«

»

Titi Nechita – versuri

Tablou hibernal

De pe-un vaier de genune
Soarele veghează zarea,
Din a bolţii goliciune
Iarna-şi curge depărtarea.

Zori pline de promoroacă
Zugrăvesc ferestrele,
Doi sticleţi cu chef de joacă
Răscolesc troienele.

Printre ramuri îmbrăcate
În ii albe de zăpadă
Soarele abia răzbate
Dintre nori ce stau grămadă.

Fulgi pufoşi şi şturlubatici
Colindă grădinile
Printre pomii fantomatici
Ce-şi leagănă crengile.

Peste gerul din uluce
Şi zăpada în fuioare
Nişte vrăbii cam năuce
Trec în zbor către ponoare.

În tăcerea depărtării
Se adună umbrele,
Iar la ceasul închinării
Iarna-şi scoală ielele.

Lasă un răspuns