«

»

Mihai Dascălu – Ultima „taină” a Moldovei

Romania mareLa 4 noiembrie 1940, Prezidiul Sovietului Suprem al Uniunii Sovietice emite “Decretul cu privire la stabilirea graniței între R.S.S. Ucraineană si R.S.S. Moldovenească” prin care se hacuie intentionat Basarabia și pretinsa R.A.S.S. Moldoveneasca. Nordul, sudul provinciei rapite, precum si o parte a Transnitriei, sunt incorporate arbitrar la Ucraina. Doctrina bolsevica se impune deschis, fara sinchiseala si, ca rezultat, indiferent de metodele sau mijloacele aplicate, Republica Sovietica Socialista Moldoveneasca e tratata in calitate de „libera” – incarcerata. De unde si se trage – in afara anumitor inutile explicatii, trunchierea ei aroganta.

Desi responsabil de integritatea Basarabiei rapite, Chisinaul bolsevizat n-a protestat contra  raptului, reiterat triplu. N-o face nici astazi, cand s-a afirmat, chipurile, independent! De ce, oare? Iata o enigma demna de pana sfatosilor cronicari.

Oricat de paradoxal n-ar parea, dar anume despotismul defunctei U.R.S.S. s-a dovedit net-superior la capitolul sperantei de revenire la matca pentru ramasita central-basarabeana (luat in comparatie cu „strasnica”independenta de dupa 1991). Caci daca spiritul particular din portiunile cedate a fost / este violent reprimat, pentru „puternica statalitate socialista moldoveneasca” din progenitura milostiv aruncata, teroarea rosie lasa inca vie o slaba speranta a eliberarii. Respectiv, eliberarea consemna UNIREA.

Ce reflecta, de fapt, Unirea? Nimeni nu va indrazni sa conteste, ca principiul fundamental ce sta la baza prosperitatii oricarui popor il constituie integralitatea sa teritoriala si umana. Spre aceasta aspira, in modul cel mai obisnuit, si moldovenii orientali: cuceriti de Rusia Tarista – in fatidicul an 1812; anexati repetat – la 28 iunie 1940; sechestrati in fragmente – in noiembrie, acelasi an. Legile naturii, dreptul istoric si national inalienabil, dicteaza stringenta emanciparii noastre politice: e necesara unirea intr-un singur stat – sub coasta carpatina, acolo, unde ne-a asezat Dumnezeu. Iata de ce, insistam in opinia ca Unirea inlatura irefutabil nedreptatea facuta noua cu doua secole in urma. Concursul nefast al evenimentelor atesta ca peregrinarile bietilor indigeni “eliberati” de  tezaurul mostenit genereaza tablouri in culori sinistre. In fapt, revenirea la vatra elimina mediul claustru si lipsit de perspectiva in care lancezesc. Amintim, in context, ca edificand exemplul “formatiunii cehoslovace“, Marele N. Iorga sublinia vizavi de subzistenta popoarelor: “Nu state mici.”[1]

Interferenta aparuta in posesia ilegala a pamanturilor noastre – U.R.S.S., apoi Ucraina, nu cred ca joaca vre-un rol oarecare pentru cei patimiti. In primul rand, am fost cotropiti; ce conteaza cui platim haraciul? In al doilea, odata ce Pactul Ribbentrop – Molotov e recunoscut ca nul ab initio (!) de intreaga omenire, consecinţele politico-juridice ale acestuia n-au putere juridica si sunt lichidate (pentru noi -!?). Insasi unul din semnatarii Pactului – U.R.S.S., a denuntat la 24 decembrie 1989 (hotararea nr.979-1 a Sovietului Deputatilor Poporului) odioasa intelegere. Dar nu i-au scapat din atentie faradelegile comise anterior. Inca la Conferinta de la Helsinki din 1975 a staruit cu tot patosul sa cimenteze inviolabilitatea granitelor stabilite dupa cel de-al doilea război mondial. Adica, de denuntat denuntam actul, dar situatia in teren ramane neschimbata. Nici Solomon n-ar gasi o solutie mai perfecta pentru invadator.

Nu aceasta e, insa, ultima taina a Moldovei. De la 1991 incoace, secretul e mascat in anormalitatea fenomenelor de odinioara. Intrebarea e ca frontierele hotarate prin conspiratia agresorilor, totusi, pot fi schimbate – la voinţa popoarelor (macar si in dependenta de vechea cutuma).

