«

»

Veronica Balaj – Trei poete din nord…

Acesta este titlul unei   culegeri de versuri  traduse  din limba ebraică în limba română de către  romancierul Andrei  Fischof, născut  la Turda în România,  absolvent de   Fizică   experimentală la Cluj,  plecat în Israel în anul 1976 dar, fireşte  neuitând   locurile de baştină… ba chiar a continuat să  scrie în limba română, având poezii şi  romane  de referinţă. Romanul Domnişoara, am avut  îngăduinţa onorantă să-l prefaţez la a doua  ediţie.Cartea   despre care vreau să   fac  un scurt comentariu, mi-a fost înmânată  la Haifa, ca un semn de  salut literar. În seara când  am avut bucuria să mi se prezinte  volumul meu Ierusalim-Jerusalem,  Editura Zur-Ott Ierusalim, 2013, tradus în limba  ebraică prin  ştiinţa şi amabilitatea   poetului  Menachem  Falek.

  Volumul celor trei poete israeliene   a apărut în  1997,  sub  egida Cercului  Cultural ,,Petah Tikva”,   a scriitorilor de limbă ebraică din  zona Haifa. Iată  şi numele autoarelor care  semnează în aceste pagini: Rahel  Asherov, Irit Weissman şi  Sara  Halafon.

Rachel  Asherov  scrie o poezie  sensibilă, de stare, unde   teama ,  tristeţea, amintirile,  se  împletesc cu valurile marii.   În cele câteva  volume şi-a    păstrat o anume  pecete personală,  topită in note  de modernism  ale expresiei artistice.

  ,,Vântul şi valurile mării, născătorii tăi/Apa sărată, lichidul pântecului mamei tale/Nisipul moale, ţi-e  aşternutul dintâi/”.

Aş  risca  să spun că  avem de-a face cu o poezie  remarcabilă şi care ar trebui  tradusă  cel puţin un volum întreg, pentru  că se înscrie în coordonatele literaturii   metaforice, cu  substanţa   comunicativă. Iată încă un exemplu:

,,ocrotită/ sub aripile /liniştii/ îmi desfac  buzele/să-ncep/un cântec”.

Personal mi se pare o poezie  plină de sensuri, în   exprimări  subtile, de foarte bună calitate  literară.

,,Loveşte-ţi pieptul cu pumnul strâns/ca o marionetă mânuită de un saltimbanc/iute la mână/ca să apuci/înainte de sunetul şoferului/iertările/apoi aprinde luminile/pentru rămăşiţele sparte/”.

   A  doua autoare  prezentă în culegere, în  ordinea  paginării, este Irit  Weissman.  Un nume  cunoscut  pentru cărţile  pentru copii. Poezia  sa este  urmarea unui exerciţiu  literar  îndelungat  şi de aceea  suntem   plăcuţi   impresionaţi să  descoperim  o  prezenţă  sensibilă, iubirea fiind unul din leit-motivele scrisului său. Volumul Limba deşertului, 1992, titlu  superb,  o  reprezintă în  lumea literară israeliană.

,,Un nou Iov/păşeşte/în Cântarea Cântărilor/Rosteşte kadish/lui Dumnezeu”.

În cele câteva poeme  cuprinse  în culegerea   despre care vorbim  se perindă o întreagă  desfăşurare  de stări. De la  mânie, revoltă, iubire, dorinţă neîmplinită, la întrebări  existenţiale, fără răspuns… Singurătatea şi iubirea sunt două  semnificaţii vitale care  primesc expresie  poetică specială.  Iubirea e forţa  care  învolburează , tulbură sau, uneori, ajută   pe oricine să înfrunte orice vijelii.

,,În numele iubirii ‘spui/ încărcându-mă /cu suferinţele tale/   Pântecul mi-l legi de tine/ împletitură /a durerii  …Bestie sălbatică, iubirea/ hoinărind înfometată-n mine, cerându-mi/să roadă rădăcinile/în numele tău/”.

Sara Halfon este  cea de-a treia  poetă  cuprinsă în mica antologie de poezie ebraică în versiune românească. De data aceasta, aşa cum  precizează şi traducătorul, avem  de lecturat  o poezie  a misticului ,,a veşnicului căutător de adevăruri”, cu   avertismente adresate chiar forţei divine.

Poemele  traduse  fac  parte din volumul Degete de mătase, 1986, Editura Alef.  Chiar  şi  titlul  citat, remarcabil desigur, duce spre  un fir  sensibil în raport cu  existenţa  înconjurătoare. Să atingi lumea cu degete de mătase, este   o experienţă tactil-sugestivă, de  mare forţă imaginativă.

Aş cita doar câteva versuri, nu ştiu cât de edificatoare pentru cele afirmate  căci,  ar trebui, o spun şi  în acest caz, publicat un volum întreg, pe  merit  şi bună  dreptate spre cunoaşterea unor valente  literare   demne de luat in seamă.

,,Fratele meu vorbeşte şi buzele-i dispar/depărtare ce vagabondează la orizontul vremii/ceasul alunecă între acele  degetelor sale/aproape de mine-i tic-tacul răsuflării/ şi ea, chiar şi ea se mişcă/ aburindu-i tăciunii gândului/….. măsurând toate/ cu un compas fără spaime/..

   În  aceste   restrânse  fraze despre  trei poete remarcabile, nu  am putut  reda  esenţa. Doar câteva  punctări.

Meritau toate   autoarele  o cronică extinsă.

M-aş  bucura  să fie  în viitor, să citesc  aşa ceva  despre   opera lor. Nu  aş îndrăzni să fac acum  vreo comparaţie sau ierarhie, după lectura culegerii în atenţie.  Toate autoarele sunt  de primă linie în poezia  modernă. Ar trebui să se  ştie şi în alte ţări  ce fel de  poezie  plină de  sensuri, metaforică, într-o expresivitate  admirabilă  se scrie astăzi în Israel.

Înţelepciunea acestui popor  străvechi dar şi a  limbii sfinte, ebraica, au  lăsat amprente în modul de-a  privi lumea  din interior… şi  de-a o  transpune  artistic. Să mai aduc  în discuţie,  înţelepciunea   psalmilor lui David?

1 comment

  1. Sava Sifora

    Încântată de lectura acestor prezentări. Ne bucurăm de Doamnele noastre de excepţie: Poetese de pretutindeni. Ambasadoare a radioului şi literaturii române Veronica Balaj ne cinsteşte cu prisosinţă. Un buchet de mulţumiri respectabile. !

Lasă un răspuns