«

»

Constantin Bârjoveanu


S-a născut la 26 martie 1934 (d. 18 martie 2000) la Romanpictor, poet, eseist. A urmat Şcoala Medie de Arte Plastice din Iaşi (1952) apoi Şcoala Populară de Artă din Bacău (1962) sub îndrumarea a două personalităţi: Corneliu Baba şi Dan Hatmanu. Toată viaţa şi-o dedică artei, picturii, graficii, colajelor, cochetând cu poezia, pamfletul etc. Debutează în poezie (1971) la Cenaclul Panait Muşoiu cu poezii de esenţă socială. Publică peste 565 de tablete umoristice în Gazeta de Roman.

                         De-ar trãi azi poetul

 
„Mi-ai dărui, frumoasă doamnă
   o călimară de argint
 Cu două găuri întunecate
   ca două porţi de labirint,
 În care gândurile mele…
   n-am să le-afund; nici pomeneală,
 Că nu mai am de ce mă teme;
   le-oi da pe toate la iveală.
 Scafandru-nchipuirii mele
   din fundul ei poate va scoate
 Epave fapte de-altădată
   ce încă nu au fost uitate,
 Dar n-au fost scoase la lumină,
   nu că scafandrii nu cutează,
 Dar s-ar părea, ba chiar e sigur,
   că adevărul deranjează…“
                                                    (Pegasul dă cu copita, Editura Muşatinia 2003)                                                                    

 

 


Notaţi, vã rog!

„I-am scris adesea numele pe nisip şi zăpadă dar, vă rog să mă credeţi, s-a şters. A rămas doar în inimă ceva vag. Ţin minte că plutiserăm amândoi în ritmul muzicii şi ne odihnisem la o masă în faţa a două pahare cu bere, când ea, cu capul rezemat de umărul meu, cânta încet un cântec la mare vogă pe vremea aceea: „…ne vom uita, că şi uitarea e scrisă-n legile-omeneşti”. Avea dreptate: aproape că am uitat-o. Totul se uită, Mai cu seamă facerea de bine, datoriile, surprizele istoriei, greşelile proprii, locul unde a fost hatul, etc. Totul se uită. Răbojul aparţine trecutului…”

(fragment din Notaţi, vă rog!, vol. Cronica pisălogului)

APRECIERI : „Acest volum pare a-l prefigura cel mai bine pe Constantin Bârjoveanu drept un făuritor spontan de frumos, ca fiind o „fotocelulă“ sensibilă la un „azi“ al planetei şi ca pe un om complex, înconjurat de o realitate nemiloasă, pe lângă ea trecând mereu şi în faţa căreia, asemeni unui Chaplin moldav, îşi scoate pălăria“ Gheorghe A. M. CIOBANU

„Talent, spirit de observaţie, receptivitate spre cunoaştere, excepţională putere de munca, toate au format un conglomerat de „roci şlefuite“ în manieră artistică, care alcătuiesc testamentul lăsat de Constantin Bârjoveanu romaşcanilor“ Emilia Ţutuianu

Din sigilii muşatine el a smuls prin iniţieri repetate, trecerile năvălitoare ale faptei. Iubea nespus oamenii şi asta se vede în tot ce a întreprins; el a măsurat permanent în „Cronica pisălogului” distanţa uriaşă dintre „a fi” şi „a avea”. A făcut din ea linie fără hotar, descătuşând rostogolirea cuvântului direct şi trimiţând strigătul lui către eul eului” Puiu COSTEA




O întreagă galerie de personaje, de la prostituate la politicieni, de la nea Cutare şi până la hoţul de rând- primesc cu vehemenţă biciuirea neiertătoare, plină de ironie şi sarcasm, a autorului. Conduita de ziarist a lui Constantin Bârjoveanu se pare că se baza pe faptul că „Legile adevărate sunt în „conştiinţă” (Camil Petrescu) de aceea scrisul său dezvăluie mereu o schimbare în bine a societăţii, dar care se lasă încă aşteptată. Autorul strecoară în stilul său caustic, îmbrăcat în haina râsului amar, compătimirea pentru cei mulţi ajunşi în pragul sărăciei dovedindu-se a fi o „conştiinţă„ subordonată adevărului şi dreptăţii 

                                                                                                                             Emilia Ţuţuianu


 
SCRIERI: În anul 2003 Editura Muşatinia din Roman publică post-mortem, volumul de versuri Pegasul dă cu copita. Aceeaşi editură publică în 2005 volumul Cronica pisălogului, însoţit de grafica artistului.

„Pictorul, graficianul, caricaturistul, poetul Constantin Bârjoveanu, temperament dinamic şi spontan s-a remarcat prin originalitatea viziunii şi diversitatea mijloacelor de expresie. De la meditaţia lirică a realităţii şi creionajul sigur, evocator al fizionomiei Romanului de odinioară, la neiertătoarea critică de situaţii, fapte, caractere a desenelor şi caricaturilor sale, de la prospeţimea versului bogat, la  sarcasmul şi ironia glumelor gazetăreşti, prestigiosul creator a răspândit frumuseţe, bucurie şi speranţă. Prin strădania editorului Emilia Ţuţuianu şi a soţiei, doamna Profira, opera sa literar-artistică este amplu ilustrată în reuşitele apariţii editoriale „Pegasul dă cu copita”, „Cronica pisălogului” şi „Albumul de artă Constantin Bârjoveanu”, Editura Muşatinia – precum şi o expoziţie retrospectivă la Muzeul de Ară Roman.” Minodora Ursachi

Conastantin-Barjveanu

Lasă un răspuns