Proclamarea mult asteptatei independente, la 27 august 1991, n-a realizat Reintregirea. Nu s-a reusit, realitatea banala prevaland artificialitatea injectata de comunism. Mai recent, spatiul public al  Republicii Moldova s-a impanzit cu miraculoase lozinci  – ”Moldova – Patria mea”. Ustensilele autoritatilor s-au concentrat nu asupra problemelor de ordin economico-social, ci la promovarea uimitoarei pacaleli cu mata din sac. Totul si toate fac referinta aici, in unicat, nu la palma de pamant disponibila, ci la o ditamai, fantasmogorica, Maldova. Dispare ”respublicuta”  nici vorba de pertinenta: vreme de 25 de ore din cele 24 ale zilei, deosebit de somptuos, se reclama “statul nostru rodnoi Maldova”, cu frontierele incorporate pe mosia satului Bacioi.

Credeti ca Chisinaul a declansat lupta pentru intregirea Tarii sau a initiat campania de adunare a tinuturilor furate?  Nu. Usor si mult prea frivol au trecut plugarii transpruteni peste neagra data din luna mai, 2012, de comemorare a celor 200 de ani de la raptul Basarabiei. Instruita ingamfare pro-moscovita a liderilor nu le-a permis sa-si recunoasca corigenta la posesia unor cat de minuscule traditii statale. Asta in afara faptului ca, insistand in promulgarea falsei statalitati de import, ”tovarasii” devin complice la rusinoasa dezmembrare, din noiembrie 1940, a vechilor teritorii moldovenesti ocupate. Unele din ele instrainate a treia oara (!), deja din spatiul raptului reiterat, descoperind tinta de lunga durata a int-rusului de a sta la umbra Balcanilor. Ba chiar, dumnealor – tovarasii se fac unicii responsabili de josnica trunchiere a  strabunului plai.

Tine de remarcat ca titulatura Moldova are o plina corespondenta doar in uzanta maselor largi ale populatiei. Nicidecum sub aspect politic, caci denumirea eronata a formatiunii statale de langa satul Bacioi nici pe departe nu etaleaza Tara. Atata pustietate, atata mizerie denota batjocura cu ”micro – nano – Moldova” reanimata in viteza – concept promovat in serios (!?) de mancurti, ca cunoscutul proverb “Butoiul desert suna tare” e perimat totalmente. Parafrazand frumoasa poveste cu regele gol, am zice: imbraci pe corp o maneca, dar spui ca porti camasa. Ne impiedicam, adica, de o incertitudine curata, calificativul fiind inadmisibil in relatiile oficiale.

Culmea e ca, alimentandu-si orgoliul cu ”antica” statalitate referita, actualii ”alesi ai boborului” se considera multumiti (si impliniti!) in limitele ”Maldovei” creionata ”generos” de cotropitor. Reprezentand, de facto, tocmai o micro-portiune din suprafata Basarabiei rapite, creatura contrafacuta din jurul Chisinaului “uita” – habar nu ai, sa-si revendice teritoriul ce-i apartine de jure. La randu-i, suzeranul “binefacator” promulga instituirea a altor si altor “republicute“, se vede ca in scopul insusirii rapide, de catre aborigeni, a  cuvenitei lectii de supunere. Edilii locali o fac pe-a neznaiului, consolidandu-si vina de abandon a gliei stramosesti cu nedemna indeletnicire de asumare a numelui Moldova. Tupeul afisat l-ar nedumeri, cu exactitate astronomica, si pe Regele Ludovic de Anjou al Ungariei, care, in eventualitatea unei ipoteze, n-ar fi in stare astazi sa determine pozitia marcii sale din Carpatii rasariteni.

Neasemuita “suveranitate” de pe Bic releva aparitia unei probleme inexplicabile. In viziunea contemporana, raioanele Cimislia si Nisporeni intruchipeaza sine statatoarea ”federation maldavanschii”, marginind la vest hotarul cu “tara vecina” – Romania, in rest, cu Ucraina – “tara sora“. Devine anevoios, in demarcarea propusa, stabilirea continentului pe care curge riul Moldova. Devine imposibila, practic, descrierea legendei cu descalecatul moldovenilor. Ori, acceptand la nivel de discutie regulile jocului, observam ca Chisinaul e inconjurat de “Moldove“: la nord – sectiune din Tara de Sus, cu Cernautii si Hotinul; la sud – Basarabia medievala, cu Chilia si Cetatea Alba; la est – Transnistria, cu Balta si Tiraspolul, in vest – imaginea slavitului Principat, cu Suceava, Iasi. Intrebare: in care “teara” s-a nascut atunci poetul Eminescu? Ca n-o fi, precis, din sat Vanatori, Nisporeni, alias, “Moldova – patria noastra comuna”? Asemenea ambitiei de a decide prin vot  politic denumirea limbii noastre – cea fara de nume (!), aventura miroase urat. Conform ingenioasei gaselnite, un scolar riguros constata ca Mihai Eminescu (libera inlocuire cu numele oricarei alte personalitati autohtone, exceptand pe cele din “originala Maldova”) s-a nascut in afara “Maldovei din sat Ghidighici” (?), cum ar fi… pe Luna. Ce ipostaze sa-i explice pedagogul onest?

