«

»

Ioan Miclău – versuri

Numai noi si codrul verde

Ti-amintesti, draga Florica,

Tu plangeai ca te vei pierde?

Cand prin lunca cea de fagi,

Numai noi si codrul verde,

Stim cat ne eram de dragi?

 

Ti-amintesti, draga Florica,

Stand sub bolta cea de fagi,

Eu ti-am spus ca te iubesc?

Iar cu mere si desagi,

Cobora inspre campie car motesc?

 

Numai noi si codrl verde,

Intocmit-am legamantul,

Ce l-am dat lui Dumnezeu,

Cat de larg o fi Pamantul,

Eram numai tu si eu!

 

Astazi, cand ne-albira anii,

Tot noi doi si codrul verde,

Am ramas, caci trei fetite,

Au crescut si-n van se pierde,

Dorul nost’ de-al lor fiinte!

 

Azi privind spre-al zarii farmec,

Nu mai plangi ca te vei pierde,

Linistiti ne ducem dorul,

Numai noi si codrul verde,

Asteptand Mantuitorul!

 

Ioan Miclau Gepianul

 

Lasă un răspuns