«

»

Alexandru Cetățeanu – Cum am sărbătorit Ziua Limbii Române la Montreal

Când trăieşti departe de ţara ta natală, veştile bune, venite din locurile unde ai respirat odinioară, îţi aduc o mare bucurie în suflet. Sunt ca o adiere caldă de primăvară peste coline îngheţate. Şi ce rare sunt veştile bune din România !
Am aflat cu satisfacţie că în sfârşit, Parlamentul României a legiferat ca Ziua Limbii Române să fie sărbătorita pe 31 august, aşa cum o serbează încă din anul 1989, fraţii noştri basarabeni. Ce idee minunată ! Bucuria a fost dublă, prin faptul că şi noi am publicat în revista Destine Literare petiţii pentru susţinerea acestei idei şi am fost necondiţionat alături de maestrul Corneliu Leu, “sufletul” acestei iniţiative. Deci, nu am stat pasivi şi am reuşit împreună cu Țara. Trăiască Ziua Limbii Române pe 31 august !
Prima întrebare pe care ne-am pus-o : Cum vom serba la Montreal limba noastră românească pe 31 august? Ce să facem ? Este un eveniment istoric, trebuia să facem ceva deosebit. „Îndrumarul” trimis de maestrul Corneliu Leu ne-a fost „steag”. Absolut, trebuia să fim uniţi cu ţara şi cu basarabenii noştri, încă separaţi de România, atât de Prut cât şi de bolşevicii lui Stalin, „eliberatorul popoarelor”. Pentru prima dată în istorie, limba română a fost pusă oficial la locul de cinste care i se cuvine, ca „temelie” a naţiunii române. Până la urmă, noi, scriptorii din Asociaţia Canadiană a Scriitorilor Români am hotărât să celebrăm evenimentul pe 31 august alături de Eminescu nostru, în Piaţa României de la Montreal. Cum să-l lăsăm singur pe Eminescu şi să ne închidem într-o sală oarecare, ca la „casele de cultură” de altă dată ? Nu lui Eminescu trebuie să-i mulţumim pentru progresul limbii noastre romaneşti? Una a fost limba română înainte de Eminescu şi alta după el. Cât despre statuia lui Mihai Eminescu de la Montreal, considerată de unii „o urâţenie” trebuie citat Jean Sibelius care a zis : „ Nu băga în seamă ce spun criticii; niciodată, un critic nu a ridicat (făcut) o statuie.”
Riscul de ploaie era însă foarte mare – de aproape 30 de ani de când ”respir” în Canada, nu a mai existat un an cu atâtea ploi ca anul 2013. Cu toate astea, ACSR şi revista Destine Literare (secretar literar poetul George Filip) , împreună cu renumitul artist plastic Dinu Marc Marinescu (directorul festivalului Just pour rire , al doilea eveniment cultural ca importantă după Festivalul de Jazz din Montreal) şi Cristian Bucur, preşedintele Asociaţiei Jurnaliştilor Români de Pretutindeni şi realizatorul emisiunii de radio „marca ro” (105.1FM) plus Simona Pogonat, redactor şef la ziarul românesc Accent Montreal şi Victor Roşca, redactor şef la Candela de Montreal, am hotărât să mergem înainte, indiferent „dacă plouă sau ninge”. De ce s-au inventat umbrelele ?
Dinu Marinescu a venit cu ideea de a invita la sărbătoarea noastră cât mai mulţi canadieni, în special cei care au învăţat şi vorbesc (sau „rup”) româneşte. Minunată idee – de ce să nu le mulţumim cumva , indirect şi canadienilor care au învăţat limba noastră ? Şi de ce să serbăm numai între noi, românii (cum facem mai tot timpul) şi să nu antrenăm la sărbătoarea noastră şi pe cei în mijlocul cărora trăim ?
I speak – je parle…româneşte ! În loc de litera „O” , o inimă roşie cu limba tricoloră – tot ideea lui Dinu Marinescu cel care a creat invitaţia . Ba chiar mai mult, am hotărât ca inima cu limba tricoloră să fie făcută eticheta (colant) de lipit pe geamurile maşinilor şi oriunde. Poetului G. Filip nu i-a plăcut deloc această inimă cu limbă (o compara cu penisul tricolor al unui măgar, cum a văzut el în revista „Plai cu boi”). Părerea lui a fost în minoritate şi am mers înainte.
