«

»

Ioan Miclău – Despre bunul simţ şi obrăznicie!

. Nu trece o zi, o oră, o secundă să nu auzim in noi rugăminţile adevărului,
totuşi de cele mai multe ori le ignorăm. Aceasta este intrarea in relele de care
ne vom plange ulterior!
. Fiecare necaz are o cauză, deseori ascunsă în prea binele ce a nesocotit
bunul simţ, măsura, de cari nu ar trebui să uităm niciodata!
. In vreme ce bunul simţ îşi păstrează calitaţile-i umane, obraznicia proliferează
şi ea socotindu-se cu neruşinare cap de elite!
. Din cauza bunului simţ deseori ai de suferit, dar, ai să observi mai târziu că eşti
iubit şi nici prietenii nu te mai ignoră!
. Când obrăzniciei îi trânteşti uşa în nas, va fi prima care să te dea în judecată
învinuindu-te de lipsă de bun simţ; deci, are şi ea idea acestei calităţi, dar nu e pentru
ea, ci pentru alţii!
. “Obraznicul manâncă praznicul” zice proverbul – dar numai odată, căci in restul zilelor
nu-l mai invită nimeni la masa smereniei!
. Fiindcă sălăşluiesc în om, trecerea dinspre obrăznicie spre bunul simţ o face întotdeauna
munca si efortul, iar dinspre bunul simţ spre obrăznicie o face lenea şi minciuna!
. Bunul simţ îl separă pe om de animale, obrăznicia îl apropie!
. Legile universale îşi împlinesc menirea lor cu o divină exactitate, omenirea greşeşte
numai fiindcă nu caută adaptarea potrivită, ci caută anularea acestora, anularea lui Dumnezeu
cel veşnic. E ca şi cum ai vrea să ieşi din tine si nu ai cum! Însăşi Moartea ne aşează tot în
aceste legi divine!
. Obrăznicia este una din căile pierzaniei noastre, care vine prin lăcomia noastră, iar omul
are libertatea a fi cumpatat in toate cele a vietii sale, fără a se păcătoşi după avuţii ce-i depăşesc necesarul vietii, însă puţini sunt cei ce înţeleg asta!
. Să alegem calea bunului simţ şi al iubirii de cel de lângă noi, să nu ne dedam obrăzniciei,
căci victoria acestei căi nu va avea durabilitate iar finalul va fi suferinţa!

Lasă un răspuns