«

»

Iluzia cuvintelor plutitoare – Volumul « Scut Iluzoriu » de Veronica Balaj


Cu poeta şi jurnalista Veronica Balaj din Timişoara, România, m-am intalnit la Budapesta , cu prilejul Festivalului international de poezie,” Mare si cuvinte”, organizat de poetul Aron Gaal, un mediator intre poeții lumii si un poliglot. Dovadă e chiar participarea la ediția respectivă, a unor scriitori din Rusia, Finlanda Muntenegru, Bulgaria, România, Anglia, din Israel, subsemnatul si, desigur, scriitori din Ungaria. Cuvintele leagă mări şi țări, dar, mai ales, dimensiunile poeziei.

M-am bucurat să aflu acolo, încă pe cineva a cărui limbă maternă e româna, ca şi a mea (îmi place să spun asta chiar dacă am plecat de la varsta de zece ani în Israel şi mi-am facut studiile in limba ebraica).
Am schimbat cărţi cu Veronica şi am avut bucuria ca sa-si spuna parerea, in plen, despre cartea mea tiparită în limba maghiară (traducerea fiind semnata de Aron Gaal) şi prezentată la Budapesta in cadrul festivalului amintit.
O persoana comunicativa si foarte deschisa cum este Veronica, sustine usor orice fel de discuție pe mai multe planuri. De la literatura scrisă de mine, am ajuns la literatura română si la cărțile ei. Mi-a oferit un exemplar din volumul său, adus la festival, « Exil de zi si noapte », editie româno-franceza.

coperta-scut-iluzoriu

Urmatoarea editie a acestei manifestari internationale, organizata tot de poetul şi traducătorul Aron Gaal, a fost oportunitatea care m-a facut sa pot cunoaste poeziile Veronicăi si in alte volume ale sale dar si in limba maghiara, fiindu-i tiparita cartea ’’Piruett golyalabakon’ la Editura’’Amon’’din Budapesta in traducerea Juliei Schiff , din Germania . Coordonatorul volumului si editor, Aron Gaal.

Povestesc aceste lucruri aparent minore, dar ele arata cum se poate scrie o carte noua, in traducere. E nevoie de cunoasterea mai multor texte ale autorului in atentie, e nevoie chiar si de schimburi de pareri…
Primul poem pe care l-am tradus in ebraică, intitulat ”Pe -o strada din Budapesta”, a fost citit de catre Veronica in cadrul unei serate unde toti participantii au lecturat din poeziile lor în limba maternă şi, aceleasi poeme au fost recitate de către un actor în limba maghiară.

Nu credeam în zilele acelea ,că traducerile din Ungaria vor deveni cu timpul o carte in două limbi: română – ebraică. Dar asta s-a întâmplat, ceea ce dovedeşte si cât de bine a fost aleasa tema festivalului: Cuvintele poetice leagă limbi şi popoare.

Poemele semnate de catre Veronica Balaj, s-au transformat in poezii traduse in limba sfântă, limba ebraica şi, câteva luni mai târziu, volumul”Scut iluzoriu” a aparut editura Zur-Ott din Ierusalim, 2011.

Sper ca această carte să aducă cititorului israelian un alt gen de poezie, lumea văzuta din alt unghi poetic din alta tara şi astfel, numărul iubitorilor de poezie poate creste. Acest fel de a scrie este diferit de ceea ce se tipareste azi in Israel.

În versurile poetei din Romania sunt o serie de elemente din crestinism,din mitologie care constituie un nivel aparte, pe care l-am avut in atentie cu ocazia lansarii volumui ‘SCUT ILUZORIU la Ierusalim si Tel-Aviv.

Ca traducator, incep prin a spune ca este ceva magic în poeziile carora le-am dat o haina noua. Autoarea stăpaneste limbajul si tehnica versului modern si parca are un bagheta fermecata cu care transformă grupuri de cuvinte în metafore unice. Lumea este vazuta în continuă mişcare, de la cer la pamant si înapoi. Subiectele poetice devin fie chipuri obisnuite, pamantesti sau dimpotriva, personaje biblice. Poti întâlni figuri medievale sau persoane cunoscute candva de către scriitoare.

Starea de ludic, de joc existential, nota teatrala , intr-o multitudine de imagini, da versului un dinamism si un colorit special. Viziunea asupra lumii este senzoriala si nonsenzoriala, afectiva sau ironica,plina de interbari sau de acceptare a balansului existential. Toate corelate pot face un « scut iluzoriu>>, percum arata si titlul volumui tradus in limba ebraica.

