«

»

„Versuri eftine şi bune” de Ovidiu Vasile şi Alin Cucuruzan


Motto: ,,Neamurile au un destin ascuns în Dumnezeu. Când își urmează destinul, au apărarea lui Dumnezeu. Când şi-l trădează, să se gătească de pedeapsă!”. Părintele ARSENIE BOCA

Volumul ,,Versuri eftine şi bune”, cu o prefaţă şi o postfaţă semnată de Constantin Zărnescu, Editura Napoca Star, Cluj-Napoca, 2012, aduce în actualitate doi prieteni, doi poeți clujeni: Ovidiu Vasile şi Alin Cucuruzan.
O carte „scrisă la două mâini” cum bine se explică în prefațarea cărţii…
Împătimiți de internet, de informație, cei doi, prin acest volum tipărit, într-un mod incitant, mă duce cu gândul la un concert simfonic unde, privirea, gândul şi mâinile se contopesc intr-un singur sunet – muzicalitatea cuvântului.
Mirosul unei cărţii proaspăt scoasă din tipar, pentru fiecare este altceva. O carte nouă, este ca un prunc ce învaţă să meargă spre lumea cititorilor.
La deschiderea cărţii descoperi ,,fenomenul de oglinda’’, un miraj caracteristic zborului pe mare…Atât Ovidiu Vasile cat si Alin Cucuruzan, prin mesajul creștin, uneori cu multa demnitate, exprimă prin vers dragostea pentru neam, frământări ce mistuie gândurile poeților.

„Ne plânge şi cerul cu lacrimi de ploaie
Durerea şi răul făcut cu ştiinţă,
Din ura aprinsă ca focul de paie
Ce stinge pe cruce Divina Fiinţă.”
(Ne plânge cerul, pg.28 – Ovidiu Vasile)

Poezia lor protestatară, este de a atrage atenția că suntem români, iubitori de neam şi glie. Nu sunt uitați nici prietenii cuvântului, scriitorii de ieri, ce ne-au lăsat adevărate comori literare.

„Iubiţi-vă” zis-a Poetul
„Pe tunuri, pe arme, pe flori
Pe cruci, pe morminte de-a dreptul
Pe valul zadarnicei mări”

…..
„Viaţa mea fu o răscoală
O luptă, un zbucium, un fum
Creaţia mea e egală
Cu voi ce rămâneţi antum”.
(Alin Cucuruzan – „Când a plecat la cer Poetul”, pg., o dedicație poetului Adrian Păunescu)

Poezia celor doi, dovedește că sunt aplecați şi asupra poeților martiri, Radu Gyr, Vasile Voiculescu, N.Crainic etc. , fiind captați la ce ne-a fost dat ca moștenire literară.
Nu îmi doresc să nedreptățesc pe niciunul dintre autori. Se completează firesc, scriu dintr-un plin sufletesc ce doar ca iubitor a lui Hristos o poți face.
Acest volum este ca un strigat, ca o rugăciune, un avertisment pentru o lume mai curată, pentru un pământ sănătos.

“Pământul face valuri, se frământă,
Bolnav de noi, rapace furnicar,
Ce din adâncuri pân’ la bolta sfântă
Am pângărit curatul cu murdar.

Ne pedepseşti din miezul tău fierbinte,
Cu apa şi cu focul câteodată,
Cu mintea-n inimi învăţăm cuminte
Să îl vedem pe-adevăratul Tată…”
( Ovidiu Vasile – Alerta pământului, pg. 22)

Dragostea este prezenta si ea la cei doi în vers…Ce ne-am face fără iubire? Doar ea, este ultima speranță:

„Dintre toate speranţele
Judecate,
Condamnate
Şi executate,
Îmi aduc aminte
Acum
Doar de una:
Speranţa iubirii…”

( Ovidiu Vasile – Ultima speranță, pg. 115)

Fiecare poem are un iz filozofic aparte, te îndeamnă la meditație, la clipa prezentă la cea care o să vină. Vremurile vin şi vremuiesc.
Pentru Ovidiu Vasile si Alin Cucuruzan, dragostea pentru patrie nu este demodată. O simt, o trăiesc.

„Pământul nostru sfânt
Ierta-ne-vei vreodată?
Te-am părăsit răbdând
Nedreapta judecată,
Străinilor dispreţul,
Privirea cea de sus,
Cuvântul de ocară
Ştiut dar netradus,
Ca rudă mai săracă
A fratelui… Apus.

Tratat cu umilinţă,
Văzut ca indecent
În marea de sodome
De fratele-Occident.
Imaginile foamei
Pe chipuri afişate,
Parole de-nchinare
A naţiei trădate.”

(Ovidiu Vasile – Rugă la pământul patriei, pg. 116)

În labirintul lor interior, se strâng contrastele lumii, trăiri greu de imaginat. Rezonarea prin cuvânt este descătușarea lor intr-o lume în derivă. Un concert clasic, ce azi dezvăluie o realitate plina de umilință.

Vatra noastră veche, încărcată de istorie o regăsim cu generozitate în poemele lui Alin Cucuruzan.

„La Alba în veac mai răsună
Un clopot cu glas de aramă,
Unirea cu patria mumă,
La arme căci ţara te cheamă.

Prin dacice suliţi, Zalmoxe,
Mai vino-ntre noi şi ne-ndrumă,
Credinţa-ntăreşte-o în oaste
Şi vina de veacuri ne curmă.

Andrei n-a venit în pustie
La daci să-şi încerce norocul,
Iubirea de semeni şi glie
N-au stins-o nici apa nici focul.

Dobrogea, Muntenia, Oltul
Pe Mircea ni-l cântă-n colinde,
La Cozia-n munţi, Voievodul,
Se roagă în strană fierbinte.

Ardealul mai plânge pe ţarini,
Un Vodă Mihai cel Viteaz,
Moldova lui Ştefan din datini
Ni-i smulsă cu josnic ucaz.”
(Alin Cucuruzan – Veacurile Albei, pg. 117)

Nu pot spune că este un volum vesel. În schimb, pot afirma că este o carte necesară, curajoasă, ca semn, ca POEZIA, trăieşte, este vie prin poeți ca Ovidiu Vasile şi Alin Cucuruzan.

Volumul VERSURI EFTINE ŞI BUNE, semnat de Ovidiu Vasile si Alin Cucuruzan, ne invită să nu uitam Neamul Românesc, să putem ctitori speranța în mai bine, să ne păstram CREDINŢA, demni, cu Rugăciunea Inimii în suflet.

Mariana Gurza
Timisoara
28 Octombrie 2013

2 comments

  1. ovidiuvasile

    Am încercat în felul nostru să realizăm contactul dintre mințile cultivate și cele mai puțin cultivate, să transmitem acel mesaj inspirat din poveștile lui Andersen. Că orice ,,rățușcă urâtă” trebuie să-și dorească să devină între-o zi lebădă….

    Cu respect Ovidiu Vasile

  2. ovdiuvasile

    Precum lumina luminează
    Tăcută-n nopţile albastre,
    Tăcem în timpurile noastre
    Înjunghiaţi de-aceeaşi rază…

Lasă un răspuns