Ce a urmat, este uşor (sau greu ! ) de imaginat : Telefoane la personalităţi canadiene, la artişti, aprobări de la Primărie, tipărire de invitaţii, de afişe, deplasare pe la locurile unde trec românii pentru a pune afişe şi lăsa invitaţii, rezervare de staţie de amplificare şi un „clavier” în loc de pian (am fi vrut să aducem renumitul „pianoforte” de la Universitatea McGill , dar am renunţat – prognoza era nefavorabilă), cumpărături (prelata şi un „gazebo” pentru a ne adăposti pe noi şi aparatele în caz de ploaie – dealtfel era sigur că va ploua, aşa se anunţa pe toate canalele şi sursele meteorologice) şi fel de fel. Primăria ne-a atras atenţia că nu avem voie să agăţăm nimic de teii lui Eminescu. Pentru cei care nu ştiu – unul dintre aceștia este altoit cu muguri aduşi din teiul din Copou, şi nişte nemernici, care urăsc pe Eminescu, au tăiat unul din tei, acum 9 ani. Şi pe aici sunt indivizi care urăsc pe poetul nostru naţional, ba chiar și pe noi, cei care il iubim.
Revenind la Eveniment – nu ne-a fost uşor – câte nu au fost de făcut şi ce greu este să faci ceva, când nu ai prea mult timp să te ocupi şi trebuie să te împarţi în fel de fel de locuri și activități !
Am fi vrut să ne unim forţele cu mai multe organizaţii – „Comunitatea” basarabenilor ( moldovenilor) de exemplu, ar fi fost foarte bine-venită lângă Eminescu. Dar aceştia – mai bine zis o reprezentanţă a lor – nu ştiu cât este de „reprezentanta” – a ales să celebreze Ziua Limbii Române într-o sală comunitară. Şi din nefericire, nu au găsit alte ore decât cele în care am programat și noi evenimentul. De ce oare, este greu de spus. Oricum, merita felicitaţi toţi cei care au sărbătorit această zi…sfântă, aşa îmi vine să-i zic.
A fost o adevărată minune că nu a plouat „cats and dogs” cum spun cei de pe aici. Chiar şi cu o seară înainte, toţi meteorologii susţineau că va ploua pe 31 august – şi de obicei nu se prea înşeală – este chiar impresionant cât de bine prevăd vremea. Festivalul „Maria Tănase” (de la Câmpul Romanesc – Val David, la aprox. 80Km nord de Montreal), programat să se desfăşoare tot în cinstea Zilei Limbii Române, a fost amânat de frica iminentei vremi nefavorabile. Repet, a fost o minune – nu numai că nu a plouat – dar norii au fost prietenoşi cu noi – ne-au protejat de soarele arzător de august canadian. Am avut parte deci – de o zi ideală pentru o zi specială – Ziua Limbii Române !
În aceste condiţii optime, la ora 9 dimineaţa, eu, Cristina Mihai (venită de la Ottawa) , Cristian Bucur, Dinu Marinescu şi Valentin Luca, ne-am apucat de treabă. Dacă era nevoie să instalăm copertina şi acel „gazebo” ar fi trebuit să ne sculăm de la ora 5, dar am avut mare noroc.
Cel mai greu ne-a fost să fixăm imensul steag românesc. Mesele de picnic aduse de primărie cu o zi înainte au fost atacate de „creatorii” de graffiti şi nu arătau bine. Cristina a plecat repede să cumpere fețe de mese şi a găsit exact culorile tricolorului. Le-am prins bine pe mese cu tape dublu adeziv şi atmosfera s-a înveselit. Cristian Bucur a instalat staţia de amplificare şi „clavie-rul”, apoi a plecat în grabă să o aducă pe Llovete Foster, care a adus cu ea şi un băieţel de vreo 4 ani şi ne-a vorbit într-o română aproape perfectă. Tot înainte de ora de începere (11.30) , pentru a ajuta, a venit şi colegul nostru în ACSR, profesorul univ. Antoine Soare, pentru care eu am o admiraţie deosebită – îi învaţă pe francofoni, literatura franceză !
Mulţumesc mult colegilor şi tuturor celor care au putut să fie prezenţi în Piaţa României (precum şi la al doilea eveniment din acea zi – lansarea de carte a domnului Herman Victorov la renumită biblioteca Atwater). Mulţumesc mult reprezentanţilor Consulatului, care au fost alături de noi la ambele evenimente. Mulţumesc Institutului Cultural Roman Bucureşti, pentru „mâna întinsă” prin trimiterea cunoscutului actor Constantin Chiriac şi la statuia lui Eminescu. Îi mulţumesc domnului Costi (cum îl numesc prietenii cu drag pe cunoscutul actor, cel mai competent organizator de festivaluri în Ro.) pentru bucuria pe care ne-a făcut-o de a fi şi alături de noi în această zi specială. I-am mulţumit din suflet maestrei Stana Bunea şi îi mulţumesc din nou pe acestă cale, pentru minunatul aport pe care ni l-a adus la calitatea evenimentului, cu harpa sa cea „fermecată”. I-am mulţumit şi îi mulţumesc din nou maestrei Ruxandra Oancea care ne-a încântat simţurile cu măiestria ei de mare pianistă.
