«

»

Ioan Miclău – O simplă observaţie!

Ioan_MiclauO simplă observaţie! A vorbi despre ”Comedia umană” a lui Honore de Balzac, despre ”Infernul” lui Dante Aligheri sau ”Cântarea României” a lui Aleco Russo, este ca si cum ai vorbi despre zilele de azi!

Vorbind acum despre spiritualitatea umană in general, despre istorie ca suflet peren al zilei, privind prin câteva ferestre ale gândirii lumea dinafara noastră, deducem prin cea mai simplă observaţie nişte fenomene, mai bine zis fapte în curs de împlinire, pe care omul le urmăreşte cu mare sârguinţa şi chiar devotare!

Întrebarea ce mi-o pun adesea este dacă, totuşi, ştie omul înspre ce tinde şi cui închină această devotare? Prin cele două ferestre, să le zicem, laică şi religioasă, vedem lumea exact aşa cum, cu zisă-bunăştiinţă, se prevale spre prăpastie şi distrugere. Ce spritualitate umană am emancipat dară in conştiinţele noastre? Când, umbre vii se sfâşie, se aleargă, se înghit în spaţiu şi timp, noi umbre nasc de străbat aceeaşi cale a pierzaniei. Iată umbra istorică, omul: fuge de religie la promisiunea laică de a se face ministru, iar cel laic, fuge frumos la religii, visându-se mitropolit!

A răsucii puţina filosofie, observăm că, de fapt, cele două ferestre de care amintim sunt doar nişte noţiuni lingvistice, fiecare cu etimologia dogmei sale; dar curăţenia,sfintenia, vin pe o cale dumnezeească, din generaţie in generaţie prin acel sentiment al iubirii; iubirea fiind calea cea bună dată din începuturi tuturor fiinţelor.

Daca mai pierdem vremea şi pe la acea deontologie, de care omul de azi nici nu vrea să mai audă, adică să fie întrebat de cei 7 ani de acasă, am putea vorbi despre o anumită morală si bun simţ, ce se zice că natural din familie si apoi din şcoală, omul le-a acumulat, totuşi, până pe la vârsta de 60-70 de ani! Că de nu se întâmplă nici asta, atunci vine vorba din popor: ”ai îmbătrânit degeaba”, ”păcat de şcoala avută, adică a fi un fel de ”păduche social”, care, în sfârşit, ”a inşelat pe Dumnezeu de zile”. În acest caz, dexteritatea duplicitară poate deveni ”ştiinţa”pe care se va baza umbra ce se fâţâie pe lângă noi!

Această temeinicie a flămânzeniei de arginţi si aur îi mai dă umbrei o lustruire prin care, asemenea peştelui, lunecă din palmă imediat ce vrei s-o prinzi! Umbrele astea se unesc, întunecă, opresc raza unui adevăr după care caută naiva si credula mulţimea, vorba lui Le Bone, manipulată care până la urmă îşi mai pierde şi acea ”opinie sănătoasă”, prin care s-ar putea salva dacă s-ar devota cu sârguinţă spre calea adevărului. Dumnezeu dă minte si putere, gradină si subsol din care sa traim, dar nu ne ”pune şi în traistă”. Expresia deavolească însa ridica la rang mare prin puterea argintilor vanzarii de suflet, in loc sa fie observate de fapt treptele spre calea morţii!

Vreţi ziare, reviste, partide? Ziare, reviste, partide s-au făcut, e plină lumea; numai că fug cititorii de ele ca de râe. De ce oare? O simplă observaţie asupra realitaţilor vieţii de zi cu zi, ne aduce nu numai răspunsul, dar si ceea ce ar fi de făcut pentru indreptare!

Ioan Miclau Gepianul

Lasă un răspuns