«

»

Veronica Balaj – Poezia ca stare şi mărturisire


Am a nota la rugamintea distinsei domane, Melania Rusu Caragioiu, cateva pareri despre scrierile sale. La orce intalnire cu lucrarile unui autor din domeniul artei, vine intrebarea de ce a facut aceasta alegere? In cazul activitatilor practice, lucrurile sunt clare. Desigur, exista in toate preocuparile noastre o motivatie. Cand este vorba de inspiratie, de creatie, ar trebui un intreg excurs psiho-existential pentru a defini indemnul lor cu note particulare de-a face cunoscut celorlalti o suita de idei, imagini, expresivitati ale vietii in straie specifice fiecarui autor in parte.

In cazul doamnei M.R.C, cred ca se pot articula doua argumente in favoarea optiunii de-a veni in perimetrul litarar. Ambele trimiteri sunt datorate celor doua profesii ale sale: unul e pentru ca a studiat agronomia si a fost atat de aproape de natura si miracolul ei incat a simtit nevoia sa comunice lumii in versuri, trairile fabuloase, sursa inimaginabila de energie, culoare, vitalitate, data de natura, iar al doilea motiv, presupun ca vine tot dinspre formatia sa intelectuala, anume, a lucrat intr-o mare biblioteca, avand specalitatea de profil. Sa traiesti intre carti o viata intreaga si sa nu te simti indemnata sa exersezi in mod propriu asa ceva, e greu de rezistat asa ca, lucrurile au mers pe un fagas cat se poate de firesc in ceea priveste colborarea cu fraza scrisa. Nu s-ar putea omite si o anume secreta chemare, interioara, o structura psiho-somatica adecvata. Nu excludem din asta nici ideea de talent, inspiratie…etc.


Autoarea in discutie a debutat in plachete colective, cum se practicau inainte de 1989 si are o vechime remarcabila, acesta datand din 1979. Nu cunoastem textele din perioada respectiva, a urmat o pauza dupa cat se intelege din cv-ul sau literar, intre 1985-2006, cand, revine in literatura cu mai multe volume proprii, volume de autor, fara alte colaborari. Publica ,,Basme in versuri si poeme pentru copii”, la Editura Cuget romanesc, Barda, 2006, urmat de ,,Doi pisoi cu ochi de stele”, scos sub aceleasi insemne editoriale, in 2007. O noua sincopa, pana in 2011 cand da publicitatii volumul ,,Furtuni fecunde”, la aceeasi editura iar un an mai tarziu este tradus in limba franceza , la editura’”Destine”, Montreal.

Din acest punt, intelegem ca autoarea traieste intr-un alt mediu cultural, peste ocean si simtamintele se diversifica. Intervine dorul de tara, aminitirile o napadesc in valuri si-i dau o multitudine de stari. Poetice.

In noul sau perimetru de viata, care se pare ca, artistic, i-a adus noi impliniri, a decsoperit ca poate scrie si epigrame si sonete. Si-a facut simtita prezenta activand in varii asociatii culturale romanesti prestigioase unde este mebra dar nu le voi insirui, atentia o am indreptata asupra poeziei sale insa nu pot sa nu metionez faptul ca, se remarca si ca membra a Clubului epigramistilor din Montreal, Canada. Nota umoristica absolut necesara in asemenea tip de scrieri, ma face sa cred ca domana Melania R.Caragioiu poate sa fie citita pe doua paliere: cel poetic de tip romantic, tandru si cel ironic, in note umoristice, persupunad ab initio ca e dotata cu un simt acut al observatiei.

