«

»

Romanul în documente

 

Orasul-Roman

Documentele de arhivă nemţene cuprind numeroase informaţii referitoare la vechiul oraş moldovenesc, azi municipiul de la confluenţa Moldovei cu Siretul, atestat documentar de la 30 martie 1392.
Roman a dat denumirea primului ţinut atestat documentar în Moldova și mai apoi judeţului Roman, desfiinţat abuziv în anul 1950. Oraşul a fost fondat de Roman Vodă şi apare pomenit documentar pentru prima dată în actul din 30 martie 1392, care se termină cu următoarele cuvinte:
”scrisus-a […] la Cetatea noastră a lui Roman Voievod”. Prin hrisov, Roman Vodă dăruieşte lui Ionaş Viteazul trei sate de pe Siret, și anume ”…Ciorsăceuţi, Vladimirăuţi și Bucurăuţi”.
Aşa cum aflăm din documentele păstrate la Filialele Arhivelor Statului Judeţul Neamţ, aşezarea avea un vornic, care făcea parte din sfatul domnesc, iar domnia acorda o atenţie deosebită bisericii de aici, prin daniile făcute, ridicând-o la grad de episcopie. Toate acestea vor creşte importanţa politică şi economia localităţii. Tratatul comercial din 8 octombrie 1408 va contribui la dezvoltarea târgului, mai ales că domnul îi acordă și dreptul de sigiliu.

Târgul era mai vechi decât fortăreaţa şi concentra în jurul său un număr de sate şi aşezări. Oraşul reşedinţă al ţinutului a fost ocupat şi incendiat, între 29 noiembrie şi 7 decembrie 1467, de oştile lui Matei Corvin, care aveau să sufere înfrângerea de la Baia (judeţul Suceava). A avut aceeaşi soartă în 1476 cu ocazia expediţiei în Moldova a oştilor turceşti, încheiată cu bătălia de la Războieni. În anul 1497, când Ştefan cel Mare a fost atacat de Ion Albert, el şi-a aşezat tabăra la Roman şi în satele din apropiere, unde s-au concentrat armatele care au zdrobit oştile polone în Codrii Cosminului.

În ţinutul Romanului, din porunca lui Ştefan cel Mare, pe malul Siretului, în apropiere de Gâdinţi, a fost ridicată Cetatea Nouă (numită de Grigore Ureche şi de Dimiotrie Cantemir în operele lor Smerodava), al cărei prim pârcălab Oancea (sau Oanţă) este menţionat în documentul din 15 septembrie 1446.

Între anii 1542-1555, în oraşul de pe malul stâng al râului Moldova a fost construită clădirea episcopală, însemnat monument de artă bisericească, ce păstrează şi azi parte din frescele originale. Tot aici, pe cheltuiala Ruxandrei, soţia lui Alexandru Lăpuşneanu, s-a ridicat biserica Precista de jos, unde mai târziu au ostenit cărturarii Vartolomei Putneanu şi Macarie Baltag.

La Roman, pe timpul lui Petru Rareş, şi-a scris opera în limba slavonă episcopul Macarie şi tot aici, Dosoftei, episcop şi mai apoi mitropolit al Moldovei, a tradus în proză ”Psaltirea”, pe care a versificat-o şi a tipărit-o la Uniev, în Polonia, în 1673.

Din cauza intrigilor boiereşti, la Roman, a fost decapitat, în decembrie 1691, marele cronicar Miron Costin.

În 1832, s-a înfiinţat Eforia Oraşului Roman (viitoarea primărie), căreia i-a revenit întreaga administraţie a oraşului. Era condusă de un sfat orăşenesc, cu membri aleşi dintre locuitori. Eforia trebuia să aibă în grijă veniturile şi cheltuielile oraşului, aprovizionarea locuitorilor cu cele necesare hranei, protejarea comerţului prin sancţionarea negustorilor care se abăteau de la regulamentele fixate cu privire la preţuri şi calitatea mărfurilor, să se ocupe de lucrările edilitare (între care amintim zidirea de şcoli, repararea clădirilor penitenciarului, întreţinerea curăţeniei, alimentarea oraşului cu apă, întreţinerea podurilor şi şoselelor etc).

