«

»

Mariana Gurza – Justin Pârvu, Dumnezeiască Lumină a Neamului Românesc

Iustin ParvuMotto:
“Pământul este baza de existenţă a naţiei. Naţiunea stă ca un pom, cu rădăcinile ei înfipte în pământul ţării. Nu există neam care să poată trăi fără pământ, după cum nu există pom care să trăiască atârnat în aer….
Ne-am născut din negura vremii pe acest pământ odată cu stejarii şi cu brazii! De ei suntem legaţi nu numai prin pâinea şi existenţa pe care ne-o dă muncindu-l din greu, dar şi prin toate oasele moşilor şi strămoşilor care dorm în ţărâna lui! Toţi părinţii noștri sunt aici. Toate amintirile noastre, toată gloria noastră războinică, întreaga noastră istorie, cu fapte bune şi rele , aici stă îngropată…
Moartea nu anulează şi nici măcar nu simplifică lucrurile şi faptele, vorbele sau gândurile noastre de aici de pe pământ, ci le complică, implicându-le în veşnicie…” (Părintele Justin Pârvu şi bogăţia unei vieţi dăruită lui Hristos, vol.2, pag.130-131)

M-am întors de curând de la Mănăstirea Petru Voda, după un scurt popas la Mănăstirea Rarău si Sihăstria Rarăului.
Am suferit în tăcere, în rugă, nefiind prezentă la plecarea spre veșnicie a Părintelui Justin Pârvu. Am păstrat în memorie momentele de taina ce mi-au dus pașii spre marele duhovnic al tuturor românilor, iubitor de Neam Românesc, Părintele Justin Pârvu.
La intrare, drapelul ne-a întâmpinat fluturând spre cer. În partea dreaptă, semeață, troița ridicată de Preacuviosul Părinte, în cinstea sfinților eroi Moţa şi Marin.
Mi-am amintit de anii persecuției comuniste, preacucernicul însăşi fiind unul dintre cei prigoniți.
“Dumnezeu a dăruit ţării, pe vremea persecuţiei comuniste, părinți spirituali şi duhovnicii cei mai mari din istoria Bisericii noastre. Aceştia au menţinut credinţa în inimile românilor prin cuvântul lor tare. Atunci când ierarhia se plia şi când cuvântul ierarhilor era ambiguu, aceşti părinți spirituali au ţinut sus inima românească în nădejdea că Dumnezeu ne ne-a părăsit. Cine ar putea înşira numele lor scris cu litere de foc în conştiinţă. Slăvit să fie Domnul Dumnezeu nostru că nu ne-a lăsat în mâinile vrăjmaşilor noştri ca să-şi râdă de noi şi să spună: bine, bine….Aceşti monahi crescuţi în închisori, batjocoriţi, umiliţi, dar niciodată frânţi, au învăţat acolo că adevărată dragoste de neam nu are nici o legătură cu noţiunea de naţionalism practicată de socialismul ştiinţific si nici dragostea de patrie nu are nimic de a face cu discursul patriotard de partid.” (Părintele Justin Pârvu )

Acum, Părintele Justin Pârvu s-a alăturat sfinților români veghindu-ne mai mult ca niciodată. Așa cum îi simțim prezenţa Sfântului Ardealului Arsenie Boca, așa vom simți puterea rugăciunii din cer a celui care este un adevărat stâlp în Ortodoxia Românească, un sfânt voievod al credinţei româneşti.
Mănăstirea era mai vie ca niciodată. Prezenţa locului de veci a Preacuviosului, un cort al drepților aici pe pământ, înconjurat de har ce te îmbia la smerenie şi rugă. Cu sfială m-am apropiat şi printre lacrimi m-am mărturisit bunului părinte… O ultima spovedanie lângă Duhovnicul Neamului Românesc. Lumânarea adusă de la Mănăstirea Rarău, ardea lin în palmele mele tremurânde.

Doamne, rămas bun Părinte

În viață mult ai pătimit!

Mereu te-au răstignit

Aici, în temnițele comuniste.

Acum veghează printre sfinți

La Neamul Românesc

Azi mulți ne osândesc

Dar, sfinții ne ocrotesc.

,,Nu vă fie frică”

Aşa ne spuneai odată

Credința este una

Salvarea noastră dată.

,,Nu suntem singuri”

Cu noi este Dumnezeu!

Sus inima români!

Părinte al Neamului meu!

Era ora 19,00 când în jurul mormântului plin de flori, se pregătea Parastasul. Am participat cu emoţie şi împăcare. În momentul în care am ridicat şi eu bucatele aduse cântând ,,Veșnica-i pomenire”, lacrimile mi-au brăzdat inima şi faţa. Erau lacrimi de bucurie! Pentru Părintele Justin Pârvu Biruitorul. Glasul clopotelor m-a înfiorat! Parca băteau pentru tot Neamul Românesc. Ca un mesaj tainic al Părintelui Justin. De a ne păstra credința noastră din moși strămoși, valorile neamului, de a-l avea mereu pe Iisus în inimă… şi în faptele noastre.

