«

»

remember Irimia Ţuţuianu


Irimia Ţuţuianu
 ( 20 noiembr. 1931, Orţeşti, Neamţ-20 febr. 2010, Bacău). 
S-a născut în satul Orţeşti, comuna Drăgăneşti, judeţul Neamţ şi a urmat cursurile Şcolii elementare în localitatea natală, iar la 10 iulie 1950 a absolvit Şcoala profesională metalurgică I.M.S. Roman, cu durata de 3 ani. în anul 1951 a fost admis la Şcoala Militară de Aviaţie de la Tecuci, pe care a absolvit-o cu promoţia 1953, fiind avansat la gradul de locotenent şi primind brevetul de pilot. A fost repartizat pe aerodromul Deveselu – Caracal. A zburat pe Nardy-ul, IAK-ul 18, PO-Z-ul, MIG-ul 15, ulterior lucrând ca personal nenavigant în aceeaşi unitate.

În anul 1970 a fost mutat la Bacău, în Centrul de Instruire al Aviaţiei, astăzi Baza 95 Aeriană, el fiind acela care a instalat Sistemul de Dirijare la Aterizare pe aerodrom, implementând într-o perioadă de pionierat o nouă metodă de lucru cu personalul navigant, foarte modernă  la vremea respectivă – a fost primul Şef al R.S.P-lui pe Bacău.


A fost apoi promovat la Punctul de Comandă al Unităţii, fiind timp de mai mulţi ani Şef de Tură în acest compartiment. A lucrat o perioadă de 2 ani ca specialist militar în Angola, la instruirea personalului din această ţară, trăind o experienţă unică, pe care a relatat-o celor dispuşi să îl asculte, cu un talent neîntrecut. Avea „stuchit la limbă” ŢUŢUIANU. Din anul 1984 a lucrat ca navigator de sol la grupa militară de pe lângă regiunea aeriană de control ACC Bacău, fiind trecut în rezervă cu drept de pensie în anul 1986 având gradul de locotenent colonel.

Ulterior, aflat în retragere a fost înaintat la gradul de colonel, acum (n.r. anul 2010) comandor în aviaţie. A fost recompensat cu ordine şi medalii ale Aviaţiei şi Armatei Române, mândru de a fi purtat cu cinste, demnitate şi onoare uniforma, tresele şi stelele de ofiţer.


Colonelul
Irimia Ţuţuianu a fost un tip aparte în peisajul băcăuan. Aparent permisibil în manifestarea oricărui punct de vedere a personalităţii umane, pus cum s-ar spune mereu pe şotii, aborda cu cea mai mare seriozitate limitele. Exigent până la severitate cu subordonaţii, nu a abandonat nici o clipă ideea de a fi constant principial şi exemplu…ştiut fiind că nu este moral a le impune celorlalţi să fie corecţi în timp ce tu eşti aiurea.

S-a căsătorit la 16 octombrie 1955 cu domnişoara Virginia Aiordăchioaei,  împreună  având trei copii.

Familist convins, într-o vreme, când multe par alandala, şi-a iubit soţia, copii şi nepoatele, nefăcând nici un rabat de la îndatoririle lui pe această linie. Cei de lângă el ştiind cel mai bine decât oricine asta. A tremurat mereu pentru ei, cu gândul să-i ştie sănătoși şi fericiţi. Generos şi sufletist, mare iubitor de oameni de un optimism constant, chiar dacă pe el îl durea sufletul, avea mereu o vorbă de duh pentru alţii… „O ştii pe asta?..dar pe asta ai auzit-o?”

Ţuţuianu ştia să descreţească frunţi într-un mod foarte natural, foarte firesc, bucurându-se de aprecierea celor care l-au cunoscut şi i-au căutat compania. Un scormonitor, dornic mereu de a învăţa, cu aptitudini pe care nu le-ai fi bănuit, îi treceau prin cap tot felul de idei, multe transpuse în practică. harnic şi onest a ajutat pe mulţi cu satisfacţia menirii sale de OM deosebit – OM înainte de orice!

Am lucrat sub aripa lui ŢUŢUIANU şi i-am simţit avântul.

 

colonel(rtr) A. Ghimaru                                                      

 

Lasă un răspuns