«

»

Petruş Andrei: Teodor Oancă – Poezia faptului divers

Slujitor al învățământului universitar craiovean, profesorul Teodor Oancă ne surprinde în mod plăcut cu încă o carte pe care o adaugă celorlalte 14 apărute până în prezent. (,,Instantanee cotidiene”, Editura ,,Universitaria”, Craiova, 2013)

Avem de-a face cu o proză scurtă în care au excelat C. Negruzzi, I. Al. Brătescu – Voinești, Emil Gârleanu, Gh. Brăescu, Anton Bacalbașa, D. D. Pătrășcanu și I. L. Caragiale, maestru incontestabil.
După teatru (,,Salonul regal. Teatru scurt”, 2006) și poezie ( ,,Vitrina cu rondeluri”, 2012) Teodor Oancă abordează genul scurt, momentul, schița, secvența, felia de viață: mici întâmplări, gesturi, dialoguri, expresii, dezamăgiri, necazuri semn distinctiv al epocii în care trăim, toate sunt trecute, printr-o conștiință lucidă, în operă de artă. Asemeni lui nenea Iancu, Teodor Oancă ,,simte enorm și vede monstruos”. Exclamăm și noi cititorii, la rândul nostru: ,,Ce lume! Ce lume!”.
Primele ,,Instantanee cotidiene” se constituie într-un ,,captatio benevolentiae”: o pensionară trăind la limita subzistenței, o țigancă cerșetoare care vorbește la celular, un cioban care aruncă lâna și pieile de miel că nu are cui le vinde, un hoț ziua-n amiaza mare și un tren care deraiază: ,,La noi, bineînțeles!” Aceste fapte diverse sunt colportate, comentate și interpretate la cârciumă, bodegă, local sau, mai nou, „Cafe-bar”, aici fiind dintotdeauna ,,tribunalul poporului”.
Eroii din momentele sau monumentele lui Caragiale erau Mitică, Lache, Mache și Costică; cei ai lui Teodor Oancă sunt Matache, Vergică, Sandu și autorul, personaj-narator. Discuțiile se poartă ,,Ca între prieteni”: ele încep, ,,de regulă, cu comentarii pe marginea știrilor la zi” și sunt ,,din domeniul politicii, al economiei și al diferitelor întâmplări.” (p.10)
Personajele sunt oameni ai zilelor noastre, frecventează internetul și discută despre ,,globalizare” sau despre ,,mafia grâului”. Soluțiile propuse sunt la mintea cocoșului, nu însă și la mintea guvernanților. Dacă de la Conu Leonida aflam psihologia fricii, de la Matache aflăm psihologia viselor: ,,La vremea aia te gândeai la însurătoare iar ideea asta ți-a rămas atârnată de un neuron, care s-a reactivat.” (p.15)
Din ,,Faptul divers”, cititorul avizat reține o ,,minima moralia” necesară într-o societate ,,fără prințipuri”, anormală și imorală în care escrocii devin parlamentari și infractorii președinți. Un individ pe nume Diniță, din comercializarea etnobotanicelor, ,,a reușit să cumpere alte două apartamente în oraș, să schimbe în trei ani două mașini dintre cele mai scumpe și să-și construiască pe Valea Prahovei o căsuță de vacanță, parter și două etaje.” (p.16) Și nimeni nu l-a întrebat cum. De confiscarea averii ilicite însă nimeni nu face vorbire. Pintilie, ,,consilier comunal la Măgura” este chemat la Parchet ,,să dea cu subsemnatul” fiindcă a propus ca ,,alături de monumentul în memoria eroilor căzuți în cele două războaie mondiale” să se înalțe și ,,un monument al adevărului” necesar nu numai în campaniile electorale.
,,Rămânerea în sistem” critică aceeași politică de rotire a cadrelor de pe vremea când se construia societatea multilateral dezvoltată. Din consilier al secretarului de stat, Mircică, având la bază ,,Faculty of comunication” la Oxford rămâne în sistem ,,în urma remanierii guvernamentale” ca director adjunct la ,,Groapa Ecologică de la Glina”.