Fiecare poem are o forma continua, nu este împărţit în strofe, dar e mereu prezenta o derulare de imagini neasteptate, care declanseaza o varietate de impresii artistice .
« Pe o strada din Budapesta//vara se topea/printre degetele noastre/
prelungindu-le/in cuvinte nerostite/trecatorii,incolo, incoace, mergand,
isi ferecau gandurile/ca pe niste bunuri secrete/
un biciclist,aparu insolit/pe strada gâtuita de caldura/am tresarit/
purta o camasa in carouri negre-albe/cum aveai si tu/
cand erai pe pamant//lumina se rotea sub pedale/
/speram sa fii tu/venit din ceruri/erai chiar tu învăluit de lumina/
si-am inceput sa-ti soptesc//hai, sa mai învățăm o vara pe de rost/
sa mai jucam la ruleta noptilor/o planeta/de ganduri comune/
lumina ma orbi fierbinte/topind imaginea ta//
pe strada gâtuita de caldura//vedeam cum urca o cometa//
straina mie, sraina tie…. ‘’

Poezia începe de la o zi normală, ca toate zilele, pe o stradă îngustă din Budapesta. O mare parte din străzile din marile oraşe din România şi Ungaria sunt similare.[Precizarea este pentru poetii din Israel care nu au vazut aceste orase.} Poeta subliniază faptul că această stradă îi este familiară, oferindu-i un sentiment cald…Încearca o inter-relationare a gandurilor sale cu cele ale trecatorilor… Accentul cade insa pe atmosferă. Aceasta constituie invelisul sirului de senzatii si sentimente.Aparitia biciclistului este cheia intregului poem. De aici incepe dublul plan al gandurilor, in trecut si in prezent; aici, pe Pamant si, dincolo, in lumea nestiuta. Planete, ruleta vietii, cosmosul , pamantul, pierderea ireparabila a cuiva drag, iata o lume diversa, misterioasa si tragica, in context liric. Vara, personaj fierbinte cu lumina sa, uneste un gand singular cu o imaginara reîntâlnire.

Interesant este motivul proiecţiei, de la pietonii care sunt pe stradă, pînă la formarea unei planete, « străina mie, straina ție ».

În poeziile următoare din volumul in discutie, vom găsi elemente de fronda si de dezlantuire. Viata este trăită tumultos, vulcanic… Exemplific din poemul Happy Face :
« În plin ospăț//cântecul păsării temute//defăima/virtutea mesenilor serii//
Trecatori//prin amor si betie//cântau//vino, străine, la masa//
Cu fecioare//si cupe de vin/sătui de lege//să bem puterea trufiei’’.//
Multe-am vazut in căile noastre/primejdii/scăpate din frâu/
Ne-au mântuit nădejdea/să-mpărțim vremea din urmă/frățeşte/
Vă-ndemn, răsplătiți viclenia de seara/ ocară morții dați/
Pasărea, iat-o, soarbe/din cupe/cu bine si rău/ cântă,/
Şi-ncepe să moară/ cu suflet de om « .

Aceasta poezie ne sugereaza-o atmosfera medievala. Ne putem imagina un han, într-un sat izolat, ideea departarii este un plan inserat cu subtilitate si cate nu poate spune departarea! Bântuie, nestăpânit, între mesenii conturati din câteva cuvinte, plini de fronda, bântuie libertatea dorită de sufletele nomade, pentru potolirea setei de viata.
Aparitia păsării, la începutul poemului si moartea ei la final, închide un cerc, de la nădejdi trădate, la înfruntarea timpului, prin cânt şi hohot sfidător. E un invelis profund, desi convivii fac legământ de negare a morții, prin cântec si vin. Se creează totodata un cerc metaforic fermecator. Moartea pasarii, sa fie oare pedeapsa preluata prin cantecul ei , pentru incalcarea legilor de catre oameni?
Tonalitatea alegorica lasa un spatiu generos intrepretarilor.
Vorbeam de diversitatea imagistica din versurile Veronicai Balaj, de planurile diverse in care se deruleaza expresivitatea sa poetica . Avem de-a face cu o scriere bogata in simboluri, metafore si o foarte originala, mereu noua formula de-a percepe trecerea, clipa.