Părinte, în aceste vremuri tulburi, ai biruit!
Îmi amintesc de mesajul primit acum câţiva ani: ,,Un mare duhovnic ne vorbeşte”- Pr. Justin Pârvu: E o vreme de pustiire a neamului. ,,Prigoane, puşcării, lagăre, temnițe, izolări, înfometări, schingiuiri, umiliri, astea le-am trecut şi noi. Nu mai sunt atât de grozave. Dar prin ce veți trece voi, aceasta nu a mai fost de la începutul lumii până azi”.
,,Ştiți ce sunt toate aceste rele? Ele nu sunt altceva decât un medicament foarte bun pentru sănătatea noastră sufleteasca. Cu cât un popor este mai încercat, cu cat un popor este mai împilat, mai strâns şi ținut în stările acestea de ispitire, cu atât poporul acesta va fi mai înţelept şi mai destoinic în a învinge iadul. “
,,Politicienii știu că întotdeauna Biserica a fost forța şi rămâne forţa unui stat, şi de aceea s-au grăbit să o paralizeze. Nu i-au mai dat voie să lucreze şi ne găsim în asemenea haos încât cu greu se va mai putea redresa ceva…“
,,S-a ajuns, din nefericire, la o descompunere înceată a neamului nostru, care va avea o consecință extrem de gravă peste 40-50 de ani, când s-ar putea întâmpla să nu mai vorbim în limba română, să nu mai avem unde să ne închinam într-o biserică ortodoxă română în Moldova de astăzi sau oriunde în ţară. E o vreme de pustiire a neamului, dar speram ca Dumnezeu nu ne va lăsa, așa cum nu ne-a lăsat în toate vremurile grele, când Biserica noastră a fost prezentă în mijlocul poporului, când Stefan cel Mare, Daniil Sihastrul, Alexandru cel Bun, Mircea cel Bătrân, uniți cu toți călugării şi călugăriţele din mănăstiri păstrau tradiția şi continuau istoria. Aceștia erau ei politicieni? Înainte de toate erau creștini, care știau să apere valorile ortodoxiei şi implicit ale neamului.”

Gustasem de pe masa parastasului cea mai bună bucată de pepene, după ce în acea zi lungă nu băusem decât apă şi mâncasem puţină pâine.
Ne-am oprit în faţa chiliei…acolo unde Părintele Justin primea pelerinii…Mi-am amintit de acele zile când fusesem la Bunul Părinte pentru cuvânt de folos, pentru o binecuvântare, cu un mesaj din partea Părintelui Adrian Făgeteanu. Dumnezeu a fost darnic cu mine să pot cunoaște mari duhovnici, Adrian Făgeteanu, Arsenie Papacioc, Justin Pârvu.
Ne-am închinat cu smerenie la mormântul Părintelui Justin, la Sfintele Moaște din Biserica Biruinței.
Am zăbovit o clipă în cimitirul mănăstirii pentru a ne închina poetului martir Radu Gyr şi la căpătâiul Părintelui Calciu.
Închisoarea pentru martirii Neamului Românesc nu a fost decât o lucrare dumnezeiască de întărire în credința şi în valorile nației. Societatea românească ar fi arătat cu mult altfel fără acești martiri ai poporului român.

,,Acolo am înţeles şi am trăit această dragoste…ne-am iubit Biserica, patria şi neamul de care eram despărţiţi prin violenţă şi crimă, cu toate fibrele inimii noastre, aşa cum şi-au iubit evreii patria (dăruită târziu, nu apărută odată cu neamul în ea dintru început, ca la noi) şi am suspinat cu inima frântă văzând cum ticurile verbale erau preluate (fără nici o rezistenţă, măcar intelectuală) de unii reprezentanţi ai bisericii şi de o parte din elita ţării noastre. Acolo am învățat să ne iubim patria cu ardoarea şi cu nădejdea cu care evreii au făcut-o în timpul robiei; acolo am învățat cât de sfântă este noţiunea de neam, cât de cristică este ea, şi nici un cuvânt de dispreţ, cum era pentru comunişti şi cum este astăzi pentru masonii şi ereticii din Vest (şi de la noi) care ne batjocoresc sufletul şi iubirile cele mari” (Părintele Justin Pârvu )

Părintele Justin Pârvu, duhovnicul Neamului Românesc , ne-a lăsat o bogată şi înălţătoare zestre de demnitate națională, de credință şi adevăr. Cărţile şi cuvintele de folos, sunt puncte de referință ce a reprezentat şi reprezintă cărturarul, ctitorul voievod, JUSTIN PÂRVU. Un ctitor de suflete, un erou al naţiei! Dumnezeiască Lumină a poporului român!

Dumnezeu să ne învrednicească a fii demni urmași ai acestui stâlp al ortodoxiei romanești.
Justin Pârvu a biruit! Noi, avem datoria de a ne iubi neamul, locul şi Cuvântul Lui Dumnezeu. Doamne Iisuse Hristoase Fiul Lui Dumnezeu miluieşte-mă pe mine păcătosul! Rugul Aprins, mereu prezent în spiritualitatea românească, indiferent de vremuri!

Un singur rugător dacă rămâne, nu suntem pierduți, ca să-l parafrazez pe duhovnicul Justin. Dar, avem nevoie mai mult ca niciodată de rugăciune, de încredere în biserica ortodoxă tradițională. Depinde de noi, de fiecare în parte cum dorim să trăim: liberi sau sclavi.

Să avem un gând pios pentru Părintele Justin Pârvu așa cum şi ruga sa va lucra întru teandrică iubire pentru Neamul Românesc.

† Sfinte Părinte Justin roagă-te lui Hristos Dumnezeu pentru noi!

Mariana Gurza
Timişoara

09 iulie 2013

2 comments

  1. Boris David

    Impresionant si conving[tor. Acum inteleg de ce a fost necesara aceasta „excursie spirituala” – rugaciune si invataciune.

  2. Mariana Gurza

    Da,,,o mica implinire personala! Un omagiu pentru Sfintii inchisorilor, pentru cei care au facut parte din Rugul Aprins…Mihai Radulescu, prietenul tau, al meu, a fost in gandul meu alaturi de ceilalti…Duhovnicul Neamului Romanesc, Justin Parvu, un stalp al Preainaltului cum ar fi spus Mihai.

Lasă un răspuns