Eforia a devenit Sfatul Orășenesc Roman în 1851, iar prin legea de organizare comunală, din 31 martie 1864, promulgată de Alexandru Ioan Cuza, s-a numit Primăria Oraşului Roman, denumire sub care a funcţionat până în aprilie 1949, când s-a transformat în Comitetul Provizoriu al Oraşului Roman. Din 1951 s-a numit Sfatul Popular al Oraşului Roman până la momentul decembrie 1989, când s-a revenit la denumirea Primăria Municipiului Roman.

Există un fond consistent de arhivă din perioada 1840-1968, care cuprinde ordine, circulare, corespondență, memorii şi rapoarte, devize, bugete, state de salarii, autorizaţii de construcţii şi pentru funcţionarea unor întreprinderi, liste de alegători, procese-verbale ale consiliului orăşenesc, situaţii statistice etc. Sunt și multe referiri la lucrări edilitare: construirea Gimnaziului Roman-Vodă, amenajarea grădinii publice, alimentarea oraşului cu apă, înfiinţarea de pieţe, de înfrumuseţare şi sistematizare a oraşului, de aliniere şi modernizare a unor străzi, introducerea iluminatului electric.

La sfârșitul veacului XIX, oraşul Roman făcea parte din plasa Moldova, judeţul Roman. Ocupa 350-400 hectare, avea 13.334 locuitori în 2.226 case, în majoritate români, dar și evrei, armeni, unguri, greci şi nemţi. O treime din localnici se ocupau cu agricultura şi creşterea vitelor, ceilalți cu industria şi comerţul. La acel moment, regăsim Romanul făcând comerţ cu Galaţi şi cu străinătatea, prin punctul Iţcani. Exporta cereale şi vite. An de an, la 6 august, se face un iarmaroc care ţine, în unii ani, câte zece zile şi este al doilea ca amploare după cel din Fălticeni.

”Romanul este staţiune de drum de fier şi punct de joncţiune a liniilor ferate române cu linia Lemberg – Cernăuţi – Iaşi. Este un oraş frumos, mai cu seamă, de câţiva ani de când a început a lua o transformare aproape radicală. Are apă bună, aer curat, străzi lungi, drepte şi bine pavate, însă este rău iluminat”.

Aici este Episcopia eparhiei de Roman, care datează de pe timpul lui Alexandru cel Bun. Are un seminar inferior (cu 4 clase), înfiinţat în 1858, un gimnaziu (înfiinţat în 1872), o şcoală profesională de băieţi şi una de fete (înfiinţate în 1880); trei şcoli primare de băieţi, două şcoli primare de fete, un pensionat de băieţi şi două de fete, o şcoală primară de băieţi şi una de fete a comunităţii armene din Roman. ”Sunt în acest oraş 6 biserici ortodoxe […] Afară de acestea mai este şi o capelă ortodoxă şi una catolică la cimitir făcute decurând”. Are un spital mare şi frumos care depinde de Epitropia Sf. Spiridon din Iaşi, fiind clădit în 1872. Sunt 2 farmacii, 3 tipografii, un oficiu poştal şi telegrafic, o casă de credit agricol şi o grădină publică.

Oraşul Roman formează o comună urbană (singură în tot judeţul) subîmpărţită în 4 despărţiri, cu câte un comisar fiecare. Este capitala judeţului Roman şi, prin urmare, reşedinţa prefecturii şi a tribunalului. Are o judecătorie de ocol. Este reşedinţa Episcopului eparhiot, care p
oartă numele de Episcop de Roman, a Protoeriului de judeţ, a diviziei a 7-a de infanterie, a regimentului al 4-lea de artilerie, a regimentului al 8-lea de călăraşi şi a regimentului 14 de dorobanţi.

* Industria era cea mică, de primă necesitate: zidăria, lemnăria, fierăria, ciubotăria, croitoria etc. Mai puțin dezvoltate erau ”mungeria şi fabricaţiunea soponului şi foarte puţin blănăria”, odinioară în floare la Roman.

* Sunt menționate breslele blănarilor, croitorilor, bărbierilor, cojocarilor, calicilor (mişeilor) şi cioclilor.

* La dezvoltare industrială este înscrisă și singura moară de apă de pe cursul râului Moldova.

* Asistenţa medicală era formată din 3 medici, 4 moaşe şi 2 vaccinatori.

Prof. Gheorghe RADU  piatra-neamt-cultural.ro

Lasă un răspuns