplomatic in 1879 la Paris si Constantinopol, autorul unui tratat de economie politica, foarte apreciat in epoca.

Panaite Donici – ministru al Lucrarior Publice, inginer, om politic, publicist – a fost absolvent al Academiei Mihailene, student la Paris. El a ctitorit biserica de la Giurgeni, actuala cladire a Liceului „Ion Ionescu de la Brad” Horia si a contribuit la realizarea caii ferate Roman – Iasi.

Gheorghe Kapri – sef de cabinet al Ministerului Public in 1895 – a provenit din familia binecunoscutei familii de latifundiari care au lasat zestrei Romanului cladirea in care functioneaza acum BCR.

Nicolae Ionescu – ministru de Externe in 1877, profesor la Facultatea de Istorie din Bucuresti, a fost mai putin cunoscut ca fratele sau, savantul Ion Ionescu de la Brad.

Dumitru Alexandru Sturza – ministru de Externe si ministru de Finante, sef al PNL – a fost premier al guvernului liberal intre 1909-1910.

V. Gh. Mortun – ministru de Interne (1914 si 1916), presedinte al Camerei Deputatilor, a fost un om politic, scriitor si publicist. Deputat liberal, in timpul sau s-a aprobat votul universal si Legea privind improprietarirea taranilor.

Traian Pirvu – secretar general al Ministerului Comunicatiilor si la Ministerul Lucrarilor Publice, a fost vicepresedinte al PNL Roman, in 1937. De numele sau se leaga construirea soselei Roman-Iasi.

Petre Alexandrescu, absolvent al Facultatii de Drept din Paris, a fost secretar general al Ministerului Muncii, in 1935.

Ion Manolescu Strunga –  ministru al Agriculturii in 1933 si ministrul al Lucrarilor Publice in 1935 – a fost presedinte al PNL Roman si vicepresedinte al Camerei Deputatilor in 1921.

Mihail Florescu a fost ministru adjunct la Ministerul Industriilor, ministru al Ministerului Industriei Chimice (1952-1957), ministru al Ministerului Industriei Petrolului si Chimiei (1957-1965), sef al sectiei CC al PCR intre1965-1968, vicepresedinte al Consiliului Economic 1968-1970, ministru al Chimiei – 1970-1980, ministru secretar de stat la Consiliul National pentru Stiinta si Tehnologie – in 1980, deputat in Marea Adunare Nationala, membru al Academiei Romane, profesor universitar. A contribuit la infiintarea Intreprinderii de Tevi Roman, a combinatelor chimice de la Savinesti si Roman. Este autor a numeroase lucrari stiintifice de referinta.

Emilian Pal ziarul de Roman

Lasă un răspuns