«

»

Ioan Miclău – Amintiri din locuri natale!

Florica

 

Pe o stradă ce sfârşeşte,

Drept în fundul unei văi,

Locuia cândva Florica,

Pentru-a cărei ochi şi buze

Aşternut-am multe căi!

 

Apoi, câte-s azi sub soare,

Lumi de basme şi minuni,

Toate-am zis că-s ale mele,

ŞI-mpletindu-le cununi,

Le-am depus la a ei picioare!

 

Ea zâmbea ca zâna albă,

Iar eu adunam din cer,

Stelele şi doi luceferi,

Să le-nşir ca pe margele,

Lăsând lumea-n frig si ger!

 

În sfârşit, n-a fost degeaba,

Dacă aceste sfinte versuri,

Le-nchin nuntei de argint,

Ei, soţiei cu trei fete,

Cu-n buchet de flori din şesuri!

 

„Oh, zici poate că nu-s multe,

Din câte aştepta ea?

Dar, vă jur, căci pe vecie

Eu i-am dat inima mea,

Şi trei fete, Dumnezeu!

 

 

*

CHEILE LUI SF.PETRU

(Cine poarta cheile e proprietarul)

 

Ce te plângi,

Ca baba chioară,

Ce se plânge la tot pasul,

C-o să moară!

 

Doar n-o vrea,

Să ţină lumea

Strâmtorată cum ea crede,

Şi-i e vrerea!

 

Nu ştii glasul

Celui îinger,

Ce ne-a spus c-a lui e viaţa,

Şi-are cheile din cer?

 

Ne-a dat noua,

Cu chirie,

Lumea asta mare, lată,

Cheile-s la Sf.Petru sa le ţie!

 

 

*

LA ”TREI NUIELE”

 

Pe al Crişului mal verde,

Sub umbriri de sălcioară

Oglindită-n val se pierde,

O cochetă cârciumioară!

 

Veche, precum vinul dulce,

Ce se toarnă prin pahare,

Până-n zori când să se culce,

Luna a pornit se pare!

 

Numai trei fârtaţi, pesemne,

Împărţind a nopţii stele,

N-au de gând să se îndemne,

Ci-ar tot sta la „Trei Nuiele!”*

 

Un bujor cu şorţ albiu,

Se-ngrijea ca o furnică,

S-avem vin mai rubiniu,

Şi-n fereastră filimică!

 

* Cei mai vârstnici poate-şi  mai amintesc de vechiul nume:

”La trei păduchi”, cârciumă la care se opreau pe vremuri oamenii ce veneau

la targuri in oraş, la Oradea”.Rareori se întâmpla sa nu fie şi câte un scandal!”

 

IOAN MICLAU ”GEPIANUL”

 

 

Lasă un răspuns