«

»

Mihaela Oancea – versuri


Străinul

Fredona rătăcirea când l-am găsit în port,
naufragiat, la sfârşit de octombrie,
retras sub borurile prea largi, pătate de vreme,
apăsat de dorul de-ai lui, de vatra strămoşească,
de ce-i mai rămăsese din bruma anilor.
Soarele scăpăta peste deal,
diluat în aşternutul serii;
cerul, şi el neînţeles, fumega-n copite de cai…
Un sunet de toacă, despletit din liniştea mării
îi seca lacrimile tânguite-n privirea
adâncă, răscolitoare,
ce nu-şi găsea alinarea.
Lumina candelei îl smulgea beznei
torcând gânduri rebele pe faldurile frunţii.
– Mă simt străin în ţara-mi! rostea necontenit
frângându-şi palmele de tâmple…
Cromozomii lui, contemporani cu cei ai pelasgilor,
refuzau a se dispersa obedienţi în retina vremii,
încifraţi ca-ntr-o carte de tarot,
încolonaţi în marşul dictat…
– Norii plâng când cerul îşi pierde sfinţii,
când nu mai sunt plasturi
pentru ipocrizie ori slavă deşartă,
dar mereu, cu încăpăţânare,
vor vâna curcubeul!
îi tot şopteam pribeagului, în noapte…
– Sunt doar străin…de lume şi de tot,
dar demn, n-am să-mi plec fruntea
nicicând în faţa lor!

***

Stingere

Iscoditoare degete mioape
cercetează consistenţa cerului
crăpat
în zbor mucegăit.

Veşnicia se-agaţă obosită
de durerea dorului damnat,
durat
de-o mână nevăzută.

Privirea e vâslă funerară
prin pintenii pădurii pictate psihedelic,
prădate
de toţi strigoii firii.

Scurtul popas al lumii
se spulberă scâncind
secătuit
în gândul păpuşarului trudit.

***

Cardinalul Raţiune torturează…

Viitorul sparge coaja fragil-a prezentului
În cazna-i eternă de a se-ntoarce-n trecut
Şi a-l îngurgita nesăţios –
Uroboros hulpav!
Traseu plictisitor!
Raţiunea decide blazată
Să-i injecteze pe-ascuns
Bromura de pancuroniu
Ce-l imobilizează.
Prizonier în propriu-i trup,
Timpul retrăieşte
Chinul lui Giordano Bruno pe rug,
Sufletu-i se contorsioneză,
Spaima-i nemăsurată,
Îndură şi-aşteaptă…
Raţiunea-l va salva ca pe Galilei?
Dar nu, cardinalul e neînduplecat!
Clorura de potasiu
Inima i-o prinde-n menghină
Şi-l ţintuieşte-n clipă.
Degeaba-i totul…
Cardinalul Raţiune,
La rându-i,
Capitulează-n gând trufaş!
Timpul va reveni mereu
La eterna particulă subatomică
Din care naşte VIAŢA!

Lasă un răspuns