«

»

Constantin Enianu – simţire

frumuseţea ta fără să o ştii
 ornează un fragament de linte
îţi pune diademă muguri vii
care-nfloresc ca să te simtă

şi te menţin în plăceri adânci
deşi nu vezi în rol plăcerea
ca floarea singură pe stânci
din friguri îţi aduni averea

eşti linişte şi bine peste tot
ce ai ca bun de dat în viaţă
lumina la întuneric antidot
când e speranţa în prefaţă

eu lângă tine simt sub soare
eternul înlocuit de-o floare

Lasă un răspuns