«

»

Narcisa Irina Siminiuc – poesis


Tăceri

Tainice clipe
pline de păcatul
unei iluzii primitive
izbesc malurile tăcerii
condamnând trecutul.
Zăgazuri diforme
se odihnesc
cu aripile rupte
aidoma unor cocori
care nu au învăţat încă
firescul zbor.
O noapte antică
coboară ca o pelerine
pe fruntea pleşuvă a munţilor.
Undeva,
pe un petec de bancă,
o rază de lună
şi-a uitat suspinul.

Negură

Nori deşiraţi,
atârnă ostentativ
printre crengile
înnegrite
de ploile cerului.
Trase de corzi
iluzorii,
făpturi lunatice,
îşi afundă paşii
în frunzele
trecutei toamne,
stârnind,
un nor de ceaţă.
Agăţate
de trunchiuri uscate,
rămân în urmă,
umbrele.

Descântec

Rătăcitor până mai ieri
printre filele uitării,
aduci cu tine
în pocale prăfuite,
pustiul ce-l ţineai
în zeghe,
să ţi-l descânte
cu fir de busuioc,
patru ursitoare.
Păsări fără contur,
clipocesc în delir
peste clapele
unui pian ruginit,
născocindu-ţi o culoare.
În răstimpuri,
o mandolină,
prinsă de răceală
unei dimineţi,
îşi cântă dorul …

1 comment

  1. Mariana Gurza

    „Tainice” si sensibile versuri scrise de poeta Narcisa Irina Siminiuc!
    Felicitari! Sa ne asteptam la un volum? Merita incurajarea noastra!

Lasă un răspuns