Că susținerea campaniei electorale se face ,,cu mii de euro” nu mai e demult un secret și astfel pătrundem în ,,Culisele unei șanse”. O ,,Invitație la petrecere” miroase de la o poștă a mită electorală iar ,,Nunta cu dar” a ajuns și ea ,,o formă mascată de mituire”. La nuntă ,,Atmosfera ar putea fi agreabilă dacă nu s-ar zgudui sala din cauza decibelilor. Numai între două cântece mai poți schimba o vorbă, pentru că instrumentiștii confundă nunta cu discoteca”. (p.47)
,,Salonul de cosmetică”este de fapt țara întreagă: se cosmetizează limba, democrația, carosabilul, declarația de avere iar adevărul este îngropat într-un munte de baliverne. Campania electorală implică, pe lângă promisiuni, și zâmbete dulci (,,Gingia politică”, ,,Duba electorală”) și atacuri la adresa adversarilor politici pentru a le murdări imaginea (,,Una caldă, una rece”).
Trăim în ,,Epoca lui 0,99lei” și a reclamelor care abundă în termeni anglo-saxoni imposibil de digerat. ,,Mica publicitate” este sufocată de anunțuri nerușinate. Președinta asociației ,,Cuțu, cuțu” privind protecția patrupedelor canine poartă o ,,Geantă maro” din piele de câine, iar în spitale oamenii mor cu zile nu atât din cauza bolilor cât a birocrației. (,,Rezerva 10”)
Istoria, din păcate, se repetă, constată inginerul Mihai Cerchez, vecinul autorului și partenerul său de table. Discuția se poartă asupra fructelor și legumelor importate din Turcia, de parcă am plăti haraci (peșcheș, mucarer, bacșiș) și acum.
Pentru parlamentari și guvernanți ,,Există soluții” pentru a le mări salariile, indemnizațiile și deplasările dar, pentru pensionari, nu.
A fi ,,Corespondent de presă” nu-i tocmai o binecuvântare, existând permanent riscul să ți se reducă postul. Profesorii se pot întâlni ,,Peste timp” cu foștii elevi care, deveniți universitari, pot fi, la rândul lor, profesori sau îndrumători în vederea susținerii examenelor de grad, foștilor profesori. Cum obțin unii în zilele noastre câte două , trei licențe și tot atâtea masterate? Prin ,,Învățământ la mare distanță”. O absolventă cu studii superioare ajunge cameristă în stațiunea Herculane unde sosește tocmai directorul care scosese un post la concurs dar care era ca și dat ,,pentru că erau unele presiuni politice”. ,,Două săptămâni de concediu” sunt irosite iar regretele directorului sunt tardive.
O poveste de dragoste pe cale să se oficializeze se destramă îndată ce adevărul iese la iveală. (,,Mama Veranda”) În ,,Concertul din parc”, un violonist își plânge pe strune ieșirea bruscă și brutală la pensie. ,,O fotografie” reînvie dureros clipele trecute chiar și după ,,patruzeci de ani de la terminarea facultății.” ,,Al treilea colăcel” conține o enigmă pe care profesorul – personajul-narator, venit să caute ,,liniște, aer proaspăt de munte și condiții de ieșire din atmosfera apăsătoare a orașului” o dezleagă în cele din urmă; războiul care a ucis atâtea vieți a pus capăt unei povești de dragoste abia înfiripate.
Stilul acestor scrieri, departe de a fi unul plicticos, este elegant, fără derapaje ,,postmoderniste” și fără trivialități specifice literaturii de consum. Unele regionalisme: ,,tușică”, ,,matale”, ,,s-a betegit”, ,,cotigă” dau naturalețe și farmec acestor ,,instantanee cotidiene”.
O lectură agreabilă în compania noilor reprezentanți ai miticismului și balcanismului ,,ici au portes de lꞌOrient ou tout est pris à la lègère.”

Lasă un răspuns