«

»

Ioan Miclău – Cerul drept catarg al lumii

(Varianta I)

Norocos de vânt prielnic,
Pentru pânzele-i albastre,
Cerul drept catarg al lumii,
Se înalţă cu iubire,
Peste ape şi pământuri,
Peste ţări, peste oceane,
Peste munţi, câmpii şi dealuri,
Peste oameni cu simţire;
De prin şapte zări a lumii
Au venit ca să peţească,
Mulţi voinici ce acceptară,
Orice greu să biruiască,


Numai mâna dulcei zâne,
Pentru ei să dobândească.
Doar din greu se naşte bine,
Din gunoi, dulci flori albastre,
Dar, puţini sunt cei ce judec,
Ori privesc de unde vin,
Când ajung ca să sărute
Viata, fata din dafin,
Unii, uită printer noi,
Căci sfârşitul se intoarce
Tot la bulgăr de noroi.
„Oh, viaţa-I o scânteie,
Veşnic arde şi se stinge,
Când trăiesti fii bun ca cerul”
Nici nu râde, nici nu plânge!
Viaţa-i flacăra iubirii,
De iubeşti viaţa te ţine,
De urăsti, e semn de moarte!
Aşadar, încearcă singur,
Calea care o doreşti,
Dar eu zic că e mai bine,
Dragostea sa-ţi fie calea,
Aste-i vieţi de rău şi bine,
Pentru cel de lângă tine!

Ioan Miclau „Gepianul„
28.11.2013

Lasă un răspuns