Poezia sa se incadreaza in expresivitatea romantica percum am mai specificat. Fara indoiala asa poate sa comunice mai direct, mai sincer cele ce traieste. Este o poezie de stare. Simtamintele primeaza inainte de orce altceva, metafore, imagini, descriptivism…
Volumul ,,Furtuni fecunde”, a fost lansat ina aceasta vara si la Timisoara, la Clubul Casei Armatei.
Titlul pare incitant. O furtuna poate fi dezlantuita, apriga, grozava sa zicem, infricosatoare, inspaimantatoare, neagra, paote fi trecatoare, turbata, strasnica, namaivazuta, violenta, dar in cate feluri nu poate fi, dar fecundă, e mai rar. Poate se refera la linistea de dupa furtuna care … de ce nu…. ar putea aduce cu sine o anume intelepciune, o calmare a starilor intempestive care blocheaza gandirea clara si duce la trairi…vijelioase. O stare de calm, o cumpanire si asezare a raporturilor cu viata, cu lumea, asta mi-ar fi mai usor sa cred ca sugereaza titlul.
In acelasi an, 2012, este editata si cartea ,,Pinteni cu naluci”, la aceeasi Editura ‘Cuget Romanesc”, Barda.
In ambele voplume mentionate, se remarca nota de confesiune.
Cartea este alcatuita din sapte ,,Caiete”, fiecare avand un subtitlu. Incepe cu ,,Neampliniri”, unde, fireste, visurile spulberate de vitregia sortii, sentimentele neimarturisite, ,dorurile frante”, fac subiectul marturiilor. O ,,floare albastra”, duce spre Eminescu, in rest, ne intoarcem spre epoca tandra, cand chiar suferinta nu are accente distructive, cand lacrima din vers este tamaduitoare prin ea insasi, versul este o putere vindecatoare, ne intalnim cu atmosfera din poezia lui Bolintineanu, Enachita Vacarescu, atat de renumiti, pretuiti si indragiti in vremea lor.
Dupa neimpliniri, ca orce suflet echilibrat, si suflul poetic al autoarei cunoaste ,,Resemnarea” (Caietul nr II) .
Intelepciunea de-a accepta ceea ce este de nevindecat, ceea ce tine de legile secrete ale intamplarii si vietii. Aici apare si ,,amarata turturea”, in poemul cu acelasi titlu precum si la poetul inaintas despre care spuneam ca si-a lasat amprenta asupra scrisului doamnei M.R. Caragioiu. ,, Nostalgice plimbari sub luna noua,/Sub care-adorm trairile trazii,/…….Cand vorbele si perlele de roua/ Ne trimiteau pe cai de alizee”….pag.12, vol. ,,Pinteni cu naluci”.
Citatul scurt este edificator pentru intreg volumul. Vom intalni, toate elementele care fac recuzita de tip romantic, stele, pasari, noapte tandra, flori, fluturi, roua, ploaie, doruri frante tristete greieri sub luna plina, vant, mai ales, vant, valuri…uneori umbra mortii.. ,,Din cobza lui franta, un greier mic/Mai zgandare trist pe- o coarda,/Sub ghemul de tort pe-o cana de lut/Acorduri de planset doar de el stiute”. pag.30, acelasi volum.
Din cele sapte ,,caiete”, strabate unduirea trairilor particulare, ale unui suflet trist, tandru, romantic, trecator prin…,,Jocul vietii”, cum se intituleaza foarte sugestiv ,,Caietul”, cu numarul 3. A nu se intelege ca avem de-a face cu caiete intregi, obositoare de lecturat, cu pagini greu de numarat, totul este o denumire pentru a detalia anumite perioade ale trairilor, sau, ale perimetrului geografic, pentru ca, iata, un poem se refera la locul de bastina, ,,Dor de tara” . Marturie sincera si expresie fara ocolisuri sau subtuilitati metaforice, simbolistice.

Tot din aceeasi seva ies la iveala si poezii despre ,,Lia -Ciocarlia”, cantecul din fluier, povesti din vechi castele din zona Aradului natal.
Nu omite in sinceritatea expresiei sale, nici tara de adoptie, Canada careia, tot din s
uflet ii dedica versuri de tandra recunostinta. ,,Caldura” despre care face vorbire, se refera sigur, la fluxul poetic emotional.

Volumul se incheie cu versuri dedicate figurii lui Don Quijote si alt argument al romantiozitatii structurale a poetei, nu se cade a mai gasi.
In plin modernism, cand se cauta fromule noi, socante in expresie literara, a trai in tonalitatile poeziei de acum cateva secole, arata o durata interioara, prin vremi, care, iata, dainuie la modul frumos. Elegiac si tandru intr-o furtuna de informatii, cautari, incercari, orgolii creatoare.

Meritul autoarei este la fel ca si al confratilor sai care scriu in limba materna desi traiesc pe alte meleaguri, este acela ca, duc tara in suflete, pretuiesc numele limbii romane, aduc vers de perpetuare a acesteia oriunde ar fi ei ca persoane particulare si oricate alte cetatenii ar avea.

Veronica Balaj
Redactor, Radio-Roamania, Timisoara

1 comment

  1. Sava Sifora

    O analiză atentă, amănunţită cu coloritul sensibil, specific unei poete, scriitoare, bănăţeană de mare valoare. Un buchet de mulţumiri cordiale ! Veronica Balaj.

Lasă un răspuns