În poezia din Budapesta, era jocul timpului, de la prezent la trecut si zborul său spre infinit. Aici, saltul in trecut e doar atmosfera, trairea cu patima a vietii. Cantecul pasarii razbate un timp dar si un spatiu.O alegorie a miscarii .O miscare verticala a pasarii in spatiu, dar si in timp, presupune desigur o relatie ontologica. Poemul o sugereaza cu subtilitate. Imaginea pasarii care « invata sa moara cu suflet de om » este memorabila.
Trecerea de la un plan la altul, o intalnim mereu in poemele cartii. Alternanța real-oniric, saltul de la ironia acuta la mitologie, fac nota specifică scrisului autoarei in discutie. Un vers alert, imaginativ, expresiv si plin de sensuri .

De remarcat titlurile poemelor discutate.Cel al primei poezii a fost conectat la un punct terestru, geografic, la a doua poezie este iluzoriu, usor misterios.De remarcat apoi cum, se aluneca spre ironie si tristete. Tot de la titlu as porni si cand vorbesc de poemul ‘’ Inger cu aripa de gheata’.’
Din start , suntem intr-un plan magic . Iata un fragment:

“Ma obisnuisem deja/In gerul ratacea pe drum cantand ori/
se lasa ferecat/purtat/intr-o cusca/privit, atatat/in numar de circ/
se-ntampla si s-adoarma –n plina zi/pe umarul cuiva sau, pe crestet/
[dar ma mai slujea cat de cat]/cosmarurile lui
nu erau de dorit/tresarea, scotea flacari/pe nas, pe gura.
chema ploaia/el stia de unde/
’’Fii bun, bun sa fii/!, il rugam//unii il purtau/de la rugaciune la zeflemea/
primea painea cea de toate zilele/si slove frumoase/,> pentru că gheaţa este atât de rara …dar în ţări precum România sau Ungaria, ghiaţa „vizitează” locul în fiecare iarnă, câteva luni. În ochii mei aripile mi se par stravezii. Citind, mă simt într-o lume ireala. Onirica. La începutul poeziei ingerul se depersonalizeaza pierzandu-si adevarata menire. El e ca un animal de companie, este gata chiar să fie imobilizat într-o cuşcă la circ. Îşi odihneste uneori capul pe umărul omenesc.
Din nou, autoarea ne surprinde cu ingeniozitatea imaginilor. Poemul are un fir epic. Se leaga intamplari. Ingerul intra intr-o serie de actiuni care declanseaza anumite stari. Toate crează împreună o lume speciala. Un înger şi o lume terestra.Care se mira de purtarea lui, şi la nivel stilistic si imaginativ, se poate observa inbinarea dintre real si acel ceva miraculos, fiinta umana il protejeaza pe cel cu atribute ceresti acum, pierdute.Ingerul are nevoie de ajutor uman.
Caracterul evolutiv al îngerului este atipic… pare ca se lasa influentat de Satana,e furios, scuipa foc, aduce ploaie. Poate cand nu trebuia.
Tot atat de bine s-ar putea crede ca ingerul acesta era un copil rebel , in dialogul cu el spunandu-i-se sa fie bun. Unii l-au tratat ca pe un exponat de circ altul, i-a dat mâncare şi astfel, insertia divinului in viata obisnuita, reala, tine de ingeniozitatea poetica, lucru intalnit si -n pagini de scriitura sud americana si nu numai.In acest poem şi cuvintele cad, poate ele i-au rupt aripa ingerului picat din vesnicie. Durerea umana transferata ingerului, reliefeaza intrepatrunderea planului real cu cel imaginar si divin. Repararea, vindecarea aripii ingerului, simbolizeaza din nou, existenta pe plan vertical, spre cer si orizontal, aici, pe pamant.
Dualitatea celor doua lumi, doua coordonate existentiale este prezenta si-in poemul , ‘’Motiv din vechea carte ’’ :

Iov, desigur,//se putea inalta/
de la durere la cer/ prin iubire//
mai putea si sa moara, fragmentar
l-ar fi inviat poate//cuvantul//rostit
la facerea lumii//
iesit din frica, singuratic,in ploaie ,//
aseara,Iov ma chema//
la o marturisire istovitoare//
cu lasitate, ma departam//pe-o nava utopica//
din cuvinte plutitoare/
intre marea judecata/
si poezie//’’.