Asa am izbutit sa descopar, absolut intamplator, ultima “taina” a Moldovei – Tara fara… poet (- fara noroc?).

E stiut ca daca nu contine vreo surpriza, misterul isi pierde atractivitatea. Uite, ca “Maldova cea m-m-mARE” –cu frontierele conforme patrimoniului satului Vanatori, pana la hotarnicia cu vecinii din Gaureni, Balanesti, Milesti, Carnesti, Bolduresti, Seliste, Ciutesti, Cabaesti, ne dezvaluie reteta protectoratului modern. Cel care acum stapaneste cumva-undeva, ilegal, pamanturi moldovenesti, poate lejer evita acuzatia de asupritor. Imperios necesar e doar respectarea unei neinsemnate subtilitati: subiectul acorda independenta nordului Bucovinei, cu Tinutul Herta; Bugeacului, cu Insula Serpilor si o parte a deltei Dunarii; Trasnistriei.

Nu va fie teama de unire. Odata cu apunerea multor alte fatete ale virtutii nationale, ecoul zilelor de 27 martie / 28 noiembrie 1918 s-a stins in fosta Basarabie. Urmand magnificul exemplu al “republicutei” chisinauiene, garantat, suta la suta, ca fiecare din provincii se declara instantaneu “Republica Independenta, Suverana si Indivizibila Moldova“, cu capitala la Cernauti – prima; Cetatea Alba – a doua si, Tiraspol – cea de-a treia. Apoi, manipulati in continuare cu ele, “independentele“, dupa bunul plac. Beneficiul capatat e supra-plauzibil: decade de la sine implicarea fortelor pacificatoare ruso / ucrainene, nu se recurge, bine merci, la tancuri sau cazaci… Din nou, cu siguranta, Romania va fi prima ce sare cu recunoasterea internationala a “stravechilor entitati statale moldovenesti“, deschizand imediat ambasade / consulate.

Spectaculoasa prabusire a U.R.S.S., contrar uriasului potential aflat la dispozitie, n-a finisat cu unirea  indigenilor intr-un singur stat – idee explorata angro (!) la timpul sau, de Imperiul Sovietic. Analizand consecventa promotorilor revolutiei permanente de magulire a populatiei Transnitriei / Basarabiei cu obarsia ei moldava (!) – lucru destul de straniu si absolut contradictoriu politicii de deznationalizare / rusificare a intregului habitat romanesc, rezulta ca cei care se pronunta contra UNIRII moldovenilor cu moldovenii, repudiaza impertinent idolatrata teorie a comunismului stiintific. Ne mai vorbind de legile umane, general acceptate. Avem tot temeiul sa deducem, prin urmare, ca unionistii sunt, teoretic vorbind, mai comunisti decat comunistii declarati, la un loc. Cu atat mai dezagreabila e rusinea ce o varsa diriguitorii pe capul celor multi, in ispita de a depasi “omologul” rus in grandoarea prea-maririi. Comportamentul – plin de importanta (!) demonstreaza aievea posesorul – parca ar avea in buzunar cel putin jumate de Rusie; la ce l-ar mai deranja pe ”patriot” problema Intregirii?

Involuntar, reprezentantii atator popoare, ajunsi prin voia soartei coloni pe intinsurile basarabe, vor si ei unire. Deplorabil este ca nu pretind unirea cu ai lor, ci cu matusca Rusi, urzitorul perpetuu al atator rele pentru romani. Ei uita sireacii, ca glia mioritica pe care au VENIT (!) nu le apartine. Aceasta isi are stapanul de drept, bastinasii. Si, desi balada Miorita descinde, in special, cu trei pamanteni, actualmente se isca multime de amatori ce vehiculeaza sofisticate trucuri vizavi de ”polietnia”… basaraba (!?). Le mergem in intampinare, de ce, nu? Per favore, functie de o mica certitudine: cate din pretentioasele „polietnii” fost-au chemate la oastea lui Stefan cel Mare in lupta de la Razboieni? ”Polietnicii”, care stateau atunci contra osmangiilor in primele randuri, alaturi de „camunisti”, sa intocmeasca lista. (…)

 (Schita in lucru. Pt doritorii de a semna articol complet – e-mail: MDascalu@mail.ru. RM. Chisinau. Relatii la tel.022-76-14-97. GSM-069693437)

Mihai Dascălu / 10 aprilie 2013

Note: [1] Nicolae Iorga. În luptă cu absurdul revizionism maghiar. Editura Globus. B. 1991. Pag.211.

 

Lasă un răspuns