Eminescu ne-a zâmbit, nu glumesc deloc. Altă minune ? Este foarte curios ce s-a întâmplat. Eram aproape gata cu pregătirile, când deodată, un curent de aer a ridicat imensul drapel românesc deasupra statuii şi am observat un zâmbet pe faţa de bronz a poetului nostru drag. Să fi fost un joc înşelător de lumini ? Ne-am repezit, ca la un gând şi eu şi Dinu Marinescu la aparatele de fotografiat, dar zâmbetul aproape dispăruse. Şi totuşi, am reuşit să prindem ceva – vedeţi poza alăturată.
Le-am mulţumit deja personalităţilor care ne-au vorbit şi le mai mulţumesc odată pe această cale : Michel Dallaire, preşedintele Fundaţiei Nelligan; prof. univ. Pierre Morel (care a vorbit româneşte), Richard Letendre (a scris piesa de teatru Cine este acest Ionescu? şi a interpretat un fragment, în limba română, împreună cu actriţa quebecoază – Lori Hazine Poisson, Llovet Foster- care a învăţat şi vorbeşte foarte bine româneşte şi prof. Martin Segal, care a adus un ARO din 1973, ce a produs senzaţie. Ne-a onorat cu prezenţa şi a vorbit lângă Eminescu John Carpenter, şeful de cabinet al lui Thomas Muclair, şeful partidului NDP, în opoziţie oficială la nivel federal. Poetul Dumitru Ichim a fost printre noi cu sufletul, prin poemul dânsului numit Odă limbii române care a fost recitat de mine lângă Eminescu (am recitat mai multe poeme) și a stârnit un ropot de aplauze. Mulţumesc poeţilor din România care ne-au trimis poeme : Ion Scorobete, Ilarion Boca şi Marin Voican Chioroiu!
Revin cu mulţumiri pentru colegii care au fost fizic prezenţi în Piaţa României:
Profesorul Antoine Soare, care ne onorează prin faptul că ne este coleg în ACSR. (Martin Segal, proprietarul automobilului ARO 1973, este vecinul distinsului nostru coleg).
Carmen Doreal – care a recitat două poeme, dintre care unul şi în franceză.
Felicia Mihali, un nume renumit nu numai în Quebec, dar şi în toată Canada.
Corina Haiduc Luca, secretara ACSR, scriitoare și … mare farmacistă.
Ionela Manolescu (poemul dânsei numit tot Odă limbii române a fost recitat de Marc Dinu Marinescu).
Prinţul Eugen Enea Caraghiaur, care ne-a vorbit din partea Federaţiei Românilor din Canada şi a recitat un poem în limba franceză.
Victor Roșca, colaborator la organizare cu revista Candela de Montreal şi bun coleg al nostru.
Poetul George Filip, care ne-a recitat un poem dedicat limbii române şi un poem dedicat lui Eminescu.
Colegul nostru Florin Calinic Toropu, care este şi preşedintele Asociaţiei Oamenilor de Afaceri din Quebec a fost cu noi.
Să nu uit să menţionez că a mai vorbit foarte frumos și convingător George Rusu, de la postul de radio românesc şi îi mulţumesc.
Vicepreşedinta ACSR Cristina Mihai care a venit din Ottawa, a vorbit despre limba română, a recitat, ne-a ajutat (așa cum am mai menționat mai sus) şi îi mulţumesc din nou.
Lansarea cărţii „Din viaţa unui om obişnuit” la celebra bibliotecă Atwater (înființată în anul 1828 !) a fost o a doua sărbătoare în această zi mare pentru toată suflarea românească. Trebuie să-i mulţumim în mod special profesorului univ. dr. Antoine Soare pentru prezentarea academică a cărţii, doamnei profesoare Mihaela Ignat pentru minunata descriere a activităţilor profesionale pline de succes ale domnului Victorov şi pentru modul absolut încântător în care ne-a citit un fragment din povestirea O întâmplare de neuitat. Cum am cunoscut-o pe Maria Tănase. Poetul George Filip a vorbit despre eroul nostru cu umoru-i recunoscut şi a primit aplauze.
Pentru domnul Herman Victorov, cuvintele sunt prea sărace pentru a ne exprima gratitudinea. A străbătut drumul lung de la Windsor la Montreal pentru a fi alături de noi (şi pentru a întâlni vechi prieteni de la şantierele din România) şi ne-a umplut inimile de bucurie cu această minunată carte. Ne-a vorbit cu înţelepciune, ne-a recitat cu talentul său de mare actor şi a oferit cărţi şi autografe la toţi participanţii. În plus, ne-a potolit setea şi dorul de România cu vinuri bune româneşti şi ne-a « hrănit » cu gustări alese. A fost un eveniment de neuitat, în acestă primă zi de sărbătoare pentru Limba Română, în anul de graţie 2013. La mulţi ani şi să ne trăiţi, stimate domnule inginer, inventator şi scriitor Herman Victorov !
Aşa am sărbătorit la Montreal, pentru prima dată în istorie, ZIUA LIMBII ROMÂNE. LA MULŢI ANI tuturor participanţilor ! LA MULŢI ANI, ROMÂNIA !

Lasă un răspuns