O poezie inspirata din Biblie. Si alegerea nu e simplă,ci, un intreg logos, o filozofie despre cerdinta, speranta mai ales , puterea de- a cerde.
Cît de bulversant e acest raport om –univers si divinitate !E dureros si frumos .”Iov deigur se putea înălţa. de la durere la cer…”. Din nou întîlnim raportarea la inalt, la cer, verticalul ca dimensiune existentiala redata prin metafore. Durerea l-ar putea omori dar cuvântul primordial l-ar putea salva. E o cauzalitate metafizica.
Iov, figura biblica , cheamă in ajutor cuvantul initiatic, să depună mărturie în numele său. Forta cuvantului rostit in plan omenesc sau divin, este de necontestat si poeta apasa excelent pe aceasta idee care-ar putea susține un tratat despre transcendență-realitate. Inspirată este şi imaginea unei nave din cuvinte utopice.
Nava alunecă în direcţia orizontală, în timp ce, la începutul poeziei, Iov a fost capabil să se inalte prin durere. Poate că acest lucru este modul de-a spune că în pofida utilizării cuvintelor de dragoste, durerea nu poate acoperită sau oprită. Atunci cînd ajungi la ea, făgaşurile sunt neasteptate.

Mi s-a parut potrivit sa fac legatura cu un alt poem,’’Navigatii’’ in care, parabola navei si calatoriei sustine un excurs fermecator, plin de sensuri :
‘’Se-arata ceasul navigarii/spre/lana de aur/
asteptam plecarea/amintirile, sub pleoape fixe/ca niste licheni,
nu trag prea greu/constructorii de corabii/mai aveau /cateva injuraturi/
si cuie/de batut in talpa marii/….
toti continuau sa muste/din carnea noptii zbarcite
sperand ca Zeus,/contra unor osanale reverentioase/
duhnind a prefacatorie/,sa le-arate unde-i /
plosca fermecata/plina cu apa vie/
s-i o harta/cu drumuri si pricini/despre/
lumea ce va sa fie/ ‘’
Dacă înainte am întâlnit o”navă utopica”, în poezia aceasta navigam „real”, şi de la pământ şi cer trecem inspre mare. Şi acest lucru e aproape de lumea nomada, pe ape insa.. o barca urmează să navigeze spre „lîna de aur” (poate în Egipt, departe, Imagini interesante. frumoase. Nerabdatori si temerari, construitorii navelor au continuat <<să bată cuie in talpa marii.>> Metaforă minunată.
S-a creat o lume magică de legendă, mai ales cand una din femei dă naştere la o mica sirena..Intr-o mare „potcovita” in care vor înota sirene.E o apă magică, o apă vie

Spre sfârşitul perzentarii vreau sa mă opresc pentru o clipă la poezia „Poveste miscată”, care imbina o parte din motivele discutate înainte.
‘’ Laolalta,eu si cativa ingeri scheletici/ precum sufletul meu/
Stam cocotati pe hornul casi/feriti de vestile bune/…..
Focul s- a stins/cand ,flegmatici scuipam/in ochii flacarilor/
Durerea, otetita de plictis/…arareori, /mai sughitam peste abis/
Si ne-ntrebam/ cum de nu aflam/ care-i drumul/spre Vislanda/
…………………………..;
Nedumeriti, cu ochii nostril/de lupi incoltiti/scheletici/
Mai lacrimam / cat viata/
Si luam, aminte/sa-ngenunchem/.
Si aici, autorea reia trimiterile spre lumea magica a ingerilor dar intr-o expresie suprealistasă. Atmosfera este misterioasa, apasatoare..ingerii scheletici, starea sufleteasca umana are accente de neliniste , luna ocroteste prin lumina sa, vestile rele…
Răsăritul de soare nu inveseleste cadrul. Planeaza ceva dramatic in jur, razele de soare par colti de lupi… .Aceeasi imixtiune a lumii celeste in real, dar intr-o expresie imagistica diferita. Cercul de care vorbeam, volutele de sus in jos si invers,au si aici o haina simbolica.
Într-adevăr, poeta ne lasă să împărtăşim cu ea poezii cu viziune metaforica şi simbolica, viziune largă şi cu forta in exprimare, legătura între realism şi lumi fantastice la toate nivelurile, între fantezie veche nodurosă şi pînă la desene fantastice pure şi delicate. Poeme ca un zbor magic îndepărtat de evenimentele zilnice O lume mitică, fără bariere de timp, direcţie şi locaţie.

Menahem Falek, poet,
Vicepersedinte al Asociatiei Scriitorilor de limba ebraica din Israel
Si Presedinte al Asociatiei scriitorilor de limba ebraica din Ierusalim

Volumul « Scut Iluzoriu » Editie bilingva romana-ebraica traducere Menachem M. Falek, Editura Zur-Ott, Ierusalim, 2011

Lasă un răspuns