«

»

Rodica Cernea – versuri

Rodica Cernea - poeta GalatiPloaie de toamnă!

Hohoteşte cerul peste-un trup nătâng
slobozindu-şi lacrimi, visele imi frâng!

Năluci vii, fuioare din pământ tăşnesc
totul împresoară, ce e viu, strivesc!

Pământul musteşte, ploaie sunt şi eu
de tălpi îţi lipeşte, părţi din trupul meu!

Lut zălud doar oale vei fi tot mereu,
transformat în cioburi de sărutu-mi greu!

Ploile de toamnă, vise-agonizânde
doar printre morminte se mai pot ascunde!

***
TOAMNA

Flori adună
în cunună
şi le-mparte
şi străbate,
ceasul cel
fără de moarte.

Doar nebunul
de Zefir,
printre plete
lungi,
de fete,
se mai joacă
într-o doară
chiar acum,
în prag de seară!

Risipeşte
pe-ndelete,
frunze moi
de-aramă veche,
pe sub paşi
uşori de damă,
numai ea,
sfioasa toamnă,
până-n zori
harnică ţese,
văluri lungi
pentru mirese
risipind,
aşa `ntr-o doară,
aromă de
scorţişoară.

Se stârneşte-apoi
o boare,
ce încet mă urmareşte,
mă-nfioară,
mă măsoară,
şi cu mâini de vânt îmi trece
peste fruntea-mi
gânditoare,
neguri dulci,
fremătătoare,
să mă-ncânte
şi descânte,
dorurile
să-mi alinte!

Mustul, gâlgâie
în vedre,
la proţap
e-acum pastrama,
colaceii în cuptoare,
îşi mai arămesc culoarea.
E-un miracol de arome
şi culori din curcubee,
să mai spui cumva că toamna,
nu e zâna melopee!

***
TOAMNA

Toamna-i stăpână pe cer şi pământ,
clocot de-arome, de ploaie şi vânt!
Se ofilesc florile de-atâta dor,
plâng după vara şi triste-apoi mor!

Toamnă zăludă, sătulă-s de vânt,
priveşte-mă toamnă şi spune-mi, ce sunt?
Sunt frunza ce pluteşte încet spre pământ,
sau notă pe portativ într-un cânt?

Sunt ramură desfrunzită într-un copac,
am sufletul plin de lumină, sau este sărac?
Sunt un miracol, un vis nevisat,
sau năluca ce-o alungi, doar c-un oftat!

1 comment

  1. Sava Sifora

    Frumoase, sensibile versuri. Mulţumim !

Lasă un răspuns